الۤرۚ تِلۡكَ ءَایَـٰتُ ٱلۡكِتَـٰبِ ٱلۡحَكِیمِ ﴿١﴾
1. Alif, Lam, Ra’.(2) Acestea sunt versetele Cărţii pline de Înţelepciune(3).
أَكَانَ لِلنَّاسِ عَجَبًا أَنۡ أَوۡحَیۡنَاۤ إِلَىٰ رَجُلࣲ مِّنۡهُمۡ أَنۡ أَنذِرِ ٱلنَّاسَ وَبَشِّرِ ٱلَّذِینَ ءَامَنُوۤاْ أَنَّ لَهُمۡ قَدَمَ صِدۡقٍ عِندَ رَبِّهِمۡۗ قَالَ ٱلۡكَـٰفِرُونَ إِنَّ هَـٰذَا لَسَـٰحِرࣱ مُّبِینٌ ﴿٢﴾
2. Le este oamenilor de mirare că Noi am revelat unui bărbat dintre ei: „Să‑i previi pe oameni şi să‑i binevesteşti pe cei care cred că ei vor avea loc meritat la Domnul lor!”? Cei necredincioşi zic: „Acesta este un vrăjitor vădit!”.
إِنَّ رَبَّكُمُ ٱللَّهُ ٱلَّذِی خَلَقَ ٱلسَّمَـٰوَ ٰتِ وَٱلۡأَرۡضَ فِی سِتَّةِ أَیَّامࣲ ثُمَّ ٱسۡتَوَىٰ عَلَى ٱلۡعَرۡشِۖ یُدَبِّرُ ٱلۡأَمۡرَۖ مَا مِن شَفِیعٍ إِلَّا مِنۢ بَعۡدِ إِذۡنِهِۦۚ ذَ ٰلِكُمُ ٱللَّهُ رَبُّكُمۡ فَٱعۡبُدُوهُۚ أَفَلَا تَذَكَّرُونَ ﴿٣﴾
3. Domnul vostru este Allah care a creat cerurile şi pământul în şase zile, apoi s‑a înălţat pe Tron. El orânduieşte toate lucrurile şi nu este mijlocitor în [Ziua de Apoi] decât cu voia Lui. Acesta este Allah, Stăpânul vostru! Adoraţi‑L pe El(4), aşadar! Voi nu chibzuiţi?
إِلَیۡهِ مَرۡجِعُكُمۡ جَمِیعࣰاۖ وَعۡدَ ٱللَّهِ حَقًّاۚ إِنَّهُۥ یَبۡدَؤُاْ ٱلۡخَلۡقَ ثُمَّ یُعِیدُهُۥ لِیَجۡزِیَ ٱلَّذِینَ ءَامَنُواْ وَعَمِلُواْ ٱلصَّـٰلِحَـٰتِ بِٱلۡقِسۡطِۚ وَٱلَّذِینَ كَفَرُواْ لَهُمۡ شَرَابࣱ مِّنۡ حَمِیمࣲ وَعَذَابٌ أَلِیمُۢ بِمَا كَانُواْ یَكۡفُرُونَ ﴿٤﴾
4. La El este întoarcerea voastră, a tuturor(5), făgăduinţa lui Allah [ce se va împlini] cu adevărat! El este Cel care înfăptuieşte prima oară, apoi o face din nou(6), pentru a‑i răsplăti cu dreptate pe cei care cred şi săvârşesc fapte bune. Cât despre cei care nu cred, ei vor avea parte de o băutură din apă clocotită şi de chin dureros, pentru că nu au crezut.
هُوَ ٱلَّذِی جَعَلَ ٱلشَّمۡسَ ضِیَاۤءࣰ وَٱلۡقَمَرَ نُورࣰا وَقَدَّرَهُۥ مَنَازِلَ لِتَعۡلَمُواْ عَدَدَ ٱلسِّنِینَ وَٱلۡحِسَابَۚ مَا خَلَقَ ٱللَّهُ ذَ ٰلِكَ إِلَّا بِٱلۡحَقِّۚ یُفَصِّلُ ٱلۡـَٔایَـٰتِ لِقَوۡمࣲ یَعۡلَمُونَ ﴿٥﴾
5. El este Cel care a făcut Soarele ca o lumină strălucitoare şi Luna ca o lumină şi El i‑a orânduit treptele,(7) pentru ca voi să cunoaşteţi numărul anilor şi socotirea [vremii](8). Nu le‑a făcut Allah pe acestea decât pentru [un scop] adevărat. El desluşeşte semnele pentru oamenii care pricep.
إِنَّ فِی ٱخۡتِلَـٰفِ ٱلَّیۡلِ وَٱلنَّهَارِ وَمَا خَلَقَ ٱللَّهُ فِی ٱلسَّمَـٰوَ ٰتِ وَٱلۡأَرۡضِ لَـَٔایَـٰتࣲ لِّقَوۡمࣲ یَتَّقُونَ ﴿٦﴾
6. În succedarea nopţii şi zilei şi în cele pe care Allah le‑a făcut în ceruri şi pe pământ(9) sunt semne pentru oamenii care au frică [de Allah].
إِنَّ ٱلَّذِینَ لَا یَرۡجُونَ لِقَاۤءَنَا وَرَضُواْ بِٱلۡحَیَوٰةِ ٱلدُّنۡیَا وَٱطۡمَأَنُّواْ بِهَا وَٱلَّذِینَ هُمۡ عَنۡ ءَایَـٰتِنَا غَـٰفِلُونَ ﴿٧﴾
7. Cei care nu nădăjduiesc în întâlnirea cu Noi(10) şi sunt mulţumiţi de viaţa lumească şi se simt în siguranţă în ea, precum şi aceia care sunt nepăsători faţă de semnele Noastre,
أُوْلَـٰۤىِٕكَ مَأۡوَىٰهُمُ ٱلنَّارُ بِمَا كَانُواْ یَكۡسِبُونَ ﴿٨﴾
8. Aceştia vor avea ca sălaş Focul, pentru ceea ce ei au agonisit(11).
إِنَّ ٱلَّذِینَ ءَامَنُواْ وَعَمِلُواْ ٱلصَّـٰلِحَـٰتِ یَهۡدِیهِمۡ رَبُّهُم بِإِیمَـٰنِهِمۡۖ تَجۡرِی مِن تَحۡتِهِمُ ٱلۡأَنۡهَـٰرُ فِی جَنَّـٰتِ ٱلنَّعِیمِ ﴿٩﴾
9. Cei care cred şi săvârşesc fapte bune, pe ei îi va călăuzi Domnul pentru evlavia lor(12). Vor curge pâraie pe sub ei în Grădinile plăcerii.
دَعۡوَىٰهُمۡ فِیهَا سُبۡحَـٰنَكَ ٱللَّهُمَّ وَتَحِیَّتُهُمۡ فِیهَا سَلَـٰمࣱۚ وَءَاخِرُ دَعۡوَىٰهُمۡ أَنِ ٱلۡحَمۡدُ لِلَّهِ رَبِّ ٱلۡعَـٰلَمِینَ ﴿١٠﴾
10. Rugăciunea lor în ele va fi „Mărire Ţie, o, Allah!”, iar salutul lor în ele va fi „Pace [vouă]!”, iar sfârşitul rugăciunii lor va fi „Laudă lui Allah, Domnul lumilor!”
۞ وَلَوۡ یُعَجِّلُ ٱللَّهُ لِلنَّاسِ ٱلشَّرَّ ٱسۡتِعۡجَالَهُم بِٱلۡخَیۡرِ لَقُضِیَ إِلَیۡهِمۡ أَجَلُهُمۡۖ فَنَذَرُ ٱلَّذِینَ لَا یَرۡجُونَ لِقَاۤءَنَا فِی طُغۡیَـٰنِهِمۡ یَعۡمَهُونَ ﴿١١﴾
11. Dacă Allah ar grăbi răul pentru oameni(13) cu repeziciunea cu care ei cer binele, sorocul lor ar fi hotărât.(14) Dar Noi îi lăsăm pe cei care nu nădăjduiesc în întâlnire cu Noi să bâjbâiască în nelegiuirea lor.
وَإِذَا مَسَّ ٱلۡإِنسَـٰنَ ٱلضُّرُّ دَعَانَا لِجَنۢبِهِۦۤ أَوۡ قَاعِدًا أَوۡ قَاۤىِٕمࣰا فَلَمَّا كَشَفۡنَا عَنۡهُ ضُرَّهُۥ مَرَّ كَأَن لَّمۡ یَدۡعُنَاۤ إِلَىٰ ضُرࣲّ مَّسَّهُۥۚ كَذَ ٰلِكَ زُیِّنَ لِلۡمُسۡرِفِینَ مَا كَانُواْ یَعۡمَلُونَ ﴿١٢﴾
12. Atunci când pe om îl loveşte o nenorocire, el Ne cheamă pe Noi,(15) de este el culcat pe o parte, aşezat jos sau în picioare. Dar după ce l‑am scăpat de nenorocire, el merge mai departe, ca şi cum nici nu Ne‑ar fi chemat pentru nenorocirea care l‑a lovit. Aşa le sunt împodobite celor nelegiuiţi, [faptele] pe care ei le‑au săvârşit.
وَلَقَدۡ أَهۡلَكۡنَا ٱلۡقُرُونَ مِن قَبۡلِكُمۡ لَمَّا ظَلَمُواْ وَجَاۤءَتۡهُمۡ رُسُلُهُم بِٱلۡبَیِّنَـٰتِ وَمَا كَانُواْ لِیُؤۡمِنُواْۚ كَذَ ٰلِكَ نَجۡزِی ٱلۡقَوۡمَ ٱلۡمُجۡرِمِینَ ﴿١٣﴾
13. Noi am făcut să piară neamurile de dinaintea voastră, când ele au fost nelegiuite. Şi cu toate că au venit la ele trimişii lor cu semne desluşite, ele nu au crezut. Astfel îi răsplătim Noi pe marii păcătoşi(16).
ثُمَّ جَعَلۡنَـٰكُمۡ خَلَـٰۤىِٕفَ فِی ٱلۡأَرۡضِ مِنۢ بَعۡدِهِمۡ لِنَنظُرَ كَیۡفَ تَعۡمَلُونَ ﴿١٤﴾
14. Apoi v‑am făcut pe voi urmaşi ai lor pe pământ, pentru a vedea ce faceţi voi(17).
وَإِذَا تُتۡلَىٰ عَلَیۡهِمۡ ءَایَاتُنَا بَیِّنَـٰتࣲ قَالَ ٱلَّذِینَ لَا یَرۡجُونَ لِقَاۤءَنَا ٱئۡتِ بِقُرۡءَانٍ غَیۡرِ هَـٰذَاۤ أَوۡ بَدِّلۡهُۚ قُلۡ مَا یَكُونُ لِیۤ أَنۡ أُبَدِّلَهُۥ مِن تِلۡقَاۤىِٕ نَفۡسِیۤۖ إِنۡ أَتَّبِعُ إِلَّا مَا یُوحَىٰۤ إِلَیَّۖ إِنِّیۤ أَخَافُ إِنۡ عَصَیۡتُ رَبِّی عَذَابَ یَوۡمٍ عَظِیمࣲ ﴿١٥﴾
15. Şi când li se citesc lor versetele Noastre desluşite, zic aceia care nu nădăjduiesc în întâlnirea cu Noi(18): „Adu un alt Coran decât acesta!” sau „Schimbă‑l!”. Spune: „Nu am eu căderea să‑l schimb cu de la mine putere! Eu nu fac decât să urmez ceea ce îmi este revelat. Eu mă tem, dacă mă răzvrătesc împotriva Stăpânului meu, de osânda unei Zile cumplite(19)!”
قُل لَّوۡ شَاۤءَ ٱللَّهُ مَا تَلَوۡتُهُۥ عَلَیۡكُمۡ وَلَاۤ أَدۡرَىٰكُم بِهِۦۖ فَقَدۡ لَبِثۡتُ فِیكُمۡ عُمُرࣰا مِّن قَبۡلِهِۦۤۚ أَفَلَا تَعۡقِلُونَ ﴿١٦﴾
16. Spune: „Dacă Allah ar fi voit, eu nu vi l‑aş fi citit şi El nu vi l‑ar fi făcut cunoscut vouă(20), căci doară eu am rămas printre voi vreme îndelungată înainte de el.(21) Voi nu pricepeţi?!”
فَمَنۡ أَظۡلَمُ مِمَّنِ ٱفۡتَرَىٰ عَلَى ٱللَّهِ كَذِبًا أَوۡ كَذَّبَ بِـَٔایَـٰتِهِۦۤۚ إِنَّهُۥ لَا یُفۡلِحُ ٱلۡمُجۡرِمُونَ ﴿١٧﴾
17. Şi cine este mai nelegiuit decât acela care plăsmuieşte minciuni împotriva lui Allah şi ia versetele Sale drept minciuni? Dar păcătoşii nu vor izbândi!
وَیَعۡبُدُونَ مِن دُونِ ٱللَّهِ مَا لَا یَضُرُّهُمۡ وَلَا یَنفَعُهُمۡ وَیَقُولُونَ هَـٰۤؤُلَاۤءِ شُفَعَـٰۤؤُنَا عِندَ ٱللَّهِۚ قُلۡ أَتُنَبِّـُٔونَ ٱللَّهَ بِمَا لَا یَعۡلَمُ فِی ٱلسَّمَـٰوَ ٰتِ وَلَا فِی ٱلۡأَرۡضِۚ سُبۡحَـٰنَهُۥ وَتَعَـٰلَىٰ عَمَّا یُشۡرِكُونَ ﴿١٨﴾
18. Ei adoră în locul lui Allah ceea ce nu le face lor nici rău şi nu le aduce lor nici folos(22) şi zic ei: „Aceştia sunt mijlocitorii noştri la Allah!” Spune: „Îi vestiţi voi lui Allah ceea ce El nu ştie din ceruri şi de pre pământ?” Allah Preamăritul şi Preaslăvitul este deasupra celor asociaţi [Lui].
وَمَا كَانَ ٱلنَّاسُ إِلَّاۤ أُمَّةࣰ وَ ٰحِدَةࣰ فَٱخۡتَلَفُواْۚ وَلَوۡلَا كَلِمَةࣱ سَبَقَتۡ مِن رَّبِّكَ لَقُضِیَ بَیۡنَهُمۡ فِیمَا فِیهِ یَخۡتَلِفُونَ ﴿١٩﴾
19. Oamenii nu au fost decât o singură comunitate(23) şi apoi s‑au deosebit ei. Şi de n‑ar fi fost un cuvânt rostit mai înainte de Domnul tău(24), ar fi fost hotărât(25) pentru ei [lucrul] asupra căruia ei au avut păreri deosebite.
وَیَقُولُونَ لَوۡلَاۤ أُنزِلَ عَلَیۡهِ ءَایَةࣱ مِّن رَّبِّهِۦۖ فَقُلۡ إِنَّمَا ٱلۡغَیۡبُ لِلَّهِ فَٱنتَظِرُوۤاْ إِنِّی مَعَكُم مِّنَ ٱلۡمُنتَظِرِینَ ﴿٢٠﴾
20. Ei zic: „De ce nu i se trimite lui un semn(26) de la Domnul său?” Spune: „Cele neştiute sunt numai la Allah! Aşteptaţi şi voi fi şi eu împreună cu voi printre cei care aşteaptă(27) [hotărârea lui Allah]!”
وَإِذَاۤ أَذَقۡنَا ٱلنَّاسَ رَحۡمَةࣰ مِّنۢ بَعۡدِ ضَرَّاۤءَ مَسَّتۡهُمۡ إِذَا لَهُم مَّكۡرࣱ فِیۤ ءَایَاتِنَاۚ قُلِ ٱللَّهُ أَسۡرَعُ مَكۡرًاۚ إِنَّ رُسُلَنَا یَكۡتُبُونَ مَا تَمۡكُرُونَ ﴿٢١﴾
21. Şi când le‑am dat Noi oamenilor să guste îndurare, după o nenorocire care i‑a lovit, iată că ei au avut pricină împotriva versetelor Noastre.(28) Spune: „Allah este şi mai priceput(29). Trimişii Noştri scriu ceea ce voi vicleniţi!”(30)
هُوَ ٱلَّذِی یُسَیِّرُكُمۡ فِی ٱلۡبَرِّ وَٱلۡبَحۡرِۖ حَتَّىٰۤ إِذَا كُنتُمۡ فِی ٱلۡفُلۡكِ وَجَرَیۡنَ بِهِم بِرِیحࣲ طَیِّبَةࣲ وَفَرِحُواْ بِهَا جَاۤءَتۡهَا رِیحٌ عَاصِفࣱ وَجَاۤءَهُمُ ٱلۡمَوۡجُ مِن كُلِّ مَكَانࣲ وَظَنُّوۤاْ أَنَّهُمۡ أُحِیطَ بِهِمۡ دَعَوُاْ ٱللَّهَ مُخۡلِصِینَ لَهُ ٱلدِّینَ لَىِٕنۡ أَنجَیۡتَنَا مِنۡ هَـٰذِهِۦ لَنَكُونَنَّ مِنَ ٱلشَّـٰكِرِینَ ﴿٢٢﴾
22. El este Cel care vă ajută să umblaţi pe uscat şi pe mare. Dar când sunt ei în corăbii, mânate de vânturi prielnice, bucurându‑se de ele, asupra lor se abate vânt năprasnic şi se năpustesc peste ei talazuri din toate părţile şi îşi închipuie că sunt ei cuprinşi, atunci Îl cheamă ei [numai] pe Allah, cu credinţă în religia Lui: „De ne vei mântui de aceasta, vom fi noi printre aceia care Îţi aduc mulţumire!(31)”
فَلَمَّاۤ أَنجَىٰهُمۡ إِذَا هُمۡ یَبۡغُونَ فِی ٱلۡأَرۡضِ بِغَیۡرِ ٱلۡحَقِّۗ یَـٰۤأَیُّهَا ٱلنَّاسُ إِنَّمَا بَغۡیُكُمۡ عَلَىٰۤ أَنفُسِكُمۖ مَّتَـٰعَ ٱلۡحَیَوٰةِ ٱلدُّنۡیَاۖ ثُمَّ إِلَیۡنَا مَرۡجِعُكُمۡ فَنُنَبِّئُكُم بِمَا كُنتُمۡ تَعۡمَلُونَ ﴿٢٣﴾
23. Şi după ce i‑a mântuit El, iată‑i pe ei cum se poartă siluitori pe pământ, fără dreptate. O, oameni(32)! [Să ştiţi că] siluirea voastră este împotriva sufletelor voastre! Însă aceasta este o plăcere [trecătoare] a vieţii pământeşti, pentru că apoi întoarcerea voastră va fi la Noi(33) şi atunci vă vom vesti Noi ceea ce aţi făcut.
إِنَّمَا مَثَلُ ٱلۡحَیَوٰةِ ٱلدُّنۡیَا كَمَاۤءٍ أَنزَلۡنَـٰهُ مِنَ ٱلسَّمَاۤءِ فَٱخۡتَلَطَ بِهِۦ نَبَاتُ ٱلۡأَرۡضِ مِمَّا یَأۡكُلُ ٱلنَّاسُ وَٱلۡأَنۡعَـٰمُ حَتَّىٰۤ إِذَاۤ أَخَذَتِ ٱلۡأَرۡضُ زُخۡرُفَهَا وَٱزَّیَّنَتۡ وَظَنَّ أَهۡلُهَاۤ أَنَّهُمۡ قَـٰدِرُونَ عَلَیۡهَاۤ أَتَىٰهَاۤ أَمۡرُنَا لَیۡلًا أَوۡ نَهَارࣰا فَجَعَلۡنَـٰهَا حَصِیدࣰا كَأَن لَّمۡ تَغۡنَ بِٱلۡأَمۡسِۚ كَذَ ٰلِكَ نُفَصِّلُ ٱلۡـَٔایَـٰتِ لِقَوۡمࣲ یَتَفَكَّرُونَ ﴿٢٤﴾
24. Iar viaţa lumească este asemenea apei pe care Noi o pogorâm din cer, cu care se amestecă plantele pământului din care mănâncă oamenii şi vitele, în aşa fel încât pământul îşi ia podoaba(34) ş i s e î mpodobeşte(35). Dar când sălăşluitorii săi cred că ei sunt stăpâni peste el(36), iată că peste el vine porunca Noastră(37), în timpul nopţii sau în timpul zilei, şi îl prefacem în mirişte, ca şi cum în ajun n‑ar fi fost plin de bogăţie. Astfel tâlcuim Noi semnele pentru un neam [de oameni] care cugetă.
وَٱللَّهُ یَدۡعُوۤاْ إِلَىٰ دَارِ ٱلسَّلَـٰمِ وَیَهۡدِی مَن یَشَاۤءُ إِلَىٰ صِرَ ٰطࣲ مُّسۡتَقِیمࣲ ﴿٢٥﴾
25. Allah cheamă la Casa Păcii [Paradis, Rai] şi‑l călăuzeşte pe cel care voieşte El pe un drum drept.
۞ لِّلَّذِینَ أَحۡسَنُواْ ٱلۡحُسۡنَىٰ وَزِیَادَةࣱۖ وَلَا یَرۡهَقُ وُجُوهَهُمۡ قَتَرࣱ وَلَا ذِلَّةٌۚ أُوْلَـٰۤىِٕكَ أَصۡحَـٰبُ ٱلۡجَنَّةِۖ هُمۡ فِیهَا خَـٰلِدُونَ ﴿٢٦﴾
26. Cei care fac bine vor avea parte de cea mai bună [răsplată](38), şi încă şi mai mult(39), iar chipurile lor nu vor fi acoperite nici de negreală, nici de umilinţă. Aceştia vor fi oaspeţii Raiului şi ei în el vor petrece veşnic.
وَٱلَّذِینَ كَسَبُواْ ٱلسَّیِّـَٔاتِ جَزَاۤءُ سَیِّئَةِۭ بِمِثۡلِهَا وَتَرۡهَقُهُمۡ ذِلَّةࣱۖ مَّا لَهُم مِّنَ ٱللَّهِ مِنۡ عَاصِمࣲۖ كَأَنَّمَاۤ أُغۡشِیَتۡ وُجُوهُهُمۡ قِطَعࣰا مِّنَ ٱلَّیۡلِ مُظۡلِمًاۚ أُوْلَـٰۤىِٕكَ أَصۡحَـٰبُ ٱلنَّارِۖ هُمۡ فِیهَا خَـٰلِدُونَ ﴿٢٧﴾
27. Cei care agonisesc fapte rele(40) vor avea parte de răsplată rea, pe măsura lor, şi îi va acoperi umilinţa şi nu vor avea ei apărător de Allah(41), ca şi cum chipurile lor ar fi acoperite cu bucăţi întunecoase de noapte. Iar aceştia vor fi oaspeţii Focului şi în el vor avea ei sălaş veşnic.
وَیَوۡمَ نَحۡشُرُهُمۡ جَمِیعࣰا ثُمَّ نَقُولُ لِلَّذِینَ أَشۡرَكُواْ مَكَانَكُمۡ أَنتُمۡ وَشُرَكَاۤؤُكُمۡۚ فَزَیَّلۡنَا بَیۡنَهُمۡۖ وَقَالَ شُرَكَاۤؤُهُم مَّا كُنتُمۡ إِیَّانَا تَعۡبُدُونَ ﴿٢٨﴾
28. [Şi aminteşte‑le tu] de Ziua în care îi vom aduna pe ei toţi(42) şi apoi le vom zice Noi celor care I‑au făcut semeni [lui Allah]: „La locul vostru, împreună cu asociaţii voştri!” Şi‑i vom despărţi pe unii de alţii(43), iar asociaţii lor vor zice: „Nu ne‑aţi adorat pe noi!
فَكَفَىٰ بِٱللَّهِ شَهِیدَۢا بَیۡنَنَا وَبَیۡنَكُمۡ إِن كُنَّا عَنۡ عِبَادَتِكُمۡ لَغَـٰفِلِینَ ﴿٢٩﴾
29. Allah este de ajuns ca martor între noi şi între voi. Iar noi am fost nepăsători faţă de adorarea voastră!(44)”
هُنَالِكَ تَبۡلُواْ كُلُّ نَفۡسࣲ مَّاۤ أَسۡلَفَتۡۚ وَرُدُّوۤاْ إِلَى ٱللَّهِ مَوۡلَىٰهُمُ ٱلۡحَقِّۖ وَضَلَّ عَنۡهُم مَّا كَانُواْ یَفۡتَرُونَ ﴿٣٠﴾
30. Acolo(45) va cerca fiecare suflet [urmările] celor săvârşite mai înainte. Iar ei vor fi întorşi la Allah – Domnul lor Cel Adevărat – şi se va îndepărta de ei(46) ceea ce au născocit.
قُلۡ مَن یَرۡزُقُكُم مِّنَ ٱلسَّمَاۤءِ وَٱلۡأَرۡضِ أَمَّن یَمۡلِكُ ٱلسَّمۡعَ وَٱلۡأَبۡصَـٰرَ وَمَن یُخۡرِجُ ٱلۡحَیَّ مِنَ ٱلۡمَیِّتِ وَیُخۡرِجُ ٱلۡمَیِّتَ مِنَ ٱلۡحَیِّ وَمَن یُدَبِّرُ ٱلۡأَمۡرَۚ فَسَیَقُولُونَ ٱللَّهُۚ فَقُلۡ أَفَلَا تَتَّقُونَ ﴿٣١﴾
31. Spune: „Cine vă dă vouă hrană îndestulătoare din cer şi de pe pământ(47) ş i c ine e ste s tăpân p este auz ş i p este văz(48) şi‑l scoate pe cel cu viaţă din cel fără viaţă şi‑l scoate pe cel fără viaţă din cel cu viaţă şi Cel care orânduieşte toate lucrurile(49)?” Vor răspunde ei: „Allah!” Atunci spune: „Oare nu vă este vouă frică(50)?”
فَذَ ٰلِكُمُ ٱللَّهُ رَبُّكُمُ ٱلۡحَقُّۖ فَمَاذَا بَعۡدَ ٱلۡحَقِّ إِلَّا ٱلضَّلَـٰلُۖ فَأَنَّىٰ تُصۡرَفُونَ ﴿٣٢﴾
32. Acesta este Allah, Domnul vostru Cel Adevărat! Şi ce se află dincolo de Adevăr decât numai rătăcirea?(51) Şi cum de puteţi voi fi îndepărtaţi?(52)
كَذَ ٰلِكَ حَقَّتۡ كَلِمَتُ رَبِّكَ عَلَى ٱلَّذِینَ فَسَقُوۤاْ أَنَّهُمۡ لَا یُؤۡمِنُونَ ﴿٣٣﴾
33. Aşa(53) se adevereşte cuvântul(54) Domnului tău împotriva acelora care sunt nelegiuiţi că, într‑adevăr, ei nu vor crede!
قُلۡ هَلۡ مِن شُرَكَاۤىِٕكُم مَّن یَبۡدَؤُاْ ٱلۡخَلۡقَ ثُمَّ یُعِیدُهُۥۚ قُلِ ٱللَّهُ یَبۡدَؤُاْ ٱلۡخَلۡقَ ثُمَّ یُعِیدُهُۥۖ فَأَنَّىٰ تُؤۡفَكُونَ ﴿٣٤﴾
34. Spune: „Oare se află printre asociaţii voştri vreunul care să creeze o făptură şi să o readucă [la viaţă după moarte]?” Spune: „Allah creează făptura şi apoi o readuce! Cum de puteţi voi să staţi departe?(55)”
قُلۡ هَلۡ مِن شُرَكَاۤىِٕكُم مَّن یَهۡدِیۤ إِلَى ٱلۡحَقِّۚ قُلِ ٱللَّهُ یَهۡدِی لِلۡحَقِّۗ أَفَمَن یَهۡدِیۤ إِلَى ٱلۡحَقِّ أَحَقُّ أَن یُتَّبَعَ أَمَّن لَّا یَهِدِّیۤ إِلَّاۤ أَن یُهۡدَىٰۖ فَمَا لَكُمۡ كَیۡفَ تَحۡكُمُونَ ﴿٣٥﴾
35. Spune: „Oare se află printre asociaţii voştri cineva care să călăuzească spre Adevăr?” Spune: „Allah călăuzeşte spre Adevăr! Şi oare cel care călăuzeşte spre Adevăr este mai vrednic să fie urmat sau cel care nu călăuzeşte(56), decât dacă este el însuşi călăuzit? Ce este cu voi? Cum de judecaţi astfel?(57)”
وَمَا یَتَّبِعُ أَكۡثَرُهُمۡ إِلَّا ظَنًّاۚ إِنَّ ٱلظَّنَّ لَا یُغۡنِی مِنَ ٱلۡحَقِّ شَیۡـًٔاۚ إِنَّ ٱللَّهَ عَلِیمُۢ بِمَا یَفۡعَلُونَ ﴿٣٦﴾
36. Cei mai mulţi dintre ei nu urmează decât bănuieli.(58) Dar bănuielile nu ajută cu nimic faţă de Adevăr. Iar Allah este bine ştiutor a ceea ce faceţi voi!
وَمَا كَانَ هَـٰذَا ٱلۡقُرۡءَانُ أَن یُفۡتَرَىٰ مِن دُونِ ٱللَّهِ وَلَـٰكِن تَصۡدِیقَ ٱلَّذِی بَیۡنَ یَدَیۡهِ وَتَفۡصِیلَ ٱلۡكِتَـٰبِ لَا رَیۡبَ فِیهِ مِن رَّبِّ ٱلۡعَـٰلَمِینَ ﴿٣٧﴾
37. Acest Coran nu poate să fie nicicum născocit, fără de Allah,(59) ci este confirmarea celor de dinaintea lui şi tâlcuirea orânduielilor(60). Nu este nici o îndoială că el este venit de la Stăpânul Lumilor.(61)
أَمۡ یَقُولُونَ ٱفۡتَرَىٰهُۖ قُلۡ فَأۡتُواْ بِسُورَةࣲ مِّثۡلِهِۦ وَٱدۡعُواْ مَنِ ٱسۡتَطَعۡتُم مِّن دُونِ ٱللَّهِ إِن كُنتُمۡ صَـٰدِقِینَ ﴿٣٨﴾
38. Sau spun ei: „L‑a născocit [Muhammed]!”. Spune: „Aduceţi voi o sură asemănătoare lui şi chemaţi pe cine puteţi,(62) afară de Allah, dacă voi sunteţi întru adevăr!”
بَلۡ كَذَّبُواْ بِمَا لَمۡ یُحِیطُواْ بِعِلۡمِهِۦ وَلَمَّا یَأۡتِهِمۡ تَأۡوِیلُهُۥۚ كَذَ ٰلِكَ كَذَّبَ ٱلَّذِینَ مِن قَبۡلِهِمۡۖ فَٱنظُرۡ كَیۡفَ كَانَ عَـٰقِبَةُ ٱلظَّـٰلِمِینَ ﴿٣٩﴾
39. Însă ei, dimpotrivă, luaseră drept minciună ceea ce nu putuseră cuprinde prin cunoaşterea lor, căci nu le venise încă tâlcuirea lui. Aşa au ţinut de minciună şi cei de dinaintea lor(63) şi priveşte care a fost sfârşitul nelegiuiţilor!
وَمِنۡهُم مَّن یُؤۡمِنُ بِهِۦ وَمِنۡهُم مَّن لَّا یُؤۡمِنُ بِهِۦۚ وَرَبُّكَ أَعۡلَمُ بِٱلۡمُفۡسِدِینَ ﴿٤٠﴾
40. Unii dintre ei cred în el, iar alţii dintre ei nu cred în el. Dar Domnul tău îi cunoaşte cel mai bine pe cei care fac stricăciune.
وَإِن كَذَّبُوكَ فَقُل لِّی عَمَلِی وَلَكُمۡ عَمَلُكُمۡۖ أَنتُم بَرِیۤـُٔونَ مِمَّاۤ أَعۡمَلُ وَأَنَا۠ بَرِیۤءࣱ مِّمَّا تَعۡمَلُونَ ﴿٤١﴾
41. Iar dacă te învinuiesc pe tine de minciună, atunci spune: „A mea este fapta mea şi a voastră este fapta voastră!(64) Voi nu sunteţi răspunzători de ceea ce fac eu, iar eu nu sunt răspunzător de ceea ce faceţi voi!”
وَمِنۡهُم مَّن یَسۡتَمِعُونَ إِلَیۡكَۚ أَفَأَنتَ تُسۡمِعُ ٱلصُّمَّ وَلَوۡ كَانُواْ لَا یَعۡقِلُونَ ﴿٤٢﴾
42. Unii dintre ei ascultă la tine(65), dar poţi tu să‑i faci să audă pe surzi, când ei nu pricep?
وَمِنۡهُم مَّن یَنظُرُ إِلَیۡكَۚ أَفَأَنتَ تَهۡدِی ٱلۡعُمۡیَ وَلَوۡ كَانُواْ لَا یُبۡصِرُونَ ﴿٤٣﴾
43. Unii dintre ei privesc la tine, dar poţi tu să‑i călăuzeşti pe orbi, când ei nu văd?(66)
إِنَّ ٱللَّهَ لَا یَظۡلِمُ ٱلنَّاسَ شَیۡـࣰٔا وَلَـٰكِنَّ ٱلنَّاسَ أَنفُسَهُمۡ یَظۡلِمُونَ ﴿٤٤﴾
44. Allah nu‑i nedreptăţeşte pe oameni întru nimic, ci oamenii înşişi sunt nedrepţi faţă de ei(67).
وَیَوۡمَ یَحۡشُرُهُمۡ كَأَن لَّمۡ یَلۡبَثُوۤاْ إِلَّا سَاعَةࣰ مِّنَ ٱلنَّهَارِ یَتَعَارَفُونَ بَیۡنَهُمۡۚ قَدۡ خَسِرَ ٱلَّذِینَ كَذَّبُواْ بِلِقَاۤءِ ٱللَّهِ وَمَا كَانُواْ مُهۡتَدِینَ ﴿٤٥﴾
45. Şi [în] Ziua în care El îi va aduna, va fi ca şi cum ei nu ar fi rămas [în viaţă] decât un ceas dintr‑o zi, în care s‑au cunoscut între ei, şi vor pierde aceia care au tăgăduit întâlnirea cu Allah(68) şi nu au fost călăuziţi.
وَإِمَّا نُرِیَنَّكَ بَعۡضَ ٱلَّذِی نَعِدُهُمۡ أَوۡ نَتَوَفَّیَنَّكَ فَإِلَیۡنَا مَرۡجِعُهُمۡ ثُمَّ ٱللَّهُ شَهِیدٌ عَلَىٰ مَا یَفۡعَلُونَ ﴿٤٦﴾
46. Şi fie că îţi arătăm o parte din cele cu care îi ameninţăm pe ei, fie că te luăm pe tine la Noi [mai înainte], căci la Noi este întoarcerea lor. Şi Allah este martor pentru ceea ce ei săvârşesc.(69)
وَلِكُلِّ أُمَّةࣲ رَّسُولࣱۖ فَإِذَا جَاۤءَ رَسُولُهُمۡ قُضِیَ بَیۡنَهُم بِٱلۡقِسۡطِ وَهُمۡ لَا یُظۡلَمُونَ ﴿٤٧﴾
47. Fiecare comunitate are un trimis(70), iar când vine trimisul lor, se face judecată între ei cu dreptate, iar ei nu vor fi nedreptăţiţi.
وَیَقُولُونَ مَتَىٰ هَـٰذَا ٱلۡوَعۡدُ إِن كُنتُمۡ صَـٰدِقِینَ ﴿٤٨﴾
48. Ei zic: „Şi când se împlineşte această promisiune(71), dacă voi sunteţi întru adevăr?(72)”
قُل لَّاۤ أَمۡلِكُ لِنَفۡسِی ضَرࣰّا وَلَا نَفۡعًا إِلَّا مَا شَاۤءَ ٱللَّهُۗ لِكُلِّ أُمَّةٍ أَجَلٌۚ إِذَا جَاۤءَ أَجَلُهُمۡ فَلَا یَسۡتَـٔۡخِرُونَ سَاعَةࣰ وَلَا یَسۡتَقۡدِمُونَ ﴿٤٩﴾
49. Spune: „Eu nu am nici o putere spre dăunarea sau spre folosul meu, afară de ceea ce voieşte Allah.(73) Fiecare comunitate are un soroc şi când le soseşte sorocul, ei nu‑l pot întârzia nici măcar cu un ceas şi nici nu‑l pot grăbi”.
قُلۡ أَرَءَیۡتُمۡ إِنۡ أَتَىٰكُمۡ عَذَابُهُۥ بَیَـٰتًا أَوۡ نَهَارࣰا مَّاذَا یَسۡتَعۡجِلُ مِنۡهُ ٱلۡمُجۡرِمُونَ ﴿٥٠﴾
50. Spune: „Vedeţi?!(74) Dacă va veni osânda Lui(75) – în timpul nopţii sau în timpul zilei – ce ar putea păcătoşii să grăbească din ea?”
أَثُمَّ إِذَا مَا وَقَعَ ءَامَنتُم بِهِۦۤۚ ءَاۤلۡـَٔـٰنَ وَقَدۡ كُنتُم بِهِۦ تَسۡتَعۡجِلُونَ ﴿٥١﴾
51. „Şi atunci când va veni, veţi crede voi în ea? Acum credeţi voi în ceea ce aţi voit să grăbiţi?”(76)
ثُمَّ قِیلَ لِلَّذِینَ ظَلَمُواْ ذُوقُواْ عَذَابَ ٱلۡخُلۡدِ هَلۡ تُجۡزَوۡنَ إِلَّا بِمَا كُنتُمۡ تَكۡسِبُونَ ﴿٥٢﴾
52. Apoi li se va zice celor care au fost nedrepţi(77): „Gustaţi voi chinul cel veşnic! Sunteţi voi răsplătiţi cu altceva decât cu ceea ce v‑aţi agonisit(78)?
۞ وَیَسۡتَنۢبِـُٔونَكَ أَحَقٌّ هُوَۖ قُلۡ إِی وَرَبِّیۤ إِنَّهُۥ لَحَقࣱّۖ وَمَاۤ أَنتُم بِمُعۡجِزِینَ ﴿٥٣﴾
53. Şi ei îţi cer ţie desluşire: „Acest lucru este adevărat?”(79) Spune: „Da! [Jur] pe Domnul meu, acest lucru este adevărat! Şi voi nu‑l veţi putea împiedica!”
وَلَوۡ أَنَّ لِكُلِّ نَفۡسࣲ ظَلَمَتۡ مَا فِی ٱلۡأَرۡضِ لَٱفۡتَدَتۡ بِهِۦۗ وَأَسَرُّواْ ٱلنَّدَامَةَ لَمَّا رَأَوُاْ ٱلۡعَذَابَۖ وَقُضِیَ بَیۡنَهُم بِٱلۡقِسۡطِ وَهُمۡ لَا یُظۡلَمُونَ ﴿٥٤﴾
54. Şi dacă fiecare suflet care a fost nedrept ar avea tot ceea ce se află pe pământ, l‑ar oferi ca răscumpărare. Ei îşi vor ascunde căinţa, când vor vedea chinul. Dar se va judeca între ei cu dreptate şi ei nu vor fi nedreptăţiţi(80).
أَلَاۤ إِنَّ لِلَّهِ مَا فِی ٱلسَّمَـٰوَ ٰتِ وَٱلۡأَرۡضِۗ أَلَاۤ إِنَّ وَعۡدَ ٱللَّهِ حَقࣱّ وَلَـٰكِنَّ أَكۡثَرَهُمۡ لَا یَعۡلَمُونَ ﴿٥٥﴾
55. Într‑adevăr, ale lui Allah sunt cele din ceruri şi de pre pământ! Într‑adevăr, făgăduinţa lui Allah este de netăgăduit(81)! Dar cei mai mulţi dintre ei nu ştiu!
هُوَ یُحۡیِۦ وَیُمِیتُ وَإِلَیۡهِ تُرۡجَعُونَ ﴿٥٦﴾
56. El este Cel care dă viaţă şi Cel care dă moarte şi la El vă veţi întoarce(82)!
یَـٰۤأَیُّهَا ٱلنَّاسُ قَدۡ جَاۤءَتۡكُم مَّوۡعِظَةࣱ مِّن رَّبِّكُمۡ وَشِفَاۤءࣱ لِّمَا فِی ٱلصُّدُورِ وَهُدࣰى وَرَحۡمَةࣱ لِّلۡمُؤۡمِنِینَ ﴿٥٧﴾
57. O, oameni! V‑a venit vouă îndemn(83) de la Domnul vostru şi tămăduire pentru ceea ce este în piepturi,(84) călăuzire şi îndurare pentru dreptcredincioşi!
قُلۡ بِفَضۡلِ ٱللَّهِ وَبِرَحۡمَتِهِۦ فَبِذَ ٰلِكَ فَلۡیَفۡرَحُواْ هُوَ خَیۡرࣱ مِّمَّا یَجۡمَعُونَ ﴿٥٨﴾
58. Spune: „De harul lui Allah şi de îndurarea Sa(85) să se bucure, căci ele sunt mai bune decât toate cele care se strâng!(86)”
قُلۡ أَرَءَیۡتُم مَّاۤ أَنزَلَ ٱللَّهُ لَكُم مِّن رِّزۡقࣲ فَجَعَلۡتُم مِّنۡهُ حَرَامࣰا وَحَلَـٰلࣰا قُلۡ ءَاۤللَّهُ أَذِنَ لَكُمۡۖ أَمۡ عَلَى ٱللَّهِ تَفۡتَرُونَ ﴿٥٩﴾
59. Spune: „Vedeţi ce v‑a pogorât(87) Allah drept mijloace de vieţuire?! Iar voi aţi interzis o parte dintre ele şi aţi îngăduit [o altă parte]”. Spune: „Allah v‑a îngăduit vouă acestea sau voi născociţi împotriva lui Allah?”
وَمَا ظَنُّ ٱلَّذِینَ یَفۡتَرُونَ عَلَى ٱللَّهِ ٱلۡكَذِبَ یَوۡمَ ٱلۡقِیَـٰمَةِۗ إِنَّ ٱللَّهَ لَذُو فَضۡلٍ عَلَى ٱلنَّاسِ وَلَـٰكِنَّ أَكۡثَرَهُمۡ لَا یَشۡكُرُونَ ﴿٦٠﴾
60. Şi ce părere vor avea în Ziua Învierii aceia care au născocit minciuni împotriva lui Allah? Allah este dătător de har oamenilor(88), dar cei mai mulţi dintre ei nu sunt mulţumitori.
وَمَا تَكُونُ فِی شَأۡنࣲ وَمَا تَتۡلُواْ مِنۡهُ مِن قُرۡءَانࣲ وَلَا تَعۡمَلُونَ مِنۡ عَمَلٍ إِلَّا كُنَّا عَلَیۡكُمۡ شُهُودًا إِذۡ تُفِیضُونَ فِیهِۚ وَمَا یَعۡزُبُ عَن رَّبِّكَ مِن مِّثۡقَالِ ذَرَّةࣲ فِی ٱلۡأَرۡضِ وَلَا فِی ٱلسَّمَاۤءِ وَلَاۤ أَصۡغَرَ مِن ذَ ٰلِكَ وَلَاۤ أَكۡبَرَ إِلَّا فِی كِتَـٰبࣲ مُّبِینٍ ﴿٦١﴾
61. Tu nu vei fi în nici o împrejurare, nu vei recita nici un fragment(89) din Coran şi voi nu veţi împlini nici o faptă fără ca Noi să fim martori în clipa când o săvârşiţi. Domnului tău nu‑i va scăpa nici cât greutatea unui fir de colb – nici de pe pământ, nici din cer –, nici cât [o greutate] mai mică [decât aceasta] şi nici mai mare, fără ca acestea să [fie înscrise] într‑o carte limpede.
أَلَاۤ إِنَّ أَوۡلِیَاۤءَ ٱللَّهِ لَا خَوۡفٌ عَلَیۡهِمۡ وَلَا هُمۡ یَحۡزَنُونَ ﴿٦٢﴾
62. Într‑adevăr, aliaţii lui Allah nu au a se teme şi nici nu vor fi mâhniţi
لَهُمُ ٱلۡبُشۡرَىٰ فِی ٱلۡحَیَوٰةِ ٱلدُّنۡیَا وَفِی ٱلۡـَٔاخِرَةِۚ لَا تَبۡدِیلَ لِكَلِمَـٰتِ ٱللَّهِۚ ذَ ٰلِكَ هُوَ ٱلۡفَوۡزُ ٱلۡعَظِیمُ ﴿٦٤﴾
64. Pentru ei este bună veste(90) în această viaţă lumească, la fel ca şi în Lumea de Apoi. Cuvintele(91) lui Allah [nu vor cunoaşte] nici o schimbare. Aceasta este marea izbândă(92).
وَلَا یَحۡزُنكَ قَوۡلُهُمۡۘ إِنَّ ٱلۡعِزَّةَ لِلَّهِ جَمِیعًاۚ هُوَ ٱلسَّمِیعُ ٱلۡعَلِیمُ ﴿٦٥﴾
65. Să nu te întristeze vorbele lor! Puterea întreagă este a lui Allah(93)! El este Cel care Aude Totul [As‑Sami’](94), Bineştiutor [Al‑’Alim](95).
أَلَاۤ إِنَّ لِلَّهِ مَن فِی ٱلسَّمَـٰوَ ٰتِ وَمَن فِی ٱلۡأَرۡضِۗ وَمَا یَتَّبِعُ ٱلَّذِینَ یَدۡعُونَ مِن دُونِ ٱللَّهِ شُرَكَاۤءَۚ إِن یَتَّبِعُونَ إِلَّا ٱلظَّنَّ وَإِنۡ هُمۡ إِلَّا یَخۡرُصُونَ ﴿٦٦﴾
66. Într‑adevăr, ai lui Allah sunt atât cei din cer, cât şi cei de pre pământ.(96) Şi ce urmează aceia care invocă semeni în locul lui Allah? Ei nu urmează decât bănuieli(97) şi nu fac ei altceva decât să mintă(98).
هُوَ ٱلَّذِی جَعَلَ لَكُمُ ٱلَّیۡلَ لِتَسۡكُنُواْ فِیهِ وَٱلنَّهَارَ مُبۡصِرًاۚ إِنَّ فِی ذَ ٰلِكَ لَـَٔایَـٰتࣲ لِّقَوۡمࣲ یَسۡمَعُونَ ﴿٦٧﴾
67. El este Cel care v‑a făcut vouă noaptea să vă odihniţi în ea şi ziua ca să [vă îngăduie să] vedeţi.(99) Iar în aceasta sunt semne pentru un neam care aude.(100)
قَالُواْ ٱتَّخَذَ ٱللَّهُ وَلَدࣰاۗ سُبۡحَـٰنَهُۥۖ هُوَ ٱلۡغَنِیُّۖ لَهُۥ مَا فِی ٱلسَّمَـٰوَ ٰتِ وَمَا فِی ٱلۡأَرۡضِۚ إِنۡ عِندَكُم مِّن سُلۡطَـٰنِۭ بِهَـٰذَاۤۚ أَتَقُولُونَ عَلَى ٱللَّهِ مَا لَا تَعۡلَمُونَ ﴿٦٨﴾
68. Ei zic: „Allah şi‑a luat un fiu!” Preaslăvitul este îndeajuns de Înstărit [Al‑Ghaniyy]. Ale Lui sunt [toate] cele din ceruri şi cele de pre pământ. Voi nu aveţi nici o dovadă pentru acest lucru. Spuneţi voi împotriva lui Allah ceea ce nu ştiţi?
قُلۡ إِنَّ ٱلَّذِینَ یَفۡتَرُونَ عَلَى ٱللَّهِ ٱلۡكَذِبَ لَا یُفۡلِحُونَ ﴿٦٩﴾
69. Spune: „Aceia care născocesc pe seama lui Allah minciuni(101) nu vor izbuti!”
مَتَـٰعࣱ فِی ٱلدُّنۡیَا ثُمَّ إِلَیۡنَا مَرۡجِعُهُمۡ ثُمَّ نُذِیقُهُمُ ٱلۡعَذَابَ ٱلشَّدِیدَ بِمَا كَانُواْ یَكۡفُرُونَ ﴿٧٠﴾
70. Plăcere trecătoare este în această lume. Apoi la Noi este întoarcerea lor(102), iar Noi îi vom face atunci să guste chinul aspru pentru că ei nu au crezut(103).
۞ وَٱتۡلُ عَلَیۡهِمۡ نَبَأَ نُوحٍ إِذۡ قَالَ لِقَوۡمِهِۦ یَـٰقَوۡمِ إِن كَانَ كَبُرَ عَلَیۡكُم مَّقَامِی وَتَذۡكِیرِی بِـَٔایَـٰتِ ٱللَّهِ فَعَلَى ٱللَّهِ تَوَكَّلۡتُ فَأَجۡمِعُوۤاْ أَمۡرَكُمۡ وَشُرَكَاۤءَكُمۡ ثُمَّ لَا یَكُنۡ أَمۡرُكُمۡ عَلَیۡكُمۡ غُمَّةࣰ ثُمَّ ٱقۡضُوۤاْ إِلَیَّ وَلَا تُنظِرُونِ ﴿٧١﴾
71. Istoriseşte‑le lor povestea lui Noe, când el a zis neamului său: „O, neam al meu! Dacă vă este prea grea şederea mea [printre voi] şi pomenirea de către mine a semnelor lui Allah, atunci să ştiţi că eu în Allah mă încred! Înţelegeţi‑vă, aşadar, cu asociaţii voştri(104) şi nu ascundeţi planurile voastre! Apoi luaţi hotărârea în privinţa mea(105), fără să‑mi mai daţi vreun răgaz!
فَإِن تَوَلَّیۡتُمۡ فَمَا سَأَلۡتُكُم مِّنۡ أَجۡرٍۖ إِنۡ أَجۡرِیَ إِلَّا عَلَى ٱللَّهِۖ وَأُمِرۡتُ أَنۡ أَكُونَ مِنَ ٱلۡمُسۡلِمِینَ ﴿٧٢﴾
72. Iar de vă veţi lepăda voi(106), eu nu v‑am cerut răsplată, căci răsplata mea nu este decât la Allah şi mie mi s‑a poruncit să fiu dintre cei supuşi voinţei lui Allah [musulmani]!”(107)
فَكَذَّبُوهُ فَنَجَّیۡنَـٰهُ وَمَن مَّعَهُۥ فِی ٱلۡفُلۡكِ وَجَعَلۡنَـٰهُمۡ خَلَـٰۤىِٕفَ وَأَغۡرَقۡنَا ٱلَّذِینَ كَذَّبُواْ بِـَٔایَـٰتِنَاۖ فَٱنظُرۡ كَیۡفَ كَانَ عَـٰقِبَةُ ٱلۡمُنذَرِینَ ﴿٧٣﴾
73. Dar ei l‑au socotit mincinos(108). Şi l‑am mântuit Noi(109) laolaltă cu cei care au crezut cu el în corabie şi i‑am făcut pe ei urmaşi.(110) Iar pe aceia care au ţinut semnele noastre drept minciuni i‑am înecat. Deci priveşte cum a fost urmarea celor preveniţi!
ثُمَّ بَعَثۡنَا مِنۢ بَعۡدِهِۦ رُسُلًا إِلَىٰ قَوۡمِهِمۡ فَجَاۤءُوهُم بِٱلۡبَیِّنَـٰتِ فَمَا كَانُواْ لِیُؤۡمِنُواْ بِمَا كَذَّبُواْ بِهِۦ مِن قَبۡلُۚ كَذَ ٰلِكَ نَطۡبَعُ عَلَىٰ قُلُوبِ ٱلۡمُعۡتَدِینَ ﴿٧٤﴾
74. Apoi am trimis Noi, după el(111), trimişi la neamurile lor şi le‑am adus semne desluşite(112), însă ei nu au crezut în ceea ce luaseră drept minciună mai înainte. Şi astfel pecetluim Noi inimile celor care întrec măsura.
ثُمَّ بَعَثۡنَا مِنۢ بَعۡدِهِم مُّوسَىٰ وَهَـٰرُونَ إِلَىٰ فِرۡعَوۡنَ وَمَلَإِیْهِۦ بِـَٔایَـٰتِنَا فَٱسۡتَكۡبَرُواْ وَكَانُواْ قَوۡمࣰا مُّجۡرِمِینَ ﴿٧٥﴾
75. După aceea i‑am trimis Noi, după ei(113), pe Moise şi pe Aaron cu semnele Noastre la Faraon şi căpeteniile sale, însă ei s‑au arătat îngâmfaţi şi au fost un neam de criminali.
فَلَمَّا جَاۤءَهُمُ ٱلۡحَقُّ مِنۡ عِندِنَا قَالُوۤاْ إِنَّ هَـٰذَا لَسِحۡرࣱ مُّبِینࣱ ﴿٧٦﴾
76. Şi când a ajuns la ei Adevărul(114) din partea Noastră, zis‑au ei: „Aceasta este vrăjitorie învederată”.
قَالَ مُوسَىٰۤ أَتَقُولُونَ لِلۡحَقِّ لَمَّا جَاۤءَكُمۡۖ أَسِحۡرٌ هَـٰذَا وَلَا یُفۡلِحُ ٱلسَّـٰحِرُونَ ﴿٧٧﴾
77. A zis Moise: „Spuneţi voi despre Adevăr, după ce a venit el la voi, că aceasta este vrăjitorie? Atunci [aflaţi] că vrăjitorii nu vor izbândi!”
قَالُوۤاْ أَجِئۡتَنَا لِتَلۡفِتَنَا عَمَّا وَجَدۡنَا عَلَیۡهِ ءَابَاۤءَنَا وَتَكُونَ لَكُمَا ٱلۡكِبۡرِیَاۤءُ فِی ٱلۡأَرۡضِ وَمَا نَحۡنُ لَكُمَا بِمُؤۡمِنِینَ ﴿٧٨﴾
78. Au răspuns ei(115): „Ai venit la noi ca să ne abaţi de la cele în care i‑am găsit pe părinţii noştri(116), pentru ca voi doi să aveţi puterea pe acest pământ(117)? Dar noi nu credem în voi!”
وَقَالَ فِرۡعَوۡنُ ٱئۡتُونِی بِكُلِّ سَـٰحِرٍ عَلِیمࣲ ﴿٧٩﴾
79. Şi a zis Faraon: „Aduceţi‑mi pe toţi vrăjitorii învăţaţi(118)!”
فَلَمَّا جَاۤءَ ٱلسَّحَرَةُ قَالَ لَهُم مُّوسَىٰۤ أَلۡقُواْ مَاۤ أَنتُم مُّلۡقُونَ ﴿٨٠﴾
80. Şi când au venit vrăjitorii, le‑a zis Moise: „Aruncaţi ceea ce aveţi voi de aruncat(119)!”
فَلَمَّاۤ أَلۡقَوۡاْ قَالَ مُوسَىٰ مَا جِئۡتُم بِهِ ٱلسِّحۡرُۖ إِنَّ ٱللَّهَ سَیُبۡطِلُهُۥۤ إِنَّ ٱللَّهَ لَا یُصۡلِحُ عَمَلَ ٱلۡمُفۡسِدِینَ ﴿٨١﴾
81. Şi când au aruncat ei, le‑a zis Moise: „Ceea ce aţi adus voi este vrăjitorie! Dar Allah o va zădărnici(120), căci Allah nu încurajează fapta celor care aduc stricăciune!
وَیُحِقُّ ٱللَّهُ ٱلۡحَقَّ بِكَلِمَـٰتِهِۦ وَلَوۡ كَرِهَ ٱلۡمُجۡرِمُونَ ﴿٨٢﴾
82. Şi [face Allah să triumfe] Adevărul prin cuvintele Sale(121), chiar dacă păcătoşilor nu le place!”
فَمَاۤ ءَامَنَ لِمُوسَىٰۤ إِلَّا ذُرِّیَّةࣱ مِّن قَوۡمِهِۦ عَلَىٰ خَوۡفࣲ مِّن فِرۡعَوۡنَ وَمَلَإِیْهِمۡ أَن یَفۡتِنَهُمۡۚ وَإِنَّ فِرۡعَوۡنَ لَعَالࣲ فِی ٱلۡأَرۡضِ وَإِنَّهُۥ لَمِنَ ٱلۡمُسۡرِفِینَ ﴿٨٣﴾
83. Şi nu a crezut în [mesajul lui] Moise decât un grup de oameni din neamul lui [Faraon]. Şi apoi le‑a fost teamă ca Faraon şi căpeteniile sale să nu‑i silească [la necredinţă] căci Faraon era un tiran puternic peste acest pământ(122) şi era dintre cei necumpătaţi(123).
وَقَالَ مُوسَىٰ یَـٰقَوۡمِ إِن كُنتُمۡ ءَامَنتُم بِٱللَّهِ فَعَلَیۡهِ تَوَكَّلُوۤاْ إِن كُنتُم مُّسۡلِمِینَ ﴿٨٤﴾
84. Şi a zis Moise: „O, neam al meu! Dacă voi credeţi în Allah, încredeţi‑vă în El, dacă sunteţi supuşi [lui Allah, musulmani]!”
فَقَالُواْ عَلَى ٱللَّهِ تَوَكَّلۡنَا رَبَّنَا لَا تَجۡعَلۡنَا فِتۡنَةࣰ لِّلۡقَوۡمِ ٱلظَّـٰلِمِینَ ﴿٨٥﴾
85. Şi au răspuns ei: „În Allah ne încredem! Doamne, nu ne face pre noi [ţintă a] urgisirii neamului de nelegiuiţi!
وَنَجِّنَا بِرَحۡمَتِكَ مِنَ ٱلۡقَوۡمِ ٱلۡكَـٰفِرِینَ ﴿٨٦﴾
86. Şi izbăveşte‑ne pre noi, cu mila Ta, de neamul de necredincioşi!”
وَأَوۡحَیۡنَاۤ إِلَىٰ مُوسَىٰ وَأَخِیهِ أَن تَبَوَّءَا لِقَوۡمِكُمَا بِمِصۡرَ بُیُوتࣰا وَٱجۡعَلُواْ بُیُوتَكُمۡ قِبۡلَةࣰ وَأَقِیمُواْ ٱلصَّلَوٰةَۗ وَبَشِّرِ ٱلۡمُؤۡمِنِینَ ﴿٨٧﴾
87. Şi noi le‑am revelat lui Moise şi fratelui său: „Pregătiţi case pentru neamul vostru în Egipt şi faceţi în casele voastre loc de rugăciune şi împliniţi Rugăciunea [As‑Salat]! Şi binevesteşte credincioşilor(124)!”
وَقَالَ مُوسَىٰ رَبَّنَاۤ إِنَّكَ ءَاتَیۡتَ فِرۡعَوۡنَ وَمَلَأَهُۥ زِینَةࣰ وَأَمۡوَ ٰلࣰا فِی ٱلۡحَیَوٰةِ ٱلدُّنۡیَا رَبَّنَا لِیُضِلُّواْ عَن سَبِیلِكَۖ رَبَّنَا ٱطۡمِسۡ عَلَىٰۤ أَمۡوَ ٰلِهِمۡ وَٱشۡدُدۡ عَلَىٰ قُلُوبِهِمۡ فَلَا یُؤۡمِنُواْ حَتَّىٰ یَرَوُاْ ٱلۡعَذَابَ ٱلۡأَلِیمَ ﴿٨٨﴾
88. Şi a zis Moise: „Doamne! Tu ai dăruit lui Faraon şi căpeteniilor sale podoabe(125) şi averi în această viaţă, Doamne, ca să‑i rătăcească [pe oameni] de la drumul Tău! Doamne, nimiceşte averile lor şi pecetluieşte inimile lor ca să nu creadă ei până ce nu vor vedea chinul cel dureros!”
قَالَ قَدۡ أُجِیبَت دَّعۡوَتُكُمَا فَٱسۡتَقِیمَا وَلَا تَتَّبِعَاۤنِّ سَبِیلَ ٱلَّذِینَ لَا یَعۡلَمُونَ ﴿٨٩﴾
89. A zis [Allah]: „I s‑a răspuns rugăminţii voastre.(126) Mergeţi pe calea cea dreaptă şi nu urmaţi calea celor care nu ştiu(127)!”
۞ وَجَـٰوَزۡنَا بِبَنِیۤ إِسۡرَ ٰۤءِیلَ ٱلۡبَحۡرَ فَأَتۡبَعَهُمۡ فِرۡعَوۡنُ وَجُنُودُهُۥ بَغۡیࣰا وَعَدۡوًاۖ حَتَّىٰۤ إِذَاۤ أَدۡرَكَهُ ٱلۡغَرَقُ قَالَ ءَامَنتُ أَنَّهُۥ لَاۤ إِلَـٰهَ إِلَّا ٱلَّذِیۤ ءَامَنَتۡ بِهِۦ بَنُوۤاْ إِسۡرَ ٰۤءِیلَ وَأَنَا۠ مِنَ ٱلۡمُسۡلِمِینَ ﴿٩٠﴾
90. Noi i‑am trecut pe fiii lui Israel prin mare(128). Şi i‑au urmărit pe ei Faraon şi oştenii săi ca să‑i prigonească şi să‑i nimicească. Iar când l‑a ajuns pe el înecul(129) a zis(130): „Eu cred că nu există altă divinitate în afară de cel în care cred fiii lui Israel şi eu sunt [acum] printre cei supuşi [musulmani](131)!”
ءَاۤلۡـَٔـٰنَ وَقَدۡ عَصَیۡتَ قَبۡلُ وَكُنتَ مِنَ ٱلۡمُفۡسِدِینَ ﴿٩١﴾
91. [A zis Allah]: „Acuma?!(132) După ce mai înainte tu te‑ai răzvrătit şi ai fost dintre stricători?!
فَٱلۡیَوۡمَ نُنَجِّیكَ بِبَدَنِكَ لِتَكُونَ لِمَنۡ خَلۡفَكَ ءَایَةࣰۚ وَإِنَّ كَثِیرࣰا مِّنَ ٱلنَّاسِ عَنۡ ءَایَـٰتِنَا لَغَـٰفِلُونَ ﴿٩٢﴾
92. Astăzi te mântuim Noi, cu trupul tău(133), pentru ca să fii un semn(134) pentru cei [care vor veni] în urma ta!(135)” Însă mulţi dintre oameni sunt nepăsători faţă de semnele noastre(136)!
وَلَقَدۡ بَوَّأۡنَا بَنِیۤ إِسۡرَ ٰۤءِیلَ مُبَوَّأَ صِدۡقࣲ وَرَزَقۡنَـٰهُم مِّنَ ٱلطَّیِّبَـٰتِ فَمَا ٱخۡتَلَفُواْ حَتَّىٰ جَاۤءَهُمُ ٱلۡعِلۡمُۚ إِنَّ رَبَّكَ یَقۡضِی بَیۡنَهُمۡ یَوۡمَ ٱلۡقِیَـٰمَةِ فِیمَا كَانُواْ فِیهِ یَخۡتَلِفُونَ ﴿٩٣﴾
93. Şi Noi le‑am pregătit fiilor lui Israel locuinţă sigură(137), şi le‑am dat lor hrană din bunătăţi. Şi ei nu s‑au certat(138) până ce nu a venit la ei ştiinţa. Dar Domnul tău va judeca între ei în Ziua Învierii cu privire la cele întru care nu s‑au înţeles ei.
فَإِن كُنتَ فِی شَكࣲّ مِّمَّاۤ أَنزَلۡنَاۤ إِلَیۡكَ فَسۡـَٔلِ ٱلَّذِینَ یَقۡرَءُونَ ٱلۡكِتَـٰبَ مِن قَبۡلِكَۚ لَقَدۡ جَاۤءَكَ ٱلۡحَقُّ مِن رَّبِّكَ فَلَا تَكُونَنَّ مِنَ ٱلۡمُمۡتَرِینَ ﴿٩٤﴾
94. Iar dacă tu ai îndoială asupra celor pe care ţi le‑am trimis(139), atunci întreabă‑i pe cei care au citit Cartea revelată(140) mai înainte de tine. Ţi‑a venit Adevărul de la Domnul tău(141)! Aşadar, nu fi printre cei care au îndoieli!
وَلَا تَكُونَنَّ مِنَ ٱلَّذِینَ كَذَّبُواْ بِـَٔایَـٰتِ ٱللَّهِ فَتَكُونَ مِنَ ٱلۡخَـٰسِرِینَ ﴿٩٥﴾
95. Şi să nu fii printre aceia care ţin de mincinoase semnele lui Allah, căci vei fi printre cei pierduţi!
إِنَّ ٱلَّذِینَ حَقَّتۡ عَلَیۡهِمۡ كَلِمَتُ رَبِّكَ لَا یُؤۡمِنُونَ ﴿٩٦﴾
96. Aceia împotriva cărora se va adeveri cuvântul [de ameninţare al] Domnului tău(142) nu cred,
وَلَوۡ جَاۤءَتۡهُمۡ كُلُّ ءَایَةٍ حَتَّىٰ یَرَوُاْ ٱلۡعَذَابَ ٱلۡأَلِیمَ ﴿٩٧﴾
97. Chiar dacă le‑ar veni lor toate semnele(143), până ce nu vor vedea osândă dureroasă.
فَلَوۡلَا كَانَتۡ قَرۡیَةٌ ءَامَنَتۡ فَنَفَعَهَاۤ إِیمَـٰنُهَاۤ إِلَّا قَوۡمَ یُونُسَ لَمَّاۤ ءَامَنُواْ كَشَفۡنَا عَنۡهُمۡ عَذَابَ ٱلۡخِزۡیِ فِی ٱلۡحَیَوٰةِ ٱلدُّنۡیَا وَمَتَّعۡنَـٰهُمۡ إِلَىٰ حِینࣲ ﴿٩٨﴾
98. Şi nu a fost nici o cetate căreia credinţa să‑i fi fost de folos, [când i‑a venit pedeapsa], în afară de cetatea neamului lui Iona, care, după ce a crezut, i‑a mântuit [pe locuitorii ei] de chinul ruşinii în viaţa lumească şi le‑am dat Noi lor bucurie până la un timp.
وَلَوۡ شَاۤءَ رَبُّكَ لَـَٔامَنَ مَن فِی ٱلۡأَرۡضِ كُلُّهُمۡ جَمِیعًاۚ أَفَأَنتَ تُكۡرِهُ ٱلنَّاسَ حَتَّىٰ یَكُونُواْ مُؤۡمِنِینَ ﴿٩٩﴾
99. Şi de‑ar fi voit Domnul tău, toţi cei de pe pământ ar fi crezut laolaltă! Şi oare tu îi sileşti pe oameni ca să fie credincioşi?
وَمَا كَانَ لِنَفۡسٍ أَن تُؤۡمِنَ إِلَّا بِإِذۡنِ ٱللَّهِۚ وَیَجۡعَلُ ٱلرِّجۡسَ عَلَى ٱلَّذِینَ لَا یَعۡقِلُونَ ﴿١٠٠﴾
100. Nu poate nici un suflet să creadă, decât cu voia lui Allah. Şi El va trimite pedeapsă împotriva acelora care nu pricep(144).
قُلِ ٱنظُرُواْ مَاذَا فِی ٱلسَّمَـٰوَ ٰتِ وَٱلۡأَرۡضِۚ وَمَا تُغۡنِی ٱلۡـَٔایَـٰتُ وَٱلنُّذُرُ عَن قَوۡمࣲ لَّا یُؤۡمِنُونَ ﴿١٠١﴾
101. Spune: „Priviţi(145) la cele care sunt în ceruri şi pre pământ!(146)” Însă nici semnele şi nici prevenitorii(147) nu sunt de ajuns(148) pentru un neam [al celor] care nu cred!
فَهَلۡ یَنتَظِرُونَ إِلَّا مِثۡلَ أَیَّامِ ٱلَّذِینَ خَلَوۡاْ مِن قَبۡلِهِمۡۚ قُلۡ فَٱنتَظِرُوۤاْ إِنِّی مَعَكُم مِّنَ ٱلۡمُنتَظِرِینَ ﴿١٠٢﴾
102. Şi oare aşteaptă ei altceva decât zile asemănătoare cu ale acelora de dinaintea lor?(149) Spune: „Aşteptaţi, aşadar(150)! Voi fi şi eu printre cei care aşteaptă laolaltă cu voi!”
ثُمَّ نُنَجِّی رُسُلَنَا وَٱلَّذِینَ ءَامَنُواْۚ كَذَ ٰلِكَ حَقًّا عَلَیۡنَا نُنجِ ٱلۡمُؤۡمِنِینَ ﴿١٠٣﴾
103. Atunci îi vom mântui Noi pe trimişii Noştri şi pe cei care au crezut.(151) Aşa este datoria Noastră, să‑i mântuim pe dreptcredincioşi!
قُلۡ یَـٰۤأَیُّهَا ٱلنَّاسُ إِن كُنتُمۡ فِی شَكࣲّ مِّن دِینِی فَلَاۤ أَعۡبُدُ ٱلَّذِینَ تَعۡبُدُونَ مِن دُونِ ٱللَّهِ وَلَـٰكِنۡ أَعۡبُدُ ٱللَّهَ ٱلَّذِی یَتَوَفَّىٰكُمۡۖ وَأُمِرۡتُ أَنۡ أَكُونَ مِنَ ٱلۡمُؤۡمِنِینَ ﴿١٠٤﴾
104. Spune: „O, oameni! Dacă sunteţi cu îndoială asupra religiei mele, atunci [să ştiţi că] eu nu voi adora pe cei pe care îi adoraţi în afară de Allah, ci Îl voi adora pe Allah Cel care vă va lua la Sine(152), căci mie mi s‑a poruncit să fiu dintre dreptcredincioşi.
وَأَنۡ أَقِمۡ وَجۡهَكَ لِلدِّینِ حَنِیفࣰا وَلَا تَكُونَنَّ مِنَ ٱلۡمُشۡرِكِینَ ﴿١٠٥﴾
105. Şi [mi s‑a zis mie]: „Ridică‑ţi faţa(153) către religia adevărată şi nu fi dintre idolatri!(154)
وَلَا تَدۡعُ مِن دُونِ ٱللَّهِ مَا لَا یَنفَعُكَ وَلَا یَضُرُّكَۖ فَإِن فَعَلۡتَ فَإِنَّكَ إِذࣰا مِّنَ ٱلظَّـٰلِمِینَ ﴿١٠٦﴾
106. Şi nu chema(155) în locul lui Allah ceea ce nu‑ţi este spre folos(156) şi nici spre stricăciune(157), căci de vei face [aceasta](158), vei fi [tu] dintre cei nelegiuiţi!”
وَإِن یَمۡسَسۡكَ ٱللَّهُ بِضُرࣲّ فَلَا كَاشِفَ لَهُۥۤ إِلَّا هُوَۖ وَإِن یُرِدۡكَ بِخَیۡرࣲ فَلَا رَاۤدَّ لِفَضۡلِهِۦۚ یُصِیبُ بِهِۦ مَن یَشَاۤءُ مِنۡ عِبَادِهِۦۚ وَهُوَ ٱلۡغَفُورُ ٱلرَّحِیمُ ﴿١٠٧﴾
107. Şi dacă Allah te atinge cu un rău, [să ştii că] nu este cine să‑l îndepărteze decât numai El! Iar dacă El îţi voieşte un bine, nu este nimeni care să poată respinge harul Său. El îi atinge cu aceasta pe cei care voieşte El dintre robii Săi, iar El este Iertător, Îndurător [Al‑Ghafur, Ar‑Rahim].
قُلۡ یَـٰۤأَیُّهَا ٱلنَّاسُ قَدۡ جَاۤءَكُمُ ٱلۡحَقُّ مِن رَّبِّكُمۡۖ فَمَنِ ٱهۡتَدَىٰ فَإِنَّمَا یَهۡتَدِی لِنَفۡسِهِۦۖ وَمَن ضَلَّ فَإِنَّمَا یَضِلُّ عَلَیۡهَاۖ وَمَاۤ أَنَا۠ عَلَیۡكُم بِوَكِیلࣲ ﴿١٠٨﴾
108. Spune(159): „O, oameni! V‑a venit Adevărul(160) de la Domnul vostru şi acela care se călăuzeşte, este călăuzit doar pentru sine, iar acela care rătăceşte, el duce în rătăcire numai sufletul său! Iar eu nu sunt păzitor peste voi!(161)