الۤرۚ كِتَـٰبٌ أُحۡكِمَتۡ ءَایَـٰتُهُۥ ثُمَّ فُصِّلَتۡ مِن لَّدُنۡ حَكِیمٍ خَبِیرٍ ﴿١﴾
1. Alif, Lam, Ra’.(2) Aceasta este o Carte ale cărei versete sunt bine întocmite, apoi tâlcuite de către un Înţelept, Bineştiutor [Hakim, Khabir].
أَلَّا تَعۡبُدُوۤاْ إِلَّا ٱللَّهَۚ إِنَّنِی لَكُم مِّنۡهُ نَذِیرࣱ وَبَشِیرࣱ ﴿٢﴾
2. Nu‑L adoraţi decât pe Allah! Iar eu(3) sunt [trimis] pentru voi de la El, ca prevenitor şi vestitor de bine.(4)
وَأَنِ ٱسۡتَغۡفِرُواْ رَبَّكُمۡ ثُمَّ تُوبُوۤاْ إِلَیۡهِ یُمَتِّعۡكُم مَّتَـٰعًا حَسَنًا إِلَىٰۤ أَجَلࣲ مُّسَمࣰّى وَیُؤۡتِ كُلَّ ذِی فَضۡلࣲ فَضۡلَهُۥۖ وَإِن تَوَلَّوۡاْ فَإِنِّیۤ أَخَافُ عَلَیۡكُمۡ عَذَابَ یَوۡمࣲ كَبِیرٍ ﴿٣﴾
3. Rugaţi‑vă de iertare la Domnul vostru(5), apoi întoarceţi‑vă, căindu‑vă, la El(6)! El vă va ajuta să vă bucuraţi de o plăcere frumoasă până la un timp anumit(7) şi‑i va da fiecăruia care merită răsplata cuvenită. Însă dacă vă veţi întoarce(8), eu mă tem pentru voi de chinul unei Zile mari(9).
إِلَى ٱللَّهِ مَرۡجِعُكُمۡۖ وَهُوَ عَلَىٰ كُلِّ شَیۡءࣲ قَدِیرٌ ﴿٤﴾
4. La Allah este întoarcerea voastră(10) şi El este cu putere peste toate.
أَلَاۤ إِنَّهُمۡ یَثۡنُونَ صُدُورَهُمۡ لِیَسۡتَخۡفُواْ مِنۡهُۚ أَلَا حِینَ یَسۡتَغۡشُونَ ثِیَابَهُمۡ یَعۡلَمُ مَا یُسِرُّونَ وَمَا یُعۡلِنُونَۚ إِنَّهُۥ عَلِیمُۢ بِذَاتِ ٱلصُّدُورِ ﴿٥﴾
5. Ei îşi închid piepturile, pentru a se ascunde de El. Dar chiar dacă se învelesc ei, ascunzându‑se în veşmintele lor, El ştie atât ceea ce ţin ei ascuns(11), cât şi ceea ce destăinuiesc ei(12), căci El este Bineştiutor [‘Alim] al lăuntrului piepturilor.
۞ وَمَا مِن دَاۤبَّةࣲ فِی ٱلۡأَرۡضِ إِلَّا عَلَى ٱللَّهِ رِزۡقُهَا وَیَعۡلَمُ مُسۡتَقَرَّهَا وَمُسۡتَوۡدَعَهَاۚ كُلࣱّ فِی كِتَـٰبࣲ مُّبِینࣲ ﴿٦﴾
6. Şi nu este vieţuitoare pe pământ a cărei hrană să nu fie în grija lui Allah. El ştie locul ei de sălaş şi locul în care ea va muri. Totul este într‑o Carte desluşită(13).
وَهُوَ ٱلَّذِی خَلَقَ ٱلسَّمَـٰوَ ٰتِ وَٱلۡأَرۡضَ فِی سِتَّةِ أَیَّامࣲ وَكَانَ عَرۡشُهُۥ عَلَى ٱلۡمَاۤءِ لِیَبۡلُوَكُمۡ أَیُّكُمۡ أَحۡسَنُ عَمَلࣰاۗ وَلَىِٕن قُلۡتَ إِنَّكُم مَّبۡعُوثُونَ مِنۢ بَعۡدِ ٱلۡمَوۡتِ لَیَقُولَنَّ ٱلَّذِینَ كَفَرُوۤاْ إِنۡ هَـٰذَاۤ إِلَّا سِحۡرࣱ مُّبِینࣱ ﴿٧﴾
7. El este cel care a creat cerurile şi pământul în şase zile – în vreme ce Tronul Său era pe apă(14) – pentru ca să vă cerce care dintre voi este mai bun în făptuire. Iar dacă Tu spui(15): „Veţi fi voi înviaţi după moarte”, cei care nu cred, vor zice: „Aceasta nu este decât vrăjitorie vădită”.
وَلَىِٕنۡ أَخَّرۡنَا عَنۡهُمُ ٱلۡعَذَابَ إِلَىٰۤ أُمَّةࣲ مَّعۡدُودَةࣲ لَّیَقُولُنَّ مَا یَحۡبِسُهُۥۤۗ أَلَا یَوۡمَ یَأۡتِیهِمۡ لَیۡسَ مَصۡرُوفًا عَنۡهُمۡ وَحَاقَ بِهِم مَّا كَانُواْ بِهِۦ یَسۡتَهۡزِءُونَ ﴿٨﴾
8. Iar dacă Noi întârziem osândirea lor până la un timp anumit, atunci ei zic(16): „Ce o opreşte pe ea(17)?” Dar în ziua când va veni la ei, nici unul dintre ei nu va mai fi ferit [de ea] şi îi va cuprinde ceea ce ei au luat în derâdere.
وَلَىِٕنۡ أَذَقۡنَا ٱلۡإِنسَـٰنَ مِنَّا رَحۡمَةࣰ ثُمَّ نَزَعۡنَـٰهَا مِنۡهُ إِنَّهُۥ لَیَـُٔوسࣱ كَفُورࣱ ﴿٩﴾
9. Dacă Noi îi dăm omului să guste îndurare din partea Noastră, iar apoi o luăm de la el, atunci el este deznădăjduit şi nemulţumitor.
وَلَىِٕنۡ أَذَقۡنَـٰهُ نَعۡمَاۤءَ بَعۡدَ ضَرَّاۤءَ مَسَّتۡهُ لَیَقُولَنَّ ذَهَبَ ٱلسَّیِّـَٔاتُ عَنِّیۤۚ إِنَّهُۥ لَفَرِحࣱ فَخُورٌ ﴿١٠﴾
10. Dacă, însă, Noi îi dăm să guste bucurie după ce l‑a atins o nenorocire, atunci el va zice: „S‑au dus relele(18) de la mine!” şi el va fi bucuros şi mândru,
إِلَّا ٱلَّذِینَ صَبَرُواْ وَعَمِلُواْ ٱلصَّـٰلِحَـٰتِ أُوْلَـٰۤىِٕكَ لَهُم مَّغۡفِرَةࣱ وَأَجۡرࣱ كَبِیرࣱ ﴿١١﴾
11. Mai puţin aceia care sunt cu răbdare(19) şi săvârşesc fapte bune. Şi aceia vor avea parte de iertare(20) şi de răsplată mare.
فَلَعَلَّكَ تَارِكُۢ بَعۡضَ مَا یُوحَىٰۤ إِلَیۡكَ وَضَاۤىِٕقُۢ بِهِۦ صَدۡرُكَ أَن یَقُولُواْ لَوۡلَاۤ أُنزِلَ عَلَیۡهِ كَنزٌ أَوۡ جَاۤءَ مَعَهُۥ مَلَكٌۚ إِنَّمَاۤ أَنتَ نَذِیرࣱۚ وَٱللَّهُ عَلَىٰ كُلِّ شَیۡءࣲ وَكِیلٌ ﴿١٢﴾
12. S‑ar putea ca tu(21) să neglijezi o parte din ceea ce îţi este revelat(22) ş i p ieptul t ău s ă fie s trâns l a e a(23), când ei vor zice: „De ce nu s‑a pogorât asupra lui o comoară?” sau „De ce nu a venit împreună cu el un înger?”(24) Tu nu eşti decât un prevenitor, iar Allah este a toate ocrotitor.
أَمۡ یَقُولُونَ ٱفۡتَرَىٰهُۖ قُلۡ فَأۡتُواْ بِعَشۡرِ سُوَرࣲ مِّثۡلِهِۦ مُفۡتَرَیَـٰتࣲ وَٱدۡعُواْ مَنِ ٱسۡتَطَعۡتُم مِّن دُونِ ٱللَّهِ إِن كُنتُمۡ صَـٰدِقِینَ ﴿١٣﴾
13. Sau vor zice ei: „El l‑a născocit!”(25) Spune: „Aşadar, aduceţi voi zece sure(26), asemeni lui, născocite [de voi] şi chemaţi pe cine puteţi, afară de Allah, dacă sunteţi voi întru dreptate!”
فَإِلَّمۡ یَسۡتَجِیبُواْ لَكُمۡ فَٱعۡلَمُوۤاْ أَنَّمَاۤ أُنزِلَ بِعِلۡمِ ٱللَّهِ وَأَن لَّاۤ إِلَـٰهَ إِلَّا هُوَۖ فَهَلۡ أَنتُم مُّسۡلِمُونَ ﴿١٤﴾
14. Şi dacă nu vă răspund ei, atunci aflaţi că a fost trimis(27) prin ştiinţa lui Allah şi că nu există altă divinitate în afară de El! Oare voi sunteţi supuşi [lui Allah, musulmani]?(28)
مَن كَانَ یُرِیدُ ٱلۡحَیَوٰةَ ٱلدُّنۡیَا وَزِینَتَهَا نُوَفِّ إِلَیۡهِمۡ أَعۡمَـٰلَهُمۡ فِیهَا وَهُمۡ فِیهَا لَا یُبۡخَسُونَ ﴿١٥﴾
15. Pe aceia care doresc viaţa lumească şi podoaba ei îi vom răsplăti Noi după faptele lor în ea, fără să li se scadă lor nimic din ele.
أُوْلَـٰۤىِٕكَ ٱلَّذِینَ لَیۡسَ لَهُمۡ فِی ٱلۡـَٔاخِرَةِ إِلَّا ٱلنَّارُۖ وَحَبِطَ مَا صَنَعُواْ فِیهَا وَبَـٰطِلࣱ مَّا كَانُواْ یَعۡمَلُونَ ﴿١٦﴾
16. Aceştia sunt cei care nu vor avea în Lumea de Apoi decât numai Focul. Şi zadarnic va fi ceea ce au săvârşit ei în ea(29) şi în deşert va fi ceea ce au făcut.
أَفَمَن كَانَ عَلَىٰ بَیِّنَةࣲ مِّن رَّبِّهِۦ وَیَتۡلُوهُ شَاهِدࣱ مِّنۡهُ وَمِن قَبۡلِهِۦ كِتَـٰبُ مُوسَىٰۤ إِمَامࣰا وَرَحۡمَةًۚ أُوْلَـٰۤىِٕكَ یُؤۡمِنُونَ بِهِۦۚ وَمَن یَكۡفُرۡ بِهِۦ مِنَ ٱلۡأَحۡزَابِ فَٱلنَّارُ مَوۡعِدُهُۥۚ فَلَا تَكُ فِی مِرۡیَةࣲ مِّنۡهُۚ إِنَّهُ ٱلۡحَقُّ مِن رَّبِّكَ وَلَـٰكِنَّ أَكۡثَرَ ٱلنَّاسِ لَا یُؤۡمِنُونَ ﴿١٧﴾
17. Şi oare acela care se bizuie pe un semn desluşit(30) de la Domnul său şi care este recitat de un martor din partea Sa(31), în vreme ce înainte de el(32) a fost Cartea lui Moise(33) drept ghid şi îndurare [este mai bun decât acela care nu se bizuie pe nici un semn]? Aceştia cred în el(34), însă acele cete care nu cred în el(35) au drept făgăduinţă Focul. Nu fi în îndoială asupra lui(36), căci el este Adevărul de la Domnul tău, dar cei mai mulţi dintre oameni nu cred!
وَمَنۡ أَظۡلَمُ مِمَّنِ ٱفۡتَرَىٰ عَلَى ٱللَّهِ كَذِبًاۚ أُوْلَـٰۤىِٕكَ یُعۡرَضُونَ عَلَىٰ رَبِّهِمۡ وَیَقُولُ ٱلۡأَشۡهَـٰدُ هَـٰۤؤُلَاۤءِ ٱلَّذِینَ كَذَبُواْ عَلَىٰ رَبِّهِمۡۚ أَلَا لَعۡنَةُ ٱللَّهِ عَلَى ٱلظَّـٰلِمِینَ ﴿١٨﴾
18. Şi cine este mai nelegiuit decât acela care născoceşte pe seama lui Allah minciună? Aceia vor fi aduşi dinaintea Domnului lor şi vor zice martorii(37): „Aceştia sunt cei care au minţit împotriva Domnului lor!” Blestemul lui Allah asupra nelegiuiţilor
ٱلَّذِینَ یَصُدُّونَ عَن سَبِیلِ ٱللَّهِ وَیَبۡغُونَهَا عِوَجࣰا وَهُم بِٱلۡـَٔاخِرَةِ هُمۡ كَـٰفِرُونَ ﴿١٩﴾
19. Care împiedică de la calea lui Allah şi încearcă să o facă strâmbă. Ei sunt cei care nu cred în Viaţa de Apoi!
أُوْلَـٰۤىِٕكَ لَمۡ یَكُونُواْ مُعۡجِزِینَ فِی ٱلۡأَرۡضِ وَمَا كَانَ لَهُم مِّن دُونِ ٱللَّهِ مِنۡ أَوۡلِیَاۤءَۘ یُضَـٰعَفُ لَهُمُ ٱلۡعَذَابُۚ مَا كَانُواْ یَسۡتَطِیعُونَ ٱلسَّمۡعَ وَمَا كَانُواْ یُبۡصِرُونَ ﴿٢٠﴾
20. Aceia nu pot să‑[L] facă neputincios pe pământ(38)! Şi ei nu au alţi aliaţi pentru ei(39), afară de Allah, iar pedeapsa lor va fi îndoită. Ei nu au putut să audă(40) şi nu au văzut(41).
أُوْلَـٰۤىِٕكَ ٱلَّذِینَ خَسِرُوۤاْ أَنفُسَهُمۡ وَضَلَّ عَنۡهُم مَّا كَانُواْ یَفۡتَرُونَ ﴿٢١﴾
21. Aceia sunt cei care şi‑au pierdut sufletele lor(42) şi s‑a îndepărtat de ei ceea ce ei au născocit.(43)
لَا جَرَمَ أَنَّهُمۡ فِی ٱلۡـَٔاخِرَةِ هُمُ ٱلۡأَخۡسَرُونَ ﴿٢٢﴾
22. Fără îndoială în Lumea de Apoi ei vor fi cei mai pierduţi.
إِنَّ ٱلَّذِینَ ءَامَنُواْ وَعَمِلُواْ ٱلصَّـٰلِحَـٰتِ وَأَخۡبَتُوۤاْ إِلَىٰ رَبِّهِمۡ أُوْلَـٰۤىِٕكَ أَصۡحَـٰبُ ٱلۡجَنَّةِۖ هُمۡ فِیهَا خَـٰلِدُونَ ﴿٢٣﴾
23. Aceia care cred şi săvârşesc fapte bune şi se umilesc înaintea Domnului lor, aceia sunt oaspeţii Raiului şi în el vor avea sălaş veşnic.
۞ مَثَلُ ٱلۡفَرِیقَیۡنِ كَٱلۡأَعۡمَىٰ وَٱلۡأَصَمِّ وَٱلۡبَصِیرِ وَٱلسَّمِیعِۚ هَلۡ یَسۡتَوِیَانِ مَثَلًاۚ أَفَلَا تَذَكَّرُونَ ﴿٢٤﴾
24. Asemănarea între cele două cete(44) este ca şi cea a orbului şi surdului cu cel care vede şi aude. Oare sunt cele două egale, la comparaţie? De ce nu luaţi voi aminte?
وَلَقَدۡ أَرۡسَلۡنَا نُوحًا إِلَىٰ قَوۡمِهِۦۤ إِنِّی لَكُمۡ نَذِیرࣱ مُّبِینٌ ﴿٢٥﴾
25. Noi l‑am trimis pe Noe la neamul său [şi a zis el]: „Eu sunt pentru voi prevenitor limpede,
أَن لَّا تَعۡبُدُوۤاْ إِلَّا ٱللَّهَۖ إِنِّیۤ أَخَافُ عَلَیۡكُمۡ عَذَابَ یَوۡمٍ أَلِیمࣲ ﴿٢٦﴾
26. Pentru ca voi să nu‑L adoraţi decât pe Allah, căci eu mă tem pentru voi(45) de chinul unei zile dureroase”.
فَقَالَ ٱلۡمَلَأُ ٱلَّذِینَ كَفَرُواْ مِن قَوۡمِهِۦ مَا نَرَىٰكَ إِلَّا بَشَرࣰا مِّثۡلَنَا وَمَا نَرَىٰكَ ٱتَّبَعَكَ إِلَّا ٱلَّذِینَ هُمۡ أَرَاذِلُنَا بَادِیَ ٱلرَّأۡیِ وَمَا نَرَىٰ لَكُمۡ عَلَیۡنَا مِن فَضۡلِۭ بَلۡ نَظُنُّكُمۡ كَـٰذِبِینَ ﴿٢٧﴾
27. Dar au zis căpeteniile din neamul lui, care nu au crezut: „Noi nu vedem în tine decât un om ca şi noi şi nu vedem să te fi urmat pe tine decât aceia care sunt vrednici de dispreţ dintre noi şi fără pic de chibzuinţă. Noi nu vedem să aveţi(46) nici un merit faţă de noi, ci vă socotim mai degrabă nişte mincinoşi!”
قَالَ یَـٰقَوۡمِ أَرَءَیۡتُمۡ إِن كُنتُ عَلَىٰ بَیِّنَةࣲ مِّن رَّبِّی وَءَاتَىٰنِی رَحۡمَةࣰ مِّنۡ عِندِهِۦ فَعُمِّیَتۡ عَلَیۡكُمۡ أَنُلۡزِمُكُمُوهَا وَأَنتُمۡ لَهَا كَـٰرِهُونَ ﴿٢٨﴾
28. A zis el: „O, neam al meu! Ce credeţi voi?(47) Dacă eu am o dovadă limpede de la Domnul meu şi El mi‑a dat îndurare de la El, dar ochilor voştri ea le scapă, oare să vă silim noi la aceasta, dacă voi o urâţi?
وَیَـٰقَوۡمِ لَاۤ أَسۡـَٔلُكُمۡ عَلَیۡهِ مَالًاۖ إِنۡ أَجۡرِیَ إِلَّا عَلَى ٱللَّهِۚ وَمَاۤ أَنَا۠ بِطَارِدِ ٱلَّذِینَ ءَامَنُوۤاْۚ إِنَّهُم مُّلَـٰقُواْ رَبِّهِمۡ وَلَـٰكِنِّیۤ أَرَىٰكُمۡ قَوۡمࣰا تَجۡهَلُونَ ﴿٢٩﴾
29. O, neam al meu! Eu nu vă cer vouă vreo avere în schimb(48), căci răsplata mea nu se află decât la Allah. Şi nici nu‑i voi alunga eu pe cei care cred, căci ei Îl vor întâlni pe Domnul lor.(49) Însă eu văd că voi sunteţi un neam de ignoranţi!
وَیَـٰقَوۡمِ مَن یَنصُرُنِی مِنَ ٱللَّهِ إِن طَرَدتُّهُمۡۚ أَفَلَا تَذَكَّرُونَ ﴿٣٠﴾
30. O, neam al meu! Cine mă va ajuta pe mine împotriva [pedepsei] lui Allah dacă eu i‑aş alunga? Voi nu vă daţi seama?
وَلَاۤ أَقُولُ لَكُمۡ عِندِی خَزَاۤىِٕنُ ٱللَّهِ وَلَاۤ أَعۡلَمُ ٱلۡغَیۡبَ وَلَاۤ أَقُولُ إِنِّی مَلَكࣱ وَلَاۤ أَقُولُ لِلَّذِینَ تَزۡدَرِیۤ أَعۡیُنُكُمۡ لَن یُؤۡتِیَهُمُ ٱللَّهُ خَیۡرًاۖ ٱللَّهُ أَعۡلَمُ بِمَا فِیۤ أَنفُسِهِمۡ إِنِّیۤ إِذࣰا لَّمِنَ ٱلظَّـٰلِمِینَ ﴿٣١﴾
31. Şi eu nu vă spun că eu am comorile lui Allah şi eu nu ştiu neştiutul. Nici nu spun că eu sunt un înger şi nici nu spun acelora pe care ochii voştri îi dispreţuiesc că Allah nu le va dărui lor bine. Allah ştie mai bine ce se află în sufletele lor, iar eu aş fi, aşadar, dintre cei nelegiuiţi!”
قَالُواْ یَـٰنُوحُ قَدۡ جَـٰدَلۡتَنَا فَأَكۡثَرۡتَ جِدَ ٰلَنَا فَأۡتِنَا بِمَا تَعِدُنَاۤ إِن كُنتَ مِنَ ٱلصَّـٰدِقِینَ ﴿٣٢﴾
32. Au zis ei(50): „O, Noe! Te‑ai certat cu noi şi prea mult te‑ai certat. Adu‑ne nouă cele cu care ne ameninţi(51), dacă tu eşti dintre cei care spun adevărul!”
قَالَ إِنَّمَا یَأۡتِیكُم بِهِ ٱللَّهُ إِن شَاۤءَ وَمَاۤ أَنتُم بِمُعۡجِزِینَ ﴿٣٣﴾
33. Le‑a răspuns el: „O să vi le aducă Allah dacă El voieşte, iar voi nu‑L veţi putea împiedica(52)!
وَلَا یَنفَعُكُمۡ نُصۡحِیۤ إِنۡ أَرَدتُّ أَنۡ أَنصَحَ لَكُمۡ إِن كَانَ ٱللَّهُ یُرِیدُ أَن یُغۡوِیَكُمۡۚ هُوَ رَبُّكُمۡ وَإِلَیۡهِ تُرۡجَعُونَ ﴿٣٤﴾
34. Şi sfatul meu nu vă este spre folos – de aş vrea să vă sfătuiesc – dacă Allah voieşte să vă ducă în rătăcire. El este stăpânul vostru şi la El veţi fi întorşi!”
أَمۡ یَقُولُونَ ٱفۡتَرَىٰهُۖ قُلۡ إِنِ ٱفۡتَرَیۡتُهُۥ فَعَلَیَّ إِجۡرَامِی وَأَنَا۠ بَرِیۤءࣱ مِّمَّا تُجۡرِمُونَ ﴿٣٥﴾
35. Sau zic ei: „L‑a născocit!” Spune: „Dacă eu l‑am născocit, atunci eu răspund pentru păcatul meu, însă eu sunt slobod de cele pe care le săvârşiţi!”
وَأُوحِیَ إِلَىٰ نُوحٍ أَنَّهُۥ لَن یُؤۡمِنَ مِن قَوۡمِكَ إِلَّا مَن قَدۡ ءَامَنَ فَلَا تَبۡتَىِٕسۡ بِمَا كَانُواْ یَفۡعَلُونَ ﴿٣٦﴾
36. Şi i s‑a revelat lui Noe: „Nu vor crede din neamul tău decât aceia care deja au crezut, dar tu nu te întrista pentru ceea ce fac ei!
وَٱصۡنَعِ ٱلۡفُلۡكَ بِأَعۡیُنِنَا وَوَحۡیِنَا وَلَا تُخَـٰطِبۡنِی فِی ٱلَّذِینَ ظَلَمُوۤاْ إِنَّهُم مُّغۡرَقُونَ ﴿٣٧﴾
37. Şi fă‑ţi arca sub ochii Noştri şi după inspiraţia Noastră şi nu‑Mi mai pomeni(53) despre cei care au fost nelegiuiţi, căci ei sunt înecaţi(54)!”
وَیَصۡنَعُ ٱلۡفُلۡكَ وَكُلَّمَا مَرَّ عَلَیۡهِ مَلَأࣱ مِّن قَوۡمِهِۦ سَخِرُواْ مِنۡهُۚ قَالَ إِن تَسۡخَرُواْ مِنَّا فَإِنَّا نَسۡخَرُ مِنكُمۡ كَمَا تَسۡخَرُونَ ﴿٣٨﴾
38. Lucra el la corabie şi de câte ori trecea pe lângă el câte o căpetenie din neamul său, îl luau în derâdere. Însă el le‑a zis: „Dacă râdeţi de noi(55), vom râde şi noi de voi(56), asemenea cum râdeţi.
فَسَوۡفَ تَعۡلَمُونَ مَن یَأۡتِیهِ عَذَابࣱ یُخۡزِیهِ وَیَحِلُّ عَلَیۡهِ عَذَابࣱ مُّقِیمٌ ﴿٣٩﴾
39. Şi veţi afla voi cui îi va veni chinul care‑l va umili(57) şi peste cine va veni chinul dăinuitor(58)!”
حَتَّىٰۤ إِذَا جَاۤءَ أَمۡرُنَا وَفَارَ ٱلتَّنُّورُ قُلۡنَا ٱحۡمِلۡ فِیهَا مِن كُلࣲّ زَوۡجَیۡنِ ٱثۡنَیۡنِ وَأَهۡلَكَ إِلَّا مَن سَبَقَ عَلَیۡهِ ٱلۡقَوۡلُ وَمَنۡ ءَامَنَۚ وَمَاۤ ءَامَنَ مَعَهُۥۤ إِلَّا قَلِیلࣱ ﴿٤٠﴾
40. Iar când a venit porunca Noastră şi s‑a învolburat cuptorul, am spus Noi: „Adu pe ea din fiecare [seminţie] câte doi soţi şi familia ta – afară de cei împotriva cărora hotărârea(59) a fost deja dată –, şi pe cei care au crezut”. Însă nu au crezut împreună cu el decât puţini.
۞ وَقَالَ ٱرۡكَبُواْ فِیهَا بِسۡمِ ٱللَّهِ مَجۡرٜىٰهَا وَمُرۡسَىٰهَاۤۚ إِنَّ رَبِّی لَغَفُورࣱ رَّحِیمࣱ ﴿٤١﴾
41. Şi a zis el: „Urcaţi‑vă pe ea! În numele lui Allah va fi mersul ei şi oprirea ei! Domnul meu este Iertător, Îndurător [Ghafur, Rahim]!”
وَهِیَ تَجۡرِی بِهِمۡ فِی مَوۡجࣲ كَٱلۡجِبَالِ وَنَادَىٰ نُوحٌ ٱبۡنَهُۥ وَكَانَ فِی مَعۡزِلࣲ یَـٰبُنَیَّ ٱرۡكَب مَّعَنَا وَلَا تَكُن مَّعَ ٱلۡكَـٰفِرِینَ ﴿٤٢﴾
42. Şi când a purces cu ei printre valuri ca munţii, l‑a strigat Noe pe fiul său, care stătea deoparte: „O, fiul meu! Urcă împreună cu noi(60), nu fi laolaltă cu necredincioşii!”
قَالَ سَـَٔاوِیۤ إِلَىٰ جَبَلࣲ یَعۡصِمُنِی مِنَ ٱلۡمَاۤءِۚ قَالَ لَا عَاصِمَ ٱلۡیَوۡمَ مِنۡ أَمۡرِ ٱللَّهِ إِلَّا مَن رَّحِمَۚ وَحَالَ بَیۡنَهُمَا ٱلۡمَوۡجُ فَكَانَ مِنَ ٱلۡمُغۡرَقِینَ ﴿٤٣﴾
43. Dar a răspuns [fiul]: „Voi găsi refugiu pe un munte ce mă va apăra de apă”. I‑a zis [atunci]: „Astăzi nu este apărător de porunca lui Allah, afară de acela cu care El este îndurător!” Şi valurile i‑au despărţit pe ei doi, iar el(61) a fost printre cei înecaţi!
وَقِیلَ یَـٰۤأَرۡضُ ٱبۡلَعِی مَاۤءَكِ وَیَـٰسَمَاۤءُ أَقۡلِعِی وَغِیضَ ٱلۡمَاۤءُ وَقُضِیَ ٱلۡأَمۡرُ وَٱسۡتَوَتۡ عَلَى ٱلۡجُودِیِّۖ وَقِیلَ بُعۡدࣰا لِّلۡقَوۡمِ ٱلظَّـٰلِمِینَ ﴿٤٤﴾
44. Şi s‑a grăit(62): „O, pământule! Înghite apa ta!” şi „O, cerule! Încetează [cu ploaia]!” Şi a scăzut apa şi s‑a împlinit porunca(63), iar ea s‑a aşezat pe muntele Al‑Judi. Şi s‑a grăit: „Piară neamul de nelegiuiţi!”
وَنَادَىٰ نُوحࣱ رَّبَّهُۥ فَقَالَ رَبِّ إِنَّ ٱبۡنِی مِنۡ أَهۡلِی وَإِنَّ وَعۡدَكَ ٱلۡحَقُّ وَأَنتَ أَحۡكَمُ ٱلۡحَـٰكِمِینَ ﴿٤٥﴾
45. Şi L‑a chemat Noe pe Domnul său şi a zis: „Doamne, fiul meu este din familia mea! Făgăduinţa Ta este Adevărul, iar Tu eşti cel mai drept dintre cei drepţi!”
قَالَ یَـٰنُوحُ إِنَّهُۥ لَیۡسَ مِنۡ أَهۡلِكَۖ إِنَّهُۥ عَمَلٌ غَیۡرُ صَـٰلِحࣲۖ فَلَا تَسۡـَٔلۡنِ مَا لَیۡسَ لَكَ بِهِۦ عِلۡمٌۖ إِنِّیۤ أَعِظُكَ أَن تَكُونَ مِنَ ٱلۡجَـٰهِلِینَ ﴿٤٦﴾
46. A zis(64): „O, Noe! El nu este din stirpea ta. Aceasta [pe care a săvârşit‑o el] este o faptă necinstită. Nu‑mi cere aceea despre care tu nu ai ştiinţă(65)! Eu te îndemn pentru ca tu să nu fi printre cei nepricepuţi!(66)”
قَالَ رَبِّ إِنِّیۤ أَعُوذُ بِكَ أَنۡ أَسۡـَٔلَكَ مَا لَیۡسَ لِی بِهِۦ عِلۡمࣱۖ وَإِلَّا تَغۡفِرۡ لِی وَتَرۡحَمۡنِیۤ أَكُن مِّنَ ٱلۡخَـٰسِرِینَ ﴿٤٧﴾
47. Atunci a zis(67): „Doamne, eu caut iertare la Tine că Te întreb despre ceea ce nu s‑ar cuveni să Te întreb, iar de nu mă vei ierta şi nu vei fi îndurător cu mine, voi fi printre cei pierduţi”.
قِیلَ یَـٰنُوحُ ٱهۡبِطۡ بِسَلَـٰمࣲ مِّنَّا وَبَرَكَـٰتٍ عَلَیۡكَ وَعَلَىٰۤ أُمَمࣲ مِّمَّن مَّعَكَۚ وَأُمَمࣱ سَنُمَتِّعُهُمۡ ثُمَّ یَمَسُّهُم مِّنَّا عَذَابٌ أَلِیمࣱ ﴿٤٨﴾
48. S‑a fost zis:(68) „O, Noe! Coboară cu pace din partea Noastră şi cu binecuvântări asupra ta şi asupra comunităţilor ce se vor ivi dintre acei care sunt cu tine. Iar alte comunităţi le vom lăsa să aibă parte de bucurie trecătoare şi pe ele le va ajunge apoi chin dureros [venind] de la Noi.
تِلۡكَ مِنۡ أَنۢبَاۤءِ ٱلۡغَیۡبِ نُوحِیهَاۤ إِلَیۡكَۖ مَا كُنتَ تَعۡلَمُهَاۤ أَنتَ وَلَا قَوۡمُكَ مِن قَبۡلِ هَـٰذَاۖ فَٱصۡبِرۡۖ إِنَّ ٱلۡعَـٰقِبَةَ لِلۡمُتَّقِینَ ﴿٤٩﴾
49. Acestea sunt câteva veşti despre cele neştiute [de oameni](69), pe care Noi ţi le revelăm şi pe care nu le‑aţi ştiut nici tu, nici neamul tău, mai înainte de aceasta(70). Deci fii răbdător(71), căci sfârşitul(72) va fi al celor temători [de Allah]!
وَإِلَىٰ عَادٍ أَخَاهُمۡ هُودࣰاۚ قَالَ یَـٰقَوۡمِ ٱعۡبُدُواْ ٱللَّهَ مَا لَكُم مِّنۡ إِلَـٰهٍ غَیۡرُهُۥۤۖ إِنۡ أَنتُمۡ إِلَّا مُفۡتَرُونَ ﴿٥٠﴾
50. Şi [Noi l‑am trimis] la [neamul] ’Ad pe fratele lor Hud(73), care a zis: „O, neam al meu! Adoraţi‑L pe Allah! Voi nu aveţi [altă] divinitate în afară de El! Voi sunteţi doar născocitori [de minciuni](74)!
یَـٰقَوۡمِ لَاۤ أَسۡـَٔلُكُمۡ عَلَیۡهِ أَجۡرًاۖ إِنۡ أَجۡرِیَ إِلَّا عَلَى ٱلَّذِی فَطَرَنِیۤۚ أَفَلَا تَعۡقِلُونَ ﴿٥١﴾
51. O, neam al meu! Eu nu vă cer pentru aceasta răsplată, ci răsplata mea este numai la Acela care m‑a creat. Oare voi nu pricepeţi?
وَیَـٰقَوۡمِ ٱسۡتَغۡفِرُواْ رَبَّكُمۡ ثُمَّ تُوبُوۤاْ إِلَیۡهِ یُرۡسِلِ ٱلسَّمَاۤءَ عَلَیۡكُم مِّدۡرَارࣰا وَیَزِدۡكُمۡ قُوَّةً إِلَىٰ قُوَّتِكُمۡ وَلَا تَتَوَلَّوۡاْ مُجۡرِمِینَ ﴿٥٢﴾
52. O, neam al meu! Rugaţi‑vă de iertare Domnului vostru(75), apoi căiţi‑vă faţă de El(76), pentru ca El să trimită asupra voastră cerul încărcat de ploaie şi să sporească puterea voastră cu putere! Şi nu vă abateţi(77) ca nişte mari păcătoşi(78)!”
قَالُواْ یَـٰهُودُ مَا جِئۡتَنَا بِبَیِّنَةࣲ وَمَا نَحۡنُ بِتَارِكِیۤ ءَالِهَتِنَا عَن قَوۡلِكَ وَمَا نَحۡنُ لَكَ بِمُؤۡمِنِینَ ﴿٥٣﴾
53. Au zis ei: „O, Hud! Nu ne‑ai adus nouă un semn desluşit, iar noi nu‑i vom părăsi pe zeii noştri(79), pentru cuvântul tău(80), şi nici nu vom fi cu credinţă în tine(81)!
إِن نَّقُولُ إِلَّا ٱعۡتَرَىٰكَ بَعۡضُ ءَالِهَتِنَا بِسُوۤءࣲۗ قَالَ إِنِّیۤ أُشۡهِدُ ٱللَّهَ وَٱشۡهَدُوۤاْ أَنِّی بَرِیۤءࣱ مِّمَّا تُشۡرِكُونَ ﴿٥٤﴾
54. Noi nu zicem decât că te‑a ajuns(82) un rău de la unul din zeiinoştri!(83)” A zis el: „Eu Îl iau pe Allah ca martor şi voi, de asemenea, fiţi martori că eu sunt nevinovat pentru ceea ce voi luaţi ca asociaţi(84)
مِن دُونِهِۦۖ فَكِیدُونِی جَمِیعࣰا ثُمَّ لَا تُنظِرُونِ ﴿٥٥﴾
55. În locul Lui! Deci vicleniţi cu toţii(85) împotriva mea, fără să‑mi daţi nici un răgaz!(86)
إِنِّی تَوَكَّلۡتُ عَلَى ٱللَّهِ رَبِّی وَرَبِّكُمۚ مَّا مِن دَاۤبَّةٍ إِلَّا هُوَ ءَاخِذُۢ بِنَاصِیَتِهَاۤۚ إِنَّ رَبِّی عَلَىٰ صِرَ ٰطࣲ مُّسۡتَقِیمࣲ ﴿٥٦﴾
56. Eu mă încred în Allah – Domnul meu şi Domnul vostru! Şi nu este vietate pe care El să nu o ţină de chica ei(87). Domnul meu este pe drumul cel drept!(88)
فَإِن تَوَلَّوۡاْ فَقَدۡ أَبۡلَغۡتُكُم مَّاۤ أُرۡسِلۡتُ بِهِۦۤ إِلَیۡكُمۡۚ وَیَسۡتَخۡلِفُ رَبِّی قَوۡمًا غَیۡرَكُمۡ وَلَا تَضُرُّونَهُۥ شَیۡـًٔاۚ إِنَّ رَبِّی عَلَىٰ كُلِّ شَیۡءٍ حَفِیظࣱ ﴿٥٧﴾
57. Iar de vă veţi întoarce, eu nu am făcut decât să vă aduc cele cu care am fost trimis la voi(89). Şi Domnul meu va lăsa să urmeze după voi un alt neam(90), fără ca voi să‑I aduceţi Lui vreun rău(91). Iar Domnul meu este peste toate Păzitor(92)!”
وَلَمَّا جَاۤءَ أَمۡرُنَا نَجَّیۡنَا هُودࣰا وَٱلَّذِینَ ءَامَنُواْ مَعَهُۥ بِرَحۡمَةࣲ مِّنَّا وَنَجَّیۡنَـٰهُم مِّنۡ عَذَابٍ غَلِیظࣲ ﴿٥٨﴾
58. Şi când a venit porunca Noastră, i‑am mântuit Noi pe Hud şi pe cei care credeau împreună cu el, prin mila Noastră, şi i‑am mântuit de osândă cruntă!(93)
وَتِلۡكَ عَادࣱۖ جَحَدُواْ بِـَٔایَـٰتِ رَبِّهِمۡ وَعَصَوۡاْ رُسُلَهُۥ وَٱتَّبَعُوۤاْ أَمۡرَ كُلِّ جَبَّارٍ عَنِیدࣲ ﴿٥٩﴾
59. Aceştia sunt [neamul] ’Ad. Ei au tăgăduit semnele Domnului lor şi nu au dat ascultare trimişilor Săi şi au urmat ei(94) porunca oricărui tiran îndărătnic.
وَأُتۡبِعُواْ فِی هَـٰذِهِ ٱلدُّنۡیَا لَعۡنَةࣰ وَیَوۡمَ ٱلۡقِیَـٰمَةِۗ أَلَاۤ إِنَّ عَادࣰا كَفَرُواْ رَبَّهُمۡۗ أَلَا بُعۡدࣰا لِّعَادࣲ قَوۡمِ هُودࣲ ﴿٦٠﴾
60. Şi au fost ei urmăriţi de un blestem în această lume şi în Ziua Învierii(95). [Neamul] ’Ad nu a crezut în Domnul lor(96). Departe cu ‘Ad, neamul lui Hud!(97)
۞ وَإِلَىٰ ثَمُودَ أَخَاهُمۡ صَـٰلِحࣰاۚ قَالَ یَـٰقَوۡمِ ٱعۡبُدُواْ ٱللَّهَ مَا لَكُم مِّنۡ إِلَـٰهٍ غَیۡرُهُۥۖ هُوَ أَنشَأَكُم مِّنَ ٱلۡأَرۡضِ وَٱسۡتَعۡمَرَكُمۡ فِیهَا فَٱسۡتَغۡفِرُوهُ ثُمَّ تُوبُوۤاْ إِلَیۡهِۚ إِنَّ رَبِّی قَرِیبࣱ مُّجِیبࣱ ﴿٦١﴾
61. Şi [Noi] am trimis la Thamud pe fratele lor Salih(98), care a zis: „O, neam al meu! Adoraţi‑L pe Allah! Voi nu aveţi altă divinitate în afară de El! El v‑a creat pe voi din pământ şi v‑a dat vouă să locuiţi pe el. Rugaţi‑L pe El de iertare(99) şi căiţi‑vă la El! Domnul meu esteApropiat(100) [şi] El este Cel care Răspunde Întotdeauna!(101)”
قَالُواْ یَـٰصَـٰلِحُ قَدۡ كُنتَ فِینَا مَرۡجُوࣰّا قَبۡلَ هَـٰذَاۤۖ أَتَنۡهَىٰنَاۤ أَن نَّعۡبُدَ مَا یَعۡبُدُ ءَابَاۤؤُنَا وَإِنَّنَا لَفِی شَكࣲّ مِّمَّا تَدۡعُونَاۤ إِلَیۡهِ مُرِیبࣲ ﴿٦٢﴾
62. Ei au zis: „O, Salih! Ai fost tu înainte de aceasta dorit peste noi. Dar oare, ne opreşti tu să adorăm ceea ce au adorat părinţii noştri(102)? Noi suntem într‑o îndoială tulburătoare cu privire la cele la care ne chemi!”
قَالَ یَـٰقَوۡمِ أَرَءَیۡتُمۡ إِن كُنتُ عَلَىٰ بَیِّنَةࣲ مِّن رَّبِّی وَءَاتَىٰنِی مِنۡهُ رَحۡمَةࣰ فَمَن یَنصُرُنِی مِنَ ٱللَّهِ إِنۡ عَصَیۡتُهُۥۖ فَمَا تَزِیدُونَنِی غَیۡرَ تَخۡسِیرࣲ ﴿٦٣﴾
63. A zis el: „O, neam al meu! Ce ziceţi voi(103), dacă eu am o dovadă limpede de la Domnul meu, care mi‑a dăruit şi îndurare(104) de la El! Cine mă va apăra pe mine de Allah(105), dacă eu nu m‑aş supune Lui? Voi nu‑mi sporiţi decât pierderea!(106)
وَیَـٰقَوۡمِ هَـٰذِهِۦ نَاقَةُ ٱللَّهِ لَكُمۡ ءَایَةࣰۖ فَذَرُوهَا تَأۡكُلۡ فِیۤ أَرۡضِ ٱللَّهِۖ وَلَا تَمَسُّوهَا بِسُوۤءࣲ فَیَأۡخُذَكُمۡ عَذَابࣱ قَرِیبࣱ ﴿٦٤﴾
64. O, neam al meu! Iată această cămilă de la Allah, care este un semn desluşit pentru voi!(107) Lăsaţi‑o să pască pe pământul lui Allah şi nu o atingeţi cu nici un rău, căci vă va lovi pe voi osândă apropiată!”
فَعَقَرُوهَا فَقَالَ تَمَتَّعُواْ فِی دَارِكُمۡ ثَلَـٰثَةَ أَیَّامࣲۖ ذَ ٰلِكَ وَعۡدٌ غَیۡرُ مَكۡذُوبࣲ ﴿٦٥﴾
65. Însă ei au înjunghiat‑o(108) şi atunci le‑a zis el(109): „Mai bucuraţi‑vă în casele voastre [încă] trei zile! Aceasta este o făgăduinţă fără de minciună!”
فَلَمَّا جَاۤءَ أَمۡرُنَا نَجَّیۡنَا صَـٰلِحࣰا وَٱلَّذِینَ ءَامَنُواْ مَعَهُۥ بِرَحۡمَةࣲ مِّنَّا وَمِنۡ خِزۡیِ یَوۡمِىِٕذٍۚ إِنَّ رَبَّكَ هُوَ ٱلۡقَوِیُّ ٱلۡعَزِیزُ ﴿٦٦﴾
66. Şi când a venit porunca Noastră(110), i‑am mântuit Noi pe Salih şi pe cei care au crezut împreună cu el, prin îndurarea Noastră, de ruşinea acelei zile. Domnul tău este Cel Puternic [şi] Tare [Al‑Qawiyy, Al‑’Aziz].
وَأَخَذَ ٱلَّذِینَ ظَلَمُواْ ٱلصَّیۡحَةُ فَأَصۡبَحُواْ فِی دِیَـٰرِهِمۡ جَـٰثِمِینَ ﴿٦٧﴾
67. Şi pe cei nelegiuiţi i‑a lovit strigătul tunător(111) şi au căzut [morţi], în casele lor, cu faţa în jos(112),
كَأَن لَّمۡ یَغۡنَوۡاْ فِیهَاۤۗ أَلَاۤ إِنَّ ثَمُودَاْ كَفَرُواْ رَبَّهُمۡۗ أَلَا بُعۡدࣰا لِّثَمُودَ ﴿٦٨﴾
68. Ca şi când nu ar fi locuit [niciodată] în belşug în ele. Într‑adevăr, [neamul] Thamud nu a crezut în Stăpânul lor! Ducă‑se Thamud!(113)
وَلَقَدۡ جَاۤءَتۡ رُسُلُنَاۤ إِبۡرَ ٰهِیمَ بِٱلۡبُشۡرَىٰ قَالُواْ سَلَـٰمࣰاۖ قَالَ سَلَـٰمࣱۖ فَمَا لَبِثَ أَن جَاۤءَ بِعِجۡلٍ حَنِیذࣲ ﴿٦٩﴾
69. Şi au venit trimişii Noştri(114) la Avraam cu veste bună(115). Au zis ei: „Pace!”(116) Şi le‑a răspuns el: „Pace[vouă]”! şi nu a pregetat să aducă un viţel fript.
فَلَمَّا رَءَاۤ أَیۡدِیَهُمۡ لَا تَصِلُ إِلَیۡهِ نَكِرَهُمۡ وَأَوۡجَسَ مِنۡهُمۡ خِیفَةࣰۚ قَالُواْ لَا تَخَفۡ إِنَّاۤ أُرۡسِلۡنَاۤ إِلَىٰ قَوۡمِ لُوطࣲ ﴿٧٠﴾
70. Şi când a văzut că mâinile lor nu se întind spre el(117), a devenit bănuitor şi l‑a cuprins frica de ei. Dar ei au zis: „Nu‑ţi fie frică!(118) Noi am fost trimişi la neamul lui Lot(119)!”
وَٱمۡرَأَتُهُۥ قَاۤىِٕمَةࣱ فَضَحِكَتۡ فَبَشَّرۡنَـٰهَا بِإِسۡحَـٰقَ وَمِن وَرَاۤءِ إِسۡحَـٰقَ یَعۡقُوبَ ﴿٧١﴾
71. Şi muierea lui(120) stătea în picioare şi a râs ea(121). Noi i l‑am vestit pe Isaac, iar după el pe Iacob.
قَالَتۡ یَـٰوَیۡلَتَىٰۤ ءَأَلِدُ وَأَنَا۠ عَجُوزࣱ وَهَـٰذَا بَعۡلِی شَیۡخًاۖ إِنَّ هَـٰذَا لَشَیۡءٌ عَجِیبࣱ ﴿٧٢﴾
72. Ci ea a zis: „Vai mie! O să nasc eu când sunt o muiere bătrână, iar bărbatul meu e un moşneag?! Acesta este cu adevărat un lucru ciudat(122)!”
قَالُوۤاْ أَتَعۡجَبِینَ مِنۡ أَمۡرِ ٱللَّهِۖ رَحۡمَتُ ٱللَّهِ وَبَرَكَـٰتُهُۥ عَلَیۡكُمۡ أَهۡلَ ٱلۡبَیۡتِۚ إِنَّهُۥ حَمِیدࣱ مَّجِیدࣱ ﴿٧٣﴾
73. Dar ei au zis: „Te miri tu de hotărârea lui Allah?(123) Îndurarea şi binecuvântarea lui Allah asupra voastră, o, locuitori ai acestei case(124)! El este cu adevărat Cel Vrednic de Laudă [şi] Cel Vrednic de Glorie [Hamid, Majid]!
فَلَمَّا ذَهَبَ عَنۡ إِبۡرَ ٰهِیمَ ٱلرَّوۡعُ وَجَاۤءَتۡهُ ٱلۡبُشۡرَىٰ یُجَـٰدِلُنَا فِی قَوۡمِ لُوطٍ ﴿٧٤﴾
74. Şi când i‑a trecut lui Avraam frica şi i‑a venit vestea cea bună, a vorbit el cu Noi [în apărarea] neamului lui Lot.
یَـٰۤإِبۡرَ ٰهِیمُ أَعۡرِضۡ عَنۡ هَـٰذَاۤۖ إِنَّهُۥ قَدۡ جَاۤءَ أَمۡرُ رَبِّكَۖ وَإِنَّهُمۡ ءَاتِیهِمۡ عَذَابٌ غَیۡرُ مَرۡدُودࣲ ﴿٧٦﴾
76. „O, Avraam,(125) renunţă la aceasta, căci hotărârea Domnului tău a venit(126), iar asupra lor se va abate o osândă nestrămutată”.
وَلَمَّا جَاۤءَتۡ رُسُلُنَا لُوطࣰا سِیۤءَ بِهِمۡ وَضَاقَ بِهِمۡ ذَرۡعࣰا وَقَالَ هَـٰذَا یَوۡمٌ عَصِیبࣱ ﴿٧٧﴾
77. Şi când trimişii Noştri au venit la Lot, s‑a simţit stingherit, neştiind ce să facă. Şi a zis el: „Aceasta este o zi cumplită”.
وَجَاۤءَهُۥ قَوۡمُهُۥ یُهۡرَعُونَ إِلَیۡهِ وَمِن قَبۡلُ كَانُواْ یَعۡمَلُونَ ٱلسَّیِّـَٔاتِۚ قَالَ یَـٰقَوۡمِ هَـٰۤؤُلَاۤءِ بَنَاتِی هُنَّ أَطۡهَرُ لَكُمۡۖ فَٱتَّقُواْ ٱللَّهَ وَلَا تُخۡزُونِ فِی ضَیۡفِیۤۖ أَلَیۡسَ مِنكُمۡ رَجُلࣱ رَّشِیدࣱ ﴿٧٨﴾
78. Şi s‑a grăbit neamul său către el, după ce până atunci săvârşiseră fapte rele(127). Şi le‑a zis el(128): „O, neam al meu! Acestea sunt fiicele mele şi ele sunt mai curate pentru voi.(129) Fiţi cu frică de Allah şi nu mă faceţi de ocară faţă de oaspeţii mei! Oare nu este printre voi un bărbat chibzuit?(130)”
قَالُواْ لَقَدۡ عَلِمۡتَ مَا لَنَا فِی بَنَاتِكَ مِنۡ حَقࣲّ وَإِنَّكَ لَتَعۡلَمُ مَا نُرِیدُ ﴿٧٩﴾
79. Dar ei au zis: „Tu ştii că nu avem nevoie de fiicele tale şi tu ştii ceea ce voim noi!”
قَالَ لَوۡ أَنَّ لِی بِكُمۡ قُوَّةً أَوۡ ءَاوِیۤ إِلَىٰ رُكۡنࣲ شَدِیدࣲ ﴿٨٠﴾
80. A zis el(131): „O, de‑aş avea eu putere asupra voastră sau de‑aş găsiun sprijin temut!”
قَالُواْ یَـٰلُوطُ إِنَّا رُسُلُ رَبِّكَ لَن یَصِلُوۤاْ إِلَیۡكَۖ فَأَسۡرِ بِأَهۡلِكَ بِقِطۡعࣲ مِّنَ ٱلَّیۡلِ وَلَا یَلۡتَفِتۡ مِنكُمۡ أَحَدٌ إِلَّا ٱمۡرَأَتَكَۖ إِنَّهُۥ مُصِیبُهَا مَاۤ أَصَابَهُمۡۚ إِنَّ مَوۡعِدَهُمُ ٱلصُّبۡحُۚ أَلَیۡسَ ٱلصُّبۡحُ بِقَرِیبࣲ ﴿٨١﴾
81. Au zis(132): „O, Lot! Noi suntem trimişii Domnului tău! Ei nu vor putea niciodată să ajungă la tine. Deci purcede cu stirpea ta la vreme de noapte(133) şi să nu se întoarcă nici unul dintre voi [pentru a privi înapoi], afară numai de muierea ta, pe care o va lovi ceea ce îi loveşte pe ei. Ceea ce îi ameninţă pe ei se va întâmpla în zori.(134) Şi oare nu este dimineaţa aproape?”
فَلَمَّا جَاۤءَ أَمۡرُنَا جَعَلۡنَا عَـٰلِیَهَا سَافِلَهَا وَأَمۡطَرۡنَا عَلَیۡهَا حِجَارَةࣰ مِّن سِجِّیلࣲ مَّنضُودࣲ ﴿٨٢﴾
82. Şi când a venit hotărârea Noastră(135), am făcut Noi ca partea ei(136) de sus să fie partea ei de dedesubt şi am trimis asupra ei ploaie de pietre de lut [ars](137), una după alta,
مُّسَوَّمَةً عِندَ رَبِّكَۖ وَمَا هِیَ مِنَ ٱلظَّـٰلِمِینَ بِبَعِیدࣲ ﴿٨٣﴾
83. Însemnate de Domnul tău(138). Şi ele(139) nu sunt departe de cei nelegiuiţi
۞ وَإِلَىٰ مَدۡیَنَ أَخَاهُمۡ شُعَیۡبࣰاۚ قَالَ یَـٰقَوۡمِ ٱعۡبُدُواْ ٱللَّهَ مَا لَكُم مِّنۡ إِلَـٰهٍ غَیۡرُهُۥۖ وَلَا تَنقُصُواْ ٱلۡمِكۡیَالَ وَٱلۡمِیزَانَۖ إِنِّیۤ أَرَىٰكُم بِخَیۡرࣲ وَإِنِّیۤ أَخَافُ عَلَیۡكُمۡ عَذَابَ یَوۡمࣲ مُّحِیطࣲ ﴿٨٤﴾
84. Şi [l‑am trimis Noi] la [neamul] Madyan(140) pe fratele lor(141) Şuayb, care [le‑] a zis: „O, neam al meu! Adoraţi‑L voi pe Allah, căci nu există altă divinitate în afară de El! Şi nu micşoraţi măsura şi greutatea! Eu vă văd întru bine(142), dar eu mă tem pentru voi de chinul unei zile care [le] va cuprinde [pe toate](143).
وَیَـٰقَوۡمِ أَوۡفُواْ ٱلۡمِكۡیَالَ وَٱلۡمِیزَانَ بِٱلۡقِسۡطِۖ وَلَا تَبۡخَسُواْ ٱلنَّاسَ أَشۡیَاۤءَهُمۡ وَلَا تَعۡثَوۡاْ فِی ٱلۡأَرۡضِ مُفۡسِدِینَ ﴿٨٥﴾
85. O, neam al meu! Daţi măsura şi greutatea întreagă, cu dreptate, şi nu le scădeţi oamenilor din lucrurile [cuvenite] lor şi nu purcedeţi pe pământ ca stricători!
بَقِیَّتُ ٱللَّهِ خَیۡرࣱ لَّكُمۡ إِن كُنتُم مُّؤۡمِنِینَۚ وَمَاۤ أَنَا۠ عَلَیۡكُم بِحَفِیظࣲ ﴿٨٦﴾
86. Ceea ce vă rămâne din partea lui Allah este mai bun pentru voi,(144) dacă sunteţi credincioşi. Iar eu nu sunt păzitor peste voi!”
قَالُواْ یَـٰشُعَیۡبُ أَصَلَوٰتُكَ تَأۡمُرُكَ أَن نَّتۡرُكَ مَا یَعۡبُدُ ءَابَاۤؤُنَاۤ أَوۡ أَن نَّفۡعَلَ فِیۤ أَمۡوَ ٰلِنَا مَا نَشَـٰۤؤُاْۖ إِنَّكَ لَأَنتَ ٱلۡحَلِیمُ ٱلرَّشِیدُ ﴿٨٧﴾
87. Au zis ei: „O, Şuayb! Oare rugăciunile tale(145) îţi poruncesc ca noi să ne lepădăm de ceea ce au adorat părinţii noştri(146) şi să nu facem ceea ce voim cu averile noastre? Tu(147) doară eşti milostiv şi chibzuit!”.
قَالَ یَـٰقَوۡمِ أَرَءَیۡتُمۡ إِن كُنتُ عَلَىٰ بَیِّنَةࣲ مِّن رَّبِّی وَرَزَقَنِی مِنۡهُ رِزۡقًا حَسَنࣰاۚ وَمَاۤ أُرِیدُ أَنۡ أُخَالِفَكُمۡ إِلَىٰ مَاۤ أَنۡهَىٰكُمۡ عَنۡهُۚ إِنۡ أُرِیدُ إِلَّا ٱلۡإِصۡلَـٰحَ مَا ٱسۡتَطَعۡتُۚ وَمَا تَوۡفِیقِیۤ إِلَّا بِٱللَّهِۚ عَلَیۡهِ تَوَكَّلۡتُ وَإِلَیۡهِ أُنِیبُ ﴿٨٨﴾
88. A zis el: „O, neam al meu! Vedeţi voi(148) dacă eu am o dovadă limpede de la Domnul meu, care mi‑a dăruit din partea Sa avere frumoasă?(149) Eu nu voiesc să fac ceea ce vă opresc vouă. Eu nu voiesc decât îndreptarea [voastră], atâta cât pot. Iar izbânda mea nu este decât de la Allah. În El mă încred şi la El mă întorc.
وَیَـٰقَوۡمِ لَا یَجۡرِمَنَّكُمۡ شِقَاقِیۤ أَن یُصِیبَكُم مِّثۡلُ مَاۤ أَصَابَ قَوۡمَ نُوحٍ أَوۡ قَوۡمَ هُودٍ أَوۡ قَوۡمَ صَـٰلِحࣲۚ وَمَا قَوۡمُ لُوطࣲ مِّنكُم بِبَعِیدࣲ ﴿٨٩﴾
89. O, neam al meu! Să nu vă împingă la păcat vrajba ce mi‑o arătaţi, ca să vă lovească ceea ce a lovit neamul lui Noe(150), sau neamul lui Hud,(151) sau neamul lui Salih(152)! Iar neamul lui Lot nu este departe de voi!(153)
وَٱسۡتَغۡفِرُواْ رَبَّكُمۡ ثُمَّ تُوبُوۤاْ إِلَیۡهِۚ إِنَّ رَبِّی رَحِیمࣱ وَدُودࣱ ﴿٩٠﴾
90. Şi rugaţi‑vă de iertare Domnului vostru(154), apoi căiţi‑vă faţă de El(155), Căci Domnul meu este Îndurător [şi] Binevoitor [Rahim, Wadud]!”
قَالُواْ یَـٰشُعَیۡبُ مَا نَفۡقَهُ كَثِیرࣰا مِّمَّا تَقُولُ وَإِنَّا لَنَرَىٰكَ فِینَا ضَعِیفࣰاۖ وَلَوۡلَا رَهۡطُكَ لَرَجَمۡنَـٰكَۖ وَمَاۤ أَنتَ عَلَیۡنَا بِعَزِیزࣲ ﴿٩١﴾
91. Au zis: „O, Şuayb! Noi nu pricepem prea multe din ceea ce ne grăieşti tu şi te socotim slab printre noi(156). Şi de n‑ar fi clanul tău(157), noi te‑am ucide cu pietre, căci tu nu ai nici o putere asupra noastră(158)!”
قَالَ یَـٰقَوۡمِ أَرَهۡطِیۤ أَعَزُّ عَلَیۡكُم مِّنَ ٱللَّهِ وَٱتَّخَذۡتُمُوهُ وَرَاۤءَكُمۡ ظِهۡرِیًّاۖ إِنَّ رَبِّی بِمَا تَعۡمَلُونَ مُحِیطࣱ ﴿٩٢﴾
92. A zis el(159): „O, neam al meu! Oare clanul meu are mai mult preţ la voi decât Allah(160), căruia voi Îi întoarceţi spatele?(161) Domnul meu cuprinde [cu ştiinţa Sa] tot ceea ce faceţi voi.
وَیَـٰقَوۡمِ ٱعۡمَلُواْ عَلَىٰ مَكَانَتِكُمۡ إِنِّی عَـٰمِلࣱۖ سَوۡفَ تَعۡلَمُونَ مَن یَأۡتِیهِ عَذَابࣱ یُخۡزِیهِ وَمَنۡ هُوَ كَـٰذِبࣱۖ وَٱرۡتَقِبُوۤاْ إِنِّی مَعَكُمۡ رَقِیبࣱ ﴿٩٣﴾
93. O, neam al meu! Faceţi după putinţa voastră şi voi face şi eu [tot la fel] şi veţi afla voi asupra cui se va abate o osândă care‑l va înjosi şi cine este mincinos. Aşteptaţi, şi voi aştepta şi eu împreună cu voi!”
وَلَمَّا جَاۤءَ أَمۡرُنَا نَجَّیۡنَا شُعَیۡبࣰا وَٱلَّذِینَ ءَامَنُواْ مَعَهُۥ بِرَحۡمَةࣲ مِّنَّا وَأَخَذَتِ ٱلَّذِینَ ظَلَمُواْ ٱلصَّیۡحَةُ فَأَصۡبَحُواْ فِی دِیَـٰرِهِمۡ جَـٰثِمِینَ ﴿٩٤﴾
94. Şi când a venit porunca Noastră(162), i‑am izbăvit Noi pe Şuayb şi pe cei care au crezut împreună cu el, prin îndurarea Noastră, în vreme ce pe cei care au rămas nelegiuiţi i‑a lovit strigătul tunător şi au căzut [morţi], în casele lor, cu faţa înjos,(163)
كَأَن لَّمۡ یَغۡنَوۡاْ فِیهَاۤۗ أَلَا بُعۡدࣰا لِّمَدۡیَنَ كَمَا بَعِدَتۡ ثَمُودُ ﴿٩٥﴾
95. Ca şi cum nu ar fi locuit în ele, în belşug, [niciodată]. Departe cu Madyan(164), aşa cum departe s‑a dus şi neamul Thamud!(165)
وَلَقَدۡ أَرۡسَلۡنَا مُوسَىٰ بِـَٔایَـٰتِنَا وَسُلۡطَـٰنࣲ مُّبِینٍ ﴿٩٦﴾
96. Şi l‑am trimis Noi pe Moise, cu semnele Noastre şi cu putere vădită,(166)
إِلَىٰ فِرۡعَوۡنَ وَمَلَإِیْهِۦ فَٱتَّبَعُوۤاْ أَمۡرَ فِرۡعَوۡنَۖ وَمَاۤ أَمۡرُ فِرۡعَوۡنَ بِرَشِیدࣲ ﴿٩٧﴾
97. La Faraon şi la căpeteniile sale. Însă ei(167) au urmat orânduiala lui Faraon, dar rânduiala lui Faraon nu era cu dreptate.
یَقۡدُمُ قَوۡمَهُۥ یَوۡمَ ٱلۡقِیَـٰمَةِ فَأَوۡرَدَهُمُ ٱلنَّارَۖ وَبِئۡسَ ٱلۡوِرۡدُ ٱلۡمَوۡرُودُ ﴿٩٨﴾
98. Şi va merge el înaintea neamului său în Ziua Învierii şi‑i va călăuzi pe ei către Foc. Şi ce rău loc va fi acesta spre care sunt ei duşi!(168)
وَأُتۡبِعُواْ فِی هَـٰذِهِۦ لَعۡنَةࣰ وَیَوۡمَ ٱلۡقِیَـٰمَةِۚ بِئۡسَ ٱلرِّفۡدُ ٱلۡمَرۡفُودُ ﴿٩٩﴾
99. Şi vor fi urmăriţi în această [lume] şi în Ziua Judecăţii de blestem. Şi ce rău dar va fi acesta care le este menit!(169)
ذَ ٰلِكَ مِنۡ أَنۢبَاۤءِ ٱلۡقُرَىٰ نَقُصُّهُۥ عَلَیۡكَۖ مِنۡهَا قَاۤىِٕمࣱ وَحَصِیدࣱ ﴿١٠٠﴾
100. Acestea sunt dintre veştile cetăţilor pe care ţi le povestim [o, Muhammed]! [Parte] din ele sunt încă în picioare, [parte din ele] sunt şterse.
وَمَا ظَلَمۡنَـٰهُمۡ وَلَـٰكِن ظَلَمُوۤاْ أَنفُسَهُمۡۖ فَمَاۤ أَغۡنَتۡ عَنۡهُمۡ ءَالِهَتُهُمُ ٱلَّتِی یَدۡعُونَ مِن دُونِ ٱللَّهِ مِن شَیۡءࣲ لَّمَّا جَاۤءَ أَمۡرُ رَبِّكَۖ وَمَا زَادُوهُمۡ غَیۡرَ تَتۡبِیبࣲ ﴿١٠١﴾
101. Noi nu le‑am făcut nici o nedreptate(170), ci ei înşişi s‑au nedreptăţit(171). Şi nu le‑au fost de nici un folos zeii lor, pe care i‑au adorat în locul lui Allah, când a venit porunca Domnului tău, ci nu au făcut ei decât să le sporească puterea de a pricinui pierderi(172).
وَكَذَ ٰلِكَ أَخۡذُ رَبِّكَ إِذَاۤ أَخَذَ ٱلۡقُرَىٰ وَهِیَ ظَـٰلِمَةٌۚ إِنَّ أَخۡذَهُۥۤ أَلِیمࣱ شَدِیدٌ ﴿١٠٢﴾
102. Astfel este pedeapsa Domnului tău când El pedepseşte cetăţile, dacă ele sunt nelegiuite! Iar pedeapsa Lui este dureroasă şi aspră!
إِنَّ فِی ذَ ٰلِكَ لَـَٔایَةࣰ لِّمَنۡ خَافَ عَذَابَ ٱلۡـَٔاخِرَةِۚ ذَ ٰلِكَ یَوۡمࣱ مَّجۡمُوعࣱ لَّهُ ٱلنَّاسُ وَذَ ٰلِكَ یَوۡمࣱ مَّشۡهُودࣱ ﴿١٠٣﴾
103. Întru aceasta este un semn(173) pentru acela care se teme de chinul din Ziua de Apoi. Aceasta este o Zi în care oamenii vor fi adunaţi! Aceasta este o Zi mărturisită!(174)
وَمَا نُؤَخِّرُهُۥۤ إِلَّا لِأَجَلࣲ مَّعۡدُودࣲ ﴿١٠٤﴾
104. Şi Noi nu o lăsăm să întârzie(175) decât numai până la un termen hotărât(176)!
یَوۡمَ یَأۡتِ لَا تَكَلَّمُ نَفۡسٌ إِلَّا بِإِذۡنِهِۦۚ فَمِنۡهُمۡ شَقِیࣱّ وَسَعِیدࣱ ﴿١٠٥﴾
105. În Ziua ce va veni(177), nu va grăi nici unsuflet, decât numai cu voia Lui(178). Şi unii dintre ei vor fi osândiţi(179), iar [alţii] fericiţi(180)!
فَأَمَّا ٱلَّذِینَ شَقُواْ فَفِی ٱلنَّارِ لَهُمۡ فِیهَا زَفِیرࣱ وَشَهِیقٌ ﴿١٠٦﴾
106. În ce‑i priveşte, cei care vor fi osândiţi se vor afla în Foc, unde ei vor avea parte de geamăt şi de suspin;
خَـٰلِدِینَ فِیهَا مَا دَامَتِ ٱلسَّمَـٰوَ ٰتُ وَٱلۡأَرۡضُ إِلَّا مَا شَاۤءَ رَبُّكَۚ إِنَّ رَبَّكَ فَعَّالࣱ لِّمَا یُرِیدُ ﴿١٠٧﴾
107. În veci vor sălăşlui în el(181), cât vor dăinui cerurile şi pământul, doar dacă Domnul tău va voi altfel, căci Domnul tău face tot ceea ce El voieşte.
۞ وَأَمَّا ٱلَّذِینَ سُعِدُواْ فَفِی ٱلۡجَنَّةِ خَـٰلِدِینَ فِیهَا مَا دَامَتِ ٱلسَّمَـٰوَ ٰتُ وَٱلۡأَرۡضُ إِلَّا مَا شَاۤءَ رَبُّكَۖ عَطَاۤءً غَیۡرَ مَجۡذُوذࣲ ﴿١٠٨﴾
108. În ce‑i priveşte, cei care vor fi fericiţi se vor afla în Rai; în veci vor sălăşlui în el, cât vor dăinui cerurile şi pământul, doar dacă Domnul tău va voi altfel. [Acesta va fi] un dar neîntrerupt.
فَلَا تَكُ فِی مِرۡیَةࣲ مِّمَّا یَعۡبُدُ هَـٰۤؤُلَاۤءِۚ مَا یَعۡبُدُونَ إِلَّا كَمَا یَعۡبُدُ ءَابَاۤؤُهُم مِّن قَبۡلُۚ وَإِنَّا لَمُوَفُّوهُمۡ نَصِیبَهُمۡ غَیۡرَ مَنقُوصࣲ ﴿١٠٩﴾
109. Nu sta la îndoială cu privire la ceea ce adoră aceia(182)! Ei nu adoră alta decât ceea ce au adorat părinţii lor mai înainte. Iar Noi le vom da partea lor fără nici o micşorare(183).
وَلَقَدۡ ءَاتَیۡنَا مُوسَى ٱلۡكِتَـٰبَ فَٱخۡتُلِفَ فِیهِۚ وَلَوۡلَا كَلِمَةࣱ سَبَقَتۡ مِن رَّبِّكَ لَقُضِیَ بَیۡنَهُمۡۚ وَإِنَّهُمۡ لَفِی شَكࣲّ مِّنۡهُ مُرِیبࣲ ﴿١١٠﴾
110. Noi i‑am dat deja lui Moise Cartea(184) şi s‑au ivit neînţelegeri asupra ei.(185) Şi de n‑ar fi fost mai dinainte un cuvânt de la Domnul tău(186), [totul] ar fi fost hotărât pentru ei(187). Dar ei(188) sunt în îndoială tulburătoare asupra lui(189).
وَإِنَّ كُلࣰّا لَّمَّا لَیُوَفِّیَنَّهُمۡ رَبُّكَ أَعۡمَـٰلَهُمۡۚ إِنَّهُۥ بِمَا یَعۡمَلُونَ خَبِیرࣱ ﴿١١١﴾
111. Şi pe fiecare îl va răsplăti Domnul tău pe deplin pentru faptele sale,(190) căci El este Bineştiutor [Khabir] a ceea ce fac ei.(191)
فَٱسۡتَقِمۡ كَمَاۤ أُمِرۡتَ وَمَن تَابَ مَعَكَ وَلَا تَطۡغَوۡاْۚ إِنَّهُۥ بِمَا تَعۡمَلُونَ بَصِیرࣱ ﴿١١٢﴾
112. Deci rămâi pe calea cea dreaptă, aşa cum ţi s‑a poruncit,(192) laolaltă cu aceia care s‑au căit împreună cu tine(193)! Şi nu treceţi peste limite(194), fiindcă El este Cel care Vede Bine [Basir] ceea ce faceţi!(195)
وَلَا تَرۡكَنُوۤاْ إِلَى ٱلَّذِینَ ظَلَمُواْ فَتَمَسَّكُمُ ٱلنَّارُ وَمَا لَكُم مِّن دُونِ ٱللَّهِ مِنۡ أَوۡلِیَاۤءَ ثُمَّ لَا تُنصَرُونَ ﴿١١٣﴾
113. Şi nu înclinaţi(196) cătrecei care sunt nelegiuiţi(197), ca să nu vă atingă Focul! Voi nu aveţi alţi aliaţi(198) afară de Allah şi apoi voi nu veţi fi ajutaţi.
وَأَقِمِ ٱلصَّلَوٰةَ طَرَفَیِ ٱلنَّهَارِ وَزُلَفࣰا مِّنَ ٱلَّیۡلِۚ إِنَّ ٱلۡحَسَنَـٰتِ یُذۡهِبۡنَ ٱلسَّیِّـَٔاتِۚ ذَ ٰلِكَ ذِكۡرَىٰ لِلذَّ ٰكِرِینَ ﴿١١٤﴾
114. Şi împlineşte Rugăciunea [As‑Salat] la cele două capete ale zilei(199) şi la anumite ceasuri din noapte! Faptele bune(200) le alungă pe cele rele. Aceasta este reamintirea(201) pentru cei care cugetă(202)!
وَٱصۡبِرۡ فَإِنَّ ٱللَّهَ لَا یُضِیعُ أَجۡرَ ٱلۡمُحۡسِنِینَ ﴿١١٥﴾
115. Şi fii statornic în răbdare(203), fiindcă Allah nu lasă să se piardă răsplata făcătorilor de bine!
فَلَوۡلَا كَانَ مِنَ ٱلۡقُرُونِ مِن قَبۡلِكُمۡ أُوْلُواْ بَقِیَّةࣲ یَنۡهَوۡنَ عَنِ ٱلۡفَسَادِ فِی ٱلۡأَرۡضِ إِلَّا قَلِیلࣰا مِّمَّنۡ أَنجَیۡنَا مِنۡهُمۡۗ وَٱتَّبَعَ ٱلَّذِینَ ظَلَمُواْ مَاۤ أُتۡرِفُواْ فِیهِ وَكَانُواْ مُجۡرِمِینَ ﴿١١٦﴾
116. Şi oare nu au fost printre neamurile de dinaintea voastră oameni virtuoşi care au oprit de la stricăciuni pe acest pământ – în afară de puţini dintre ei pe care Noi i‑am izbăvit? Iar cei care au fost nedrepţi au trăit mai departe în îmbuibare şi au fost ei mai păcătoşi.(204)
وَمَا كَانَ رَبُّكَ لِیُهۡلِكَ ٱلۡقُرَىٰ بِظُلۡمࣲ وَأَهۡلُهَا مُصۡلِحُونَ ﴿١١٧﴾
117. Şi Domnul tău nu ar fi nimicit cetăţile, cu nedreptate, dacă locuitorii lor ar fi săvârşit fapte bune.
وَلَوۡ شَاۤءَ رَبُّكَ لَجَعَلَ ٱلنَّاسَ أُمَّةࣰ وَ ٰحِدَةࣰۖ وَلَا یَزَالُونَ مُخۡتَلِفِینَ ﴿١١٨﴾
118. Şi dacă Domnul tău ar fi voit, i‑ar fi făcut pe toţi oamenii o singură comunitate(205). Dar ei nu încetează să fie în neînţelegere(206),
إِلَّا مَن رَّحِمَ رَبُّكَۚ وَلِذَ ٰلِكَ خَلَقَهُمۡۗ وَتَمَّتۡ كَلِمَةُ رَبِّكَ لَأَمۡلَأَنَّ جَهَنَّمَ مِنَ ٱلۡجِنَّةِ وَٱلنَّاسِ أَجۡمَعِینَ ﴿١١٩﴾
119. Afară de aceia cu care Domnul tău a fost îndurător(207). Şi de aceea i‑a creat pe ei.(208) Şi se va împlini cuvântul Domnului tău: „Voi umple Gheena cu djinni şi cu oameni(209) laolaltă!”.
وَكُلࣰّا نَّقُصُّ عَلَیۡكَ مِنۡ أَنۢبَاۤءِ ٱلرُّسُلِ مَا نُثَبِّتُ بِهِۦ فُؤَادَكَۚ وَجَاۤءَكَ فِی هَـٰذِهِ ٱلۡحَقُّ وَمَوۡعِظَةࣱ وَذِكۡرَىٰ لِلۡمُؤۡمِنِینَ ﴿١٢٠﴾
120. Şi în tot ce‑ţi povestim ţie din veştile despre trimişi se află [pildă] cu care Noi întărim inima ta(210). Şi prin acestea(211) a venit la tine Adevărul, îndemnarea şi reamintirea pentrudreptcredincioşi(212).
وَقُل لِّلَّذِینَ لَا یُؤۡمِنُونَ ٱعۡمَلُواْ عَلَىٰ مَكَانَتِكُمۡ إِنَّا عَـٰمِلُونَ ﴿١٢١﴾
121. Şi spune acelora care nu cred(213): „Faceţi după putinţa voastră(214) şi vom face şi Noi [tot la fel](215)!
وَٱنتَظِرُوۤاْ إِنَّا مُنتَظِرُونَ ﴿١٢٢﴾
122. Aşteptaţi(216) şi vom aştepta şi Noi(217)!”.
وَلِلَّهِ غَیۡبُ ٱلسَّمَـٰوَ ٰتِ وَٱلۡأَرۡضِ وَإِلَیۡهِ یُرۡجَعُ ٱلۡأَمۡرُ كُلُّهُۥ فَٱعۡبُدۡهُ وَتَوَكَّلۡ عَلَیۡهِۚ وَمَا رَبُّكَ بِغَـٰفِلٍ عَمَّا تَعۡمَلُونَ ﴿١٢٣﴾
123. Şi ale lui Allah sunt cele neştiute din ceruri şi de pre pământ(218). Şi la El se întorc toate lucrurile [pentru hotărâre].(219) Adoră‑L, aşadar, şi încrede‑te în El! Şi Domnul tău nu este nebăgător de seamă faţă de ceea ce faceţi voi(220)!