كۤهیعۤصۤ ﴿١﴾
1. Kaf, Ha’, Ya’ Ayn, Sad(2)
ذِكۡرُ رَحۡمَتِ رَبِّكَ عَبۡدَهُۥ زَكَرِیَّاۤ ﴿٢﴾
2. [Aceasta este] povestirea despre îndurarea Domnului tău faţă de robul Său Zaharia:(3)
إِذۡ نَادَىٰ رَبَّهُۥ نِدَاۤءً خَفِیࣰّا ﴿٣﴾
3. Când el L‑a chemat(4) pe Domnul lui într‑ascuns,
قَالَ رَبِّ إِنِّی وَهَنَ ٱلۡعَظۡمُ مِنِّی وَٱشۡتَعَلَ ٱلرَّأۡسُ شَیۡبࣰا وَلَمۡ أَكُنۢ بِدُعَاۤىِٕكَ رَبِّ شَقِیࣰّا ﴿٤﴾
4. Zicând: „Doamne, oasele mele sunt slabe şi capul mi s‑a aprins de cărunteţe, dar nicicând eu nu am fost dezamăgit rugându‑mă Ţie! Doamne,
وَإِنِّی خِفۡتُ ٱلۡمَوَ ٰلِیَ مِن وَرَاۤءِی وَكَانَتِ ٱمۡرَأَتِی عَاقِرࣰا فَهَبۡ لِی مِن لَّدُنكَ وَلِیࣰّا ﴿٥﴾
5. Eu mă tem de urmaşii(5) mei de după mine, căci muierea mea este stearpă, deci dăruieşte‑mi mie un urmaş(6) de la Tine,
یَرِثُنِی وَیَرِثُ مِنۡ ءَالِ یَعۡقُوبَۖ وَٱجۡعَلۡهُ رَبِّ رَضِیࣰّا ﴿٦﴾
6. Care să mă moştenească pe mine şi să moştenească şi neamul lui Iacob!(7) Şi fă‑l să‑Ţi fie plăcut Ţie, Doamne!”
یَـٰزَكَرِیَّاۤ إِنَّا نُبَشِّرُكَ بِغُلَـٰمٍ ٱسۡمُهُۥ یَحۡیَىٰ لَمۡ نَجۡعَل لَّهُۥ مِن قَبۡلُ سَمِیࣰّا ﴿٧﴾
7. „O, Zaharia, Noi îţi aducem buna vestire a unui prunc, al cărui nume fi‑va Ioan(8), aşa cum nu am numit pe nimeni mai înainte de el!”
قَالَ رَبِّ أَنَّىٰ یَكُونُ لِی غُلَـٰمࣱ وَكَانَتِ ٱمۡرَأَتِی عَاقِرࣰا وَقَدۡ بَلَغۡتُ مِنَ ٱلۡكِبَرِ عِتِیࣰّا ﴿٨﴾
8. A zis(9): „Doamne, cum să am eu un prunc, când muierea mea este stearpă, iar pe mine bătrâneţea mult m‑a prea ajuns?”
قَالَ كَذَ ٰلِكَ قَالَ رَبُّكَ هُوَ عَلَیَّ هَیِّنࣱ وَقَدۡ خَلَقۡتُكَ مِن قَبۡلُ وَلَمۡ تَكُ شَیۡـࣰٔا ﴿٩﴾
9. A zis(10): „Aşa va fi! Căci grăit‑a Domnul tău: Aceasta va fi neînsemnată faptă, după ce te‑am creat pe tine, înainte de aceasta, fără ca tu să fi fost nimic!”
قَالَ رَبِّ ٱجۡعَل لِّیۤ ءَایَةࣰۖ قَالَ ءَایَتُكَ أَلَّا تُكَلِّمَ ٱلنَّاسَ ثَلَـٰثَ لَیَالࣲ سَوِیࣰّا ﴿١٠﴾
10. A zis(11): „Doamne, dă‑mi mie un semn!(12)” Şi i‑a răspuns(13) [atunci]: „Semnul tău este că nu vei vorbi cu nici un om vreme de trei nopţi, măcar că tu eşti [om] întreg!(14)”
فَخَرَجَ عَلَىٰ قَوۡمِهِۦ مِنَ ٱلۡمِحۡرَابِ فَأَوۡحَىٰۤ إِلَیۡهِمۡ أَن سَبِّحُواْ بُكۡرَةࣰ وَعَشِیࣰّا ﴿١١﴾
11. Şi a ieşit el(15) d in a ltar(16) înaintea neamului său şi le‑a făcut lor semn să aducă laude dimineaţa şi seara.
یَـٰیَحۡیَىٰ خُذِ ٱلۡكِتَـٰبَ بِقُوَّةࣲۖ وَءَاتَیۡنَـٰهُ ٱلۡحُكۡمَ صَبِیࣰّا ﴿١٢﴾
12. [Şi Noi am zis]: „O, Ioan, primeşte Cartea(17) întru putere!(18) Şi i‑am dăruit Noi înţelepciune, pe când el era încă un copil,
وَحَنَانࣰا مِّن لَّدُنَّا وَزَكَوٰةࣰۖ وَكَانَ تَقِیࣰّا ﴿١٣﴾
13. Ca şi îndurare din partea Noastră şi curăţenie(19); şi era el cucernic
وَبَرَّۢا بِوَ ٰلِدَیۡهِ وَلَمۡ یَكُن جَبَّارًا عَصِیࣰّا ﴿١٤﴾
14. Şi iubitor faţă de părinţii lui; şi nu era el semeţ, nici îndărătnic.
وَسَلَـٰمٌ عَلَیۡهِ یَوۡمَ وُلِدَ وَیَوۡمَ یَمُوتُ وَیَوۡمَ یُبۡعَثُ حَیࣰّا ﴿١٥﴾
15. Şi pacea fi‑va asupra lui(20) în ziua când se va fi născut el, ca şi în ziua când se va sfârşi şi în ziua când va fi readus în viaţă(21) [din nou]!
وَٱذۡكُرۡ فِی ٱلۡكِتَـٰبِ مَرۡیَمَ إِذِ ٱنتَبَذَتۡ مِنۡ أَهۡلِهَا مَكَانࣰا شَرۡقِیࣰّا ﴿١٦﴾
16. Pomeneşte în Carte [Coranul] şi de Maria, când ea s‑a retras de la neamul ei într‑un loc spre răsărit(22)
فَٱتَّخَذَتۡ مِن دُونِهِمۡ حِجَابࣰا فَأَرۡسَلۡنَاۤ إِلَیۡهَا رُوحَنَا فَتَمَثَّلَ لَهَا بَشَرࣰا سَوِیࣰّا ﴿١٧﴾
17. Şi a pus între ea şi între ei un văl! Şi atunci am trimis la ea Duhul Nostru(23), care i s‑a arătat cu înfăţişarea unui om adevărat.
قَالَتۡ إِنِّیۤ أَعُوذُ بِٱلرَّحۡمَـٰنِ مِنكَ إِن كُنتَ تَقِیࣰّا ﴿١٨﴾
18. A zis ea: „Caut apărare la Cel Milostiv faţă de tine! Dacă tu eşti cuvios, [nu te apropia de mine]!”
قَالَ إِنَّمَاۤ أَنَا۠ رَسُولُ رَبِّكِ لِأَهَبَ لَكِ غُلَـٰمࣰا زَكِیࣰّا ﴿١٩﴾
19. I‑a răspuns el: „Eu sunt numai un trimis al Domnului tău(24) ca să‑ţi vestesc un prunc curat!”
قَالَتۡ أَنَّىٰ یَكُونُ لِی غُلَـٰمࣱ وَلَمۡ یَمۡسَسۡنِی بَشَرࣱ وَلَمۡ أَكُ بَغِیࣰّا ﴿٢٠﴾
20. Însă ea a zis: „Cum să am eu un prunc, dacă nu m‑a atins nici un bărbat(25) şi nici târfă nu sunt?”
قَالَ كَذَ ٰلِكِ قَالَ رَبُّكِ هُوَ عَلَیَّ هَیِّنࣱۖ وَلِنَجۡعَلَهُۥۤ ءَایَةࣰ لِّلنَّاسِ وَرَحۡمَةࣰ مِّنَّاۚ وَكَانَ أَمۡرࣰا مَّقۡضِیࣰّا ﴿٢١﴾
21. I‑a răspuns el(26): „Aşa este! Dar Domnul tău a zis: „Acesta pentru Mine‑i [un lucru] uşor! Şi‑l vom face Noi un semn pentru oameni(27) şi o îndurare din partea Noastră!(28) Acesta‑i un lucru [de mult] hotărât!(29)”
۞ فَحَمَلَتۡهُ فَٱنتَبَذَتۡ بِهِۦ مَكَانࣰا قَصِیࣰّا ﴿٢٢﴾
22. Şi ea l‑a zămislit şi s‑a retras cu el într‑un loc depărtat(30).
فَأَجَاۤءَهَا ٱلۡمَخَاضُ إِلَىٰ جِذۡعِ ٱلنَّخۡلَةِ قَالَتۡ یَـٰلَیۡتَنِی مِتُّ قَبۡلَ هَـٰذَا وَكُنتُ نَسۡیࣰا مَّنسِیࣰّا ﴿٢٣﴾
23. Şi‑au apucat‑o durerile lângă trunchiul unui curmal şi a zis ea: „O, de aş fi murit înainte de aceasta şi cu totul de‑aş fi fost uitată!(31)”
فَنَادَىٰهَا مِن تَحۡتِهَاۤ أَلَّا تَحۡزَنِی قَدۡ جَعَلَ رَبُّكِ تَحۡتَكِ سَرِیࣰّا ﴿٢٤﴾
24. Dar [un glas] a strigat‑o(32) de sub ea, [zicându‑i]: „Nu fi mâhnită! Domnul tău a făcut mai jos de tine un pârâiaş!
وَهُزِّیۤ إِلَیۡكِ بِجِذۡعِ ٱلنَّخۡلَةِ تُسَـٰقِطۡ عَلَیۡكِ رُطَبࣰا جَنِیࣰّا ﴿٢٥﴾
25. Şi scutură spre tine trunchiul de curmal, căci el va lăsa să cadă lângă tine curmale proaspete coapte!(33)
فَكُلِی وَٱشۡرَبِی وَقَرِّی عَیۡنࣰاۖ فَإِمَّا تَرَیِنَّ مِنَ ٱلۡبَشَرِ أَحَدࣰا فَقُولِیۤ إِنِّی نَذَرۡتُ لِلرَّحۡمَـٰنِ صَوۡمࣰا فَلَنۡ أُكَلِّمَ ٱلۡیَوۡمَ إِنسِیࣰّا ﴿٢٦﴾
26. Aşadar, mănâncă, bea şi fii fericită [de copilul tău]! Iar de vei vedea tu vreun om(34), spune‑i lui(35): „Eu i‑am juruit Celui Milostiv un post(36) şi de aceea nu voi sta astăzi de vorbă cu nici un om!”
فَأَتَتۡ بِهِۦ قَوۡمَهَا تَحۡمِلُهُۥۖ قَالُواْ یَـٰمَرۡیَمُ لَقَدۡ جِئۡتِ شَیۡـࣰٔا فَرِیࣰّا ﴿٢٧﴾
27. Apoi a venit cu el la neamul ei, purtându‑l [în braţe]. Şi i‑au zis ei: „O, Maria, tu ai făcut un lucru îngrozitor!
یَـٰۤأُخۡتَ هَـٰرُونَ مَا كَانَ أَبُوكِ ٱمۡرَأَ سَوۡءࣲ وَمَا كَانَتۡ أُمُّكِ بَغِیࣰّا ﴿٢٨﴾
28. O, soră a lui Aaron,(37) tatăl tău nu a fost un om [făcător] de rău, iar mama ta nu a fost o târfă!”
فَأَشَارَتۡ إِلَیۡهِۖ قَالُواْ كَیۡفَ نُكَلِّمُ مَن كَانَ فِی ٱلۡمَهۡدِ صَبِیࣰّا ﴿٢٩﴾
29. Ea [Maria] a făcut semn spre el(38), dar ei au zis: „Cum să vorbim cu acela care este un prunc de leagăn?(39)”
قَالَ إِنِّی عَبۡدُ ٱللَّهِ ءَاتَىٰنِیَ ٱلۡكِتَـٰبَ وَجَعَلَنِی نَبِیࣰّا ﴿٣٠﴾
30. Dar el [pruncul] a zis: „Eu sunt robul lui Allah! El mi‑a dăruit Scriptura(40) şi m‑a făcut profet!
وَجَعَلَنِی مُبَارَكًا أَیۡنَ مَا كُنتُ وَأَوۡصَـٰنِی بِٱلصَّلَوٰةِ وَٱلزَّكَوٰةِ مَا دُمۡتُ حَیࣰّا ﴿٣١﴾
31. Şi El m‑a binecuvântat, oriunde aş fi,(41) şi mi‑a poruncit Rugăciunea [As‑Salat] şi Dania [Az‑Zakat],(42) cât voi trăi,
وَبَرَّۢا بِوَ ٰلِدَتِی وَلَمۡ یَجۡعَلۡنِی جَبَّارࣰا شَقِیࣰّا ﴿٣٢﴾
32. Şi bunăcuviinţă faţă de născătoarea mea! Şi nu m‑a făcut pe mine trufaş, nici ticălos!
وَٱلسَّلَـٰمُ عَلَیَّ یَوۡمَ وُلِدتُّ وَیَوۡمَ أَمُوتُ وَیَوۡمَ أُبۡعَثُ حَیࣰّا ﴿٣٣﴾
33. Şi pacea fie asupra mea în ziua în care m‑am născut şi în ziua în care voi muri şi în ziua în care voi fi adus la viaţă [din nou]!”(43)
ذَ ٰلِكَ عِیسَى ٱبۡنُ مَرۡیَمَۖ قَوۡلَ ٱلۡحَقِّ ٱلَّذِی فِیهِ یَمۡتَرُونَ ﴿٣٤﴾
34. [Spune, Muhammed]: „Acesta este Isus, fiul Mariei!” Aceasta este povestea adevărată de care ei se îndoiesc!(44)
مَا كَانَ لِلَّهِ أَن یَتَّخِذَ مِن وَلَدࣲۖ سُبۡحَـٰنَهُۥۤۚ إِذَا قَضَىٰۤ أَمۡرࣰا فَإِنَّمَا یَقُولُ لَهُۥ كُن فَیَكُونُ ﴿٣٥﴾
35. Nu se cuvine ca Allah să‑Şi atribuie un fiu! Mărire Lui! Dacă El hotărăşte un lucru, atunci El zice „Fii!”, iar el este!(45)
وَإِنَّ ٱللَّهَ رَبِّی وَرَبُّكُمۡ فَٱعۡبُدُوهُۚ هَـٰذَا صِرَ ٰطࣱ مُّسۡتَقِیمࣱ ﴿٣٦﴾
36. Allah este Domnul meu şi Domnul vostru. Adoraţi‑L pe El şi acesta este un drum drept!
فَٱخۡتَلَفَ ٱلۡأَحۡزَابُ مِنۢ بَیۡنِهِمۡۖ فَوَیۡلࣱ لِّلَّذِینَ كَفَرُواْ مِن مَّشۡهَدِ یَوۡمٍ عَظِیمٍ ﴿٣٧﴾
37. Dar sectele se ceartă între ele(46) şi va fi vai pentru aceia care nu cred(47), la vederea unei Zile cumplite(48)!
أَسۡمِعۡ بِهِمۡ وَأَبۡصِرۡ یَوۡمَ یَأۡتُونَنَاۖ لَـٰكِنِ ٱلظَّـٰلِمُونَ ٱلۡیَوۡمَ فِی ضَلَـٰلࣲ مُّبِینࣲ ﴿٣٨﴾
38. Cât de limpede vor auzi şi vor vedea ei în Ziua când vor veni la Noi(49)! Însă nelegiuiţii sunt astăzi(50) într‑o rătăcire de netăgăduit!(51)
وَأَنذِرۡهُمۡ یَوۡمَ ٱلۡحَسۡرَةِ إِذۡ قُضِیَ ٱلۡأَمۡرُ وَهُمۡ فِی غَفۡلَةࣲ وَهُمۡ لَا یُؤۡمِنُونَ ﴿٣٩﴾
39. Avertizează‑i pe ei, [prevenindu‑i] despre Ziua căinţei când totul va fi hotărât, pentru că ei sunt nepăsători(52) şi nu cred!
إِنَّا نَحۡنُ نَرِثُ ٱلۡأَرۡضَ وَمَنۡ عَلَیۡهَا وَإِلَیۡنَا یُرۡجَعُونَ ﴿٤٠﴾
40. Noi moştenim cu adevărat pământul cu toţi cei care sunt pe el şi la Noi se vor întoarce ei(53)!
وَٱذۡكُرۡ فِی ٱلۡكِتَـٰبِ إِبۡرَ ٰهِیمَۚ إِنَّهُۥ كَانَ صِدِّیقࣰا نَّبِیًّا ﴿٤١﴾
41. Şi pomeneşte‑l în Carte pe Avraam; el a fost un iubitor de adevăr(54) şi un profet!
إِذۡ قَالَ لِأَبِیهِ یَـٰۤأَبَتِ لِمَ تَعۡبُدُ مَا لَا یَسۡمَعُ وَلَا یُبۡصِرُ وَلَا یُغۡنِی عَنكَ شَیۡـࣰٔا ﴿٤٢﴾
42. Când i‑a spus el tatălui său:(55) „O, tată! Pentru ce te închini tu la ceea ce nu aude, nu vede şi nu‑ţi este de nici un folos?
یَـٰۤأَبَتِ إِنِّی قَدۡ جَاۤءَنِی مِنَ ٱلۡعِلۡمِ مَا لَمۡ یَأۡتِكَ فَٱتَّبِعۡنِیۤ أَهۡدِكَ صِرَ ٰطࣰا سَوِیࣰّا ﴿٤٣﴾
43. O, tată! Mi‑a venit mie ştiinţa care ţie nu ţi‑a venit! Deci urmează‑mă şi eu te voi călăuzi pe un drum drept!
یَـٰۤأَبَتِ لَا تَعۡبُدِ ٱلشَّیۡطَـٰنَۖ إِنَّ ٱلشَّیۡطَـٰنَ كَانَ لِلرَّحۡمَـٰنِ عَصِیࣰّا ﴿٤٤﴾
44. O, tată! Nu te închina la Şeitan(56), căci Şeitan a fost răzvrătit împotriva Celui Milostiv [Ar‑Rahman]!
یَـٰۤأَبَتِ إِنِّیۤ أَخَافُ أَن یَمَسَّكَ عَذَابࣱ مِّنَ ٱلرَّحۡمَـٰنِ فَتَكُونَ لِلشَّیۡطَـٰنِ وَلِیࣰّا ﴿٤٥﴾
45. O, tată! Mă tem să nu te atingă o osândă de la Cel Milostiv(57) [Ar‑Rahman] şi să nu devii un aliat a lui Şeitan!(58)”
قَالَ أَرَاغِبٌ أَنتَ عَنۡ ءَالِهَتِی یَـٰۤإِبۡرَ ٰهِیمُۖ لَىِٕن لَّمۡ تَنتَهِ لَأَرۡجُمَنَّكَۖ وَٱهۡجُرۡنِی مَلِیࣰّا ﴿٤٦﴾
46. I‑a răspuns(59): „O, Avraam! Te lepezi tu de zeii mei? Dacă nu încetezi, eu te voi alunga cu pietre! Pleacă departe de mine pentru vreme îndelungată!”
قَالَ سَلَـٰمٌ عَلَیۡكَۖ سَأَسۡتَغۡفِرُ لَكَ رَبِّیۤۖ إِنَّهُۥ كَانَ بِی حَفِیࣰّا ﴿٤٧﴾
47. A zis(60): „Vei avea numai pace [din partea mea]! Mă voi ruga de iertare la Domnul meu pentru tine, căci El este binevoitor cu mine.
وَأَعۡتَزِلُكُمۡ وَمَا تَدۡعُونَ مِن دُونِ ٱللَّهِ وَأَدۡعُواْ رَبِّی عَسَىٰۤ أَلَّاۤ أَكُونَ بِدُعَاۤءِ رَبِّی شَقِیࣰّا ﴿٤٨﴾
48. Eu mă despărţesc de voi(61), ca şi de ceea ce chemaţi voi în locul lui Allah(62) şi‑L voi chema pe Domnul meu.(63) P oate c ă e u n u v oi fi n efericit(64) pentru chemarea Domnului meu!
فَلَمَّا ٱعۡتَزَلَهُمۡ وَمَا یَعۡبُدُونَ مِن دُونِ ٱللَّهِ وَهَبۡنَا لَهُۥۤ إِسۡحَـٰقَ وَیَعۡقُوبَۖ وَكُلࣰّا جَعَلۡنَا نَبِیࣰّا ﴿٤٩﴾
49. Şi după ce s‑a despărţit de ei şi de ceea ce adorau ei în locul lui Allah, Noi i‑am dăruit lui pe Isaac şi pe Iacob(65) şi din fiecare Noi am făcut un profet.
وَوَهَبۡنَا لَهُم مِّن رَّحۡمَتِنَا وَجَعَلۡنَا لَهُمۡ لِسَانَ صِدۡقٍ عَلِیࣰّا ﴿٥٠﴾
50. Şi le‑am dăruit Noi din îndurarea Noastră şi i‑am făcut Noi să fie lăudaţi de oameni.
وَٱذۡكُرۡ فِی ٱلۡكِتَـٰبِ مُوسَىٰۤۚ إِنَّهُۥ كَانَ مُخۡلَصࣰا وَكَانَ رَسُولࣰا نَّبِیࣰّا ﴿٥١﴾
51. Şi pomeneşte‑l în Carte pe Moise! El a fost ales şi a fost un trimis şi un profet.
وَنَـٰدَیۡنَـٰهُ مِن جَانِبِ ٱلطُّورِ ٱلۡأَیۡمَنِ وَقَرَّبۡنَـٰهُ نَجِیࣰّا ﴿٥٢﴾
52. Noi l‑am chemat din partea dreaptă a Muntelui Tor şi l‑am apropiat de Noi ca tainic(66)
وَوَهَبۡنَا لَهُۥ مِن رَّحۡمَتِنَاۤ أَخَاهُ هَـٰرُونَ نَبِیࣰّا ﴿٥٣﴾
53. Şi i l‑am dăruit Noi, prin îndurarea Noastră, pe fratele său Aaron, ca profet.
وَٱذۡكُرۡ فِی ٱلۡكِتَـٰبِ إِسۡمَـٰعِیلَۚ إِنَّهُۥ كَانَ صَادِقَ ٱلۡوَعۡدِ وَكَانَ رَسُولࣰا نَّبِیࣰّا ﴿٥٤﴾
54. Şi pomeneşte‑l în Carte pe Ismail(67)! El a fost credincios făgăduinţei sale, şi a fost el un trimis şi un profet.
وَكَانَ یَأۡمُرُ أَهۡلَهُۥ بِٱلصَّلَوٰةِ وَٱلزَّكَوٰةِ وَكَانَ عِندَ رَبِّهِۦ مَرۡضِیࣰّا ﴿٥٥﴾
55. El a poruncit neamului său Rugăciunea [As‑Salat] şi Dania [Az‑Zakat] şi a fost pentru Domnul său un rob plăcut.
وَٱذۡكُرۡ فِی ٱلۡكِتَـٰبِ إِدۡرِیسَۚ إِنَّهُۥ كَانَ صِدِّیقࣰا نَّبِیࣰّا ﴿٥٦﴾
56. Şi pomeneşte‑l în Carte pe Idris! El a fost iubitor de adevăr şi profet(68)!
وَرَفَعۡنَـٰهُ مَكَانًا عَلِیًّا ﴿٥٧﴾
57. Şi Noi l‑am ridicat pe o treaptă înaltă(69).
أُوْلَـٰۤىِٕكَ ٱلَّذِینَ أَنۡعَمَ ٱللَّهُ عَلَیۡهِم مِّنَ ٱلنَّبِیِّـۧنَ مِن ذُرِّیَّةِ ءَادَمَ وَمِمَّنۡ حَمَلۡنَا مَعَ نُوحࣲ وَمِن ذُرِّیَّةِ إِبۡرَ ٰهِیمَ وَإِسۡرَ ٰۤءِیلَ وَمِمَّنۡ هَدَیۡنَا وَٱجۡتَبَیۡنَاۤۚ إِذَا تُتۡلَىٰ عَلَیۡهِمۡ ءَایَـٰتُ ٱلرَّحۡمَـٰنِ خَرُّواْ سُجَّدࣰا وَبُكِیࣰّا ۩ ﴿٥٨﴾
58. Aceştia(70) sunt cei de care Allah s‑a îndurat(71) dintre profeţi, din urmaşii lui Adam, din aceia pe care Noi i‑am purtat cu Noe, din urmaşii lui Avraam şi ai lui Israel(72) şi din aceia pe care Noi i‑am călăuzit şi i‑am ales. Iar când versetele Celui Milostiv li se recitau, ei cădeau prosternându‑se, plângând(73)
۞ فَخَلَفَ مِنۢ بَعۡدِهِمۡ خَلۡفٌ أَضَاعُواْ ٱلصَّلَوٰةَ وَٱتَّبَعُواْ ٱلشَّهَوَ ٰتِۖ فَسَوۡفَ یَلۡقَوۡنَ غَیًّا ﴿٥٩﴾
59. Şi le‑au urmat lor urmaşi care s‑au lepădat de rugăciune şi s‑au luat după pofte, iară ei se vor afla în pierdere(74),
إِلَّا مَن تَابَ وَءَامَنَ وَعَمِلَ صَـٰلِحࣰا فَأُوْلَـٰۤىِٕكَ یَدۡخُلُونَ ٱلۡجَنَّةَ وَلَا یُظۡلَمُونَ شَیۡـࣰٔا ﴿٦٠﴾
60. Afară de aceia care se vor căi(75), vor crede şi vor împlini fapte bune, căci aceştia vor intra în Rai şi nu vor fi nedreptăţiţi nicicum,
جَنَّـٰتِ عَدۡنٍ ٱلَّتِی وَعَدَ ٱلرَّحۡمَـٰنُ عِبَادَهُۥ بِٱلۡغَیۡبِۚ إِنَّهُۥ كَانَ وَعۡدُهُۥ مَأۡتِیࣰّا ﴿٦١﴾
61. În grădinile Edenului, pe care Cel Milostiv le‑a făgăduit robilor Săi – [şi ei au crezut în această făgăduinţă] nevăzută – căci făgăduinţa Lui se va împlini(76).
لَّا یَسۡمَعُونَ فِیهَا لَغۡوًا إِلَّا سَلَـٰمࣰاۖ وَلَهُمۡ رِزۡقُهُمۡ فِیهَا بُكۡرَةࣰ وَعَشِیࣰّا ﴿٦٢﴾
62. Ei nu vor auzi în ele [nici un fel de] vorbe deşarte, ci numai „Pace!” Şi ei vor avea în ele hrana lor, dimineaţa şi seara.
تِلۡكَ ٱلۡجَنَّةُ ٱلَّتِی نُورِثُ مِنۡ عِبَادِنَا مَن كَانَ تَقِیࣰّا ﴿٦٣﴾
63. Acesta este Raiul(77) pe care Noi îl dăm ca moştenire robilor Noştri care sunt evlavioşi.
وَمَا نَتَنَزَّلُ إِلَّا بِأَمۡرِ رَبِّكَۖ لَهُۥ مَا بَیۡنَ أَیۡدِینَا وَمَا خَلۡفَنَا وَمَا بَیۡنَ ذَ ٰلِكَۚ وَمَا كَانَ رَبُّكَ نَسِیࣰّا ﴿٦٤﴾
64. Noi(78) nu pogorâm decât la porunca Domnului tău.(79) A le L ui(80) sunt toate care se află dinaintea noastră şi care se află înapoia noastră şi cele care se află între acestea. Şi Domnul tău nu uită niciodată!
رَّبُّ ٱلسَّمَـٰوَ ٰتِ وَٱلۡأَرۡضِ وَمَا بَیۡنَهُمَا فَٱعۡبُدۡهُ وَٱصۡطَبِرۡ لِعِبَـٰدَتِهِۦۚ هَلۡ تَعۡلَمُ لَهُۥ سَمِیࣰّا ﴿٦٥﴾
65. El este Stăpânul cerurilor şi al pământului şi al celor ce se află între cele două. Adoră‑L pe El şi fii statornic în adorarea Lui! Oare mai ştii tu pe altcineva cu asemenea nume?(81)”
وَیَقُولُ ٱلۡإِنسَـٰنُ أَءِذَا مَا مِتُّ لَسَوۡفَ أُخۡرَجُ حَیًّا ﴿٦٦﴾
66. Şi zice omul(82): „Oare dacă am murit, voi mai fi eu iarăşi adus înapoi la viaţă?”
أَوَلَا یَذۡكُرُ ٱلۡإِنسَـٰنُ أَنَّا خَلَقۡنَـٰهُ مِن قَبۡلُ وَلَمۡ یَكُ شَیۡـࣰٔا ﴿٦٧﴾
67. Dar oare nu‑şi aduce omul aminte că Noi l‑am creat mai înainte, după ce el nu fusese nimic?
فَوَرَبِّكَ لَنَحۡشُرَنَّهُمۡ وَٱلشَّیَـٰطِینَ ثُمَّ لَنُحۡضِرَنَّهُمۡ حَوۡلَ جَهَنَّمَ جِثِیࣰّا ﴿٦٨﴾
68. Pe Domnul tău! Îi vom aduna pe ei şi pe şeitani, apoi îi vom aduce pe ei în genunchi, de jur împrejurul Gheenei.
ثُمَّ لَنَنزِعَنَّ مِن كُلِّ شِیعَةٍ أَیُّهُمۡ أَشَدُّ عَلَى ٱلرَّحۡمَـٰنِ عِتِیࣰّا ﴿٦٩﴾
69. Apoi îi vom scoate Noi din fiecare grup pe aceia care au fost cei mai înverşunaţi împotriva Celui Milostiv.
ثُمَّ لَنَحۡنُ أَعۡلَمُ بِٱلَّذِینَ هُمۡ أَوۡلَىٰ بِهَا صِلِیࣰّا ﴿٧٠﴾
70. Apoi, Noi ştim cel mai bine care dintre ei merită să fie arşi.
وَإِن مِّنكُمۡ إِلَّا وَارِدُهَاۚ كَانَ عَلَىٰ رَبِّكَ حَتۡمࣰا مَّقۡضِیࣰّا ﴿٧١﴾
71. Şi nu se află nimeni printre voi care să nu treacă pe acolo.(83) Aceasta este o hotărâre nestrămutată a Domnului tău.
ثُمَّ نُنَجِّی ٱلَّذِینَ ٱتَّقَواْ وَّنَذَرُ ٱلظَّـٰلِمِینَ فِیهَا جِثِیࣰّا ﴿٧٢﴾
72. După aceea, îi vom mântui Noi pe cei care au fost cu frică, iar pe cei nelegiuiţi îi vom lăsa acolo în genunchi(84).
وَإِذَا تُتۡلَىٰ عَلَیۡهِمۡ ءَایَـٰتُنَا بَیِّنَـٰتࣲ قَالَ ٱلَّذِینَ كَفَرُواْ لِلَّذِینَ ءَامَنُوۤاْ أَیُّ ٱلۡفَرِیقَیۡنِ خَیۡرࣱ مَّقَامࣰا وَأَحۡسَنُ نَدِیࣰّا ﴿٧٣﴾
73. Şi când li se citesc versetele Noastre cele limpezi, zic aceia care nu cred către aceia care cred: „Care din cele două grupuri are o situaţie mai bună şi o tovărăşie mai plăcută?”
وَكَمۡ أَهۡلَكۡنَا قَبۡلَهُم مِّن قَرۡنٍ هُمۡ أَحۡسَنُ أَثَـٰثࣰا وَرِءۡیࣰا ﴿٧٤﴾
74. Dar câte neamuri care îi întrec pe ei ca avere şi ca înfăţişare am nimicit Noi înaintea lor?!
قُلۡ مَن كَانَ فِی ٱلضَّلَـٰلَةِ فَلۡیَمۡدُدۡ لَهُ ٱلرَّحۡمَـٰنُ مَدًّاۚ حَتَّىٰۤ إِذَا رَأَوۡاْ مَا یُوعَدُونَ إِمَّا ٱلۡعَذَابَ وَإِمَّا ٱلسَّاعَةَ فَسَیَعۡلَمُونَ مَنۡ هُوَ شَرࣱّ مَّكَانࣰا وَأَضۡعَفُ جُندࣰا ﴿٧٥﴾
75. Spune: „Acelora care sunt în rătăcire Cel Milostiv le va prelungi zilele pentru un timp, până ce ei vor vedea fie chinul, fie Ceasul [cu care ei sunt ameninţaţi].(85) Atunci vor şti ei cine are loc mai rău şi cine este mai slab în oşteni(86).
وَیَزِیدُ ٱللَّهُ ٱلَّذِینَ ٱهۡتَدَوۡاْ هُدࣰىۗ وَٱلۡبَـٰقِیَـٰتُ ٱلصَّـٰلِحَـٰتُ خَیۡرٌ عِندَ رَبِّكَ ثَوَابࣰا وَخَیۡرࣱ مَّرَدًّا ﴿٧٦﴾
76. Allah va spori călăuzirea celor care sunt bine călăuziţi, iar faptele bune care rămân(87) vor avea mai bună răsplată de la Domnul tău şi o mai bună urmare(88).
أَفَرَءَیۡتَ ٱلَّذِی كَفَرَ بِـَٔایَـٰتِنَا وَقَالَ لَأُوتَیَنَّ مَالࣰا وَوَلَدًا ﴿٧٧﴾
77. L‑ai văzut pe acela care nu a crezut în versetele Noastre şi a zis „Mi se vor dărui mie(89) neîndoielnic avere şi copii?”
أَطَّلَعَ ٱلۡغَیۡبَ أَمِ ٱتَّخَذَ عِندَ ٱلرَّحۡمَـٰنِ عَهۡدࣰا ﴿٧٨﴾
78. Oare a pătruns el Necunoscutul sau a încheiat el un legământ cu Cel Milostiv?(90)
كَلَّاۚ سَنَكۡتُبُ مَا یَقُولُ وَنَمُدُّ لَهُۥ مِنَ ٱلۡعَذَابِ مَدࣰّا ﴿٧٩﴾
79. În nici un caz! Iar Noi vom scrie ceea ce spune şi‑i vom spori Noi chinul(91)
وَنَرِثُهُۥ مَا یَقُولُ وَیَأۡتِینَا فَرۡدࣰا ﴿٨٠﴾
80. Noi vom lua de la el moştenire ceea ce spune el(92) şi va veni la Noi singur.
وَٱتَّخَذُواْ مِن دُونِ ٱللَّهِ ءَالِهَةࣰ لِّیَكُونُواْ لَهُمۡ عِزࣰّا ﴿٨١﴾
81. Ei şi‑au făcut alţi zei în locul lui Allah, ca să le fie lor apărători [împotriva pedepsei].
كَلَّاۚ سَیَكۡفُرُونَ بِعِبَادَتِهِمۡ وَیَكُونُونَ عَلَیۡهِمۡ ضِدًّا ﴿٨٢﴾
82. Dar dimpotrivă! [Aceşti zei] se vor lepăda de adorarea lor şi le vor fi lor duşmani.
أَلَمۡ تَرَ أَنَّاۤ أَرۡسَلۡنَا ٱلشَّیَـٰطِینَ عَلَى ٱلۡكَـٰفِرِینَ تَؤُزُّهُمۡ أَزࣰّا ﴿٨٣﴾
83. Tu nu ai văzut că Noi am trimis şeitanii asupra necredincioşilor ca să‑i aţâţe pe ei cu furie?
فَلَا تَعۡجَلۡ عَلَیۡهِمۡۖ إِنَّمَا نَعُدُّ لَهُمۡ عَدࣰّا ﴿٨٤﴾
84. Deci nu te grăbi împotriva lor(93)! Noi ţinem socoteala precisă [a tuturor faptelor lor].
یَوۡمَ نَحۡشُرُ ٱلۡمُتَّقِینَ إِلَى ٱلرَّحۡمَـٰنِ وَفۡدࣰا ﴿٨٥﴾
85. În Ziua în care îi vom aduna pe cei cu frică la Cel Milostiv, venind grupuri,(94)
وَنَسُوقُ ٱلۡمُجۡرِمِینَ إِلَىٰ جَهَنَّمَ وِرۡدࣰا ﴿٨٦﴾
86. Şi‑i vom mâna pe nelegiuiţi către Gheena ca [pe o turmă] la adăpătoare,
لَّا یَمۡلِكُونَ ٱلشَّفَـٰعَةَ إِلَّا مَنِ ٱتَّخَذَ عِندَ ٱلرَّحۡمَـٰنِ عَهۡدࣰا ﴿٨٧﴾
87. Ei nu vor putea mijloci, afară de aceia care au făcut un legământ faţă de Cel Milostiv!(95)
وَقَالُواْ ٱتَّخَذَ ٱلرَّحۡمَـٰنُ وَلَدࣰا ﴿٨٨﴾
88. Şi ei(96) z ic: „Cel M ilostiv ş i‑a l uat un fiu!(97)”
تَكَادُ ٱلسَّمَـٰوَ ٰتُ یَتَفَطَّرۡنَ مِنۡهُ وَتَنشَقُّ ٱلۡأَرۡضُ وَتَخِرُّ ٱلۡجِبَالُ هَدًّا ﴿٩٠﴾
90. Aproape că ce‑rurile se crapă de aceste [vorbe], pământul se despică şi munţii se prăbuşesc în fărâme,
وَمَا یَنۢبَغِی لِلرَّحۡمَـٰنِ أَن یَتَّخِذَ وَلَدًا ﴿٩٢﴾
92. În vreme ce nu se cuvine ca Cel Milostiv să‑şi ia un fiu!
إِن كُلُّ مَن فِی ٱلسَّمَـٰوَ ٰتِ وَٱلۡأَرۡضِ إِلَّاۤ ءَاتِی ٱلرَّحۡمَـٰنِ عَبۡدࣰا ﴿٩٣﴾
93. Toţi cei care se află în ceruri şi pre pământ vor veni la Cel Milostiv ca robi,
وَكُلُّهُمۡ ءَاتِیهِ یَوۡمَ ٱلۡقِیَـٰمَةِ فَرۡدًا ﴿٩٥﴾
95. Şi fiecare dintre ei va veni la El în Ziua Învierii singur(98).
إِنَّ ٱلَّذِینَ ءَامَنُواْ وَعَمِلُواْ ٱلصَّـٰلِحَـٰتِ سَیَجۡعَلُ لَهُمُ ٱلرَّحۡمَـٰنُ وُدࣰّا ﴿٩٦﴾
96. Acelora care cred şi săvârşesc fapte bune Cel Milostiv le va arăta iubire.
فَإِنَّمَا یَسَّرۡنَـٰهُ بِلِسَانِكَ لِتُبَشِّرَ بِهِ ٱلۡمُتَّقِینَ وَتُنذِرَ بِهِۦ قَوۡمࣰا لُّدࣰّا ﴿٩٧﴾
97. Şi Noi l‑am făcut uşor, în limba ta, pentru ca tu să‑i binevesteşti prin el pe cei cu frică(99) şi să previi prin el un neam neînduplecat(100).