الۤرۚ كِتَـٰبٌ أَنزَلۡنَـٰهُ إِلَیۡكَ لِتُخۡرِجَ ٱلنَّاسَ مِنَ ٱلظُّلُمَـٰتِ إِلَى ٱلنُّورِ بِإِذۡنِ رَبِّهِمۡ إِلَىٰ صِرَ ٰطِ ٱلۡعَزِیزِ ٱلۡحَمِیدِ ﴿١﴾
1. Alif. Lam. Ra.(2) [Aceasta este] o Carte pe care Noi ţi‑am pogorât‑o pentru ca tu să‑i scoţi pe oameni din întuneric la lumină(3) – cu voia Domnului lor – pe drumul Celui Puternic [şi] Vrednic de Laudă [Al‑’Aziz, al‑Hamid].
ٱللَّهِ ٱلَّذِی لَهُۥ مَا فِی ٱلسَّمَـٰوَ ٰتِ وَمَا فِی ٱلۡأَرۡضِۗ وَوَیۡلࣱ لِّلۡكَـٰفِرِینَ مِنۡ عَذَابࣲ شَدِیدٍ ﴿٢﴾
2. Allah este Acela căruia Îi aparţin toate cele din ceruri şi de pre pământ. Şi vai celor necredincioşi pentru chinul cel aspru!(4)
ٱلَّذِینَ یَسۡتَحِبُّونَ ٱلۡحَیَوٰةَ ٱلدُّنۡیَا عَلَى ٱلۡـَٔاخِرَةِ وَیَصُدُّونَ عَن سَبِیلِ ٱللَّهِ وَیَبۡغُونَهَا عِوَجًاۚ أُوْلَـٰۤىِٕكَ فِی ضَلَـٰلِۭ بَعِیدࣲ ﴿٣﴾
3. Aceia cărora le place această viaţă mai mult decât Viaţa de Apoi şi‑i împiedică [pe oameni] de la calea lui Allah(5) şi caută să le‑o strâmbe, aceia se află într‑o rătăcire adâncă!
وَمَاۤ أَرۡسَلۡنَا مِن رَّسُولٍ إِلَّا بِلِسَانِ قَوۡمِهِۦ لِیُبَیِّنَ لَهُمۡۖ فَیُضِلُّ ٱللَّهُ مَن یَشَاۤءُ وَیَهۡدِی مَن یَشَاۤءُۚ وَهُوَ ٱلۡعَزِیزُ ٱلۡحَكِیمُ ﴿٤﴾
4. Şi Noi nu am trimis nici un profet decât cu limba neamului său, pentru ca să le facă limpede [revelaţia](6) şi Allah împinge în rătăcire pe cine voieşte El(7) şi călăuzeşte pe cine voieşte El, căci El este cel Puternic [şi] Înţelept [Al‑’Aziz, al‑Hakim].
وَلَقَدۡ أَرۡسَلۡنَا مُوسَىٰ بِـَٔایَـٰتِنَاۤ أَنۡ أَخۡرِجۡ قَوۡمَكَ مِنَ ٱلظُّلُمَـٰتِ إِلَى ٱلنُّورِ وَذَكِّرۡهُم بِأَیَّىٰمِ ٱللَّهِۚ إِنَّ فِی ذَ ٰلِكَ لَـَٔایَـٰتࣲ لِّكُلِّ صَبَّارࣲ شَكُورࣲ ﴿٥﴾
5. Noi l‑am trimis pe Moise cu semnele Noastre(8), [zicându‑i]: „Scoate neamul tău din întuneric la lumină(9) şi adu‑le lor aminte de zilele lui Allah!”(10) Întru aceasta(11) sunt semne pentru toţi cei răbdători şi mulţumitori(12).
وَإِذۡ قَالَ مُوسَىٰ لِقَوۡمِهِ ٱذۡكُرُواْ نِعۡمَةَ ٱللَّهِ عَلَیۡكُمۡ إِذۡ أَنجَىٰكُم مِّنۡ ءَالِ فِرۡعَوۡنَ یَسُومُونَكُمۡ سُوۤءَ ٱلۡعَذَابِ وَیُذَبِّحُونَ أَبۡنَاۤءَكُمۡ وَیَسۡتَحۡیُونَ نِسَاۤءَكُمۡۚ وَفِی ذَ ٰلِكُم بَلَاۤءࣱ مِّن رَّبِّكُمۡ عَظِیمࣱ ﴿٦﴾
6. [Şi adu‑ţi aminte] când Moise a zis neamului său: „Aduceţi‑vă aminte de binefacerea lui Allah asupra voastră, când El v‑a izbăvit de clanul lui Faraon care v‑a supus la rău chin, i‑a măcelărit pe fiii voştri(13) şi le‑a lăsat în viaţă pe muierile voastre(14)! Şi în aceasta a fost pentru voi mare încercare de la Domnul vostru!”
وَإِذۡ تَأَذَّنَ رَبُّكُمۡ لَىِٕن شَكَرۡتُمۡ لَأَزِیدَنَّكُمۡۖ وَلَىِٕن كَفَرۡتُمۡ إِنَّ عَذَابِی لَشَدِیدࣱ ﴿٧﴾
7. Şi când Domnul vostru a vestit: „Dacă veţi fi mulţumitori(15), vă voi înmulţi [binefacerile Mele], iar de veţi fi nemulţumitori(16), pedeapsa Mea va fi aspră!”
وَقَالَ مُوسَىٰۤ إِن تَكۡفُرُوۤاْ أَنتُمۡ وَمَن فِی ٱلۡأَرۡضِ جَمِیعࣰا فَإِنَّ ٱللَّهَ لَغَنِیٌّ حَمِیدٌ ﴿٨﴾
8. Şi a zis Moise(17): „Dacă voi şi toţi cei de pre pământ sunteţi nerecunoscători, [atunci aflaţi] că Allah Îşi este Sieşi Deajuns(18) [şi] că El este Cel Bogat, Vrednic de Laudă [Gany, Hamid]!”
أَلَمۡ یَأۡتِكُمۡ نَبَؤُاْ ٱلَّذِینَ مِن قَبۡلِكُمۡ قَوۡمِ نُوحࣲ وَعَادࣲ وَثَمُودَ وَٱلَّذِینَ مِنۢ بَعۡدِهِمۡ لَا یَعۡلَمُهُمۡ إِلَّا ٱللَّهُۚ جَاۤءَتۡهُمۡ رُسُلُهُم بِٱلۡبَیِّنَـٰتِ فَرَدُّوۤاْ أَیۡدِیَهُمۡ فِیۤ أَفۡوَ ٰهِهِمۡ وَقَالُوۤاْ إِنَّا كَفَرۡنَا بِمَاۤ أُرۡسِلۡتُم بِهِۦ وَإِنَّا لَفِی شَكࣲّ مِّمَّا تَدۡعُونَنَاۤ إِلَیۡهِ مُرِیبࣲ ﴿٩﴾
9. Nu v‑a venit vouă vestea despre cei de dinaintea voastră: neamul lui Noe(19) şi neamul ’Ad(20) şi neamul Thamud(21) şi cei de după ei şi pe care numai Allah îi ştie? Trimişii lor au venit la ei cu semne limpezi, însă ei şi‑au dus mâinile la gurile lor(22) şi au zis: „Noi nu credem [în mesajul] cu care aţi fost trimişi şi suntem într‑o îndoială tulburătoare în privinţa aceleia la care ne chemaţi”.
۞ قَالَتۡ رُسُلُهُمۡ أَفِی ٱللَّهِ شَكࣱّ فَاطِرِ ٱلسَّمَـٰوَ ٰتِ وَٱلۡأَرۡضِۖ یَدۡعُوكُمۡ لِیَغۡفِرَ لَكُم مِّن ذُنُوبِكُمۡ وَیُؤَخِّرَكُمۡ إِلَىٰۤ أَجَلࣲ مُّسَمࣰّىۚ قَالُوۤاْ إِنۡ أَنتُمۡ إِلَّا بَشَرࣱ مِّثۡلُنَا تُرِیدُونَ أَن تَصُدُّونَا عَمَّا كَانَ یَعۡبُدُ ءَابَاۤؤُنَا فَأۡتُونَا بِسُلۡطَـٰنࣲ مُّبِینࣲ ﴿١٠﴾
10. Trimişii lor au zis: „Aveţi voi îndoială în privinţa lui Allah, Creatorul cerurilor şi al pământului, care vă cheamă(23) ca să vă ierte pentru o parte din păcatele voastre şi vă dă vouă răgaz până la un termen hotărât?”(24) Şi au răspuns [necredincioşii]: „Voi nu sunteţi decât nişte oameni ca şi noi şi voiţi să ne abateţi de la ceea ce adorau părinţii noştri! Aduceţi‑ne o dovadă desluşită(25)!”
قَالَتۡ لَهُمۡ رُسُلُهُمۡ إِن نَّحۡنُ إِلَّا بَشَرࣱ مِّثۡلُكُمۡ وَلَـٰكِنَّ ٱللَّهَ یَمُنُّ عَلَىٰ مَن یَشَاۤءُ مِنۡ عِبَادِهِۦۖ وَمَا كَانَ لَنَاۤ أَن نَّأۡتِیَكُم بِسُلۡطَـٰنٍ إِلَّا بِإِذۡنِ ٱللَّهِۚ وَعَلَى ٱللَّهِ فَلۡیَتَوَكَّلِ ٱلۡمُؤۡمِنُونَ ﴿١١﴾
11. Le‑au răspuns trimişii lor: „Într‑adevăr, noi nu suntem decât nişte oameni ca şi voi, însă Allah binecuvântează pe cine voieşte El dintre robii Săi(26). Nu ne revine nouă să vă aducem dovadă, decât numai cu îngăduinţa lui Allah(27) şi în Allah trebuie să se încreadă dreptcredincioşii(28)!
وَمَا لَنَاۤ أَلَّا نَتَوَكَّلَ عَلَى ٱللَّهِ وَقَدۡ هَدَىٰنَا سُبُلَنَاۚ وَلَنَصۡبِرَنَّ عَلَىٰ مَاۤ ءَاذَیۡتُمُونَاۚ وَعَلَى ٱللَّهِ فَلۡیَتَوَكَّلِ ٱلۡمُتَوَكِّلُونَ ﴿١٢﴾
12. Şi cum să nu ne încredem noi în Allah,(29) când El ne‑a călăuzit pe căile noastre [pe care trebuia să le urmăm](30)? Însă noi vom îndura orice durere ne veţi aduce(31)! Şi în Allah trebuie să se încreadă cei care se încred!”
وَقَالَ ٱلَّذِینَ كَفَرُواْ لِرُسُلِهِمۡ لَنُخۡرِجَنَّكُم مِّنۡ أَرۡضِنَاۤ أَوۡ لَتَعُودُنَّ فِی مِلَّتِنَاۖ فَأَوۡحَىٰۤ إِلَیۡهِمۡ رَبُّهُمۡ لَنُهۡلِكَنَّ ٱلظَّـٰلِمِینَ ﴿١٣﴾
13. Dar cei care nu credeau au zis către trimişii lor: „Noi vă vom alunga din ţara noastră, dacă nu vă întoarceţi(32) la religia noastră!” Dar Domnul lor le‑a revelat(33): „Noi îi vom nimici pe cei nelegiuiţi
وَلَنُسۡكِنَنَّكُمُ ٱلۡأَرۡضَ مِنۢ بَعۡدِهِمۡۚ ذَ ٰلِكَ لِمَنۡ خَافَ مَقَامِی وَخَافَ وَعِیدِ ﴿١٤﴾
14. Şi vă vom stabili pe voi pe acest pământ, după ei! Aceasta pentru aceia care se tem de prezenţa Mea şi se tem de ameninţarea Mea”(34).
وَٱسۡتَفۡتَحُواْ وَخَابَ كُلُّ جَبَّارٍ عَنِیدࣲ ﴿١٥﴾
15. Ei au cerut [de la Allah] victoria, însă fiecare trufaş(35) îndărătnic a fost înfrânt,
مِّن وَرَاۤىِٕهِۦ جَهَنَّمُ وَیُسۡقَىٰ مِن مَّاۤءࣲ صَدِیدࣲ ﴿١٦﴾
16. În urma lui se află Gheena(36) şi va fi el adăpat cu apă de puroi(37),
یَتَجَرَّعُهُۥ وَلَا یَكَادُ یُسِیغُهُۥ وَیَأۡتِیهِ ٱلۡمَوۡتُ مِن كُلِّ مَكَانࣲ وَمَا هُوَ بِمَیِّتࣲۖ وَمِن وَرَاۤىِٕهِۦ عَذَابٌ غَلِیظࣱ ﴿١٧﴾
17. Pe care el o va sorbi cu înghiţituri mici şi abia o va putea înghiţi. Şi moartea vine la el din toate părţile, însă el nu va fi mort(38) şi va avea el [parte de] osândă dureroasă.
مَّثَلُ ٱلَّذِینَ كَفَرُواْ بِرَبِّهِمۡۖ أَعۡمَـٰلُهُمۡ كَرَمَادٍ ٱشۡتَدَّتۡ بِهِ ٱلرِّیحُ فِی یَوۡمٍ عَاصِفࣲۖ لَّا یَقۡدِرُونَ مِمَّا كَسَبُواْ عَلَىٰ شَیۡءࣲۚ ذَ ٰلِكَ هُوَ ٱلضَّلَـٰلُ ٱلۡبَعِیدُ ﴿١٨﴾
18. Pilda acelora care nu cred în Domnul lor este că faptele lor sunt ca cenuşa(39) în care suflă vântul cu putere într‑o zi furtunoasă. Ei nu vor avea nici un folos(40) din ceea ce agonisesc(41). Aceasta este rătăcire adâncă.
أَلَمۡ تَرَ أَنَّ ٱللَّهَ خَلَقَ ٱلسَّمَـٰوَ ٰتِ وَٱلۡأَرۡضَ بِٱلۡحَقِّۚ إِن یَشَأۡ یُذۡهِبۡكُمۡ وَیَأۡتِ بِخَلۡقࣲ جَدِیدࣲ ﴿١٩﴾
19. Oare nu vezi că Allah a creat cerurile şi pământul în adevăr? Dacă El ar vrea, v‑ar face să dispăreţi şi ar aduce făpturi noi(42),
وَمَا ذَ ٰلِكَ عَلَى ٱللَّهِ بِعَزِیزࣲ ﴿٢٠﴾
20. Căci acest lucru nu este greu pentru Allah!(43)
وَبَرَزُواْ لِلَّهِ جَمِیعࣰا فَقَالَ ٱلضُّعَفَـٰۤؤُاْ لِلَّذِینَ ٱسۡتَكۡبَرُوۤاْ إِنَّا كُنَّا لَكُمۡ تَبَعࣰا فَهَلۡ أَنتُم مُّغۡنُونَ عَنَّا مِنۡ عَذَابِ ٱللَّهِ مِن شَیۡءࣲۚ قَالُواْ لَوۡ هَدَىٰنَا ٱللَّهُ لَهَدَیۡنَـٰكُمۡۖ سَوَاۤءٌ عَلَیۡنَاۤ أَجَزِعۡنَاۤ أَمۡ صَبَرۡنَا مَا لَنَا مِن مَّحِیصࣲ ﴿٢١﴾
21. Şi toţi se vor înfăţişa dinaintea lui Allah(44) şi vor zice cei slabi către cei care s‑au arătat îngâmfaţi(45): „Noi v‑am urmat pe voi!(46) Puteţi voi să ne fiţi de vreun folos împotriva osândei lui Allah?” Şi vor zice ei(47): „Dacă ne‑ar fi călăuzit Allah, v‑am fi călăuzit şi noi. Acum e totuna de suntem mâhniţi ori răbdăm, căci nu este pentru noi scăpare!”.
وَقَالَ ٱلشَّیۡطَـٰنُ لَمَّا قُضِیَ ٱلۡأَمۡرُ إِنَّ ٱللَّهَ وَعَدَكُمۡ وَعۡدَ ٱلۡحَقِّ وَوَعَدتُّكُمۡ فَأَخۡلَفۡتُكُمۡۖ وَمَا كَانَ لِیَ عَلَیۡكُم مِّن سُلۡطَـٰنٍ إِلَّاۤ أَن دَعَوۡتُكُمۡ فَٱسۡتَجَبۡتُمۡ لِیۖ فَلَا تَلُومُونِی وَلُومُوۤاْ أَنفُسَكُمۖ مَّاۤ أَنَا۠ بِمُصۡرِخِكُمۡ وَمَاۤ أَنتُم بِمُصۡرِخِیَّ إِنِّی كَفَرۡتُ بِمَاۤ أَشۡرَكۡتُمُونِ مِن قَبۡلُۗ إِنَّ ٱلظَّـٰلِمِینَ لَهُمۡ عَذَابٌ أَلِیمࣱ ﴿٢٢﴾
22. Şi când totul va fi hotărât,(48) va zice Şeitan: „Allah v‑a făcut vouă o făgăduinţă adevărată(49). V‑am făgăduit şi eu, însă eu nu mi‑am ţinut cuvântul dat vouă. Eu nu am avut nici o putere(50) asupra voastră, decât că eu v‑am chemat, iar voi mi‑aţi răspuns. Deci nu mă mustraţi, ci mustraţi‑vă pe voi înşivă! Eu nu vă pot fi de nici un ajutor, şi nici voi nu‑mi puteţi fi de nici un ajutor. Eu mă socotesc nevinovat de faptul că voi m‑aţi făcut cândva asociat [al lui Allah]!(51)” Nelegiuiţii [politeiştii] vor avea parte de osândă dureroasă.
وَأُدۡخِلَ ٱلَّذِینَ ءَامَنُواْ وَعَمِلُواْ ٱلصَّـٰلِحَـٰتِ جَنَّـٰتࣲ تَجۡرِی مِن تَحۡتِهَا ٱلۡأَنۡهَـٰرُ خَـٰلِدِینَ فِیهَا بِإِذۡنِ رَبِّهِمۡۖ تَحِیَّتُهُمۡ فِیهَا سَلَـٰمٌ ﴿٢٣﴾
23. Cei care cred(52) şi săvârşesc fapte bune vor fi duşi să intre în grădini pe sub care curg pâraie şi în ele vor sălăşlui veşnic – cu voia Stăpânului lor. Iar salutul lor în ele va fi: „Pace [vouă]!”(53)
أَلَمۡ تَرَ كَیۡفَ ضَرَبَ ٱللَّهُ مَثَلࣰا كَلِمَةࣰ طَیِّبَةࣰ كَشَجَرَةࣲ طَیِّبَةٍ أَصۡلُهَا ثَابِتࣱ وَفَرۡعُهَا فِی ٱلسَّمَاۤءِ ﴿٢٤﴾
24. Nu vezi ce pildă a dat Allah pentru cuvântul bun?(54) El este ca un pom bun, cu rădăcina neclintită şi cu ramuri [ce se înalţă] în cer!
تُؤۡتِیۤ أُكُلَهَا كُلَّ حِینِۭ بِإِذۡنِ رَبِّهَاۗ وَیَضۡرِبُ ٱللَّهُ ٱلۡأَمۡثَالَ لِلنَّاسِ لَعَلَّهُمۡ یَتَذَكَّرُونَ ﴿٢٥﴾
25. El dă fructe(55) tot timpul – cu voia Domnului său. Şi Allah dă pilde oamenilor pentru ca ei să‑şi aducă aminte.
وَمَثَلُ كَلِمَةٍ خَبِیثَةࣲ كَشَجَرَةٍ خَبِیثَةٍ ٱجۡتُثَّتۡ مِن فَوۡقِ ٱلۡأَرۡضِ مَا لَهَا مِن قَرَارࣲ ﴿٢٦﴾
26. Iar pilda unui cuvânt rău(56) este ca un pom rău care a fost smuls de pe faţa pământului şi care nu mai are pic de statornicie.
یُثَبِّتُ ٱللَّهُ ٱلَّذِینَ ءَامَنُواْ بِٱلۡقَوۡلِ ٱلثَّابِتِ فِی ٱلۡحَیَوٰةِ ٱلدُّنۡیَا وَفِی ٱلۡـَٔاخِرَةِۖ وَیُضِلُّ ٱللَّهُ ٱلظَّـٰلِمِینَۚ وَیَفۡعَلُ ٱللَّهُ مَا یَشَاۤءُ ﴿٢٧﴾
27. Allah îi întăreşte(57) pe cei care cred cu vorbe hotărâte(58) atât în viaţa aceasta, cât şi în Viaţa de Apoi. Allah îi duce în rătăcire pe cei nelegiuiţi şi Allah face ceea ce voieşte.
۞ أَلَمۡ تَرَ إِلَى ٱلَّذِینَ بَدَّلُواْ نِعۡمَتَ ٱللَّهِ كُفۡرࣰا وَأَحَلُّواْ قَوۡمَهُمۡ دَارَ ٱلۡبَوَارِ ﴿٢٨﴾
28. Nu i‑ai văzut pe cei care au schimbat îndurarea lui Allah cu necredinţa(59) ş i a u a dus n eamul l or î n c asa p ieirii(60),
جَهَنَّمَ یَصۡلَوۡنَهَاۖ وَبِئۡسَ ٱلۡقَرَارُ ﴿٢٩﴾
29. În Gheena, în care o să ardă?(61) Şi ce rău sălaş!
وَجَعَلُواْ لِلَّهِ أَندَادࣰا لِّیُضِلُّواْ عَن سَبِیلِهِۦۗ قُلۡ تَمَتَّعُواْ فَإِنَّ مَصِیرَكُمۡ إِلَى ٱلنَّارِ ﴿٣٠﴾
30. Şi i‑au făcut lui Allah semeni(62) care să‑i ducă în rătăcire [pe oameni] de la calea Lui(63). Spune:(64) „Veseliţi‑vă [în această viaţă], căci sfârşitul vostru va fi în Foc!”
قُل لِّعِبَادِیَ ٱلَّذِینَ ءَامَنُواْ یُقِیمُواْ ٱلصَّلَوٰةَ وَیُنفِقُواْ مِمَّا رَزَقۡنَـٰهُمۡ سِرࣰّا وَعَلَانِیَةࣰ مِّن قَبۡلِ أَن یَأۡتِیَ یَوۡمࣱ لَّا بَیۡعࣱ فِیهِ وَلَا خِلَـٰلٌ ﴿٣١﴾
31. Spune robilor Mei care cred să împlinească Rugăciunea [As‑Salat] şi să dăruiască într‑ascuns şi pe faţă din ceea ce le‑am dat spre vieţuire, înainte de a veni Ziua(65) în care nu va fi nici răscumpărare, nici prietenie.(66)
ٱللَّهُ ٱلَّذِی خَلَقَ ٱلسَّمَـٰوَ ٰتِ وَٱلۡأَرۡضَ وَأَنزَلَ مِنَ ٱلسَّمَاۤءِ مَاۤءࣰ فَأَخۡرَجَ بِهِۦ مِنَ ٱلثَّمَرَ ٰتِ رِزۡقࣰا لَّكُمۡۖ وَسَخَّرَ لَكُمُ ٱلۡفُلۡكَ لِتَجۡرِیَ فِی ٱلۡبَحۡرِ بِأَمۡرِهِۦۖ وَسَخَّرَ لَكُمُ ٱلۡأَنۡهَـٰرَ ﴿٣٢﴾
32. Allah este Cel care a creat cerurile şi pământul şi a pogorât din cer(67) apa(68), cu care scoate pentru voi din roade mijloc de vieţuire. El a supus pentru voi corăbiile care plutesc pe mare, la porunca Sa(69), şi a supus pentru voi râurile
وَسَخَّرَ لَكُمُ ٱلشَّمۡسَ وَٱلۡقَمَرَ دَاۤىِٕبَیۡنِۖ وَسَخَّرَ لَكُمُ ٱلَّیۡلَ وَٱلنَّهَارَ ﴿٣٣﴾
33. Şi a supus pentru voi Soarele şi Luna, amândouă urmându‑şi cursul fără oprire, şi a supus pentru voi noaptea şi ziua(70).
وَءَاتَىٰكُم مِّن كُلِّ مَا سَأَلۡتُمُوهُۚ وَإِن تَعُدُّواْ نِعۡمَتَ ٱللَّهِ لَا تُحۡصُوهَاۤۗ إِنَّ ٱلۡإِنسَـٰنَ لَظَلُومࣱ كَفَّارࣱ ﴿٣٤﴾
34. Şi v‑a dat El din toate câte le‑aţi cerut(71). Şi de aţi socoti binefacerile lui Allah, nu le‑aţi putea număra(72). Dar omul este cu adevărat nelegiuit şi necredincios(73).
وَإِذۡ قَالَ إِبۡرَ ٰهِیمُ رَبِّ ٱجۡعَلۡ هَـٰذَا ٱلۡبَلَدَ ءَامِنࣰا وَٱجۡنُبۡنِی وَبَنِیَّ أَن نَّعۡبُدَ ٱلۡأَصۡنَامَ ﴿٣٥﴾
35. Şi a zis Avraam: „Doamne, fă această ţară un loc sigur(74) şi fereşte‑mă pe mine(75) şi pe fiii(76) mei să nu‑i adorăm pe idoli!
رَبِّ إِنَّهُنَّ أَضۡلَلۡنَ كَثِیرࣰا مِّنَ ٱلنَّاسِۖ فَمَن تَبِعَنِی فَإِنَّهُۥ مِنِّیۖ وَمَنۡ عَصَانِی فَإِنَّكَ غَفُورࣱ رَّحِیمࣱ ﴿٣٦﴾
36. Doamne, ei(77) i‑au dus în rătăcire pre mulţi oameni(78). Cel ce mă va urma(79) va fi dintre ai mei, iar cel ce nu mi se va supune..., Tu eşti Iertător, Îndurător [Gafur, Rahim].(80)
رَّبَّنَاۤ إِنِّیۤ أَسۡكَنتُ مِن ذُرِّیَّتِی بِوَادٍ غَیۡرِ ذِی زَرۡعٍ عِندَ بَیۡتِكَ ٱلۡمُحَرَّمِ رَبَّنَا لِیُقِیمُواْ ٱلصَّلَوٰةَ فَٱجۡعَلۡ أَفۡـِٔدَةࣰ مِّنَ ٱلنَّاسِ تَهۡوِیۤ إِلَیۡهِمۡ وَٱرۡزُقۡهُم مِّنَ ٱلثَّمَرَ ٰتِ لَعَلَّهُمۡ یَشۡكُرُونَ ﴿٣٧﴾
37. Doamne, eu am aşezat o parte din urmaşii mei(81) î ntr‑o vale f ără verdeaţă(82), în apropiere de Casa Ta cea Sfântă. Doamne, pentru a împlini ei Rugăciunea [As‑Salat]! Şi fă inimile unor oameni să încline cu dragoste către ei şi dă‑le lor din roade spre vieţuire, poate că ei vor fi mulţumitori.(83)
رَبَّنَاۤ إِنَّكَ تَعۡلَمُ مَا نُخۡفِی وَمَا نُعۡلِنُۗ وَمَا یَخۡفَىٰ عَلَى ٱللَّهِ مِن شَیۡءࣲ فِی ٱلۡأَرۡضِ وَلَا فِی ٱلسَّمَاۤءِ ﴿٣٨﴾
38. Doamne, Tu ştii şi ce ţinem ascuns şi ce lăsăm să se vadă, căci nu‑I este nimic ascuns lui Allah, nici de pre pământ şi nici din cer.
ٱلۡحَمۡدُ لِلَّهِ ٱلَّذِی وَهَبَ لِی عَلَى ٱلۡكِبَرِ إِسۡمَـٰعِیلَ وَإِسۡحَـٰقَۚ إِنَّ رَبِّی لَسَمِیعُ ٱلدُّعَاۤءِ ﴿٣٩﴾
39. Laudă lui Allah, care mi i‑a dat mie, în ciuda bătrâneţelor mele, pe Ismail şi pe Isaac!(84) Domnul meu este cel care aude rugăciunile(85).
رَبِّ ٱجۡعَلۡنِی مُقِیمَ ٱلصَّلَوٰةِ وَمِن ذُرِّیَّتِیۚ رَبَّنَا وَتَقَبَّلۡ دُعَاۤءِ ﴿٤٠﴾
40. Doamne, fă ca eu să împlinesc Rugăciunea [As‑Salat] cu sârguinţă(86), ca şi o parte din urmaşii mei! Şi primeşte ruga mea, Doamne!
رَبَّنَا ٱغۡفِرۡ لِی وَلِوَ ٰلِدَیَّ وَلِلۡمُؤۡمِنِینَ یَوۡمَ یَقُومُ ٱلۡحِسَابُ ﴿٤١﴾
41. Doamne, iartă‑mi mie şi părinţilor mei(87) şi dreptcredincioşilor în Ziua când se va face socoteala(88)!”.
وَلَا تَحۡسَبَنَّ ٱللَّهَ غَـٰفِلًا عَمَّا یَعۡمَلُ ٱلظَّـٰلِمُونَۚ إِنَّمَا یُؤَخِّرُهُمۡ لِیَوۡمࣲ تَشۡخَصُ فِیهِ ٱلۡأَبۡصَـٰرُ ﴿٤٢﴾
42. Să nu crezi că Allah nu este cu luare aminte la ceea ce săvârşesc nelegiuiţii, însă El doar le dă lor răgaz până într‑o zi în care privirile lor vor fi împietrite [de spaimă].
مُهۡطِعِینَ مُقۡنِعِی رُءُوسِهِمۡ لَا یَرۡتَدُّ إِلَیۡهِمۡ طَرۡفُهُمۡۖ وَأَفۡـِٔدَتُهُمۡ هَوَاۤءࣱ ﴿٤٣﴾
43. În vreme ce ei vor alerga cu capetele ridicate, cu ochii rătăciţi şi cu inimile goale(89).
وَأَنذِرِ ٱلنَّاسَ یَوۡمَ یَأۡتِیهِمُ ٱلۡعَذَابُ فَیَقُولُ ٱلَّذِینَ ظَلَمُواْ رَبَّنَاۤ أَخِّرۡنَاۤ إِلَىٰۤ أَجَلࣲ قَرِیبࣲ نُّجِبۡ دَعۡوَتَكَ وَنَتَّبِعِ ٱلرُّسُلَۗ أَوَلَمۡ تَكُونُوۤاْ أَقۡسَمۡتُم مِّن قَبۡلُ مَا لَكُم مِّن زَوَالࣲ ﴿٤٤﴾
44. Prevesteşte‑i pe oameni despre Ziua în care va veni peste ei osânda(90) şi în care cei ce au fost nelegiuiţi vor zice: „Doamne, păsuieşte‑ne pe noi pentru un termen scurt(91), ca să răspundem chemării Tale(92) şi să‑i urmăm pe trimişi!(93)” Dar oare n‑aţi jurat voi mai înainte că voi nu veţi avea scăpătare?(94)
وَسَكَنتُمۡ فِی مَسَـٰكِنِ ٱلَّذِینَ ظَلَمُوۤاْ أَنفُسَهُمۡ وَتَبَیَّنَ لَكُمۡ كَیۡفَ فَعَلۡنَا بِهِمۡ وَضَرَبۡنَا لَكُمُ ٱلۡأَمۡثَالَ ﴿٤٥﴾
45. Voi locuiţi în sălaşurile celor care au fost nelegiuiţi faţă de ei înşişi şi vi s‑a arătat vouă limpede ce am făcut cu ei.(95) Şi v‑am dat vouă pilde.
وَقَدۡ مَكَرُواْ مَكۡرَهُمۡ وَعِندَ ٱللَّهِ مَكۡرُهُمۡ وَإِن كَانَ مَكۡرُهُمۡ لِتَزُولَ مِنۡهُ ٱلۡجِبَالُ ﴿٤٦﴾
46. Au plăsmuit ei vicleşug(96), însă vicleşugul lor este la Allah(97), chiar de‑ar fi vicleşugul lor [într‑atât de puternic] încât să dispară munţii.
فَلَا تَحۡسَبَنَّ ٱللَّهَ مُخۡلِفَ وَعۡدِهِۦ رُسُلَهُۥۤۚ إِنَّ ٱللَّهَ عَزِیزࣱ ذُو ٱنتِقَامࣲ ﴿٤٧﴾
47. Şi să nu socoteşti că Allah nu‑şi ţine făgăduinţa făcută trimişilor Săi!(98) Allah este Puternic [Al‑’Aziz] cu Răzbunare(99),
یَوۡمَ تُبَدَّلُ ٱلۡأَرۡضُ غَیۡرَ ٱلۡأَرۡضِ وَٱلسَّمَـٰوَ ٰتُۖ وَبَرَزُواْ لِلَّهِ ٱلۡوَ ٰحِدِ ٱلۡقَهَّارِ ﴿٤٨﴾
48. În ziua în care pământul va fi schimbat cu un altul, ca şi cerurile,(100) ş i e i [ oamenii] s e v or î nfăţişa(101) dinaintea lui Allah Cel Unic, Biruitorul [Al‑Wahid, Al‑Qahhar](102).
وَتَرَى ٱلۡمُجۡرِمِینَ یَوۡمَىِٕذࣲ مُّقَرَّنِینَ فِی ٱلۡأَصۡفَادِ ﴿٤٩﴾
49. Şi în ziua aceea îi vei vedea pe păcătoşi legaţi unii de alţii cu lanţuri(103),
سَرَابِیلُهُم مِّن قَطِرَانࣲ وَتَغۡشَىٰ وُجُوهَهُمُ ٱلنَّارُ ﴿٥٠﴾
50. Iar straiele lor vor fi din catran şi focul le va acoperi chipurile.
لِیَجۡزِیَ ٱللَّهُ كُلَّ نَفۡسࣲ مَّا كَسَبَتۡۚ إِنَّ ٱللَّهَ سَرِیعُ ٱلۡحِسَابِ ﴿٥١﴾
51. [Toate acestea] pentru ca Allah să răsplătească fiecare suflet după ce şi‑a agonisit. Allah este, neîndoielnic, repede la socotire.(104)
هَـٰذَا بَلَـٰغࣱ لِّلنَّاسِ وَلِیُنذَرُواْ بِهِۦ وَلِیَعۡلَمُوۤاْ أَنَّمَا هُوَ إِلَـٰهࣱ وَ ٰحِدࣱ وَلِیَذَّكَّرَ أُوْلُواْ ٱلۡأَلۡبَـٰبِ ﴿٥٢﴾
52. Aceasta(105) este o vestire pentru oameni,(106) pentru ca să fie preveniţi(107) prin ea şi pentru ca să ştie că El este un Dumnezeu Unic(108) şi să ia aminte cei înzestraţi cu judecată!