الۤرۚ تِلۡكَ ءَایَـٰتُ ٱلۡكِتَـٰبِ وَقُرۡءَانࣲ مُّبِینࣲ ﴿١﴾
1. Alif. Lam. Ra.(2) Acestea sunt versetele Cărţii şi ale unui Coran limpede.
رُّبَمَا یَوَدُّ ٱلَّذِینَ كَفَرُواْ لَوۡ كَانُواْ مُسۡلِمِینَ ﴿٢﴾
2. [În Ziua Judecăţii de Apoi] vor voi necredincioşii să fi fost musulmani!
ذَرۡهُمۡ یَأۡكُلُواْ وَیَتَمَتَّعُواْ وَیُلۡهِهِمُ ٱلۡأَمَلُۖ فَسَوۡفَ یَعۡلَمُونَ ﴿٣﴾
3. Lasă‑i să mănânce şi să se bucure(3) şi nădejdea să‑i desfete. Ei vor şti [pe urmă](4)!
وَمَاۤ أَهۡلَكۡنَا مِن قَرۡیَةٍ إِلَّا وَلَهَا كِتَابࣱ مَّعۡلُومࣱ ﴿٤﴾
4. Şi Noi nu am nimicit nici o cetate fără ca ea să nu fi avut [un termen hotărât] într‑o Carte cunoscută(5).
مَّا تَسۡبِقُ مِنۡ أُمَّةٍ أَجَلَهَا وَمَا یَسۡتَـٔۡخِرُونَ ﴿٥﴾
5. Nici un neam nu poate să grăbească termenul său(6) ş i n ici s ă‑l î ntârzie(7).
وَقَالُواْ یَـٰۤأَیُّهَا ٱلَّذِی نُزِّلَ عَلَیۡهِ ٱلذِّكۡرُ إِنَّكَ لَمَجۡنُونࣱ ﴿٦﴾
6. Şi zic ei [mekkanii]: „O, tu cel căruia i‑a fost pogorât Coranul, tu eşti smintit.(8)
لَّوۡ مَا تَأۡتِینَا بِٱلۡمَلَـٰۤىِٕكَةِ إِن كُنتَ مِنَ ٱلصَّـٰدِقِینَ ﴿٧﴾
7. De ce nu ne aduci tu îngerii, dacă eşti tu dintre cei care spun adevărul?”(9)
مَا نُنَزِّلُ ٱلۡمَلَـٰۤىِٕكَةَ إِلَّا بِٱلۡحَقِّ وَمَا كَانُوۤاْ إِذࣰا مُّنظَرِینَ ﴿٨﴾
8. Noi nu facem să coboare îngerii decât cu Adevărul!(10) Şi atunci nu vor mai fi ei păsuiţi!(11)
إِنَّا نَحۡنُ نَزَّلۡنَا ٱلذِّكۡرَ وَإِنَّا لَهُۥ لَحَـٰفِظُونَ ﴿٩﴾
9. Într‑adevăr, Noi am pogorât Coranul şi Noi îi vom fi păzitori!
وَلَقَدۡ أَرۡسَلۡنَا مِن قَبۡلِكَ فِی شِیَعِ ٱلۡأَوَّلِینَ ﴿١٠﴾
10. Noi am trimis mai înainte de tine [profeţi] la grupurile celor vechi(12).
وَمَا یَأۡتِیهِم مِّن رَّسُولٍ إِلَّا كَانُواْ بِهِۦ یَسۡتَهۡزِءُونَ ﴿١١﴾
11. Şi nu a venit la ei un trimis că numaidecât l‑au şi batjocorit.(13)
كَذَ ٰلِكَ نَسۡلُكُهُۥ فِی قُلُوبِ ٱلۡمُجۡرِمِینَ ﴿١٢﴾
12. Astfel facem Noi [necredinţa] să intre în inimile nelegiuiţilor.
لَا یُؤۡمِنُونَ بِهِۦ وَقَدۡ خَلَتۡ سُنَّةُ ٱلۡأَوَّلِینَ ﴿١٣﴾
13. Ei nu cred în ea [Coran](14) în ciuda a ceea ce s‑a întâmplat cu obiceiul celor dintâi(15).
وَلَوۡ فَتَحۡنَا عَلَیۡهِم بَابࣰا مِّنَ ٱلسَّمَاۤءِ فَظَلُّواْ فِیهِ یَعۡرُجُونَ ﴿١٤﴾
14. Şi de le‑am deschide o poartă din cer(16) şi ei ar ajunge să urce pe ea,
لَقَالُوۤاْ إِنَّمَا سُكِّرَتۡ أَبۡصَـٰرُنَا بَلۡ نَحۡنُ قَوۡمࣱ مَّسۡحُورُونَ ﴿١٥﴾
15. Ei tot ar zice: „Ci ochii noştri au fost închişi,(17) or mai degrabă suntem un neam de [oameni] fermecaţi!(18)”.
وَلَقَدۡ جَعَلۡنَا فِی ٱلسَّمَاۤءِ بُرُوجࣰا وَزَیَّنَّـٰهَا لِلنَّـٰظِرِینَ ﴿١٦﴾
16. Şi Noi am pus în cer zodii(19) şi Noi am împodobit [cerul] pentru privitori.
وَحَفِظۡنَـٰهَا مِن كُلِّ شَیۡطَـٰنࣲ رَّجِیمٍ ﴿١٧﴾
17. Şi l‑am păzit Noi de orice şeitan afurisit(20),
إِلَّا مَنِ ٱسۡتَرَقَ ٱلسَّمۡعَ فَأَتۡبَعَهُۥ شِهَابࣱ مُّبِینࣱ ﴿١٨﴾
18. Afară de acela care a ascultat pe furiş,(21) dar în urma căruia a pornit flacăra mistuitoare(22).
وَٱلۡأَرۡضَ مَدَدۡنَـٰهَا وَأَلۡقَیۡنَا فِیهَا رَوَ ٰسِیَ وَأَنۢبَتۡنَا فِیهَا مِن كُلِّ شَیۡءࣲ مَّوۡزُونࣲ ﴿١٩﴾
19. Iar pământul l‑am întins Noi şi am aruncat pe el munţi neclintiţi şi am lăsat să crească de toate cu măsură cumpănită.
وَجَعَلۡنَا لَكُمۡ فِیهَا مَعَـٰیِشَ وَمَن لَّسۡتُمۡ لَهُۥ بِرَ ٰزِقِینَ ﴿٢٠﴾
20. Şi v‑am dat Noi vouă pe el [pe pământ] cele de trebuinţă pentru trai,(23) ca şi pentru aceia pe care voi nu‑i hrăniţi(24).
وَإِن مِّن شَیۡءٍ إِلَّا عِندَنَا خَزَاۤىِٕنُهُۥ وَمَا نُنَزِّلُهُۥۤ إِلَّا بِقَدَرࣲ مَّعۡلُومࣲ ﴿٢١﴾
21. Şi nu sunt lucruri ale căror hambare să nu se afle la Noi(25) şi pe care Noi să nu le trimitem cu măsură anumită(26).
وَأَرۡسَلۡنَا ٱلرِّیَـٰحَ لَوَ ٰقِحَ فَأَنزَلۡنَا مِنَ ٱلسَّمَاۤءِ مَاۤءࣰ فَأَسۡقَیۡنَـٰكُمُوهُ وَمَاۤ أَنتُمۡ لَهُۥ بِخَـٰزِنِینَ ﴿٢٢﴾
22. Şi Noi trimitem vânturile mănoase şi trimitem apă din cer pe care v‑o dăm de băut, însă voi nu o puteţi strânge(27).
وَإِنَّا لَنَحۡنُ نُحۡیِۦ وَنُمِیتُ وَنَحۡنُ ٱلۡوَ ٰرِثُونَ ﴿٢٣﴾
23. Noi dăm viaţă şi dăm moarte şi Noi suntem moştenitori.(28)
وَلَقَدۡ عَلِمۡنَا ٱلۡمُسۡتَقۡدِمِینَ مِنكُمۡ وَلَقَدۡ عَلِمۡنَا ٱلۡمُسۡتَـٔۡخِرِینَ ﴿٢٤﴾
24. Noi îi cunoaştem pe aceia dintre voi care au fost înainte şi Noi îi ştim şi pe cei care n‑au venit încă.
وَإِنَّ رَبَّكَ هُوَ یَحۡشُرُهُمۡۚ إِنَّهُۥ حَكِیمٌ عَلِیمࣱ ﴿٢٥﴾
25. Şi Domnul tău îi va aduna pe ei(29). Iar El este Înţelept [şi] Atoateştiutor [Hakim, ‘Alim].
وَلَقَدۡ خَلَقۡنَا ٱلۡإِنسَـٰنَ مِن صَلۡصَـٰلࣲ مِّنۡ حَمَإࣲ مَّسۡنُونࣲ ﴿٢٦﴾
26. Noi l‑am făcut pe om(30) din lut tare, provenit dintr‑un nămol moale(31),
وَٱلۡجَاۤنَّ خَلَقۡنَـٰهُ مِن قَبۡلُ مِن نَّارِ ٱلسَّمُومِ ﴿٢٧﴾
27. Iar pe djinn l‑am făcut şi mai înainte(32), din focul fierbinte.
وَإِذۡ قَالَ رَبُّكَ لِلۡمَلَـٰۤىِٕكَةِ إِنِّی خَـٰلِقُۢ بَشَرࣰا مِّن صَلۡصَـٰلࣲ مِّنۡ حَمَإࣲ مَّسۡنُونࣲ ﴿٢٨﴾
28. Şi [adu‑ţi aminte] când a zis Domnul tău îngerilor: „Eu am să fac un om din lut tare, provenit dintr‑un nămol moale,
فَإِذَا سَوَّیۡتُهُۥ وَنَفَخۡتُ فِیهِ مِن رُّوحِی فَقَعُواْ لَهُۥ سَـٰجِدِینَ ﴿٢٩﴾
29. Iar când îl voi face şi voi sufla în el din duhul Meu, voi să cădeţi dinaintea lui, prosternându‑vă!(33)”
إِلَّاۤ إِبۡلِیسَ أَبَىٰۤ أَن یَكُونَ مَعَ ٱلسَّـٰجِدِینَ ﴿٣١﴾
31. Afară de Iblis, care s‑a împotrivit să fie împreună cu cei ce s‑au prosternat.
قَالَ یَـٰۤإِبۡلِیسُ مَا لَكَ أَلَّا تَكُونَ مَعَ ٱلسَّـٰجِدِینَ ﴿٣٢﴾
32. Atunci a zis(34): „O, Iblis! De ce nu eşti tu împreună cu cei care se prosternează?”
قَالَ لَمۡ أَكُن لِّأَسۡجُدَ لِبَشَرٍ خَلَقۡتَهُۥ مِن صَلۡصَـٰلࣲ مِّنۡ حَمَإࣲ مَّسۡنُونࣲ ﴿٣٣﴾
33. I‑a răspuns(35): „Eu nu mă voi prosterna dinaintea unui om pe care l‑ai făcut din lut tare, provenind dintr‑un nămol moale!”(36)
قَالَ فَٱخۡرُجۡ مِنۡهَا فَإِنَّكَ رَجِیمࣱ ﴿٣٤﴾
34. A zis(37): „Ieşi din el(38) şi vei fi tu izgonit!
وَإِنَّ عَلَیۡكَ ٱللَّعۡنَةَ إِلَىٰ یَوۡمِ ٱلدِّینِ ﴿٣٥﴾
35. Şi blestemul [să fie] asupra ta până în Ziua Judecăţii”.
قَالَ رَبِّ فَأَنظِرۡنِیۤ إِلَىٰ یَوۡمِ یُبۡعَثُونَ ﴿٣٦﴾
36. Dar el a zis(39): „Doamne, dă‑mi mie păsuire(40) până î n ziua î n care ei vor fi î nviaţi(41)!”
إِلَىٰ یَوۡمِ ٱلۡوَقۡتِ ٱلۡمَعۡلُومِ ﴿٣٨﴾
38. Până în ziua timpului hotărât(43)”.
قَالَ رَبِّ بِمَاۤ أَغۡوَیۡتَنِی لَأُزَیِّنَنَّ لَهُمۡ فِی ٱلۡأَرۡضِ وَلَأُغۡوِیَنَّهُمۡ أَجۡمَعِینَ ﴿٣٩﴾
39. A zis(44): „Doamne, pentru că m‑ai dus în rătăcire, le voi împodobi lor [lucrurile de] pe pământ şi‑i voi duce pe ei toţi în rătăcire,
قَالَ هَـٰذَا صِرَ ٰطٌ عَلَیَّ مُسۡتَقِیمٌ ﴿٤١﴾
41. A zis(45): „Acesta este un drum drept [care duce] către Mine!
إِنَّ عِبَادِی لَیۡسَ لَكَ عَلَیۡهِمۡ سُلۡطَـٰنٌ إِلَّا مَنِ ٱتَّبَعَكَ مِنَ ٱلۡغَاوِینَ ﴿٤٢﴾
42. Tu nu vei avea putere asupra robilor Mei(46), afară numai de cei care te‑au urmat dintre cei amăgiţi,
وَإِنَّ جَهَنَّمَ لَمَوۡعِدُهُمۡ أَجۡمَعِینَ ﴿٤٣﴾
43. Iar Gheena este locul făgăduit lor, tuturora(47)!
لَهَا سَبۡعَةُ أَبۡوَ ٰبࣲ لِّكُلِّ بَابࣲ مِّنۡهُمۡ جُزۡءࣱ مَّقۡسُومٌ ﴿٤٤﴾
44. El va avea şapte porţi şi fiecare poartă are o parte anumită dintre ei”(48).
إِنَّ ٱلۡمُتَّقِینَ فِی جَنَّـٰتࣲ وَعُیُونٍ ﴿٤٥﴾
45. Iar cei cu frică(49) vor fi în grădini şi la izvoare.
ٱدۡخُلُوهَا بِسَلَـٰمٍ ءَامِنِینَ ﴿٤٦﴾
46. „Intraţi în ele(50) în pace şi cu siguranţă!”
وَنَزَعۡنَا مَا فِی صُدُورِهِم مِّنۡ غِلٍّ إِخۡوَ ٰنًا عَلَىٰ سُرُرࣲ مُّتَقَـٰبِلِینَ ﴿٤٧﴾
47. Şi Noi vom scoate pizma din piepturile lor şi ca fraţii vor şedea pe paturi unii în faţa altora(51)!
لَا یَمَسُّهُمۡ فِیهَا نَصَبࣱ وَمَا هُم مِّنۡهَا بِمُخۡرَجِینَ ﴿٤٨﴾
48. Nu‑i va atinge în ele osteneala şi nu vor fi ei scoşi din ele(52)!
۞ نَبِّئۡ عِبَادِیۤ أَنِّیۤ أَنَا ٱلۡغَفُورُ ٱلرَّحِیمُ ﴿٤٩﴾
49. Vesteşte, [o, Muhammed,] robilor Mei că Eu sunt Iertătorul, Îndurătorul [Al‑Ghafur, Ar‑Rahim](53)
وَأَنَّ عَذَابِی هُوَ ٱلۡعَذَابُ ٱلۡأَلِیمُ ﴿٥٠﴾
50. Şi că osânda Mea este chinul dureros(54)!
إِذۡ دَخَلُواْ عَلَیۡهِ فَقَالُواْ سَلَـٰمࣰا قَالَ إِنَّا مِنكُمۡ وَجِلُونَ ﴿٥٢﴾
52. Când au intrat la el şi l‑au salutat, iar el le‑a răspuns: „Ne este nouă teamă de voi!”(55)
قَالُواْ لَا تَوۡجَلۡ إِنَّا نُبَشِّرُكَ بِغُلَـٰمٍ عَلِیمࣲ ﴿٥٣﴾
53. Iar ei au zis: „Nu‑ţi fie teamă! Noi îţi aducem vestea bună a [naşterii] unui băieţel(56) p lin d e î nvăţătură!”(57)
قَالَ أَبَشَّرۡتُمُونِی عَلَىٰۤ أَن مَّسَّنِیَ ٱلۡكِبَرُ فَبِمَ تُبَشِّرُونَ ﴿٥٤﴾
54. Şi a răspuns el(58): „Îmi aduceţi voi mie veste bună când m‑au ajuns bătrâneţile? Ce veste bună să‑mi mai aduceţi?”
قَالُواْ بَشَّرۡنَـٰكَ بِٱلۡحَقِّ فَلَا تَكُن مِّنَ ٱلۡقَـٰنِطِینَ ﴿٥٥﴾
55. Au zis ei: „Îţi vestim Adevărul, deci nu fi dintre aceia care deznădăjduiesc!”
قَالَ وَمَن یَقۡنَطُ مِن رَّحۡمَةِ رَبِّهِۦۤ إِلَّا ٱلضَّاۤلُّونَ ﴿٥٦﴾
56. A răspuns el: „Dar cine deznădăjduieşte în privinţa îndurării Domnului său, afară de cei rătăciţi?”
قَالَ فَمَا خَطۡبُكُمۡ أَیُّهَا ٱلۡمُرۡسَلُونَ ﴿٥٧﴾
57. Şi [le‑a] zis el(59): „Şi ce vreţi voi, o, trimişilor?”(60)
قَالُوۤاْ إِنَّاۤ أُرۡسِلۡنَاۤ إِلَىٰ قَوۡمࣲ مُّجۡرِمِینَ ﴿٥٨﴾
58. Au răspuns ei: „Noi suntem trimişi la un neam de mari nelegiuiţi(61),
إِلَّاۤ ءَالَ لُوطٍ إِنَّا لَمُنَجُّوهُمۡ أَجۡمَعِینَ ﴿٥٩﴾
59. Afară de familia lui Lot(62) pe care o vom mântui în întregime,
إِلَّا ٱمۡرَأَتَهُۥ قَدَّرۡنَاۤ إِنَّهَا لَمِنَ ٱلۡغَـٰبِرِینَ ﴿٦٠﴾
60. Mai puţin pe soaţa lui!” Noi [Allah] am hotărât ca ea să fie dintre cei nimiciţi!(63)
فَلَمَّا جَاۤءَ ءَالَ لُوطٍ ٱلۡمُرۡسَلُونَ ﴿٦١﴾
61. Şi când au venit cei trimişi la casa lui Lot(64),
قَالَ إِنَّكُمۡ قَوۡمࣱ مُّنكَرُونَ ﴿٦٢﴾
62. Le‑a zis el(65): „Voi sunteţi [pentru mine] un neam de necunoscuţi!(66)”
قَالُواْ بَلۡ جِئۡنَـٰكَ بِمَا كَانُواْ فِیهِ یَمۡتَرُونَ ﴿٦٣﴾
63. Şi i‑au răspuns ei: „Ci am venit la tine, aducând [pedeapsa] pentru cele de care s‑au îndoit.(67)
وَأَتَیۡنَـٰكَ بِٱلۡحَقِّ وَإِنَّا لَصَـٰدِقُونَ ﴿٦٤﴾
64. Şi ţi‑am adus noi Adevărul(68), iar noi suntem vestitori numai de Adevăr.
فَأَسۡرِ بِأَهۡلِكَ بِقِطۡعࣲ مِّنَ ٱلَّیۡلِ وَٱتَّبِعۡ أَدۡبَـٰرَهُمۡ وَلَا یَلۡتَفِتۡ مِنكُمۡ أَحَدࣱ وَٱمۡضُواْ حَیۡثُ تُؤۡمَرُونَ ﴿٦٥﴾
65. Deci purcede cu familia ta spre sfârşitul nopţii şi mergi în urma lor şi să nu se uite înapoi vreunul dintre voi(69), ci mergeţi unde vi se porunceşte!”
وَقَضَیۡنَاۤ إِلَیۡهِ ذَ ٰلِكَ ٱلۡأَمۡرَ أَنَّ دَابِرَ هَـٰۤؤُلَاۤءِ مَقۡطُوعࣱ مُّصۡبِحِینَ ﴿٦٦﴾
66. Şi Noi i‑am vestit lui această poruncă, pentru că aceia aveau să fie nimiciţi până la ultimul, dimineaţa.
وَجَاۤءَ أَهۡلُ ٱلۡمَدِینَةِ یَسۡتَبۡشِرُونَ ﴿٦٧﴾
67. Şi au venit locuitorii cetăţii(70) [ la e l] b ucuroşi.(71)
قَالَ إِنَّ هَـٰۤؤُلَاۤءِ ضَیۡفِی فَلَا تَفۡضَحُونِ ﴿٦٨﴾
68. Le‑a zis(72): „Aceştia sunt oaspeţii mei, deci nu‑mi faceţi ruşine!
قَالُوۤاْ أَوَلَمۡ نَنۡهَكَ عَنِ ٱلۡعَـٰلَمِینَ ﴿٧٠﴾
70. Au zis ei(73): „Dar, oare, nu ţi‑am oprit noi [să aperi] lumea?”(74)
قَالَ هَـٰۤؤُلَاۤءِ بَنَاتِیۤ إِن كُنتُمۡ فَـٰعِلِینَ ﴿٧١﴾
71. A zis(75): „Iată‑le pe fiicele mele acestea, dacă voiţi voi să faceţi [ceva]!”(76).
لَعَمۡرُكَ إِنَّهُمۡ لَفِی سَكۡرَتِهِمۡ یَعۡمَهُونَ ﴿٧٢﴾
72. Pe viaţa ta, [o, Muhammed,]!(77) Ei rătăceau în aiureala lor!(78)
فَأَخَذَتۡهُمُ ٱلصَّیۡحَةُ مُشۡرِقِینَ ﴿٧٣﴾
73. Aşadar, la răsăritul soarelui i‑a prins pe ei strigătul(79)
فَجَعَلۡنَا عَـٰلِیَهَا سَافِلَهَا وَأَمۡطَرۡنَا عَلَیۡهِمۡ حِجَارَةࣰ مِّن سِجِّیلٍ ﴿٧٤﴾
74. Şi Noi am răsturnat [cetatea] cu susul în jos şi am lăsat să plouă peste ei pietre de lut întărit(80).
إِنَّ فِی ذَ ٰلِكَ لَـَٔایَـٰتࣲ لِّلۡمُتَوَسِّمِینَ ﴿٧٥﴾
75. Şi în aceasta sunt semne pentru cei care ştiu să vadă(81)!
وَإِنَّهَا لَبِسَبِیلࣲ مُّقِیمٍ ﴿٧٦﴾
76. Şi ea(82) [cetatea] este pe un drum cunoscut de toţi(83).
إِنَّ فِی ذَ ٰلِكَ لَـَٔایَةࣰ لِّلۡمُؤۡمِنِینَ ﴿٧٧﴾
77. Întru aceasta(84) este un semn pentru credincioşi!
وَإِن كَانَ أَصۡحَـٰبُ ٱلۡأَیۡكَةِ لَظَـٰلِمِینَ ﴿٧٨﴾
78. Şi locuitorii din Al‑Ayka(85) erau [de asemenea] nelegiuiţi(86).
فَٱنتَقَمۡنَا مِنۡهُمۡ وَإِنَّهُمَا لَبِإِمَامࣲ مُّبِینࣲ ﴿٧٩﴾
79. Şi Noi ne‑am răzbunat pe ei(87). Şi amândouă [cetăţile](88) sunt pe un drum cunoscut.
وَلَقَدۡ كَذَّبَ أَصۡحَـٰبُ ٱلۡحِجۡرِ ٱلۡمُرۡسَلِینَ ﴿٨٠﴾
80. Şi cu adevărat i‑au socotit locuitorii din Al‑Hijr pe trimişi drept mincinoşi.(89)
وَءَاتَیۡنَـٰهُمۡ ءَایَـٰتِنَا فَكَانُواْ عَنۡهَا مُعۡرِضِینَ ﴿٨١﴾
81. Şi le‑am adus semnele Noastre, însă ei s‑au abătut de la ele.(90)
وَكَانُواْ یَنۡحِتُونَ مِنَ ٱلۡجِبَالِ بُیُوتًا ءَامِنِینَ ﴿٨٢﴾
82. Şi ei îşi scobeau în munţi case, trăind în siguranţă,
فَأَخَذَتۡهُمُ ٱلصَّیۡحَةُ مُصۡبِحِینَ ﴿٨٣﴾
83. Însă în zorii dimineţii i‑a lovit pe ei strigătul(91)
فَمَاۤ أَغۡنَىٰ عَنۡهُم مَّا كَانُواْ یَكۡسِبُونَ ﴿٨٤﴾
84. Şi nu le‑a fost lor spre folos ceea ce au agonisit.
وَمَا خَلَقۡنَا ٱلسَّمَـٰوَ ٰتِ وَٱلۡأَرۡضَ وَمَا بَیۡنَهُمَاۤ إِلَّا بِٱلۡحَقِّۗ وَإِنَّ ٱلسَّاعَةَ لَـَٔاتِیَةࣱۖ فَٱصۡفَحِ ٱلصَّفۡحَ ٱلۡجَمِیلَ ﴿٨٥﴾
85. Şi Noi nu am creat cerurile şi pământul, precum şi ceea ce este între ele, decât cu drept adevăr. Iar ceasul va veni, [fără îndoială]! Deci iartă‑le lor, [o, Muhammed,] cu frumoasă iertare!
إِنَّ رَبَّكَ هُوَ ٱلۡخَلَّـٰقُ ٱلۡعَلِیمُ ﴿٨٦﴾
86. Domnul tău este Creatorul [şi] Atoateştiutorul [Al‑Khallaq, al‑’Alim].
وَلَقَدۡ ءَاتَیۡنَـٰكَ سَبۡعࣰا مِّنَ ٱلۡمَثَانِی وَٱلۡقُرۡءَانَ ٱلۡعَظِیمَ ﴿٨٧﴾
87. Noi ţi‑am dat şapte versete ce se repetă(92) şi Coranul cel măreţ.
لَا تَمُدَّنَّ عَیۡنَیۡكَ إِلَىٰ مَا مَتَّعۡنَا بِهِۦۤ أَزۡوَ ٰجࣰا مِّنۡهُمۡ وَلَا تَحۡزَنۡ عَلَیۡهِمۡ وَٱخۡفِضۡ جَنَاحَكَ لِلۡمُؤۡمِنِینَ ﴿٨٨﴾
88. Nu‑ţi îndrepta ochii spre lucrurile pe care Noi le‑am dat ca bucurie trecătoare unor perechi dintre ei şi nici nu fi trist pentru ei, ci pleacă aripa ta peste dreptcredincioşi!(93)
وَقُلۡ إِنِّیۤ أَنَا ٱلنَّذِیرُ ٱلۡمُبِینُ ﴿٨٩﴾
89. Şi spune: „Eu sunt prevestitorul cel desluşit [al pedepsei]!”
كَمَاۤ أَنزَلۡنَا عَلَى ٱلۡمُقۡتَسِمِینَ ﴿٩٠﴾
90. [Ţi‑am trimis ţie Coranul], precum am trimis celor ce au împărţit [între ei],(94)
ٱلَّذِینَ جَعَلُواْ ٱلۡقُرۡءَانَ عِضِینَ ﴿٩١﴾
91. Aceia care au făcut Coranul bucăţi [pentru a crea îndoieli].(95)
فَوَرَبِّكَ لَنَسۡـَٔلَنَّهُمۡ أَجۡمَعِینَ ﴿٩٢﴾
92. Şi – pe Domnul tău! – de la toţi vom cere socoteală(96)
عَمَّا كَانُواْ یَعۡمَلُونَ ﴿٩٣﴾
93. Pentru ceea ce au făcut(97).
فَٱصۡدَعۡ بِمَا تُؤۡمَرُ وَأَعۡرِضۡ عَنِ ٱلۡمُشۡرِكِینَ ﴿٩٤﴾
94. Vesteşte, dară, limpede ceea ce ţi se porunceşte şi nu‑i băga în seamă pe politeişti!(98)
إِنَّا كَفَیۡنَـٰكَ ٱلۡمُسۡتَهۡزِءِینَ ﴿٩٥﴾
95. Noi suntem de ajuns pentru tine împotriva zeflemitorilor,
ٱلَّذِینَ یَجۡعَلُونَ مَعَ ٱللَّهِ إِلَـٰهًا ءَاخَرَۚ فَسَوۡفَ یَعۡلَمُونَ ﴿٩٦﴾
96. Cei care îi asociază lui Allah un alt Dumnezeu(99) şi ei vor şti [în curând](100).
وَلَقَدۡ نَعۡلَمُ أَنَّكَ یَضِیقُ صَدۡرُكَ بِمَا یَقُولُونَ ﴿٩٧﴾
97. Şi Noi ştim prea bine că pieptul ţi se strânge pentru ceea ce spun ei(101).
فَسَبِّحۡ بِحَمۡدِ رَبِّكَ وَكُن مِّنَ ٱلسَّـٰجِدِینَ ﴿٩٨﴾
98. Însă adu laude Domnului tău şi fii printre cei care se prosternează