سُبۡحَـٰنَ ٱلَّذِیۤ أَسۡرَىٰ بِعَبۡدِهِۦ لَیۡلࣰا مِّنَ ٱلۡمَسۡجِدِ ٱلۡحَرَامِ إِلَى ٱلۡمَسۡجِدِ ٱلۡأَقۡصَا ٱلَّذِی بَـٰرَكۡنَا حَوۡلَهُۥ لِنُرِیَهُۥ مِنۡ ءَایَـٰتِنَاۤۚ إِنَّهُۥ هُوَ ٱلسَّمِیعُ ٱلۡبَصِیرُ ﴿١﴾
1. Mărire Celui care l‑a dus pe robul Său(2) în timpul unei nopţi de la Moscheea Al‑Haram(3) la Moscheea Al‑Aqsa(4), a cărei împrejmuire am binecuvântat‑o, ca să‑I arătăm din semnele Noastre. El este cu adevărat Cel care Aude Totul [şi] Cel care Vede Totul [As‑Sami’, Al‑Basir]!
وَءَاتَیۡنَا مُوسَى ٱلۡكِتَـٰبَ وَجَعَلۡنَـٰهُ هُدࣰى لِّبَنِیۤ إِسۡرَ ٰۤءِیلَ أَلَّا تَتَّخِذُواْ مِن دُونِی وَكِیلࣰا ﴿٢﴾
2. Şi Noi i‑am dat lui Moise Cartea(5), pe care am făcut‑o drept călăuză pentru fiii lui Israel, [zicând]: „Nu luaţi un alt ocrotitor afară de Mine!”
ذُرِّیَّةَ مَنۡ حَمَلۡنَا مَعَ نُوحٍۚ إِنَّهُۥ كَانَ عَبۡدࣰا شَكُورࣰا ﴿٣﴾
3. [O, voi] urmaşi ai acelora pe care Noi i‑am luat împreună cu Noe [în arcă]! El a fost cu adevărat un rob mulţumitor.
وَقَضَیۡنَاۤ إِلَىٰ بَنِیۤ إِسۡرَ ٰۤءِیلَ فِی ٱلۡكِتَـٰبِ لَتُفۡسِدُنَّ فِی ٱلۡأَرۡضِ مَرَّتَیۡنِ وَلَتَعۡلُنَّ عُلُوࣰّا كَبِیرࣰا ﴿٤﴾
4. Noi am vestit fiilor lui Israel în Carte(6): „Voi veţi aduce stricăciune pe pământ de două ori şi vă veţi ridica cu mare nelegiuire!”(7)
فَإِذَا جَاۤءَ وَعۡدُ أُولَىٰهُمَا بَعَثۡنَا عَلَیۡكُمۡ عِبَادࣰا لَّنَاۤ أُوْلِی بَأۡسࣲ شَدِیدࣲ فَجَاسُواْ خِلَـٰلَ ٱلدِّیَارِۚ وَكَانَ وَعۡدࣰا مَّفۡعُولࣰا ﴿٥﴾
5. Şi când va veni timpul primei dintre cele două, Noi vom trimite împotriva voastră robi de‑ai Noştri dintre cei înzestraţi cu mare putere şi ei vor cerceta lăuntrul căminelor şi acesta este un soroc ce se va împlini.
ثُمَّ رَدَدۡنَا لَكُمُ ٱلۡكَرَّةَ عَلَیۡهِمۡ وَأَمۡدَدۡنَـٰكُم بِأَمۡوَ ٰلࣲ وَبَنِینَ وَجَعَلۡنَـٰكُمۡ أَكۡثَرَ نَفِیرًا ﴿٦﴾
6. Apoi vă vom da Noi vouă putere asupra lor(8) şi vă vom înzestra pe voi cu mai multe averi şi mai mulţi copii şi vă vom face o ceată cu putere mai mare în luptă,
إِنۡ أَحۡسَنتُمۡ أَحۡسَنتُمۡ لِأَنفُسِكُمۡۖ وَإِنۡ أَسَأۡتُمۡ فَلَهَاۚ فَإِذَا جَاۤءَ وَعۡدُ ٱلۡـَٔاخِرَةِ لِیَسُـࣳۤـُٔواْ وُجُوهَكُمۡ وَلِیَدۡخُلُواْ ٱلۡمَسۡجِدَ كَمَا دَخَلُوهُ أَوَّلَ مَرَّةࣲ وَلِیُتَبِّرُواْ مَا عَلَوۡاْ تَتۡبِیرًا ﴿٧﴾
7. [Zicând]: „De veţi face bine, pentru sufletele voastre veţi face bine, iar de veţi face rău, [tot] pentru ele va fi”. Şi când va veni cea de‑a doua, [ei vă vor](9) întrista chipurile(10) şi vor intra în Moschee(11) aşa cum au intrat prima oară pentru ca să distrugă cu desăvârşire tot ceea ce au cucerit.
عَسَىٰ رَبُّكُمۡ أَن یَرۡحَمَكُمۡۚ وَإِنۡ عُدتُّمۡ عُدۡنَاۚ وَجَعَلۡنَا جَهَنَّمَ لِلۡكَـٰفِرِینَ حَصِیرًا ﴿٨﴾
8. Poate că Domnul vostru va fi îndurător cu voi(12). Dar de o veţi face iarăşi, o vom face şi Noi. Şi Noi am orânduit Gheena drept temniţă pentru necredincioşi(13).
إِنَّ هَـٰذَا ٱلۡقُرۡءَانَ یَهۡدِی لِلَّتِی هِیَ أَقۡوَمُ وَیُبَشِّرُ ٱلۡمُؤۡمِنِینَ ٱلَّذِینَ یَعۡمَلُونَ ٱلصَّـٰلِحَـٰتِ أَنَّ لَهُمۡ أَجۡرࣰا كَبِیرࣰا ﴿٩﴾
9. Acest Coran călăuzeşte către ceea ce este mai drept(14) şi binevesteşte dreptcredincioşilor care plinesc fapte bune că ei vor avea parte de mare răsplată,(15)
وَأَنَّ ٱلَّذِینَ لَا یُؤۡمِنُونَ بِٱلۡـَٔاخِرَةِ أَعۡتَدۡنَا لَهُمۡ عَذَابًا أَلِیمࣰا ﴿١٠﴾
10. Iar celor care nu cred în Ziua de Apoi(16) le‑am pregătit Noi chin dureros(17).
وَیَدۡعُ ٱلۡإِنسَـٰنُ بِٱلشَّرِّ دُعَاۤءَهُۥ بِٱلۡخَیۡرِۖ وَكَانَ ٱلۡإِنسَـٰنُ عَجُولࣰا ﴿١١﴾
11. Şi omul cheamă răul tot aşa cum cheamă şi binele, fiindcă omul este tare grăbit.
وَجَعَلۡنَا ٱلَّیۡلَ وَٱلنَّهَارَ ءَایَتَیۡنِۖ فَمَحَوۡنَاۤ ءَایَةَ ٱلَّیۡلِ وَجَعَلۡنَاۤ ءَایَةَ ٱلنَّهَارِ مُبۡصِرَةࣰ لِّتَبۡتَغُواْ فَضۡلࣰا مِّن رَّبِّكُمۡ وَلِتَعۡلَمُواْ عَدَدَ ٱلسِّنِینَ وَٱلۡحِسَابَۚ وَكُلَّ شَیۡءࣲ فَصَّلۡنَـٰهُ تَفۡصِیلࣰا ﴿١٢﴾
12. Noi am făcut din noapte şi din zi două semne(18) şi a m şters apoi semnul nopţii(19) şi am lăsat să se vadă semnul zilei, ca să căutaţi harul Domnului vostru(20) ş i s ă ş tiţi n umărul a nilor ş i socotirea(21). Şi Noi am tâlcuit toate lucrurile cu toată limpezimea(22).
وَكُلَّ إِنسَـٰنٍ أَلۡزَمۡنَـٰهُ طَـٰۤىِٕرَهُۥ فِی عُنُقِهِۦۖ وَنُخۡرِجُ لَهُۥ یَوۡمَ ٱلۡقِیَـٰمَةِ كِتَـٰبࣰا یَلۡقَىٰهُ مَنشُورًا ﴿١٣﴾
13. Şi fiecărui om i‑am legat de gât faptele sale.(23) Iar în Ziua Învierii vom scoate pentru el o carte pe care el o va găsi deschisă.(24)
ٱقۡرَأۡ كِتَـٰبَكَ كَفَىٰ بِنَفۡسِكَ ٱلۡیَوۡمَ عَلَیۡكَ حَسِیبࣰا ﴿١٤﴾
14. [Şi i se va zice lui]: „Citeşte cartea ta! Astăzi tu eşti de ajuns ca să fii pentru tine socotitor!”(25)
مَّنِ ٱهۡتَدَىٰ فَإِنَّمَا یَهۡتَدِی لِنَفۡسِهِۦۖ وَمَن ضَلَّ فَإِنَّمَا یَضِلُّ عَلَیۡهَاۚ وَلَا تَزِرُ وَازِرَةࣱ وِزۡرَ أُخۡرَىٰۗ وَمَا كُنَّا مُعَذِّبِینَ حَتَّىٰ نَبۡعَثَ رَسُولࣰا ﴿١٥﴾
15. Cel care urmează calea cea dreaptă o urmează numai pentru sine însuşi(26), iar cel care rătăceşte, rătăceşte tot pentru sine însuşi. Şi nu va purta [un suflet] încărcat povara altuia şi Noi nu am chinuit [niciodată un neam] înainte de a‑i trimite un profet(27).
وَإِذَاۤ أَرَدۡنَاۤ أَن نُّهۡلِكَ قَرۡیَةً أَمَرۡنَا مُتۡرَفِیهَا فَفَسَقُواْ فِیهَا فَحَقَّ عَلَیۡهَا ٱلۡقَوۡلُ فَدَمَّرۡنَـٰهَا تَدۡمِیرࣰا ﴿١٦﴾
16. Şi dacă voim Noi să nimicim o cetate, le vom porunci celor îmbuibaţi din ea [să se supună rânduielilor Noastre], însă ei, [dimpotrivă], se vor deda desfrâului. Atunci pedeapsa hotărâtă împotriva ei se va adeveri(28) ş i N oi o v om n imici c u t otul.
وَكَمۡ أَهۡلَكۡنَا مِنَ ٱلۡقُرُونِ مِنۢ بَعۡدِ نُوحࣲۗ وَكَفَىٰ بِرَبِّكَ بِذُنُوبِ عِبَادِهِۦ خَبِیرَۢا بَصِیرࣰا ﴿١٧﴾
17. Dar câte neamuri am nimicit Noi după Noe! Iar Domnul tău este îndeajuns Ştiutor [şi] este Cel care Vede [Khabir, Basir] păcatele robilor Săi.(29)
مَّن كَانَ یُرِیدُ ٱلۡعَاجِلَةَ عَجَّلۡنَا لَهُۥ فِیهَا مَا نَشَاۤءُ لِمَن نُّرِیدُ ثُمَّ جَعَلۡنَا لَهُۥ جَهَنَّمَ یَصۡلَىٰهَا مَذۡمُومࣰا مَّدۡحُورࣰا ﴿١٨﴾
18. Dacă cineva doreşte [viaţa] cea pieritoare, Noi dăm degrabă în ea ceea ce voim şi cui voim Noi. Apoi, Noi îi hotărâm lui Iadul, în care el va arde ruşinat şi lepădat.
وَمَنۡ أَرَادَ ٱلۡـَٔاخِرَةَ وَسَعَىٰ لَهَا سَعۡیَهَا وَهُوَ مُؤۡمِنࣱ فَأُوْلَـٰۤىِٕكَ كَانَ سَعۡیُهُم مَّشۡكُورࣰا ﴿١٩﴾
19. Iar aceia care voiesc Lumea de Apoi şi se trudesc cu râvnă pentru ea şi sunt credincioşi, râvna acelora va fi răsplătită(30).
كُلࣰّا نُّمِدُّ هَـٰۤؤُلَاۤءِ وَهَـٰۤؤُلَاۤءِ مِنۡ عَطَاۤءِ رَبِّكَۚ وَمَا كَانَ عَطَاۤءُ رَبِّكَ مَحۡظُورًا ﴿٢٠﴾
20. Şi le vom dărui Noi tuturora – atât acestora cât şi acelora – din darurile Domnului tău, iar darurile Domnului tău nu sunt oprite [pentru nimeni].
ٱنظُرۡ كَیۡفَ فَضَّلۡنَا بَعۡضَهُمۡ عَلَىٰ بَعۡضࣲۚ وَلَلۡـَٔاخِرَةُ أَكۡبَرُ دَرَجَـٰتࣲ وَأَكۡبَرُ تَفۡضِیلࣰا ﴿٢١﴾
21. Priveşte cum i‑am ales Noi pe unii înaintea altora(31), însă în Lumea de Apoi sunt trepte şi mai înalte şi foloase mai alese.
لَّا تَجۡعَلۡ مَعَ ٱللَّهِ إِلَـٰهًا ءَاخَرَ فَتَقۡعُدَ مَذۡمُومࣰا مَّخۡذُولࣰا ﴿٢٢﴾
22. „Nu pune lângă Allah un alt zeu, ca să nu şezi(32) ruşinat şi alungat!
۞ وَقَضَىٰ رَبُّكَ أَلَّا تَعۡبُدُوۤاْ إِلَّاۤ إِیَّاهُ وَبِٱلۡوَ ٰلِدَیۡنِ إِحۡسَـٰنًاۚ إِمَّا یَبۡلُغَنَّ عِندَكَ ٱلۡكِبَرَ أَحَدُهُمَاۤ أَوۡ كِلَاهُمَا فَلَا تَقُل لَّهُمَاۤ أُفࣲّ وَلَا تَنۡهَرۡهُمَا وَقُل لَّهُمَا قَوۡلࣰا كَرِیمࣰا ﴿٢٣﴾
23. Şi Domnul tău a orânduit să nu‑L adoraţi decât pe El şi să vă purtaţi frumos cu părinţii voştri, iar dacă bătrâneţile îi ajung pe unul dintre ei sau pe amândoi lângă tine, nu le ziceţi lor „Of!”(33) şi nu‑i certa pe ei(34), ci spune‑le lor vorbe cuviincioase.
وَٱخۡفِضۡ لَهُمَا جَنَاحَ ٱلذُّلِّ مِنَ ٱلرَّحۡمَةِ وَقُل رَّبِّ ٱرۡحَمۡهُمَا كَمَا رَبَّیَانِی صَغِیرࣰا ﴿٢٤﴾
24. Şi din îndurare coboară pentru ei aripa smereniei şi îndurării(35) şi spune: „Doamne, fii îndurător cu ei, căci ei m‑au crescut [când am fost] mic!”
رَّبُّكُمۡ أَعۡلَمُ بِمَا فِی نُفُوسِكُمۡۚ إِن تَكُونُواْ صَـٰلِحِینَ فَإِنَّهُۥ كَانَ لِلۡأَوَّ ٰبِینَ غَفُورࣰا ﴿٢٥﴾
25. Domnul vostru ştie mai bine ce se află în sufletele voastre, iar dacă sunteţi voi drepţi, El este Iertător cu aceia care se căiesc.
وَءَاتِ ذَا ٱلۡقُرۡبَىٰ حَقَّهُۥ وَٱلۡمِسۡكِینَ وَٱبۡنَ ٱلسَّبِیلِ وَلَا تُبَذِّرۡ تَبۡذِیرًا ﴿٢٦﴾
26. „Şi dă‑i celui care ţi‑e rudă ceea ce i se cuvine, ca şi sărmanului(36) şi călătorului de pe drum [aflat la nevoie], însă nu risipi peste măsură(37),
إِنَّ ٱلۡمُبَذِّرِینَ كَانُوۤاْ إِخۡوَ ٰنَ ٱلشَّیَـٰطِینِۖ وَكَانَ ٱلشَّیۡطَـٰنُ لِرَبِّهِۦ كَفُورࣰا ﴿٢٧﴾
27. Căci risipitorii sunt fraţii şeitanilor,(38) iar Şeitan este nerecunoscător Domnului său!”
وَإِمَّا تُعۡرِضَنَّ عَنۡهُمُ ٱبۡتِغَاۤءَ رَحۡمَةࣲ مِّن رَّبِّكَ تَرۡجُوهَا فَقُل لَّهُمۡ قَوۡلࣰا مَّیۡسُورࣰا ﴿٢٨﴾
28. Şi dacă te întorci de la ei(39), căutând îndurare la Domnul tău, în care tu nădăjduieşti, spune‑le lor o vorbă prietenoasă!(40)
وَلَا تَجۡعَلۡ یَدَكَ مَغۡلُولَةً إِلَىٰ عُنُقِكَ وَلَا تَبۡسُطۡهَا كُلَّ ٱلۡبَسۡطِ فَتَقۡعُدَ مَلُومࣰا مَّحۡسُورًا ﴿٢٩﴾
29. Şi nu ţine mâna înlănţuită în jurul gâtului tău,(41) dar nici nu o întinde de tot(42), ca să rămâi ocărât şi întristat(43)!
إِنَّ رَبَّكَ یَبۡسُطُ ٱلرِّزۡقَ لِمَن یَشَاۤءُ وَیَقۡدِرُۚ إِنَّهُۥ كَانَ بِعِبَادِهِۦ خَبِیرَۢا بَصِیرࣰا ﴿٣٠﴾
30. Într‑adevăr, Domnul tău dă cele de trebuinţă cu prisosinţă cui voieşte El sau le dă cu măsură(44). El este Bine Ştiutor al robilor Săi, Atoatevăzător [Khabir, Basir].
وَلَا تَقۡتُلُوۤاْ أَوۡلَـٰدَكُمۡ خَشۡیَةَ إِمۡلَـٰقࣲۖ نَّحۡنُ نَرۡزُقُهُمۡ وَإِیَّاكُمۡۚ إِنَّ قَتۡلَهُمۡ كَانَ خِطۡـࣰٔا كَبِیرࣰا ﴿٣١﴾
31. Şi nu vă omorâţi copiii voştri de frica sărăciei!(45) Noi le vom asigura cele de trebuinţă ca şi vouă. Omorârea lor este un păcat mare!
وَلَا تَقۡرَبُواْ ٱلزِّنَىٰۤۖ إِنَّهُۥ كَانَ فَـٰحِشَةࣰ وَسَاۤءَ سَبِیلࣰا ﴿٣٢﴾
32. Şi nu vă apropiaţi(46) de preacurvie,(47) căci ea este o josnicie! Şi rău drum este ea!
وَلَا تَقۡتُلُواْ ٱلنَّفۡسَ ٱلَّتِی حَرَّمَ ٱللَّهُ إِلَّا بِٱلۡحَقِّۗ وَمَن قُتِلَ مَظۡلُومࣰا فَقَدۡ جَعَلۡنَا لِوَلِیِّهِۦ سُلۡطَـٰنࣰا فَلَا یُسۡرِف فِّی ٱلۡقَتۡلِۖ إِنَّهُۥ كَانَ مَنصُورࣰا ﴿٣٣﴾
33. Şi nu luaţi sufletul pe care Allah l‑a socotit oprit, decât pe drept!(48) Dacă cineva a fost omorât pe nedrept, atunci dăm Noi putere celui mai înrudit cu el,(49) însă acesta să nu se întreacă în omor,(50) căci el este ajutat [de lege]!
وَلَا تَقۡرَبُواْ مَالَ ٱلۡیَتِیمِ إِلَّا بِٱلَّتِی هِیَ أَحۡسَنُ حَتَّىٰ یَبۡلُغَ أَشُدَّهُۥۚ وَأَوۡفُواْ بِٱلۡعَهۡدِۖ إِنَّ ٱلۡعَهۡدَ كَانَ مَسۡـُٔولࣰا ﴿٣٤﴾
34. Şi nu vă apropiaţi de averea orfanului, decât pentru ceva şi mai bun [pentru ea],(51) până ce el ajunge la vârsta bărbăţiei(52)! Şi ţineţi legământul, căci cu privire la legământ veţi fi întrebaţi!
وَأَوۡفُواْ ٱلۡكَیۡلَ إِذَا كِلۡتُمۡ وَزِنُواْ بِٱلۡقِسۡطَاسِ ٱلۡمُسۡتَقِیمِۚ ذَ ٰلِكَ خَیۡرࣱ وَأَحۡسَنُ تَأۡوِیلࣰا ﴿٣٥﴾
35. Daţi măsura plină, când măsuraţi şi cântăriţi cu o balanţă dreaptă!(53) Acest lucru este mai bun [pentru voi] şi urmarea va fi şi ea mai bună(54)!
وَلَا تَقۡفُ مَا لَیۡسَ لَكَ بِهِۦ عِلۡمٌۚ إِنَّ ٱلسَّمۡعَ وَٱلۡبَصَرَ وَٱلۡفُؤَادَ كُلُّ أُوْلَـٰۤىِٕكَ كَانَ عَنۡهُ مَسۡـُٔولࣰا ﴿٣٦﴾
36. Şi nu urma [lucrul despre] care nu ai cunoştinţă!(55) Auzul şi văzul şi inima, pentru toate acestea vei fi întrebat!(56)
وَلَا تَمۡشِ فِی ٱلۡأَرۡضِ مَرَحًاۖ إِنَّكَ لَن تَخۡرِقَ ٱلۡأَرۡضَ وَلَن تَبۡلُغَ ٱلۡجِبَالَ طُولࣰا ﴿٣٧﴾
37. Şi nu purcede pe pământ cu semeţie, căci tu nu vei despica pământul(57) şi nici nu vei atinge înălţimea munţilor(58)!
كُلُّ ذَ ٰلِكَ كَانَ سَیِّئُهُۥ عِندَ رَبِّكَ مَكۡرُوهࣰا ﴿٣٨﴾
38. Toate acestea sunt rele şi sunt urâte de Domnul tău.
ذَ ٰلِكَ مِمَّاۤ أَوۡحَىٰۤ إِلَیۡكَ رَبُّكَ مِنَ ٱلۡحِكۡمَةِۗ وَلَا تَجۡعَلۡ مَعَ ٱللَّهِ إِلَـٰهًا ءَاخَرَ فَتُلۡقَىٰ فِی جَهَنَّمَ مَلُومࣰا مَّدۡحُورًا ﴿٣٩﴾
39. Aceasta este din Înţelepciunea pe care Domnul tău ţi‑a revelat‑o(59). Şi nu aşeza alături de Allah un alt dumnezeu, căci vei fi aruncat în Gheena, certat şi alungat!
أَفَأَصۡفَىٰكُمۡ رَبُّكُم بِٱلۡبَنِینَ وَٱتَّخَذَ مِنَ ٱلۡمَلَـٰۤىِٕكَةِ إِنَـٰثًاۚ إِنَّكُمۡ لَتَقُولُونَ قَوۡلًا عَظِیمࣰا ﴿٤٠﴾
40. Oare v‑a ales Domnul vostru pentru voi numai băieţi şi a luat [pentru Sine] fiice dintre îngeri?(60) V oi r ostiţi u n c uvânt g reu(61)!
وَلَقَدۡ صَرَّفۡنَا فِی هَـٰذَا ٱلۡقُرۡءَانِ لِیَذَّكَّرُواْ وَمَا یَزِیدُهُمۡ إِلَّا نُفُورࣰا ﴿٤١﴾
41. Noi am tâlcuit [pildele] în acest Coran, pentru ca ei să chibzuiască, însă aceasta nu face decât să le sporească lor îndepărtarea(62).
قُل لَّوۡ كَانَ مَعَهُۥۤ ءَالِهَةࣱ كَمَا یَقُولُونَ إِذࣰا لَّٱبۡتَغَوۡاْ إِلَىٰ ذِی ٱلۡعَرۡشِ سَبِیلࣰا ﴿٤٢﴾
42. Spune: „Dacă ar fi alături de El şi alţi zei – aşa după cum pretind – ar fi căutat ei o cale către Stăpânul Tronului”!
سُبۡحَـٰنَهُۥ وَتَعَـٰلَىٰ عَمَّا یَقُولُونَ عُلُوࣰّا كَبِیرࣰا ﴿٤٣﴾
43. Mărire Lui! El este mai presus decât ceea ce pretind ei cu prisosinţă.
تُسَبِّحُ لَهُ ٱلسَّمَـٰوَ ٰتُ ٱلسَّبۡعُ وَٱلۡأَرۡضُ وَمَن فِیهِنَّۚ وَإِن مِّن شَیۡءٍ إِلَّا یُسَبِّحُ بِحَمۡدِهِۦ وَلَـٰكِن لَّا تَفۡقَهُونَ تَسۡبِیحَهُمۡۚ إِنَّهُۥ كَانَ حَلِیمًا غَفُورࣰا ﴿٤٤﴾
44. Îl preamăresc cele şapte ceruri şi pământul şi cei care se află în ele şi nu este nimic care să nu‑L preamărească şi să nu‑I aducă laude, însă voi nu pricepeţi preamărirea lor. Dar El este Blând, Iertător [Halim, Ghafur].
وَإِذَا قَرَأۡتَ ٱلۡقُرۡءَانَ جَعَلۡنَا بَیۡنَكَ وَبَیۡنَ ٱلَّذِینَ لَا یُؤۡمِنُونَ بِٱلۡـَٔاخِرَةِ حِجَابࣰا مَّسۡتُورࣰا ﴿٤٥﴾
45. Când tu citeşti Coranul(63), Noi punem un văl nevăzut între tine şi aceia care nu cred în Viaţa de Apoi(64),
وَجَعَلۡنَا عَلَىٰ قُلُوبِهِمۡ أَكِنَّةً أَن یَفۡقَهُوهُ وَفِیۤ ءَاذَانِهِمۡ وَقۡرࣰاۚ وَإِذَا ذَكَرۡتَ رَبَّكَ فِی ٱلۡقُرۡءَانِ وَحۡدَهُۥ وَلَّوۡاْ عَلَىٰۤ أَدۡبَـٰرِهِمۡ نُفُورࣰا ﴿٤٦﴾
46. Şi Noi punem peste inimile lor acoperăminte, astfel încât ei să nu‑l înţeleagă, iar în urechile lor o greutate(65). Iar când tu Îl pomeneşti în Coran numai pe Domnul tău, ei întorc spatele, fugind(66).
نَّحۡنُ أَعۡلَمُ بِمَا یَسۡتَمِعُونَ بِهِۦۤ إِذۡ یَسۡتَمِعُونَ إِلَیۡكَ وَإِذۡ هُمۡ نَجۡوَىٰۤ إِذۡ یَقُولُ ٱلظَّـٰلِمُونَ إِن تَتَّبِعُونَ إِلَّا رَجُلࣰا مَّسۡحُورًا ﴿٤٧﴾
47. Noi ştim prea bine cum ascultă ei,(67) atunci când te ascultă pe tine şi şuşotesc [între ei] şi zic cei nelegiuiţi: „Voi nu urmaţi decât un bărbat vrăjit!”
ٱنظُرۡ كَیۡفَ ضَرَبُواْ لَكَ ٱلۡأَمۡثَالَ فَضَلُّواْ فَلَا یَسۡتَطِیعُونَ سَبِیلࣰا ﴿٤٨﴾
48. Uită‑te cu cine te‑au asemuit pe tine!(68) Însă ei sunt rătăciţi şi nu pot găsi o cale [spre Adevăr]!
وَقَالُوۤاْ أَءِذَا كُنَّا عِظَـٰمࣰا وَرُفَـٰتًا أَءِنَّا لَمَبۡعُوثُونَ خَلۡقࣰا جَدِیدࣰا ﴿٤٩﴾
49. Şi zic ei: „Oare după ce vom deveni noi oase şi resturi, vom mai putea fi înviaţi din nou?”
۞ قُلۡ كُونُواْ حِجَارَةً أَوۡ حَدِیدًا ﴿٥٠﴾
50. Spune(69): „De aţi fi voi pietre şi fier
أَوۡ خَلۡقࣰا مِّمَّا یَكۡبُرُ فِی صُدُورِكُمۡۚ فَسَیَقُولُونَ مَن یُعِیدُنَاۖ قُلِ ٱلَّذِی فَطَرَكُمۡ أَوَّلَ مَرَّةࣲۚ فَسَیُنۡغِضُونَ إِلَیۡكَ رُءُوسَهُمۡ وَیَقُولُونَ مَتَىٰ هُوَۖ قُلۡ عَسَىٰۤ أَن یَكُونَ قَرِیبࣰا ﴿٥١﴾
51. Sau o creatură care pare prea mare în piepturile voastre!” Iar ei vor zice: „Cine ne va face pe noi să fim din nou?” Spune: „Acela care v‑a creat pe voi prima oară!” Vor clătina capetele spre tine şi vor zice: „Când va fi asta(70)?” Spune: „S‑ar putea să fie în curând!”
یَوۡمَ یَدۡعُوكُمۡ فَتَسۡتَجِیبُونَ بِحَمۡدِهِۦ وَتَظُنُّونَ إِن لَّبِثۡتُمۡ إِلَّا قَلِیلࣰا ﴿٥٢﴾
52. Într‑o Zi, vă va chema El şi voi Îi veţi răspunde, preamărindu‑L, şi veţi crede că voi nu aţi rămas decât puţin [timp].
وَقُل لِّعِبَادِی یَقُولُواْ ٱلَّتِی هِیَ أَحۡسَنُۚ إِنَّ ٱلشَّیۡطَـٰنَ یَنزَغُ بَیۡنَهُمۡۚ إِنَّ ٱلشَّیۡطَـٰنَ كَانَ لِلۡإِنسَـٰنِ عَدُوࣰّا مُّبِینࣰا ﴿٥٣﴾
53. Şi zi‑le(71) robilor Mei să spună ceea ce este mai frumos; căci Şeitan stârneşte vrajbă între ei, iar Şeitan este un duşman învederat al omului!
رَّبُّكُمۡ أَعۡلَمُ بِكُمۡۖ إِن یَشَأۡ یَرۡحَمۡكُمۡ أَوۡ إِن یَشَأۡ یُعَذِّبۡكُمۡۚ وَمَاۤ أَرۡسَلۡنَـٰكَ عَلَیۡهِمۡ وَكِیلࣰا ﴿٥٤﴾
54. Domnul vostru vă cunoaşte mai bine pe voi.(72) Dacă El voieşte, va fi milostiv cu voi,(73) iar dacă El voieşte, vă va osândi pe voi.(74) Şi Noi nu te‑am trimis ca să fii răspunzător pentru ei!(75)
وَرَبُّكَ أَعۡلَمُ بِمَن فِی ٱلسَّمَـٰوَ ٰتِ وَٱلۡأَرۡضِۗ وَلَقَدۡ فَضَّلۡنَا بَعۡضَ ٱلنَّبِیِّـۧنَ عَلَىٰ بَعۡضࣲۖ وَءَاتَیۡنَا دَاوُۥدَ زَبُورࣰا ﴿٥٥﴾
55. Şi Domnul tău îi cunoaşte mai bine pe fiecare din ceruri şi pe cei de pre pământ,(76) şi Noi i‑am ales pe unii dintre profeţi înaintea altora şi i‑am dat Noi lui David psalmii.(77)
قُلِ ٱدۡعُواْ ٱلَّذِینَ زَعَمۡتُم مِّن دُونِهِۦ فَلَا یَمۡلِكُونَ كَشۡفَ ٱلضُّرِّ عَنكُمۡ وَلَا تَحۡوِیلًا ﴿٥٦﴾
56. Spune(78): „Chemaţi‑i(79) pe aceia pe care voi i‑aţi pretins în locul Lui”! Ei nu vă pot mântui de rău, nici nu‑l pot depărta!
أُوْلَـٰۤىِٕكَ ٱلَّذِینَ یَدۡعُونَ یَبۡتَغُونَ إِلَىٰ رَبِّهِمُ ٱلۡوَسِیلَةَ أَیُّهُمۡ أَقۡرَبُ وَیَرۡجُونَ رَحۡمَتَهُۥ وَیَخَافُونَ عَذَابَهُۥۤۚ إِنَّ عَذَابَ رَبِّكَ كَانَ مَحۡذُورࣰا ﴿٥٧﴾
57. Aceia pe care îi cheamă ei(80) caută şi ei mijlocul [care să‑i conducă pe ei] cât mai aproape de Domnul lor, nădăjduiesc în îndurarea Sa şi se tem de chinul Lui, căci chinul Domnului tău este cu adevărat de temut.
وَإِن مِّن قَرۡیَةٍ إِلَّا نَحۡنُ مُهۡلِكُوهَا قَبۡلَ یَوۡمِ ٱلۡقِیَـٰمَةِ أَوۡ مُعَذِّبُوهَا عَذَابࣰا شَدِیدࣰاۚ كَانَ ذَ ٰلِكَ فِی ٱلۡكِتَـٰبِ مَسۡطُورࣰا ﴿٥٨﴾
58. Şi nu este cetate [nedreaptă](81) pe care Noi să nu o nimicim înainte de Ziua Învierii sau pe care să nu o chinuim cu chin aspru. Şi acest lucru este scris în Cartea [eternă](82).
وَمَا مَنَعَنَاۤ أَن نُّرۡسِلَ بِٱلۡـَٔایَـٰتِ إِلَّاۤ أَن كَذَّبَ بِهَا ٱلۡأَوَّلُونَۚ وَءَاتَیۡنَا ثَمُودَ ٱلنَّاقَةَ مُبۡصِرَةࣰ فَظَلَمُواْ بِهَاۚ وَمَا نُرۡسِلُ بِٱلۡـَٔایَـٰتِ إِلَّا تَخۡوِیفࣰا ﴿٥٩﴾
59. Şi nu Ne împiedică să trimitem semnele(83) decât numai f aptul c ă î naintaşii le‑au ţinut de minciună(84). Şi i‑am dat [neamului] Thamud cămila, care a fost [un semn] vizibil, însă ei s‑au purtat nedrept cu ea. Şi Noi nu trimitem semne decât ca ameninţare.(85)
وَإِذۡ قُلۡنَا لَكَ إِنَّ رَبَّكَ أَحَاطَ بِٱلنَّاسِۚ وَمَا جَعَلۡنَا ٱلرُّءۡیَا ٱلَّتِیۤ أَرَیۡنَـٰكَ إِلَّا فِتۡنَةࣰ لِّلنَّاسِ وَٱلشَّجَرَةَ ٱلۡمَلۡعُونَةَ فِی ٱلۡقُرۡءَانِۚ وَنُخَوِّفُهُمۡ فَمَا یَزِیدُهُمۡ إِلَّا طُغۡیَـٰنࣰا كَبِیرࣰا ﴿٦٠﴾
60. Şi Noi ţi‑am spus că Domnul tău îi cuprinde pe toţi oamenii [cu puterea şi cunoaşterea Sa]. Şi nu am orânduit Noi vedenia(86) ce ţi‑am arătat‑o decât ca o încercare pentru omenire(87), ca şi pomul cel blestemat [pomenit] în Coran(88). Noi îi umplem de spaimă(89), însă aceasta nu face decât să le sporească marea lor nelegiuire.
وَإِذۡ قُلۡنَا لِلۡمَلَـٰۤىِٕكَةِ ٱسۡجُدُواْ لِـَٔادَمَ فَسَجَدُوۤاْ إِلَّاۤ إِبۡلِیسَ قَالَ ءَأَسۡجُدُ لِمَنۡ خَلَقۡتَ طِینࣰا ﴿٦١﴾
61. Şi când Noi le‑am zis îngerilor „Prosternaţi‑vă înaintea lui Adam”(90), s‑au prosternat ei, afară de Iblis, care a zis: „Să mă prosternez eu dinaintea aceluia pe care L‑ai creat din lut?”
قَالَ أَرَءَیۡتَكَ هَـٰذَا ٱلَّذِی كَرَّمۡتَ عَلَیَّ لَىِٕنۡ أَخَّرۡتَنِ إِلَىٰ یَوۡمِ ٱلۡقِیَـٰمَةِ لَأَحۡتَنِكَنَّ ذُرِّیَّتَهُۥۤ إِلَّا قَلِیلࣰا ﴿٦٢﴾
62. Şi a mai zis el: „Îl vezi pe acela pe care l‑ai cinstit mai mult decât pe mine?(91) Dacă Tu îmi vei da răgaz până î n Ziua Învierii, îi voi aduce pe toţi urmaşii lui sub stăpânirea mea(92), afară de puţini [dintre ei]”(93).
قَالَ ٱذۡهَبۡ فَمَن تَبِعَكَ مِنۡهُمۡ فَإِنَّ جَهَنَّمَ جَزَاۤؤُكُمۡ جَزَاۤءࣰ مَّوۡفُورࣰا ﴿٦٣﴾
63. A zis(94): „Pleacă! Şi cine te va urma pe tine dintre ei, Gheena va fi răsplata voastră – bogată răsplată!
وَٱسۡتَفۡزِزۡ مَنِ ٱسۡتَطَعۡتَ مِنۡهُم بِصَوۡتِكَ وَأَجۡلِبۡ عَلَیۡهِم بِخَیۡلِكَ وَرَجِلِكَ وَشَارِكۡهُمۡ فِی ٱلۡأَمۡوَ ٰلِ وَٱلۡأَوۡلَـٰدِ وَعِدۡهُمۡۚ وَمَا یَعِدُهُمُ ٱلشَّیۡطَـٰنُ إِلَّا غُرُورًا ﴿٦٤﴾
64. Tulbură‑i cu glasul tău(95) pe aceia care poţi dintre ei şi adu‑i împotriva lor pe călăreţii tăi şi pe pedestraşii tăi! Fă‑te părtaş cu ei la bunurile lor(96) şi la copiii lor(97) şi fă‑le lor făgăduinţe(98)!” Însă nu făgăduieşte Şeitan decât numai ca să înşele!
إِنَّ عِبَادِی لَیۡسَ لَكَ عَلَیۡهِمۡ سُلۡطَـٰنࣱۚ وَكَفَىٰ بِرَبِّكَ وَكِیلࣰا ﴿٦٥﴾
65. „Asupra robilor Mei tu nu vei avea putere!”(99) Şi Domnul tău este de ajuns ca Ocrotitor!
رَّبُّكُمُ ٱلَّذِی یُزۡجِی لَكُمُ ٱلۡفُلۡكَ فِی ٱلۡبَحۡرِ لِتَبۡتَغُواْ مِن فَضۡلِهِۦۤۚ إِنَّهُۥ كَانَ بِكُمۡ رَحِیمࣰا ﴿٦٦﴾
66. Domnul vostru este cel care vă mână corăbiile pe mare, pentru ca voi să căutaţi ceva din harul Lui(100). El este Îndurător cu voi [Rahim].
وَإِذَا مَسَّكُمُ ٱلضُّرُّ فِی ٱلۡبَحۡرِ ضَلَّ مَن تَدۡعُونَ إِلَّاۤ إِیَّاهُۖ فَلَمَّا نَجَّىٰكُمۡ إِلَى ٱلۡبَرِّ أَعۡرَضۡتُمۡۚ وَكَانَ ٱلۡإِنسَـٰنُ كَفُورًا ﴿٦٧﴾
67. Şi când răul vă va ajunge pe mare, rătăcesc departe aceia pe care voi îi chemaţi, afară de El. Dar după ce El vă mântuieşte(101), aducându‑vă pe uscat, voi vă întoarceţi [de la El], căci omul este nerecunoscător(102)!
أَفَأَمِنتُمۡ أَن یَخۡسِفَ بِكُمۡ جَانِبَ ٱلۡبَرِّ أَوۡ یُرۡسِلَ عَلَیۡكُمۡ حَاصِبࣰا ثُمَّ لَا تَجِدُواْ لَكُمۡ وَكِیلًا ﴿٦٨﴾
68. Sunteţi voi siguri că El nu va face să se scufunde cu voi o bucată de uscat sau că El nu va trimite împotriva voastră vijelie cu pietriş(103) şi că voi nu veţi mai găsi apoi nici un ocrotitor?
أَمۡ أَمِنتُمۡ أَن یُعِیدَكُمۡ فِیهِ تَارَةً أُخۡرَىٰ فَیُرۡسِلَ عَلَیۡكُمۡ قَاصِفࣰا مِّنَ ٱلرِّیحِ فَیُغۡرِقَكُم بِمَا كَفَرۡتُمۡ ثُمَّ لَا تَجِدُواْ لَكُمۡ عَلَیۡنَا بِهِۦ تَبِیعࣰا ﴿٦٩﴾
69. Sau sunteţi voi siguri că El nu vă va întoarce [pe mare] altă dată şi nu va trimite asupra voastră vânt pustiitor şi nu vă va îneca, din cauza nemulţumirii voastre? Şi atunci nu veţi mai afla voi pe nimeni, ca ajutor împotriva Noastră!
۞ وَلَقَدۡ كَرَّمۡنَا بَنِیۤ ءَادَمَ وَحَمَلۡنَـٰهُمۡ فِی ٱلۡبَرِّ وَٱلۡبَحۡرِ وَرَزَقۡنَـٰهُم مِّنَ ٱلطَّیِّبَـٰتِ وَفَضَّلۡنَـٰهُمۡ عَلَىٰ كَثِیرࣲ مِّمَّنۡ خَلَقۡنَا تَفۡضِیلࣰا ﴿٧٠﴾
70. Noi i‑am cinstit pe fiii lui Adam(104) şi i‑am purtat pe ei pe uscat şi pe mare(105) şi le‑am dat lor ca h rană felurite bunătăţi şi i‑am ales pe ei înaintea multor altora din cei pe care i‑am creat.
یَوۡمَ نَدۡعُواْ كُلَّ أُنَاسِۭ بِإِمَـٰمِهِمۡۖ فَمَنۡ أُوتِیَ كِتَـٰبَهُۥ بِیَمِینِهِۦ فَأُوْلَـٰۤىِٕكَ یَقۡرَءُونَ كِتَـٰبَهُمۡ وَلَا یُظۡلَمُونَ فَتِیلࣰا ﴿٧١﴾
71. În Ziua în care vom chema fiecare grup de oameni împreună cu cârmuitorul lor, aceia cărora li s‑a dat cartea(106) în mâna dreaptă, aceia vor citi cartea lor şi nu vor fi nedreptăţiţi nici cât un firicel.
وَمَن كَانَ فِی هَـٰذِهِۦۤ أَعۡمَىٰ فَهُوَ فِی ٱلۡـَٔاخِرَةِ أَعۡمَىٰ وَأَضَلُّ سَبِیلࣰا ﴿٧٢﴾
72. Iar acela care în această [lume] este orb(107), va fi orb şi în Lumea de Apoi şi va fi şi mai rătăcit de la drum.
وَإِن كَادُواْ لَیَفۡتِنُونَكَ عَنِ ٱلَّذِیۤ أَوۡحَیۡنَاۤ إِلَیۡكَ لِتَفۡتَرِیَ عَلَیۡنَا غَیۡرَهُۥۖ وَإِذࣰا لَّٱتَّخَذُوكَ خَلِیلࣰا ﴿٧٣﴾
73. Ei(108) au fost aproape să te abată de la ceea ce Noi ţi‑am revelat, pentru ca tu să plăsmuieşti împotriva Noastră altceva şi atunci te‑ar fi primit ei ca prieten.
وَلَوۡلَاۤ أَن ثَبَّتۡنَـٰكَ لَقَدۡ كِدتَّ تَرۡكَنُ إِلَیۡهِمۡ شَیۡـࣰٔا قَلِیلًا ﴿٧٤﴾
74. Şi dacă Noi nu te‑am fi ţinut tare(109), erai aproape să te apleci către ei puţin.
إِذࣰا لَّأَذَقۡنَـٰكَ ضِعۡفَ ٱلۡحَیَوٰةِ وَضِعۡفَ ٱلۡمَمَاتِ ثُمَّ لَا تَجِدُ لَكَ عَلَیۡنَا نَصِیرࣰا ﴿٧٥﴾
75. Atunci Noi te‑am fi făcut să guşti îndoit [suferinţa] vieţii şi îndoit [suferinţa] morţii şi apoi tu n‑ai mai fi găsit ajutor împotriva Noastră.
وَإِن كَادُواْ لَیَسۡتَفِزُّونَكَ مِنَ ٱلۡأَرۡضِ لِیُخۡرِجُوكَ مِنۡهَاۖ وَإِذࣰا لَّا یَلۡبَثُونَ خِلَـٰفَكَ إِلَّا قَلِیلࣰا ﴿٧٦﴾
76. Şi au fost ei(110) aproape să te sperie pe tine ca să te alunge din ţară(111). Dar atunci n‑ar mai fi rămas ei în urma ta decât puţin(112).
سُنَّةَ مَن قَدۡ أَرۡسَلۡنَا قَبۡلَكَ مِن رُّسُلِنَاۖ وَلَا تَجِدُ لِسُنَّتِنَا تَحۡوِیلًا ﴿٧٧﴾
77. [Aceasta a fost] datina cu aceia pe care i‑am trimis înaintea ta dintre trimişii Noştri şi nu vei afla nici o schimbare în purtarea Noastră.(113)
أَقِمِ ٱلصَّلَوٰةَ لِدُلُوكِ ٱلشَّمۡسِ إِلَىٰ غَسَقِ ٱلَّیۡلِ وَقُرۡءَانَ ٱلۡفَجۡرِۖ إِنَّ قُرۡءَانَ ٱلۡفَجۡرِ كَانَ مَشۡهُودࣰا ﴿٧٨﴾
78. Împlineşte Rugăciunea [As‑Salat](114) d e l a î nclinarea s oarelui p ână l a întunericul nopţii şi citirea din zori(115), căci citirea din zori are martori(116).
وَمِنَ ٱلَّیۡلِ فَتَهَجَّدۡ بِهِۦ نَافِلَةࣰ لَّكَ عَسَىٰۤ أَن یَبۡعَثَكَ رَبُّكَ مَقَامࣰا مَّحۡمُودࣰا ﴿٧٩﴾
79. Iar în timpul nopţii stai de veghe şi împlineşte rugăciuni peste cele cuvenite;(117) p oate c ă D omnul t ău t e v a readuce la viaţă într‑o poziţie demnă de laudă!
وَقُل رَّبِّ أَدۡخِلۡنِی مُدۡخَلَ صِدۡقࣲ وَأَخۡرِجۡنِی مُخۡرَجَ صِدۡقࣲ وَٱجۡعَل لِّی مِن لَّدُنكَ سُلۡطَـٰنࣰا نَّصِیرࣰا ﴿٨٠﴾
80. Şi spune: „Doamne, fă‑mă să intru printr‑o intrare a Adevărului şi scoate‑mă pe mine printr‑o ieşire a Adevărului şi dă‑mi de la Tine putere ajutătoare!(118)”
وَقُلۡ جَاۤءَ ٱلۡحَقُّ وَزَهَقَ ٱلۡبَـٰطِلُۚ إِنَّ ٱلۡبَـٰطِلَ كَانَ زَهُوقࣰا ﴿٨١﴾
81. Spune(119): „A venit Adevărul(120) şi a pierit deşertăciunea”(121)! Deşertăciunea este sortită să piară!”(122)
وَنُنَزِّلُ مِنَ ٱلۡقُرۡءَانِ مَا هُوَ شِفَاۤءࣱ وَرَحۡمَةࣱ لِّلۡمُؤۡمِنِینَ وَلَا یَزِیدُ ٱلظَّـٰلِمِینَ إِلَّا خَسَارࣰا ﴿٨٢﴾
82. Noi pogorâm prin Coran ceea ce este tămăduire(123) şi îndurare pentru dreptcredincioşi şi nu face decât să sporească pierderea(124) celor nelegiuiţi.
وَإِذَاۤ أَنۡعَمۡنَا عَلَى ٱلۡإِنسَـٰنِ أَعۡرَضَ وَنَـَٔا بِجَانِبِهِۦ وَإِذَا مَسَّهُ ٱلشَّرُّ كَانَ یَـُٔوسࣰا ﴿٨٣﴾
83. Când Noi Ne revărsăm binefacerea(125) asupra omului, el se întoarce(126) şi se duce departe, iar atunci când îl ajunge un rău, el este deznădăjduit.
قُلۡ كُلࣱّ یَعۡمَلُ عَلَىٰ شَاكِلَتِهِۦ فَرَبُّكُمۡ أَعۡلَمُ بِمَنۡ هُوَ أَهۡدَىٰ سَبِیلࣰا ﴿٨٤﴾
84. Spune: „Fiecare purcede după orânduiala lui, însă Domnul vostru ştie mai bine cine este mai bine călăuzit pe drum!”
وَیَسۡـَٔلُونَكَ عَنِ ٱلرُّوحِۖ قُلِ ٱلرُّوحُ مِنۡ أَمۡرِ رَبِّی وَمَاۤ أُوتِیتُم مِّنَ ٱلۡعِلۡمِ إِلَّا قَلِیلࣰا ﴿٨٥﴾
85. Te întreabă despre Duh. Spune: „Duhul este din porunca Domnului meu!” Iar vouă nu v‑a fost dată decât puţină ştiinţă(127).
وَلَىِٕن شِئۡنَا لَنَذۡهَبَنَّ بِٱلَّذِیۤ أَوۡحَیۡنَاۤ إِلَیۡكَ ثُمَّ لَا تَجِدُ لَكَ بِهِۦ عَلَیۡنَا وَكِیلًا ﴿٨٦﴾
86. Şi de am voi Noi, am face să dispară ceea ce ţi‑am revelat,(128) iar tu nu ai mai găsi nici un sprijinitor,
إِلَّا رَحۡمَةࣰ مِّن رَّبِّكَۚ إِنَّ فَضۡلَهُۥ كَانَ عَلَیۡكَ كَبِیرࣰا ﴿٨٧﴾
87. Afară de îndurarea de la Domnul tău, căci harul Său asupra ta este mare.(129)
قُل لَّىِٕنِ ٱجۡتَمَعَتِ ٱلۡإِنسُ وَٱلۡجِنُّ عَلَىٰۤ أَن یَأۡتُواْ بِمِثۡلِ هَـٰذَا ٱلۡقُرۡءَانِ لَا یَأۡتُونَ بِمِثۡلِهِۦ وَلَوۡ كَانَ بَعۡضُهُمۡ لِبَعۡضࣲ ظَهِیرࣰا ﴿٨٨﴾
88. Spune: „De s‑ar aduna(130) oamenii şi djinnii ca să facă [ceva] ca acest Coran, ei nu vor fi în stare să facă [ceva] asemenea lui, chiar dacă îşi vor fi unul altuia ajutor!”
وَلَقَدۡ صَرَّفۡنَا لِلنَّاسِ فِی هَـٰذَا ٱلۡقُرۡءَانِ مِن كُلِّ مَثَلࣲ فَأَبَىٰۤ أَكۡثَرُ ٱلنَّاسِ إِلَّا كُفُورࣰا ﴿٨٩﴾
89. Noi am tâlcuit(131) pentru oameni în acest Coran din fiecare pildă(132), însă cei mai mulţi oameni au respins [totul], afară de necredinţă.
وَقَالُواْ لَن نُّؤۡمِنَ لَكَ حَتَّىٰ تَفۡجُرَ لَنَا مِنَ ٱلۡأَرۡضِ یَنۢبُوعًا ﴿٩٠﴾
90. Şi zic ei: „Noi nu‑ţi vom crede ţie până ce nu vei face să ţâşnească pentru noi un izvor din pământ,
أَوۡ تَكُونَ لَكَ جَنَّةࣱ مِّن نَّخِیلࣲ وَعِنَبࣲ فَتُفَجِّرَ ٱلۡأَنۡهَـٰرَ خِلَـٰلَهَا تَفۡجِیرًا ﴿٩١﴾
91. Sau până nu vei avea o grădină de curmali şi viţă de vie şi nu vei face să ţâşnească printre ei pâraie îmbelşugate,
أَوۡ تُسۡقِطَ ٱلسَّمَاۤءَ كَمَا زَعَمۡتَ عَلَیۡنَا كِسَفًا أَوۡ تَأۡتِیَ بِٱللَّهِ وَٱلۡمَلَـٰۤىِٕكَةِ قَبِیلًا ﴿٩٢﴾
92. Sau nu vei face să cadă peste noi cerul în bucăţi – aşa cum ai pretins – sau nu‑i vei aduce pe Allah şi pe îngeri în faţa noastră,
أَوۡ یَكُونَ لَكَ بَیۡتࣱ مِّن زُخۡرُفٍ أَوۡ تَرۡقَىٰ فِی ٱلسَّمَاۤءِ وَلَن نُّؤۡمِنَ لِرُقِیِّكَ حَتَّىٰ تُنَزِّلَ عَلَیۡنَا كِتَـٰبࣰا نَّقۡرَؤُهُۥۗ قُلۡ سُبۡحَانَ رَبِّی هَلۡ كُنتُ إِلَّا بَشَرࣰا رَّسُولࣰا ﴿٩٣﴾
93. Sau nu vei avea tu o casă din aur sau nu vei sui în cer! Şi nu vom crede în suirea ta în cer până ce nu vei pogorî asupra noastră o Carte pe care noi să o putem citi!”(133) Spune: „Mărire Domnului meu! Sunt eu mai mult decât un om trimis?(134)”
وَمَا مَنَعَ ٱلنَّاسَ أَن یُؤۡمِنُوۤاْ إِذۡ جَاۤءَهُمُ ٱلۡهُدَىٰۤ إِلَّاۤ أَن قَالُوۤاْ أَبَعَثَ ٱللَّهُ بَشَرࣰا رَّسُولࣰا ﴿٩٤﴾
94. Şi nu‑i împiedică pe oameni să creadă, când le vine lor călăuzirea, decât că ei zic: „Allah a trimis un om ca sol?”(135)
قُل لَّوۡ كَانَ فِی ٱلۡأَرۡضِ مَلَـٰۤىِٕكَةࣱ یَمۡشُونَ مُطۡمَىِٕنِّینَ لَنَزَّلۡنَا عَلَیۡهِم مِّنَ ٱلسَّمَاۤءِ مَلَكࣰا رَّسُولࣰا ﴿٩٥﴾
95. Spune: „Dacă ar fi pe pământ îngeri care să umble în pace şi linişte(136), atunci le‑am pogorî lor din cer un înger ca trimis”.
قُلۡ كَفَىٰ بِٱللَّهِ شَهِیدَۢا بَیۡنِی وَبَیۡنَكُمۡۚ إِنَّهُۥ كَانَ بِعِبَادِهِۦ خَبِیرَۢا بَصِیرࣰا ﴿٩٦﴾
96. Spune: „Allah este de ajuns ca martor între mine şi voi,(137) căci El este Bine Ştiutor [şi este] Cel care îi Vede Bine pe robii Săi [Khabir, Basir]!”
وَمَن یَهۡدِ ٱللَّهُ فَهُوَ ٱلۡمُهۡتَدِۖ وَمَن یُضۡلِلۡ فَلَن تَجِدَ لَهُمۡ أَوۡلِیَاۤءَ مِن دُونِهِۦۖ وَنَحۡشُرُهُمۡ یَوۡمَ ٱلۡقِیَـٰمَةِ عَلَىٰ وُجُوهِهِمۡ عُمۡیࣰا وَبُكۡمࣰا وَصُمࣰّاۖ مَّأۡوَىٰهُمۡ جَهَنَّمُۖ كُلَّمَا خَبَتۡ زِدۡنَـٰهُمۡ سَعِیرࣰا ﴿٩٧﴾
97. Acela pe care‑l călăuzeşte Allah(138) este [cu adevărat] cel bine călăuzit, iar acelora pe care El îi duce în rătăcire(139) nu le vei găsi ocrotitori afară de El. Şi Noi îi vom aduna în Ziua Învierii târâţi pe feţele lor – orbi, muţi, surzi(140). Adăpostul lor va fi Gheena şi ori de câte ori va da să se stingă [focul], Noi îl vom aprinde cu flacără.
ذَ ٰلِكَ جَزَاۤؤُهُم بِأَنَّهُمۡ كَفَرُواْ بِـَٔایَـٰتِنَا وَقَالُوۤاْ أَءِذَا كُنَّا عِظَـٰمࣰا وَرُفَـٰتًا أَءِنَّا لَمَبۡعُوثُونَ خَلۡقࣰا جَدِیدًا ﴿٩٨﴾
98. Aceasta(141) va fi răsplata lor pentru că nu au crezut în semnele Noastre şi au zis: „Oare după ce vom fi oase şi resturi vom mai putea fi înviaţi din nou?”
۞ أَوَلَمۡ یَرَوۡاْ أَنَّ ٱللَّهَ ٱلَّذِی خَلَقَ ٱلسَّمَـٰوَ ٰتِ وَٱلۡأَرۡضَ قَادِرٌ عَلَىٰۤ أَن یَخۡلُقَ مِثۡلَهُمۡ وَجَعَلَ لَهُمۡ أَجَلࣰا لَّا رَیۡبَ فِیهِ فَأَبَى ٱلظَّـٰلِمُونَ إِلَّا كُفُورࣰا ﴿٩٩﴾
99. Oare nu văd ei(142) că Allah care a creat cerurile şi pământul poate să creeze asemenea lor(143)? El a orânduit pentru ei un termen asupra căruia nu este îndoială, însă nelegiuiţii resping [totul] afară de necredinţă.
قُل لَّوۡ أَنتُمۡ تَمۡلِكُونَ خَزَاۤىِٕنَ رَحۡمَةِ رَبِّیۤ إِذࣰا لَّأَمۡسَكۡتُمۡ خَشۡیَةَ ٱلۡإِنفَاقِۚ وَكَانَ ٱلۡإِنسَـٰنُ قَتُورࣰا ﴿١٠٠﴾
100. Spune: „Dacă voi aţi avea vistieriile îndurării Domnului meu, voi le‑aţi păstra de frică să nu le cheltuiţi, căci omul este zgârcit!”
وَلَقَدۡ ءَاتَیۡنَا مُوسَىٰ تِسۡعَ ءَایَـٰتِۭ بَیِّنَـٰتࣲۖ فَسۡـَٔلۡ بَنِیۤ إِسۡرَ ٰۤءِیلَ إِذۡ جَاۤءَهُمۡ فَقَالَ لَهُۥ فِرۡعَوۡنُ إِنِّی لَأَظُنُّكَ یَـٰمُوسَىٰ مَسۡحُورࣰا ﴿١٠١﴾
101. I‑am dat Noi lui Moise nouă semne limpezi.(144) Întreabă‑i numai pe fiii lui Israel, la care a venit [Moise] şi Faraon i‑a zis: „Eu te socotesc pe tine, o, Moise, vrăjit!(145)”
قَالَ لَقَدۡ عَلِمۡتَ مَاۤ أَنزَلَ هَـٰۤؤُلَاۤءِ إِلَّا رَبُّ ٱلسَّمَـٰوَ ٰتِ وَٱلۡأَرۡضِ بَصَاۤىِٕرَ وَإِنِّی لَأَظُنُّكَ یَـٰفِرۡعَوۡنُ مَثۡبُورࣰا ﴿١٠٢﴾
102. Iar el(146) a z is: „Tu(147) ştii că nu le‑a trimis pe acestea(148) decât Stăpânul cerurilor şi al pământului, ca semne limpezi şi eu te cred, o, Faraon, pierdut!”
فَأَرَادَ أَن یَسۡتَفِزَّهُم مِّنَ ٱلۡأَرۡضِ فَأَغۡرَقۡنَـٰهُ وَمَن مَّعَهُۥ جَمِیعࣰا ﴿١٠٣﴾
103. Şi a voit(149) să‑i alunge de pe pământ, însă atunci l‑am înecat împreună cu toţi cei care erau cu el.
وَقُلۡنَا مِنۢ بَعۡدِهِۦ لِبَنِیۤ إِسۡرَ ٰۤءِیلَ ٱسۡكُنُواْ ٱلۡأَرۡضَ فَإِذَا جَاۤءَ وَعۡدُ ٱلۡـَٔاخِرَةِ جِئۡنَا بِكُمۡ لَفِیفࣰا ﴿١٠٤﴾
104. Şi după el(150), am spus Noi fiilor lui Israel: „Locuiţi pe acest pământ!(151)”. Dar când va veni promisiunea [Vieţii] de Apoi,(152) vă vom aduna Noi în cete amestecate(153)!
وَبِٱلۡحَقِّ أَنزَلۡنَـٰهُ وَبِٱلۡحَقِّ نَزَلَۗ وَمَاۤ أَرۡسَلۡنَـٰكَ إِلَّا مُبَشِّرࣰا وَنَذِیرࣰا ﴿١٠٥﴾
105. Cu adevărat l‑am pogorât pe el(154) şi cu adevărat el a coborât, iar pe tine nu te‑am trimis decât ca vestitor şi prevenitor.
وَقُرۡءَانࣰا فَرَقۡنَـٰهُ لِتَقۡرَأَهُۥ عَلَى ٱلنَّاسِ عَلَىٰ مُكۡثࣲ وَنَزَّلۡنَـٰهُ تَنزِیلࣰا ﴿١٠٦﴾
106. [Noi l‑am făcut] un Coran pe care l‑am împărţit [în sure şi versete] pentru ca tu să‑l citeşti oamenilor în răstimpuri(155). Şi l‑am pogorât Noi rând pe rând(156).
قُلۡ ءَامِنُواْ بِهِۦۤ أَوۡ لَا تُؤۡمِنُوۤاْۚ إِنَّ ٱلَّذِینَ أُوتُواْ ٱلۡعِلۡمَ مِن قَبۡلِهِۦۤ إِذَا یُتۡلَىٰ عَلَیۡهِمۡ یَخِرُّونَ لِلۡأَذۡقَانِ سُجَّدࣰا ﴿١٠٧﴾
107. Spune: „De credeţi voi în el ori nu credeţi, aceia cărora li s‑a dat ştiinţa înaintea lui – dacă li se citeşte lor – cad, prosternându‑se, cu bărbiile la pământ.(157)
وَیَقُولُونَ سُبۡحَـٰنَ رَبِّنَاۤ إِن كَانَ وَعۡدُ رَبِّنَا لَمَفۡعُولࣰا ﴿١٠٨﴾
108. Şi zic ei: „Mărire Domnului nostru, căci făgăduinţa Domnului nostru este împlinită!(158)”
وَیَخِرُّونَ لِلۡأَذۡقَانِ یَبۡكُونَ وَیَزِیدُهُمۡ خُشُوعࣰا ۩ ﴿١٠٩﴾
109. Şi ei cad cu bărbiile la pământ, plângând, şi aceasta le sporeşte lor smerenia.(159)
قُلِ ٱدۡعُواْ ٱللَّهَ أَوِ ٱدۡعُواْ ٱلرَّحۡمَـٰنَۖ أَیࣰّا مَّا تَدۡعُواْ فَلَهُ ٱلۡأَسۡمَاۤءُ ٱلۡحُسۡنَىٰۚ وَلَا تَجۡهَرۡ بِصَلَاتِكَ وَلَا تُخَافِتۡ بِهَا وَٱبۡتَغِ بَیۡنَ ذَ ٰلِكَ سَبِیلࣰا ﴿١١٠﴾
110. Spune: „Chemaţi‑L Allah sau chemaţi‑L Milostivul, oricum L‑aţi chema, ale Lui sunt numele cele mai frumoase!(160) Şi nu rosti cu glas tare Rugăciunea ta, dar nici nu o rosti în şoaptă, ci caută între acestea [două] o cale!”(161)
وَقُلِ ٱلۡحَمۡدُ لِلَّهِ ٱلَّذِی لَمۡ یَتَّخِذۡ وَلَدࣰا وَلَمۡ یَكُن لَّهُۥ شَرِیكࣱ فِی ٱلۡمُلۡكِ وَلَمۡ یَكُن لَّهُۥ وَلِیࣱّ مِّنَ ٱلذُّلِّۖ وَكَبِّرۡهُ تَكۡبِیرَۢا ﴿١١١﴾
111. Spune: „Laudă lui Allah, care nu Şi‑a luat niciodată un fiu,(162) care nu are părtaş la stăpânire şi nici nu are nevoie de ocrotitor împotriva umilinţei!” Şi slăveşte‑L pe El, aducându‑I preamărirea cuvenită!