ٱلۡحَمۡدُ لِلَّهِ ٱلَّذِیۤ أَنزَلَ عَلَىٰ عَبۡدِهِ ٱلۡكِتَـٰبَ وَلَمۡ یَجۡعَل لَّهُۥ عِوَجَاۜ ﴿١﴾
1. Mărire lui Allah care i‑a pogorât Robului Său(2) Cartea(3) şi nu a lăsat în ea nici o strâmbătate,
قَیِّمࣰا لِّیُنذِرَ بَأۡسࣰا شَدِیدࣰا مِّن لَّدُنۡهُ وَیُبَشِّرَ ٱلۡمُؤۡمِنِینَ ٱلَّذِینَ یَعۡمَلُونَ ٱلصَّـٰلِحَـٰتِ أَنَّ لَهُمۡ أَجۡرًا حَسَنࣰا ﴿٢﴾
2. [O Carte] dreaptă(4), ca să prevină despre o pedeapsă grea din partea Lui(5) şi să binevestească dreptcredincioşilor(6) care plinesc fapte bune că ei vor avea răsplată frumoasă(7),
وَیُنذِرَ ٱلَّذِینَ قَالُواْ ٱتَّخَذَ ٱللَّهُ وَلَدࣰا ﴿٤﴾
4. Şi pentru ca să‑i prevină pe aceia care au zis: „Allah Şi‑a luat un fiu!”(8)
مَّا لَهُم بِهِۦ مِنۡ عِلۡمࣲ وَلَا لِـَٔابَاۤىِٕهِمۡۚ كَبُرَتۡ كَلِمَةࣰ تَخۡرُجُ مِنۡ أَفۡوَ ٰهِهِمۡۚ إِن یَقُولُونَ إِلَّا كَذِبࣰا ﴿٥﴾
5. Nici ei şi nici părinţii lor nu au avut despre aceasta cunoştinţă.(9) Ce cuvânt greu iese din gurile lor!(10) Ei nu spun alta decât minciună!
فَلَعَلَّكَ بَـٰخِعࣱ نَّفۡسَكَ عَلَىٰۤ ءَاثَـٰرِهِمۡ إِن لَّمۡ یُؤۡمِنُواْ بِهَـٰذَا ٱلۡحَدِیثِ أَسَفًا ﴿٦﴾
6. Poate că tu te vei tulbura de moarte, din pricina mâhnirii, pentru că ei nu cred în acest Mesaj(11).
إِنَّا جَعَلۡنَا مَا عَلَى ٱلۡأَرۡضِ زِینَةࣰ لَّهَا لِنَبۡلُوَهُمۡ أَیُّهُمۡ أَحۡسَنُ عَمَلࣰا ﴿٧﴾
7. Noi am făcut ceea ce se află pe pământ(12) podoabă pentru el, pentru a‑i încerca [pe oameni şi a şti] care dintre ei săvârşesc cele mai bune fapte.
وَإِنَّا لَجَـٰعِلُونَ مَا عَلَیۡهَا صَعِیدࣰا جُرُزًا ﴿٨﴾
8. Apoi Noi vom preschimba ceea ce se află pe el într‑o ţărână stearpă(13).
أَمۡ حَسِبۡتَ أَنَّ أَصۡحَـٰبَ ٱلۡكَهۡفِ وَٱلرَّقِیمِ كَانُواْ مِنۡ ءَایَـٰتِنَا عَجَبًا ﴿٩﴾
9. Oare crezi tu că oamenii din Peşteră(14) şi Ar‑Raqim(15) au fost dintre semnele Noastre cele mai minunate?
إِذۡ أَوَى ٱلۡفِتۡیَةُ إِلَى ٱلۡكَهۡفِ فَقَالُواْ رَبَّنَاۤ ءَاتِنَا مِن لَّدُنكَ رَحۡمَةࣰ وَهَیِّئۡ لَنَا مِنۡ أَمۡرِنَا رَشَدࣰا ﴿١٠﴾
10. Când s‑au adăpostit în peşteră, tinerii(16) au grăit astfel: „Doamne, dă‑ne nouă îndurare de la Tine şi orânduieşte‑ne nouă lucrurile noastre aşa cum este drept!(17)”
فَضَرَبۡنَا عَلَىٰۤ ءَاذَانِهِمۡ فِی ٱلۡكَهۡفِ سِنِینَ عَدَدࣰا ﴿١١﴾
11. Şi am tras Noi peste urechile lor [un văl], în Peşteră, pentru vreme de mulţi ani(18).
ثُمَّ بَعَثۡنَـٰهُمۡ لِنَعۡلَمَ أَیُّ ٱلۡحِزۡبَیۡنِ أَحۡصَىٰ لِمَا لَبِثُوۤاْ أَمَدࣰا ﴿١٢﴾
12. Apoi i‑am trezit(19) Noi, pentru ca să ştim care din cele două cete au socotit cât timp au rămas ei acolo.(20)
نَّحۡنُ نَقُصُّ عَلَیۡكَ نَبَأَهُم بِٱلۡحَقِّۚ إِنَّهُمۡ فِتۡیَةٌ ءَامَنُواْ بِرَبِّهِمۡ وَزِدۡنَـٰهُمۡ هُدࣰى ﴿١٣﴾
13. Noi îţi povestim ţie istoria lor cu adevărat(21). Ei au fost nişte tineri care au crezut în Domnul lor(22), iar Noi le‑am sporit buna lor călăuzire.
وَرَبَطۡنَا عَلَىٰ قُلُوبِهِمۡ إِذۡ قَامُواْ فَقَالُواْ رَبُّنَا رَبُّ ٱلسَّمَـٰوَ ٰتِ وَٱلۡأَرۡضِ لَن نَّدۡعُوَاْ مِن دُونِهِۦۤ إِلَـٰهࣰاۖ لَّقَدۡ قُلۡنَاۤ إِذࣰا شَطَطًا ﴿١٤﴾
14. Le‑am întărit Noi, aşadar inimile, iară ei s‑au ridicat şi au zis(23): „Domnul nostru(24) este Stăpânul cerurilor şi al pământului! Noi nu vom chema(25) niciodată un alt Dumnezeu afară de El, căci, dacă am face aceasta, noi am rosti o nelegiuire!(26)”
هَـٰۤؤُلَاۤءِ قَوۡمُنَا ٱتَّخَذُواْ مِن دُونِهِۦۤ ءَالِهَةࣰۖ لَّوۡلَا یَأۡتُونَ عَلَیۡهِم بِسُلۡطَـٰنِۭ بَیِّنࣲۖ فَمَنۡ أَظۡلَمُ مِمَّنِ ٱفۡتَرَىٰ عَلَى ٱللَّهِ كَذِبࣰا ﴿١٥﴾
15. Aceştia sunt neamul nostru care au luat alţi dumnezei în locul Lui! De ce nu au adus ei dovadă limpede asupra lor? Şi cine este mai nelegiuit decât acela care plăsmuieşte minciună despre Allah?
وَإِذِ ٱعۡتَزَلۡتُمُوهُمۡ وَمَا یَعۡبُدُونَ إِلَّا ٱللَّهَ فَأۡوُۥۤاْ إِلَى ٱلۡكَهۡفِ یَنشُرۡ لَكُمۡ رَبُّكُم مِّن رَّحۡمَتِهِۦ وَیُهَیِّئۡ لَكُم مِّنۡ أَمۡرِكُم مِّرۡفَقࣰا ﴿١٦﴾
16. De vă depărtaţi voi de la ei(27) şi de aceia la care ei se închină, afară de Allah, adăpostiţi‑vă în peşteră! Domnul vostru va întinde mila Sa asupra voastră şi vă va orândui lucrurile voastre(28) în linişte şi tihnă.”
۞ وَتَرَى ٱلشَّمۡسَ إِذَا طَلَعَت تَّزَ ٰوَرُ عَن كَهۡفِهِمۡ ذَاتَ ٱلۡیَمِینِ وَإِذَا غَرَبَت تَّقۡرِضُهُمۡ ذَاتَ ٱلشِّمَالِ وَهُمۡ فِی فَجۡوَةࣲ مِّنۡهُۚ ذَ ٰلِكَ مِنۡ ءَایَـٰتِ ٱللَّهِۗ مَن یَهۡدِ ٱللَّهُ فَهُوَ ٱلۡمُهۡتَدِۖ وَمَن یُضۡلِلۡ فَلَن تَجِدَ لَهُۥ وَلِیࣰّا مُّرۡشِدࣰا ﴿١٧﴾
17. Tu puteai vedea soarele, când răsărea(29), cum se îndepărta de la peştera lor(30) către dreapta, iar când apunea, trecea departe la stânga lor, în vreme ce ei stăteau într‑un loc întins din ea(31). Aceasta este una din minunile lui Allah. Cel pe care îl călăuzeşte Allah este bine călăuzit, iar aceluia pe care El îl duce în rătăcire tu nu‑i vei găsi nici un ocrotitor călăuzitor(32).
وَتَحۡسَبُهُمۡ أَیۡقَاظࣰا وَهُمۡ رُقُودࣱۚ وَنُقَلِّبُهُمۡ ذَاتَ ٱلۡیَمِینِ وَذَاتَ ٱلشِّمَالِۖ وَكَلۡبُهُم بَـٰسِطࣱ ذِرَاعَیۡهِ بِٱلۡوَصِیدِۚ لَوِ ٱطَّلَعۡتَ عَلَیۡهِمۡ لَوَلَّیۡتَ مِنۡهُمۡ فِرَارࣰا وَلَمُلِئۡتَ مِنۡهُمۡ رُعۡبࣰا ﴿١٨﴾
18. Îi socoteai treji(33), în vreme ce ei dormeau şi Noi îi întorceam pe partea dreaptă şi pe partea stângă(34), iar câinele lor stătea cu labele întinse pe prag(35). Dacă i‑ai fi văzut, te‑ai fi întors şi ai fi luat‑o la fugă, plin de spaimă.
وَكَذَ ٰلِكَ بَعَثۡنَـٰهُمۡ لِیَتَسَاۤءَلُواْ بَیۡنَهُمۡۚ قَالَ قَاۤىِٕلࣱ مِّنۡهُمۡ كَمۡ لَبِثۡتُمۡۖ قَالُواْ لَبِثۡنَا یَوۡمًا أَوۡ بَعۡضَ یَوۡمࣲۚ قَالُواْ رَبُّكُمۡ أَعۡلَمُ بِمَا لَبِثۡتُمۡ فَٱبۡعَثُوۤاْ أَحَدَكُم بِوَرِقِكُمۡ هَـٰذِهِۦۤ إِلَى ٱلۡمَدِینَةِ فَلۡیَنظُرۡ أَیُّهَاۤ أَزۡكَىٰ طَعَامࣰا فَلۡیَأۡتِكُم بِرِزۡقࣲ مِّنۡهُ وَلۡیَتَلَطَّفۡ وَلَا یُشۡعِرَنَّ بِكُمۡ أَحَدًا ﴿١٩﴾
19. Tot astfel i‑am înviat Noi,(36) ca să se întrebe laolaltă. Şi a întrebat unul dintre ei: „Cât timp aţi petrecut(37) [aici]?” Şi au răspuns ei: „Am petrecut o zi sau mai puţin de o zi!” [Alţii] au zis: „Domnul vostru ştie mai bine cât timp aţi petrecut. Trimiteţi‑l pe unul dintre voi cu bănuţii ăştia [de argint] ai voştri(38) la oraş, ca să vadă care este cea mai curată mâncare şi să vă aducă ceva hrană de ei. Dar el să se poarte prietenos(39) şi să nu dea nimănui de înţeles despre voi,
إِنَّهُمۡ إِن یَظۡهَرُواْ عَلَیۡكُمۡ یَرۡجُمُوكُمۡ أَوۡ یُعِیدُوكُمۡ فِی مِلَّتِهِمۡ وَلَن تُفۡلِحُوۤاْ إِذًا أَبَدࣰا ﴿٢٠﴾
20. Căci ei(40), dacă vor afla de voi(41), vă vor ucide cu pietre sau vă vor aduce înapoi la religia lor(42) şi nu veţi mai izbândi, atunci niciodată!(43)”
وَكَذَ ٰلِكَ أَعۡثَرۡنَا عَلَیۡهِمۡ لِیَعۡلَمُوۤاْ أَنَّ وَعۡدَ ٱللَّهِ حَقࣱّ وَأَنَّ ٱلسَّاعَةَ لَا رَیۡبَ فِیهَاۤ إِذۡ یَتَنَـٰزَعُونَ بَیۡنَهُمۡ أَمۡرَهُمۡۖ فَقَالُواْ ٱبۡنُواْ عَلَیۡهِم بُنۡیَـٰنࣰاۖ رَّبُّهُمۡ أَعۡلَمُ بِهِمۡۚ قَالَ ٱلَّذِینَ غَلَبُواْ عَلَىٰۤ أَمۡرِهِمۡ لَنَتَّخِذَنَّ عَلَیۡهِم مَّسۡجِدࣰا ﴿٢١﴾
21. Şi astfel am lăsat Noi să fie descoperiţi(44), pentru ca ei(45) să ştie că făgăduinţa lui Allah este adevăr(46) şi că nu este nici o îndoială asupra Ceasului(47). Şi când se certau ei în privinţa întâmplării lor, au zis [unii](48): „Înălţaţi peste ei o zidire! Domnul lor ştie mai bine ce‑i cu ei!”. Dar cei care au ieşit biruitori în această pricină(49) au zis: „Să zidim deasupra lor un loc de Rugăciune!(50)”
سَیَقُولُونَ ثَلَـٰثَةࣱ رَّابِعُهُمۡ كَلۡبُهُمۡ وَیَقُولُونَ خَمۡسَةࣱ سَادِسُهُمۡ كَلۡبُهُمۡ رَجۡمَۢا بِٱلۡغَیۡبِۖ وَیَقُولُونَ سَبۡعَةࣱ وَثَامِنُهُمۡ كَلۡبُهُمۡۚ قُل رَّبِّیۤ أَعۡلَمُ بِعِدَّتِهِم مَّا یَعۡلَمُهُمۡ إِلَّا قَلِیلࣱۗ فَلَا تُمَارِ فِیهِمۡ إِلَّا مِرَاۤءࣰ ظَـٰهِرࣰا وَلَا تَسۡتَفۡتِ فِیهِم مِّنۡهُمۡ أَحَدࣰا ﴿٢٢﴾
22. Vor zice unii: „[Ei au fost] trei, iar al patrulea era câinele lor”. [Iar alţii] vor zice: „[Au fost ei] cinci, iar al şaselea era câinele lor”, făcând presupuneri. Şi vor zice [alţii]: [Au fost] şapte şi al optulea era câinele lor”. Spune: „Domnul meu ştie mai bine numărul lor şi nu sunt decât puţini aceia care îi cunosc pe ei(51) şi nu discuta asupra [numărului](52) lor, decât numai dacă eşti sigur, şi nu întreba pe nimeni dintre ei despre ei [despre adormiţi]!
وَلَا تَقُولَنَّ لِشَاْیۡءٍ إِنِّی فَاعِلࣱ ذَ ٰلِكَ غَدًا ﴿٢٣﴾
23. Şi nu spune [niciodată] în privinţa unui lucru: „Eu voi face asta mâine!”,(53)
إِلَّاۤ أَن یَشَاۤءَ ٱللَّهُۚ وَٱذۡكُر رَّبَّكَ إِذَا نَسِیتَ وَقُلۡ عَسَىٰۤ أَن یَهۡدِیَنِ رَبِّی لِأَقۡرَبَ مِنۡ هَـٰذَا رَشَدࣰا ﴿٢٤﴾
24. Decât [adăugând]: „Dacă voieşte Allah!”. Şi pomeneşte‑L pe Domnul tău, dacă uiţi,(54) şi spune: „Poate mă va călăuzi Domnul meu către o dovadă mai puternică decât aceasta, [pentru profeţia mea]!”
وَلَبِثُواْ فِی كَهۡفِهِمۡ ثَلَـٰثَ مِاْئَةࣲ سِنِینَ وَٱزۡدَادُواْ تِسۡعࣰا ﴿٢٥﴾
25. Au rămas ei în peştera lor(55) trei sute de ani şi încă nouă.(56)
قُلِ ٱللَّهُ أَعۡلَمُ بِمَا لَبِثُواْۖ لَهُۥ غَیۡبُ ٱلسَّمَـٰوَ ٰتِ وَٱلۡأَرۡضِۖ أَبۡصِرۡ بِهِۦ وَأَسۡمِعۡۚ مَا لَهُم مِّن دُونِهِۦ مِن وَلِیࣲّ وَلَا یُشۡرِكُ فِی حُكۡمِهِۦۤ أَحَدࣰا ﴿٢٦﴾
26. Spune: „Allah ştie mai bine cât au rămas ei acolo. Ale Lui sunt cele neştiute din ceruri şi de pre pământ! Cât de bine vede El şi cât de bine aude El [totul]!(57) Ei(58) nu au nici un ocrotitor afară de El şi El nu are nici un asociat în judecata Lui!”
وَٱتۡلُ مَاۤ أُوحِیَ إِلَیۡكَ مِن كِتَابِ رَبِّكَۖ لَا مُبَدِّلَ لِكَلِمَـٰتِهِۦ وَلَن تَجِدَ مِن دُونِهِۦ مُلۡتَحَدࣰا ﴿٢٧﴾
27. Şi recită ceea ce ţi‑a fost revelat din Cartea Domnului tău(59)! Nimeni nu poate schimba cuvintele Sale şi tu nu vei afla în afară de El adăpost!
وَٱصۡبِرۡ نَفۡسَكَ مَعَ ٱلَّذِینَ یَدۡعُونَ رَبَّهُم بِٱلۡغَدَوٰةِ وَٱلۡعَشِیِّ یُرِیدُونَ وَجۡهَهُۥۖ وَلَا تَعۡدُ عَیۡنَاكَ عَنۡهُمۡ تُرِیدُ زِینَةَ ٱلۡحَیَوٰةِ ٱلدُّنۡیَاۖ وَلَا تُطِعۡ مَنۡ أَغۡفَلۡنَا قَلۡبَهُۥ عَن ذِكۡرِنَا وَٱتَّبَعَ هَوَىٰهُ وَكَانَ أَمۡرُهُۥ فُرُطࣰا ﴿٢٨﴾
28. Şi fii răbdător împreună cu aceia care‑L cheamă pe Domnul lor dimineaţa şi seara(60), dorind Faţa Sa(61)! Şi nu întoarce ochii tăi [pentru alţii] de la ei(62), râvnind la podoaba vieţii din această lume şi nu te supune celuia căruia i‑am făcut inima nepăsătoare faţă de pomenirea Noastră, care urmează poftei sale şi ale cărui fapte sunt în deşert.(63)
وَقُلِ ٱلۡحَقُّ مِن رَّبِّكُمۡۖ فَمَن شَاۤءَ فَلۡیُؤۡمِن وَمَن شَاۤءَ فَلۡیَكۡفُرۡۚ إِنَّاۤ أَعۡتَدۡنَا لِلظَّـٰلِمِینَ نَارًا أَحَاطَ بِهِمۡ سُرَادِقُهَاۚ وَإِن یَسۡتَغِیثُواْ یُغَاثُواْ بِمَاۤءࣲ كَٱلۡمُهۡلِ یَشۡوِی ٱلۡوُجُوهَۚ بِئۡسَ ٱلشَّرَابُ وَسَاۤءَتۡ مُرۡتَفَقًا ﴿٢٩﴾
29. Spune: „Adevărul vine de la Domnul vostru!(64) Cine voieşte să creadă şi cine voieşte să nu creadă!”(65) Noi am pregătit pentru nelegiuiţi un foc ale cărui [flăcări] îi înconjoară din toate părţile, iar atunci când vor cere ei ajutor(66), li se va veni lor în ajutor cu o apă ca fierul topit, ce le va frige feţele. Cumplită băutură şi cumplit sălaş(67)!
إِنَّ ٱلَّذِینَ ءَامَنُواْ وَعَمِلُواْ ٱلصَّـٰلِحَـٰتِ إِنَّا لَا نُضِیعُ أَجۡرَ مَنۡ أَحۡسَنَ عَمَلًا ﴿٣٠﴾
30. Aceia care cred şi plinesc fapte bune, [să ştie că] Noi nu lăsăm să se piardă răsplata aceluia care săvârşeşte fapte bune!
أُوْلَـٰۤىِٕكَ لَهُمۡ جَنَّـٰتُ عَدۡنࣲ تَجۡرِی مِن تَحۡتِهِمُ ٱلۡأَنۡهَـٰرُ یُحَلَّوۡنَ فِیهَا مِنۡ أَسَاوِرَ مِن ذَهَبࣲ وَیَلۡبَسُونَ ثِیَابًا خُضۡرࣰا مِّن سُندُسࣲ وَإِسۡتَبۡرَقࣲ مُّتَّكِـِٔینَ فِیهَا عَلَى ٱلۡأَرَاۤىِٕكِۚ نِعۡمَ ٱلثَّوَابُ وَحَسُنَتۡ مُرۡتَفَقࣰا ﴿٣١﴾
31. Aceia vor avea parte de grădinile pentru sălaş [Eden], pe sub care trec pâraie. Se vor împodobi în ele cu brăţări de aur şi vor îmbrăca straie verzi din mătase(68) şi brocart(69), rezemându‑se [îmbrăcaţi] în ele pe divane. Minunată răsplată şi minunat sălaş(70)!
۞ وَٱضۡرِبۡ لَهُم مَّثَلࣰا رَّجُلَیۡنِ جَعَلۡنَا لِأَحَدِهِمَا جَنَّتَیۡنِ مِنۡ أَعۡنَـٰبࣲ وَحَفَفۡنَـٰهُمَا بِنَخۡلࣲ وَجَعَلۡنَا بَیۡنَهُمَا زَرۡعࣰا ﴿٣٢﴾
32. Spune‑le lor(71) pilda a doi bărbaţi: I‑am dat Noi unuia dintre ei două grădini cu viţă de vie, pe care le‑am împrejmuit cu palmieri de curmale, iar între ele am făcut ogoare verzi.
كِلۡتَا ٱلۡجَنَّتَیۡنِ ءَاتَتۡ أُكُلَهَا وَلَمۡ تَظۡلِم مِّنۡهُ شَیۡـࣰٔاۚ وَفَجَّرۡنَا خِلَـٰلَهُمَا نَهَرࣰا ﴿٣٣﴾
33. Amândouă grădinile au dat roadele lor şi nu i‑a lipsit lui nimic. Şi am făcut Noi să curgă prin mijlocul lor un pârâu(72).
وَكَانَ لَهُۥ ثَمَرࣱ فَقَالَ لِصَـٰحِبِهِۦ وَهُوَ یُحَاوِرُهُۥۤ أَنَا۠ أَكۡثَرُ مِنكَ مَالࣰا وَأَعَزُّ نَفَرࣰا ﴿٣٤﴾
34. Şi a avut el(73) şi alte roade(74) şi i‑a zis semenului său, când stătea de vorbă cu el(75): „Eu am mai multă avere decât tine şi sunt mai puternic, [căci am] mai mulţi sprijinitori!”(76)
وَدَخَلَ جَنَّتَهُۥ وَهُوَ ظَالِمࣱ لِّنَفۡسِهِۦ قَالَ مَاۤ أَظُنُّ أَن تَبِیدَ هَـٰذِهِۦۤ أَبَدࣰا ﴿٣٥﴾
35. A intrat în grădina lui, păcătuind faţă de sine însuşi [prin necredinţa sa] şi a zis: „Nu cred că aceasta va pieri vreodată(77)
وَمَاۤ أَظُنُّ ٱلسَّاعَةَ قَاۤىِٕمَةࣰ وَلَىِٕن رُّدِدتُّ إِلَىٰ رَبِّی لَأَجِدَنَّ خَیۡرࣰا مِّنۡهَا مُنقَلَبࣰا ﴿٣٦﴾
36. Şi nu cred că Ceasul va veni(78). Iar de voi fi adus la Domnul meu, voi găsi [loc] şi mai bun decât ea(79), în schimb!”
قَالَ لَهُۥ صَاحِبُهُۥ وَهُوَ یُحَاوِرُهُۥۤ أَكَفَرۡتَ بِٱلَّذِی خَلَقَكَ مِن تُرَابࣲ ثُمَّ مِن نُّطۡفَةࣲ ثُمَّ سَوَّىٰكَ رَجُلࣰا ﴿٣٧﴾
37. Şi i‑a zis semenul său(80), stând de vorbă cu el: „Oare nu crezi tu în Acela care te‑a creat pe tine din ţărână, apoi dintr‑o picătură şi la urmă ţi‑a dat ţie chip de bărbat?(81)
لَّـٰكِنَّا۠ هُوَ ٱللَّهُ رَبِّی وَلَاۤ أُشۡرِكُ بِرَبِّیۤ أَحَدࣰا ﴿٣٨﴾
38. În ce mă priveşte, Allah este Domnul meu şi nu‑I fac Domnului meu pe nimeni asociat”.
وَلَوۡلَاۤ إِذۡ دَخَلۡتَ جَنَّتَكَ قُلۡتَ مَا شَاۤءَ ٱللَّهُ لَا قُوَّةَ إِلَّا بِٱللَّهِۚ إِن تَرَنِ أَنَا۠ أَقَلَّ مِنكَ مَالࣰا وَوَلَدࣰا ﴿٣٩﴾
39. Când ai intrat în grădina ta spunând: „Ce voieşte Allah [se împlineşte]!(82) Nu este putere decât numai la Allah!”(83) Iar dacă mă vezi pe mine cu mai puţină avere şi cu mai puţini copii decât tine,
فَعَسَىٰ رَبِّیۤ أَن یُؤۡتِیَنِ خَیۡرࣰا مِّن جَنَّتِكَ وَیُرۡسِلَ عَلَیۡهَا حُسۡبَانࣰا مِّنَ ٱلسَّمَاۤءِ فَتُصۡبِحَ صَعِیدࣰا زَلَقًا ﴿٤٠﴾
40. S‑ar putea întâmpla ca Domnul meu să‑mi dea ceva mai bun decât grădina ta şi să trimită asupra ei nenorocire din cer, încât să devină un pământ lunecos(84),
أَوۡ یُصۡبِحَ مَاۤؤُهَا غَوۡرࣰا فَلَن تَسۡتَطِیعَ لَهُۥ طَلَبࣰا ﴿٤١﴾
41. Ori apa ei să se ducă aşa de adânc, încât n‑o s‑o mai poţi scoate”(85).
وَأُحِیطَ بِثَمَرِهِۦ فَأَصۡبَحَ یُقَلِّبُ كَفَّیۡهِ عَلَىٰ مَاۤ أَنفَقَ فِیهَا وَهِیَ خَاوِیَةٌ عَلَىٰ عُرُوشِهَا وَیَقُولُ یَـٰلَیۡتَنِی لَمۡ أُشۡرِكۡ بِرَبِّیۤ أَحَدࣰا ﴿٤٢﴾
42. Şi roadele lui au fost înconjurate [de mânia lui Allah](86), iar el a rămas frângându‑şi mâinile(87) pentru ceea ce cheltuise pentru ea şi [via] era distrusă cu totul pe proptelele ei. Şi atunci a zis el: „Ce bine ar fi fost dacă eu nu‑I făceam Domnului meu nici un asociat!”
وَلَمۡ تَكُن لَّهُۥ فِئَةࣱ یَنصُرُونَهُۥ مِن دُونِ ٱللَّهِ وَمَا كَانَ مُنتَصِرًا ﴿٤٣﴾
43. Şi n‑a avut el nici o ceată(88) care să‑l ajute împotriva [pedepsei] lui Allah şi nici el însuşi nu şi‑a putut fi de nici un ajutor.
هُنَالِكَ ٱلۡوَلَـٰیَةُ لِلَّهِ ٱلۡحَقِّۚ هُوَ خَیۡرࣱ ثَوَابࣰا وَخَیۡرٌ عُقۡبࣰا ﴿٤٤﴾
44. Acolo(89) ocrotirea vine numai de la Allah, [Ocrotitorul] Adevărat. El dă cea mai bună răsplată şi urmarea cea mai bună(90).
وَٱضۡرِبۡ لَهُم مَّثَلَ ٱلۡحَیَوٰةِ ٱلدُّنۡیَا كَمَاۤءٍ أَنزَلۡنَـٰهُ مِنَ ٱلسَّمَاۤءِ فَٱخۡتَلَطَ بِهِۦ نَبَاتُ ٱلۡأَرۡضِ فَأَصۡبَحَ هَشِیمࣰا تَذۡرُوهُ ٱلرِّیَـٰحُۗ وَكَانَ ٱللَّهُ عَلَىٰ كُلِّ شَیۡءࣲ مُّقۡتَدِرًا ﴿٤٥﴾
45. Şi dă‑le lor pilda vieţii lumeşti(91). Ea este asemenea apei pe care Noi o trimitem din cer şi se amestecă plantele pământului cu ea, apoi se transformă ele în fân uscat pe care‑l împrăştie vântul. Iar Allah este cu putere asupra tuturor lucrurilor.(92)
ٱلۡمَالُ وَٱلۡبَنُونَ زِینَةُ ٱلۡحَیَوٰةِ ٱلدُّنۡیَاۖ وَٱلۡبَـٰقِیَـٰتُ ٱلصَّـٰلِحَـٰتُ خَیۡرٌ عِندَ رَبِّكَ ثَوَابࣰا وَخَیۡرٌ أَمَلࣰا ﴿٤٦﴾
46. Averea şi copiii sunt podoaba vieţii celei lumeşti, însă [lucrurile] care rămân sunt faptele bune ce vor avea la Domnul tău mai bună răsplată şi mai dătătoare de nădejde vor fi ele.
وَیَوۡمَ نُسَیِّرُ ٱلۡجِبَالَ وَتَرَى ٱلۡأَرۡضَ بَارِزَةࣰ وَحَشَرۡنَـٰهُمۡ فَلَمۡ نُغَادِرۡ مِنۡهُمۡ أَحَدࣰا ﴿٤٧﴾
47. Şi într‑o zi vom face Noi să plece munţii din loc(93) şi vei vedea pământul neted(94) şi‑i vom aduna pe toţi(95), fără să lăsăm pe nici unul dintre ei.
وَعُرِضُواْ عَلَىٰ رَبِّكَ صَفࣰّا لَّقَدۡ جِئۡتُمُونَا كَمَا خَلَقۡنَـٰكُمۡ أَوَّلَ مَرَّةِۭۚ بَلۡ زَعَمۡتُمۡ أَلَّن نَّجۡعَلَ لَكُم مَّوۡعِدࣰا ﴿٤٨﴾
48. Şi ei vor fi aşezaţi dinaintea Domnului tău în rând. „Iată că aţi venit la Noi precum v‑am creat pe voi dintru întâi(96), cu toate că aţi pretins(97) că Noi nu vom împlini făgăduinţa Noastră!”(98)
وَوُضِعَ ٱلۡكِتَـٰبُ فَتَرَى ٱلۡمُجۡرِمِینَ مُشۡفِقِینَ مِمَّا فِیهِ وَیَقُولُونَ یَـٰوَیۡلَتَنَا مَالِ هَـٰذَا ٱلۡكِتَـٰبِ لَا یُغَادِرُ صَغِیرَةࣰ وَلَا كَبِیرَةً إِلَّاۤ أَحۡصَىٰهَاۚ وَوَجَدُواْ مَا عَمِلُواْ حَاضِرࣰاۗ وَلَا یَظۡلِمُ رَبُّكَ أَحَدࣰا ﴿٤٩﴾
49. Şi cartea [fiecăruia] va fi pusă dinaintea [lui cu faptele sale]! Îi vei vedea pe păcătoşi înfricoşaţi de ceea ce se află în ea(99). Şi vor grăi ei: „Vai nouă! Ce‑i cu această carte care nu a lăsat nimic nepomenit, nici cel mai mic, nici cel mai mare păcat?!” Şi ei vor afla dinaintea lor(100) tot ceea ce au săvârşit şi nu‑l va nedreptăţi Domnul tău pe nici unul(101)!
وَإِذۡ قُلۡنَا لِلۡمَلَـٰۤىِٕكَةِ ٱسۡجُدُواْ لِـَٔادَمَ فَسَجَدُوۤاْ إِلَّاۤ إِبۡلِیسَ كَانَ مِنَ ٱلۡجِنِّ فَفَسَقَ عَنۡ أَمۡرِ رَبِّهِۦۤۗ أَفَتَتَّخِذُونَهُۥ وَذُرِّیَّتَهُۥۤ أَوۡلِیَاۤءَ مِن دُونِی وَهُمۡ لَكُمۡ عَدُوُّۢۚ بِئۡسَ لِلظَّـٰلِمِینَ بَدَلࣰا ﴿٥٠﴾
50. Şi când Noi le‑am spus îngerilor: „Prosternaţi‑vă dinaintea lui Adam!”, s‑au prosternat ei, afară de Iblis care era dintre djinni şi nu s‑a supus poruncii Domnului său. Îi luaţi voi pe el şi pe urmaşii lui drept ocrotitori în locul Meu, când ei vă sunt vouă duşmani? Acesta este rău schimb pentru nelegiuiţi!(102)
۞ مَّاۤ أَشۡهَدتُّهُمۡ خَلۡقَ ٱلسَّمَـٰوَ ٰتِ وَٱلۡأَرۡضِ وَلَا خَلۡقَ أَنفُسِهِمۡ وَمَا كُنتُ مُتَّخِذَ ٱلۡمُضِلِّینَ عَضُدࣰا ﴿٥١﴾
51. Eu nu i‑am luat ca martori(103) la crearea cerurilor şi a pământului şi nici la crearea lor înşişi, căci eu nu i‑am luat pe cei care amăgesc la rătăcire ca ajutor!(104)
وَیَوۡمَ یَقُولُ نَادُواْ شُرَكَاۤءِیَ ٱلَّذِینَ زَعَمۡتُمۡ فَدَعَوۡهُمۡ فَلَمۡ یَسۡتَجِیبُواْ لَهُمۡ وَجَعَلۡنَا بَیۡنَهُم مَّوۡبِقࣰا ﴿٥٢﴾
52. Şi într‑o zi va zice El(105): „Chemaţi‑i voi pe aceia care aţi pretins că sunt asociaţii Mei!(106)” Şi‑i vor chema, însă ei nu le vor răspunde şi vom pune între ei(107) un loc de pierzare(108).
وَرَءَا ٱلۡمُجۡرِمُونَ ٱلنَّارَ فَظَنُّوۤاْ أَنَّهُم مُّوَاقِعُوهَا وَلَمۡ یَجِدُواْ عَنۡهَا مَصۡرِفࣰا ﴿٥٣﴾
53. Nelegiuiţii vor vedea focul(109) şi vor şti că vor intra în el, dar nu vor afla scăpare de el.
وَلَقَدۡ صَرَّفۡنَا فِی هَـٰذَا ٱلۡقُرۡءَانِ لِلنَّاسِ مِن كُلِّ مَثَلࣲۚ وَكَانَ ٱلۡإِنسَـٰنُ أَكۡثَرَ شَیۡءࣲ جَدَلࣰا ﴿٥٤﴾
54. Noi tâlcuim în acest Coran tot felul de pilde pentru oameni, însă omul este cel mai certăreţ(110) [dintre toate fiinţele].
وَمَا مَنَعَ ٱلنَّاسَ أَن یُؤۡمِنُوۤاْ إِذۡ جَاۤءَهُمُ ٱلۡهُدَىٰ وَیَسۡتَغۡفِرُواْ رَبَّهُمۡ إِلَّاۤ أَن تَأۡتِیَهُمۡ سُنَّةُ ٱلۡأَوَّلِینَ أَوۡ یَأۡتِیَهُمُ ٱلۡعَذَابُ قُبُلࣰا ﴿٥٥﴾
55. Şi ce altceva îi împiedică pe oameni(111) s ă c readă(112), după ce le‑a venit călăuzirea(113), şi să ceară iertare Domnului lor(114), decât că ei vor afla soarta înaintaşilor(115) sau să se afle faţă în faţă cu chinul(116)?
وَمَا نُرۡسِلُ ٱلۡمُرۡسَلِینَ إِلَّا مُبَشِّرِینَ وَمُنذِرِینَۚ وَیُجَـٰدِلُ ٱلَّذِینَ كَفَرُواْ بِٱلۡبَـٰطِلِ لِیُدۡحِضُواْ بِهِ ٱلۡحَقَّۖ وَٱتَّخَذُوۤاْ ءَایَـٰتِی وَمَاۤ أُنذِرُواْ هُزُوࣰا ﴿٥٦﴾
56. Iar Noi nu trimitem profeţi decât ca vestitori de bine şi ca prevenitori,(117) însă cei care nu cred, se ceartă, [venind cu temeiuri deşarte(118), încercând] să tăgăduiască Adevărul, şi iau în derâdere semnele Mele şi cele cu care au fost preveniţi.(119)
وَمَنۡ أَظۡلَمُ مِمَّن ذُكِّرَ بِـَٔایَـٰتِ رَبِّهِۦ فَأَعۡرَضَ عَنۡهَا وَنَسِیَ مَا قَدَّمَتۡ یَدَاهُۚ إِنَّا جَعَلۡنَا عَلَىٰ قُلُوبِهِمۡ أَكِنَّةً أَن یَفۡقَهُوهُ وَفِیۤ ءَاذَانِهِمۡ وَقۡرࣰاۖ وَإِن تَدۡعُهُمۡ إِلَى ٱلۡهُدَىٰ فَلَن یَهۡتَدُوۤاْ إِذًا أَبَدࣰا ﴿٥٧﴾
57. Şi cine este mai nelegiuit decât acela căruia i s‑au vestit semnele Domnului său, însă el le întoarce spatele şi uită ce au săvârşit mâinile lui mai înainte? Noi am pus peste inimile lor acoperăminte, ca să nu‑l înţeleagă şi în urechile lor o greutate(120). Chiar dacă tu îi vei chema spre calea cea bună, ei nu vor putea – aşadar – să fie niciodată bine călăuziţi!
وَرَبُّكَ ٱلۡغَفُورُ ذُو ٱلرَّحۡمَةِۖ لَوۡ یُؤَاخِذُهُم بِمَا كَسَبُواْ لَعَجَّلَ لَهُمُ ٱلۡعَذَابَۚ بَل لَّهُم مَّوۡعِدࣱ لَّن یَجِدُواْ مِن دُونِهِۦ مَوۡىِٕلࣰا ﴿٥٨﴾
58. Domnul tău este Iertător [Al‑Ghafur] şi Dătător de Îndurare. De ar voi El să‑i piardă pentru ceea ce ei au agonisit(121), le‑ar grăbi lor osânda, însă ei au un soroc(122) şi nu vor afla adăpost(123) de el.
وَتِلۡكَ ٱلۡقُرَىٰۤ أَهۡلَكۡنَـٰهُمۡ لَمَّا ظَلَمُواْ وَجَعَلۡنَا لِمَهۡلِكِهِم مَّوۡعِدࣰا ﴿٥٩﴾
59. Şi am nimicit Noi cetăţile acelea(124) pentru că [neamurile lor] au săvârşit nelegiuiri şi am rânduit Noi un timp pentru nimicirea lor.
وَإِذۡ قَالَ مُوسَىٰ لِفَتَىٰهُ لَاۤ أَبۡرَحُ حَتَّىٰۤ أَبۡلُغَ مَجۡمَعَ ٱلۡبَحۡرَیۡنِ أَوۡ أَمۡضِیَ حُقُبࣰا ﴿٦٠﴾
60. [Adu‑ţi aminte] când Moise i‑a zis slujitorului său: „Nu mă voi opri până ce nu vom ajunge la întâlnirea celor două mări,(125) chiar dacă voi umbla ani îndelungaţi!”
فَلَمَّا بَلَغَا مَجۡمَعَ بَیۡنِهِمَا نَسِیَا حُوتَهُمَا فَٱتَّخَذَ سَبِیلَهُۥ فِی ٱلۡبَحۡرِ سَرَبࣰا ﴿٦١﴾
61. Şi când au ajuns ei la întâlnirea lor(126), au uitat peştele lor şi el a apucat nestingherit drumul lui către mare, printr‑un canal.
فَلَمَّا جَاوَزَا قَالَ لِفَتَىٰهُ ءَاتِنَا غَدَاۤءَنَا لَقَدۡ لَقِینَا مِن سَفَرِنَا هَـٰذَا نَصَبࣰا ﴿٦٢﴾
62. Şi când au trecut ei [de locul acela](127), i‑a zis slujitorului său: „Adu‑ne mâncarea, căci ne‑a ajuns oboseala din pricina mersului nostru!”
قَالَ أَرَءَیۡتَ إِذۡ أَوَیۡنَاۤ إِلَى ٱلصَّخۡرَةِ فَإِنِّی نَسِیتُ ٱلۡحُوتَ وَمَاۤ أَنسَىٰنِیهُ إِلَّا ٱلشَّیۡطَـٰنُ أَنۡ أَذۡكُرَهُۥۚ وَٱتَّخَذَ سَبِیلَهُۥ فِی ٱلۡبَحۡرِ عَجَبࣰا ﴿٦٣﴾
63. I‑a răspuns: „Vezi tu, când ne‑am adăpostit lângă stâncă, eu am uitat peştele. Şi nu m‑a făcut să uit şi să nu‑ţi mai pomenesc de el decât numai Şeitan, iar el a apucat drumul spre mare, într‑un mod ciudat!”(128)
قَالَ ذَ ٰلِكَ مَا كُنَّا نَبۡغِۚ فَٱرۡتَدَّا عَلَىٰۤ ءَاثَارِهِمَا قَصَصࣰا ﴿٦٤﴾
64. A zis(129): „Acesta(130) este ceea ce căutăm noi!(131)” Şi s‑au întors după urmele lor.
فَوَجَدَا عَبۡدࣰا مِّنۡ عِبَادِنَاۤ ءَاتَیۡنَـٰهُ رَحۡمَةࣰ مِّنۡ عِندِنَا وَعَلَّمۡنَـٰهُ مِن لَّدُنَّا عِلۡمࣰا ﴿٦٥﴾
65. Şi au găsit ei un rob(132) dintre robii Noştri, căruia Noi i‑am dăruit îndurare(133), din partea Noastră, şi l‑am învăţat ştiinţă de la Noi.
قَالَ لَهُۥ مُوسَىٰ هَلۡ أَتَّبِعُكَ عَلَىٰۤ أَن تُعَلِّمَنِ مِمَّا عُلِّمۡتَ رُشۡدࣰا ﴿٦٦﴾
66. Moise i‑a zis: „Pot eu să te urmez, astfel încât să mă înveţi din ceea ce tu ai învăţat, ca bună călăuzire?”
قَالَ إِنَّكَ لَن تَسۡتَطِیعَ مَعِیَ صَبۡرࣰا ﴿٦٧﴾
67. I‑a răspuns(134): „Dar tu nu vei putea să ai răbdare cu mine!
وَكَیۡفَ تَصۡبِرُ عَلَىٰ مَا لَمۡ تُحِطۡ بِهِۦ خُبۡرࣰا ﴿٦٨﴾
68. Cum ai putea tu să rabzi ceea ce nu cuprinzi tu cu ştiinţa?”(135)
قَالَ سَتَجِدُنِیۤ إِن شَاۤءَ ٱللَّهُ صَابِرࣰا وَلَاۤ أَعۡصِی لَكَ أَمۡرࣰا ﴿٦٩﴾
69. I‑a răspuns(136): „Dacă Allah voieşte, mă vei afla tu răbdător şi nu mă voi împotrivi nici uneia dintre poruncile tale!”
قَالَ فَإِنِ ٱتَّبَعۡتَنِی فَلَا تَسۡـَٔلۡنِی عَن شَیۡءٍ حَتَّىٰۤ أُحۡدِثَ لَكَ مِنۡهُ ذِكۡرࣰا ﴿٧٠﴾
70. Şi i‑a zis(137): „Dacă mă urmezi, nu mă întreba despre nici un lucru, câtă vreme nu‑ţi pomenesc nimic despre el!”
فَٱنطَلَقَا حَتَّىٰۤ إِذَا رَكِبَا فِی ٱلسَّفِینَةِ خَرَقَهَاۖ قَالَ أَخَرَقۡتَهَا لِتُغۡرِقَ أَهۡلَهَا لَقَدۡ جِئۡتَ شَیۡـًٔا إِمۡرࣰا ﴿٧١﴾
71. Şi au purces la drum amândoi(138). Dar când au urcat pe o corabie, a găurit‑o el şi atunci i‑a zis [Moise]: „Ai găurit‑o pentru ca să‑i îneci pe oamenii de pe ea? Tu ai săvârşit un lucru foarte rău!”
قَالَ أَلَمۡ أَقُلۡ إِنَّكَ لَن تَسۡتَطِیعَ مَعِیَ صَبۡرࣰا ﴿٧٢﴾
72. I‑a răspuns(139): „Nu am spus eu că tu nu vei putea răbda împreună cu mine?”
قَالَ لَا تُؤَاخِذۡنِی بِمَا نَسِیتُ وَلَا تُرۡهِقۡنِی مِنۡ أَمۡرِی عُسۡرࣰا ﴿٧٣﴾
73. A zis(140): „Nu mă dojeni pentru ceea ce am uitat(141) şi nu mă împovăra cu prea mare greutate pentru treaba [asta a] mea!(142)”
فَٱنطَلَقَا حَتَّىٰۤ إِذَا لَقِیَا غُلَـٰمࣰا فَقَتَلَهُۥ قَالَ أَقَتَلۡتَ نَفۡسࣰا زَكِیَّةَۢ بِغَیۡرِ نَفۡسࣲ لَّقَدۡ جِئۡتَ شَیۡـࣰٔا نُّكۡرࣰا ﴿٧٤﴾
74. Şi au pornit ei doi mai departe şi au mers(143) până ce s‑au întâlnit cu un fecior, pe care el l‑a ucis. I‑a zis atunci [Moise]: „Ai ucis un suflet nevinovat, ce nu a luat nici un suflet!(144) Ai săvârşit un lucru îngrozitor!”
۞ قَالَ أَلَمۡ أَقُل لَّكَ إِنَّكَ لَن تَسۡتَطِیعَ مَعِیَ صَبۡرࣰا ﴿٧٥﴾
75. I‑a răspuns [celălalt](145): „Nu ţi‑am spus eu că nu vei avea răbdare cu mine?”
قَالَ إِن سَأَلۡتُكَ عَن شَیۡءِۭ بَعۡدَهَا فَلَا تُصَـٰحِبۡنِیۖ قَدۡ بَلَغۡتَ مِن لَّدُنِّی عُذۡرࣰا ﴿٧٦﴾
76. I‑a zis(146): „De te voi mai întreba despre ceva după aceasta, să nu mă mai ţii în tovărăşia ta! Acum ai dobândit de la mine îngăduinţa [de a te despărţi de mine]!”
فَٱنطَلَقَا حَتَّىٰۤ إِذَاۤ أَتَیَاۤ أَهۡلَ قَرۡیَةٍ ٱسۡتَطۡعَمَاۤ أَهۡلَهَا فَأَبَوۡاْ أَن یُضَیِّفُوهُمَا فَوَجَدَا فِیهَا جِدَارࣰا یُرِیدُ أَن یَنقَضَّ فَأَقَامَهُۥۖ قَالَ لَوۡ شِئۡتَ لَتَّخَذۡتَ عَلَیۡهِ أَجۡرࣰا ﴿٧٧﴾
77. Şi au pornit mai departe până ce au ajuns la neamul unei cetăţi, de la care au cerut mâncare, însă aceştia nu au voit să‑i ospăteze. Şi au găsit în ea un perete ce stătea să se prăbuşească, iar el l‑a îndreptat. Şi [atunci] i‑a zis [Moise]: „Dacă ai fi voit, ai fi obţinut o plată pentru aceasta!”(147)
قَالَ هَـٰذَا فِرَاقُ بَیۡنِی وَبَیۡنِكَۚ سَأُنَبِّئُكَ بِتَأۡوِیلِ مَا لَمۡ تَسۡتَطِع عَّلَیۡهِ صَبۡرًا ﴿٧٨﴾
78. I‑a răspuns [celălalt](148): „Aceasta este despărţirea între mine şi între tine. Însă eu îţi voi vesti tâlcuirea celor pentru care tu nu ai avut răbdare!
أَمَّا ٱلسَّفِینَةُ فَكَانَتۡ لِمَسَـٰكِینَ یَعۡمَلُونَ فِی ٱلۡبَحۡرِ فَأَرَدتُّ أَنۡ أَعِیبَهَا وَكَانَ وَرَاۤءَهُم مَّلِكࣱ یَأۡخُذُ كُلَّ سَفِینَةٍ غَصۡبࣰا ﴿٧٩﴾
79. În ce priveşte corabia(149), ea era a unor sărmani care lucrau pe mare şi eu am voit să o stric, pentru că venea din urma lor un rege care lua toate corăbiile, cu forţa.(150)
وَأَمَّا ٱلۡغُلَـٰمُ فَكَانَ أَبَوَاهُ مُؤۡمِنَیۡنِ فَخَشِینَاۤ أَن یُرۡهِقَهُمَا طُغۡیَـٰنࣰا وَكُفۡرࣰا ﴿٨٠﴾
80. Cât despre fecior(151), părinţii lui erau dreptcredincioşi şi ne‑a fost teamă ca el să nu le impună lor nelegiuirea şi necredinţa.
فَأَرَدۡنَاۤ أَن یُبۡدِلَهُمَا رَبُّهُمَا خَیۡرࣰا مِّنۡهُ زَكَوٰةࣰ وَأَقۡرَبَ رُحۡمࣰا ﴿٨١﴾
81. Şi am voit(152) ca Domnul lor să le dea în schimb un altul mai curat decât el şi mai iubitor [faţă de ei].
وَأَمَّا ٱلۡجِدَارُ فَكَانَ لِغُلَـٰمَیۡنِ یَتِیمَیۡنِ فِی ٱلۡمَدِینَةِ وَكَانَ تَحۡتَهُۥ كَنزࣱ لَّهُمَا وَكَانَ أَبُوهُمَا صَـٰلِحࣰا فَأَرَادَ رَبُّكَ أَن یَبۡلُغَاۤ أَشُدَّهُمَا وَیَسۡتَخۡرِجَا كَنزَهُمَا رَحۡمَةࣰ مِّن رَّبِّكَۚ وَمَا فَعَلۡتُهُۥ عَنۡ أَمۡرِیۚ ذَ ٰلِكَ تَأۡوِیلُ مَا لَمۡ تَسۡطِع عَّلَیۡهِ صَبۡرࣰا ﴿٨٢﴾
82. În ce priveşte peretele, el aparţinea la doi copii orfani din acest oraş, iar sub el se afla o comoară pentru ei. Tatăl lor a fost un om cuvios şi Domnul tău a voit ca atunci când ei vor ajunge la vârsta bărbăţiei să‑şi scoată comoara lor [ei înşişi](153), ca milă de la Domnul tău. Şi nu am făcut‑o după socotinţa mea!(154) Aceasta este tâlcuirea celor pentru care nu ai putut să fii cu răbdare!”
وَیَسۡـَٔلُونَكَ عَن ذِی ٱلۡقَرۡنَیۡنِۖ قُلۡ سَأَتۡلُواْ عَلَیۡكُم مِّنۡهُ ذِكۡرًا ﴿٨٣﴾
83. Ei te întreabă despre Dhu‑l‑Qarnayn.(155) Spune(156): „Vă voi pomeni vouă ceva despre el!”
إِنَّا مَكَّنَّا لَهُۥ فِی ٱلۡأَرۡضِ وَءَاتَیۡنَـٰهُ مِن كُلِّ شَیۡءࣲ سَبَبࣰا ﴿٨٤﴾
84. Într‑adevăr, Noi am întărit puterea lui pe pământ şi i‑am dat lui căile şi mijloacele pentru toate lucrurile.
حَتَّىٰۤ إِذَا بَلَغَ مَغۡرِبَ ٱلشَّمۡسِ وَجَدَهَا تَغۡرُبُ فِی عَیۡنٍ حَمِئَةࣲ وَوَجَدَ عِندَهَا قَوۡمࣰاۖ قُلۡنَا یَـٰذَا ٱلۡقَرۡنَیۡنِ إِمَّاۤ أَن تُعَذِّبَ وَإِمَّاۤ أَن تَتَّخِذَ فِیهِمۡ حُسۡنࣰا ﴿٨٦﴾
86. Şi când a ajuns la locul unde apune soarele,(157) a aflat că el apune într‑un izvor noroios şi a găsit lângă el un neam. Şi Noi i‑am zis: „O, Dhu‑l‑Qarnayn! Fie că îi chinuieşti(158), fie că te vei arăta binevoitor faţă de ei!(159)”
قَالَ أَمَّا مَن ظَلَمَ فَسَوۡفَ نُعَذِّبُهُۥ ثُمَّ یُرَدُّ إِلَىٰ رَبِّهِۦ فَیُعَذِّبُهُۥ عَذَابࣰا نُّكۡرࣰا ﴿٨٧﴾
87. A răspuns: „Cât despre cel care este nelegiuit, pe acela îl vom osândi, iar mai apoi se va întoarce la Domnul său şi El o să‑l pedepsească asemenea cu un chin aspru,
وَأَمَّا مَنۡ ءَامَنَ وَعَمِلَ صَـٰلِحࣰا فَلَهُۥ جَزَاۤءً ٱلۡحُسۡنَىٰۖ وَسَنَقُولُ لَهُۥ مِنۡ أَمۡرِنَا یُسۡرࣰا ﴿٨٨﴾
88. Însă acela care crede şi săvârşeşte bine va avea parte(160) de cea mai frumoasă răsplată şi lui îi vom da porunci uşoare”.
حَتَّىٰۤ إِذَا بَلَغَ مَطۡلِعَ ٱلشَّمۡسِ وَجَدَهَا تَطۡلُعُ عَلَىٰ قَوۡمࣲ لَّمۡ نَجۡعَل لَّهُم مِّن دُونِهَا سِتۡرࣰا ﴿٩٠﴾
90. Şi când a ajuns la locul unde răsare soarele, a aflat că el răsare peste un neam [de oameni] căruia Noi nu le‑am dat nici un acoperământ [cu care să se apere] de el.
كَذَ ٰلِكَۖ وَقَدۡ أَحَطۡنَا بِمَا لَدَیۡهِ خُبۡرࣰا ﴿٩١﴾
91. Aşa a fost, iar Noi am cuprins cu ştiinţa Noastră tot ceea ce ţinea de ei.(161)
حَتَّىٰۤ إِذَا بَلَغَ بَیۡنَ ٱلسَّدَّیۡنِ وَجَدَ مِن دُونِهِمَا قَوۡمࣰا لَّا یَكَادُونَ یَفۡقَهُونَ قَوۡلࣰا ﴿٩٣﴾
93. Şi când a ajuns între cei doi munţi, a găsit dincolo de ei un neam care nu pricepeau aproape nici o vorbă(162)
قَالُواْ یَـٰذَا ٱلۡقَرۡنَیۡنِ إِنَّ یَأۡجُوجَ وَمَأۡجُوجَ مُفۡسِدُونَ فِی ٱلۡأَرۡضِ فَهَلۡ نَجۡعَلُ لَكَ خَرۡجًا عَلَىٰۤ أَن تَجۡعَلَ بَیۡنَنَا وَبَیۡنَهُمۡ سَدࣰّا ﴿٩٤﴾
94. Şi au zis ei: „O, Dhu‑l‑Qarnayn! Yagog şi Magog(163) fac stricăciune în ţară! Putem noi să‑ţi dăm ţie un tribut pentru ca tu să ridici o stavilă între noi şi între ei?”
قَالَ مَا مَكَّنِّی فِیهِ رَبِّی خَیۡرࣱ فَأَعِینُونِی بِقُوَّةٍ أَجۡعَلۡ بَیۡنَكُمۡ وَبَیۡنَهُمۡ رَدۡمًا ﴿٩٥﴾
95. A zis el(164): „Cele cu care m‑a înzestrat Domnul meu sunt mai bune [decât tributul vostru]! Aşadar, ajutaţi‑mă cu puterea [voastră](165) şi eu voi înălţa o stavilă între voi şi între ei!
ءَاتُونِی زُبَرَ ٱلۡحَدِیدِۖ حَتَّىٰۤ إِذَا سَاوَىٰ بَیۡنَ ٱلصَّدَفَیۡنِ قَالَ ٱنفُخُواْۖ حَتَّىٰۤ إِذَا جَعَلَهُۥ نَارࣰا قَالَ ءَاتُونِیۤ أُفۡرِغۡ عَلَیۡهِ قِطۡرࣰا ﴿٩٦﴾
96. Numai aduceţi‑mi mie bucăţi de fier!” Apoi, când a umplut deschizătura dintre cei doi munţi, a zis: „Suflaţi!(166)” Apoi, când s‑a făcut văpaie, a zis: „Aduceţi‑mi să torn peste el aramă topită!”(167)
فَمَا ٱسۡطَـٰعُوۤاْ أَن یَظۡهَرُوهُ وَمَا ٱسۡتَطَـٰعُواْ لَهُۥ نَقۡبࣰا ﴿٩٧﴾
97. Astfel n‑au mai putut ei(168) să se caţăre pe el(169), nici n‑au mai putut să‑l străpungă.
قَالَ هَـٰذَا رَحۡمَةࣱ مِّن رَّبِّیۖ فَإِذَا جَاۤءَ وَعۡدُ رَبِّی جَعَلَهُۥ دَكَّاۤءَۖ وَكَانَ وَعۡدُ رَبِّی حَقࣰّا ﴿٩٨﴾
98. [Apoi] a zis(170): „Aceasta(171) este îndurare de la Domnul meu! Însă când va veni făgăduinţa Domnului meu(172), îl va face pe el una cu pământul, iar făgăduinţa Domnului meu este adevărată!”
۞ وَتَرَكۡنَا بَعۡضَهُمۡ یَوۡمَىِٕذࣲ یَمُوجُ فِی بَعۡضࣲۖ وَنُفِخَ فِی ٱلصُّورِ فَجَمَعۡنَـٰهُمۡ جَمۡعࣰا ﴿٩٩﴾
99. Şi în Ziua aceea, îi vom lăsa să se ridice ca valurile unii peste alţii şi se va sufla în trâmbiţă şi‑i vom aduna pe toţi(173).
وَعَرَضۡنَا جَهَنَّمَ یَوۡمَىِٕذࣲ لِّلۡكَـٰفِرِینَ عَرۡضًا ﴿١٠٠﴾
100. Şi în Ziua aceea le vom înfăţişa Noi Gheena de aproape necredincioşilor,
ٱلَّذِینَ كَانَتۡ أَعۡیُنُهُمۡ فِی غِطَاۤءٍ عَن ذِكۡرِی وَكَانُواْ لَا یَسۡتَطِیعُونَ سَمۡعًا ﴿١٠١﴾
101. Ai căror ochi au fost acoperiţi cu un văl care‑i împiedica să‑şi amintească de Mine şi care nu puteau nici auzi.
أَفَحَسِبَ ٱلَّذِینَ كَفَرُوۤاْ أَن یَتَّخِذُواْ عِبَادِی مِن دُونِیۤ أَوۡلِیَاۤءَۚ إِنَّاۤ أَعۡتَدۡنَا جَهَنَّمَ لِلۡكَـٰفِرِینَ نُزُلࣰا ﴿١٠٢﴾
102. Oare îşi închipuie cei care nu cred că‑i vor putea lua pe robii Mei ca ocrotitori în locul Meu? Noi am pregătit Gheena ca sălaş pentru necredincioşi!
قُلۡ هَلۡ نُنَبِّئُكُم بِٱلۡأَخۡسَرِینَ أَعۡمَـٰلًا ﴿١٠٣﴾
103. Spune: „Voiţi să vă vestim Noi care sunt aceia care vor avea cel mai mult de pierdut din faptele lor?
ٱلَّذِینَ ضَلَّ سَعۡیُهُمۡ فِی ٱلۡحَیَوٰةِ ٱلدُّنۡیَا وَهُمۡ یَحۡسَبُونَ أَنَّهُمۡ یُحۡسِنُونَ صُنۡعًا ﴿١٠٤﴾
104. Aceia a căror râvnă în această lume este rătăcită, în vreme ce ei îşi închipuie că fac bine,
أُوْلَـٰۤىِٕكَ ٱلَّذِینَ كَفَرُواْ بِـَٔایَـٰتِ رَبِّهِمۡ وَلِقَاۤىِٕهِۦ فَحَبِطَتۡ أَعۡمَـٰلُهُمۡ فَلَا نُقِیمُ لَهُمۡ یَوۡمَ ٱلۡقِیَـٰمَةِ وَزۡنࣰا ﴿١٠٥﴾
105. Aceia care au tăgăduit semnele Domnului lor şi întâlnirea cu El şi în deşert au fost faptele lor(174)! Şi nu le vom da lor în Ziua Învierii nici o greutate!(175)”
ذَ ٰلِكَ جَزَاۤؤُهُمۡ جَهَنَّمُ بِمَا كَفَرُواْ وَٱتَّخَذُوۤاْ ءَایَـٰتِی وَرُسُلِی هُزُوًا ﴿١٠٦﴾
106. Astfel, răsplata acestora va fi Gheena, pentru că nu au crezut şi au luat semnele Mele şi pe trimişii Mei în derâdere!
إِنَّ ٱلَّذِینَ ءَامَنُواْ وَعَمِلُواْ ٱلصَّـٰلِحَـٰتِ كَانَتۡ لَهُمۡ جَنَّـٰتُ ٱلۡفِرۡدَوۡسِ نُزُلًا ﴿١٠٧﴾
107. Însă aceia care cred şi plinesc fapte bune vor avea ca sălaş grădinile Firdawsului(176)
خَـٰلِدِینَ فِیهَا لَا یَبۡغُونَ عَنۡهَا حِوَلࣰا ﴿١٠٨﴾
108. Şi în veci vor petrece în ele şi nu vor dori nici o schimbare.
قُل لَّوۡ كَانَ ٱلۡبَحۡرُ مِدَادࣰا لِّكَلِمَـٰتِ رَبِّی لَنَفِدَ ٱلۡبَحۡرُ قَبۡلَ أَن تَنفَدَ كَلِمَـٰتُ رَبِّی وَلَوۡ جِئۡنَا بِمِثۡلِهِۦ مَدَدࣰا ﴿١٠٩﴾
109. Spune(177): „Dacă marea ar fi cerneală pentru [scrierea] cuvintelor Domnului meu, marea s‑ar isprăvi înainte de a se isprăvi cuvintele Domnului meu, chiar dacă i‑am aduce spre ajutor o [altă mare] asemenea ei”.
قُلۡ إِنَّمَاۤ أَنَا۠ بَشَرࣱ مِّثۡلُكُمۡ یُوحَىٰۤ إِلَیَّ أَنَّمَاۤ إِلَـٰهُكُمۡ إِلَـٰهࣱ وَ ٰحِدࣱۖ فَمَن كَانَ یَرۡجُواْ لِقَاۤءَ رَبِّهِۦ فَلۡیَعۡمَلۡ عَمَلࣰا صَـٰلِحࣰا وَلَا یُشۡرِكۡ بِعِبَادَةِ رَبِّهِۦۤ أَحَدَۢا ﴿١١٠﴾
110. Spune(178): „Ci eu sunt doar un om, ca şi voi! Şi mi s‑a revelat mie că Domnul vostru este un Domn Unic! Acela care nădăjduieşte să‑L întâlnească pe Domnul său să săvârşească fapte bune(179) şi să nu asocieze pe nimeni altcineva la adorarea Domnului său!”