مَاۤ أَنزَلۡنَا عَلَیۡكَ ٱلۡقُرۡءَانَ لِتَشۡقَىٰۤ ﴿٢﴾
2. Noi nu ţi‑am pogorât Coranul pentru ca tu să fii nefericit,(2)
تَنزِیلࣰا مِّمَّنۡ خَلَقَ ٱلۡأَرۡضَ وَٱلسَّمَـٰوَ ٰتِ ٱلۡعُلَى ﴿٤﴾
4. [Şi ca] o revelaţie de la Acela care a creat pământul şi cerurile cele înalte.
لَهُۥ مَا فِی ٱلسَّمَـٰوَ ٰتِ وَمَا فِی ٱلۡأَرۡضِ وَمَا بَیۡنَهُمَا وَمَا تَحۡتَ ٱلثَّرَىٰ ﴿٦﴾
6. Ale Lui sunt cele din ceruri şi cele de pre pământ, precum şi cele care se află între cele două şi sub ţărână.(3)
وَإِن تَجۡهَرۡ بِٱلۡقَوۡلِ فَإِنَّهُۥ یَعۡلَمُ ٱلسِّرَّ وَأَخۡفَى ﴿٧﴾
7. Şi dacă tu rosteşti vorbele cu glas tare, El ştie, [neîndoielnic], taina şi ceea ce este chiar şi mai ascuns(4).
ٱللَّهُ لَاۤ إِلَـٰهَ إِلَّا هُوَۖ لَهُ ٱلۡأَسۡمَاۤءُ ٱلۡحُسۡنَىٰ ﴿٨﴾
8. Allah! Nu există altă divinitate în afară de El! Ale Lui sunt numele cele mai frumoase(5)!
إِذۡ رَءَا نَارࣰا فَقَالَ لِأَهۡلِهِ ٱمۡكُثُوۤاْ إِنِّیۤ ءَانَسۡتُ نَارࣰا لَّعَلِّیۤ ءَاتِیكُم مِّنۡهَا بِقَبَسٍ أَوۡ أَجِدُ عَلَى ٱلنَّارِ هُدࣰى ﴿١٠﴾
10. Când a văzut el un foc şi a zis către familia lui: „Rămâneţi [aici]! Eu văd un foc! Poate că o să vă aduc un tăciune de la el sau voi afla la foc călăuzire!”.
فَلَمَّاۤ أَتَىٰهَا نُودِیَ یَـٰمُوسَىٰۤ ﴿١١﴾
11. Şi când a ajuns la el(6), a fost el strigat: „O, Moise!
إِنِّیۤ أَنَا۠ رَبُّكَ فَٱخۡلَعۡ نَعۡلَیۡكَ إِنَّكَ بِٱلۡوَادِ ٱلۡمُقَدَّسِ طُوࣰى ﴿١٢﴾
12. Eu sunt Stăpânul tău! Scoate‑ţi încălţările tale, căci tu te afli în valea cea sfântă, Tuwa!
وَأَنَا ٱخۡتَرۡتُكَ فَٱسۡتَمِعۡ لِمَا یُوحَىٰۤ ﴿١٣﴾
13. Eu te‑am ales(7), deci ascultă la ceea ce ţi se revelează!
إِنَّنِیۤ أَنَا ٱللَّهُ لَاۤ إِلَـٰهَ إِلَّاۤ أَنَا۠ فَٱعۡبُدۡنِی وَأَقِمِ ٱلصَّلَوٰةَ لِذِكۡرِیۤ ﴿١٤﴾
14. Eu sunt Allah şi nu există altă divinitatea în afară de Mine! Aşadar, venerează‑Mă(8) şi împlineşte Rugăciunea [As‑Salat], pentru pomenirea Mea(9)!
إِنَّ ٱلسَّاعَةَ ءَاتِیَةٌ أَكَادُ أُخۡفِیهَا لِتُجۡزَىٰ كُلُّ نَفۡسِۭ بِمَا تَسۡعَىٰ ﴿١٥﴾
15. Ceasul va sosi – de‑abia îl mai ţin ascuns – pentru ca fiecare suflet să fie răsplătit după cum se osteneşte!
فَلَا یَصُدَّنَّكَ عَنۡهَا مَن لَّا یُؤۡمِنُ بِهَا وَٱتَّبَعَ هَوَىٰهُ فَتَرۡدَىٰ ﴿١٦﴾
16. Şi să nu te abată de la el(10) acela care nu crede în el şi urmează poftei sale, pentru ca să nu pieri!
قَالَ هِیَ عَصَایَ أَتَوَكَّؤُاْ عَلَیۡهَا وَأَهُشُّ بِهَا عَلَىٰ غَنَمِی وَلِیَ فِیهَا مَـَٔارِبُ أُخۡرَىٰ ﴿١٨﴾
18. A răspuns el(11): „Acesta este toiagul meu, pe care mă sprijin şi cu care scutur frunze pentru oile mele şi de la care mai am şi alte foloase”.
فَأَلۡقَىٰهَا فَإِذَا هِیَ حَیَّةࣱ تَسۡعَىٰ ﴿٢٠﴾
20. L‑a aruncat şi iată‑l [preschimbat într‑] un şarpe ce se târa.
قَالَ خُذۡهَا وَلَا تَخَفۡۖ سَنُعِیدُهَا سِیرَتَهَا ٱلۡأُولَىٰ ﴿٢١﴾
21. A zis(13): „Ia‑l, fără să te temi, căci Noi îl vom readuce la prima sa stare!(14)
وَٱضۡمُمۡ یَدَكَ إِلَىٰ جَنَاحِكَ تَخۡرُجۡ بَیۡضَاۤءَ مِنۡ غَیۡرِ سُوۤءٍ ءَایَةً أُخۡرَىٰ ﴿٢٢﴾
22. Şi strânge mâna ta la subsuoară! Ea va ieşi albă, fără nici o vătămare – o altă minune,
لِنُرِیَكَ مِنۡ ءَایَـٰتِنَا ٱلۡكُبۡرَى ﴿٢٣﴾
23. Pentru ca să‑ţi arătăm [şi altele] din minunile Noastre cele mai mari!
ٱذۡهَبۡ إِلَىٰ فِرۡعَوۡنَ إِنَّهُۥ طَغَىٰ ﴿٢٤﴾
24. Şi purcede tu către Faraon,(15) căci el întrece orice măsură!”
قَالَ رَبِّ ٱشۡرَحۡ لِی صَدۡرِی ﴿٢٥﴾
25. A zis(16): „Doamne, deschide‑mi mie pieptul(17)
وَٱحۡلُلۡ عُقۡدَةࣰ مِّن لِّسَانِی ﴿٢٧﴾
27. Şi dezleagă‑mi nodul limbii mele(18),
وَٱجۡعَل لِّی وَزِیرࣰا مِّنۡ أَهۡلِی ﴿٢٩﴾
29. Şi dă‑mi mie un sfetnic din familia mea(19),
وَأَشۡرِكۡهُ فِیۤ أَمۡرِی ﴿٣٢﴾
32. Şi fă‑l pe el părtaş la lucrul meu(20),
إِنَّكَ كُنتَ بِنَا بَصِیرࣰا ﴿٣٥﴾
35. Iar Tu întotdeauna ne‑ai văzut pe noi, [ştiind astfel tot ceea ce noi facem](21)!”
قَالَ قَدۡ أُوتِیتَ سُؤۡلَكَ یَـٰمُوسَىٰ ﴿٣٦﴾
36. A zis(22): „Cererea ta a fost împlinită, Moise!
وَلَقَدۡ مَنَنَّا عَلَیۡكَ مَرَّةً أُخۡرَىٰۤ ﴿٣٧﴾
37. Şi Noi ţi‑am mai dăruit graţia Noastră şi altă dată,
إِذۡ أَوۡحَیۡنَاۤ إِلَىٰۤ أُمِّكَ مَا یُوحَىٰۤ ﴿٣٨﴾
38. Când i‑am revelat mamei tale ceea ce a fost revelat:
أَنِ ٱقۡذِفِیهِ فِی ٱلتَّابُوتِ فَٱقۡذِفِیهِ فِی ٱلۡیَمِّ فَلۡیُلۡقِهِ ٱلۡیَمُّ بِٱلسَّاحِلِ یَأۡخُذۡهُ عَدُوࣱّ لِّی وَعَدُوࣱّ لَّهُۥۚ وَأَلۡقَیۡتُ عَلَیۡكَ مَحَبَّةࣰ مِّنِّی وَلِتُصۡنَعَ عَلَىٰ عَیۡنِیۤ ﴿٣٩﴾
39. „Aşează‑l pe el într‑un sicriaş şi aruncă‑l pe el în valuri, pentru ca apoi apa fluviului să‑l arunce la mal, de unde îl va lua un duşman al Meu şi duşman al lui!” Şi am pogorât asupra ta dragostea Mea [şi să fi iubit şi de ceilalţi], pentru ca tu să fii crescut sub ochii Mei.(23)
إِذۡ تَمۡشِیۤ أُخۡتُكَ فَتَقُولُ هَلۡ أَدُلُّكُمۡ عَلَىٰ مَن یَكۡفُلُهُۥۖ فَرَجَعۡنَـٰكَ إِلَىٰۤ أُمِّكَ كَیۡ تَقَرَّ عَیۡنُهَا وَلَا تَحۡزَنَۚ وَقَتَلۡتَ نَفۡسࣰا فَنَجَّیۡنَـٰكَ مِنَ ٱلۡغَمِّ وَفَتَنَّـٰكَ فُتُونࣰاۚ فَلَبِثۡتَ سِنِینَ فِیۤ أَهۡلِ مَدۡیَنَ ثُمَّ جِئۡتَ عَلَىٰ قَدَرࣲ یَـٰمُوسَىٰ ﴿٤٠﴾
40. Şi iată cum sora ta mergea, [urmându‑te], şi a zis ea: „Să vă arăt eu pe cineva care să‑l întreţină(24) şi să‑l crească?” Şi te‑am înapoiat Noi mamei tale, pentru ca ea să se bucure şi să nu mai fie mâhnită! [Şi atunci când] ai ucis un suflet,(25) Noi te‑am mântuit de întristare. Şi te‑am încercat Noi în fel şi chip. Apoi tu ai rămas ani în şir printre neamul din Madyan(26). Apoi ai venit [aici], aşa cum a fost orânduiala, Moise!
وَٱصۡطَنَعۡتُكَ لِنَفۡسِی ﴿٤١﴾
41. Şi te‑am ales Eu pentru [slujirea] Mea.(27)
ٱذۡهَبۡ أَنتَ وَأَخُوكَ بِـَٔایَـٰتِی وَلَا تَنِیَا فِی ذِكۡرِی ﴿٤٢﴾
42. Pleacă tu împreună cu fratele tău, cu minunile Mele, şi să nu încetaţi să Mă pomeniţi pe Mine!
ٱذۡهَبَاۤ إِلَىٰ فِرۡعَوۡنَ إِنَّهُۥ طَغَىٰ ﴿٤٣﴾
43. Duceţi‑vă la Faraon,(28) căci el a întrecut orice măsură!
فَقُولَا لَهُۥ قَوۡلࣰا لَّیِّنࣰا لَّعَلَّهُۥ یَتَذَكَّرُ أَوۡ یَخۡشَىٰ ﴿٤٤﴾
44. Şi spuneţi‑i lui vorbe blânde! Poate că el îşi va aduce aminte sau se va teme(29)!”
قَالَا رَبَّنَاۤ إِنَّنَا نَخَافُ أَن یَفۡرُطَ عَلَیۡنَاۤ أَوۡ أَن یَطۡغَىٰ ﴿٤٥﴾
45. Au zis ei(30): „Doamne, ne e frică să nu ne pedepsească degrabă şi să nu întreacă măsura(31)”.
قَالَ لَا تَخَافَاۤۖ إِنَّنِی مَعَكُمَاۤ أَسۡمَعُ وَأَرَىٰ ﴿٤٦﴾
46. A zis(32): „Nu vă fie frică! Eu sunt lângă voi. Aud şi văd.
فَأۡتِیَاهُ فَقُولَاۤ إِنَّا رَسُولَا رَبِّكَ فَأَرۡسِلۡ مَعَنَا بَنِیۤ إِسۡرَ ٰۤءِیلَ وَلَا تُعَذِّبۡهُمۡۖ قَدۡ جِئۡنَـٰكَ بِـَٔایَةࣲ مِّن رَّبِّكَۖ وَٱلسَّلَـٰمُ عَلَىٰ مَنِ ٱتَّبَعَ ٱلۡهُدَىٰۤ ﴿٤٧﴾
47. Deci mergeţi la el şi ziceţi: „Noi suntem solii Domnului tău. Trimite‑i pe fiii lui Israel împreună cu noi şi nu‑i mai chinui!(33) Venim la tine cu un semn de la Domnul tău. Pacea asupra aceluia care urmează calea cea dreaptă!
إِنَّا قَدۡ أُوحِیَ إِلَیۡنَاۤ أَنَّ ٱلۡعَذَابَ عَلَىٰ مَن كَذَّبَ وَتَوَلَّىٰ ﴿٤٨﴾
48. Ni s‑a revelat nouă că osânda este pentru acela care tăgăduieşte credinţa şi îi întoarce spatele”!
قَالَ فَمَن رَّبُّكُمَا یَـٰمُوسَىٰ ﴿٤٩﴾
49. Atunci a zis(34): „Şi cine este Domnul vostru, Moise?”
قَالَ رَبُّنَا ٱلَّذِیۤ أَعۡطَىٰ كُلَّ شَیۡءٍ خَلۡقَهُۥ ثُمَّ هَدَىٰ ﴿٥٠﴾
50. I‑a răspuns el(35): „Domnul nostru este acela care a dat fiecăruia firea sa şi apoi l‑a călăuzit(36)”.
قَالَ فَمَا بَالُ ٱلۡقُرُونِ ٱلۡأُولَىٰ ﴿٥١﴾
51. Atunci l‑a întrebat(37): „Şi ce spui despre neamurile cele vechi?”
قَالَ عِلۡمُهَا عِندَ رَبِّی فِی كِتَـٰبࣲۖ لَّا یَضِلُّ رَبِّی وَلَا یَنسَى ﴿٥٢﴾
52. I‑a răspuns(38): „Ştiinţa despre ele se află la Domnul meu într‑o carte(39). Domnul meu nu greşeşte şi nu uită.
ٱلَّذِی جَعَلَ لَكُمُ ٱلۡأَرۡضَ مَهۡدࣰا وَسَلَكَ لَكُمۡ فِیهَا سُبُلࣰا وَأَنزَلَ مِنَ ٱلسَّمَاۤءِ مَاۤءࣰ فَأَخۡرَجۡنَا بِهِۦۤ أَزۡوَ ٰجࣰا مِّن نَّبَاتࣲ شَتَّىٰ ﴿٥٣﴾
53. El este acela care v‑a făcut pământul ca leagăn(40) şi v‑a făcut vouă pe el drumuri şi a pogorât apa din cer.” Şi prin ea am făcut să răsară soiuri de felurite plante.
كُلُواْ وَٱرۡعَوۡاْ أَنۡعَـٰمَكُمۡۚ إِنَّ فِی ذَ ٰلِكَ لَـَٔایَـٰتࣲ لِّأُوْلِی ٱلنُّهَىٰ ﴿٥٤﴾
54. Mâncaţi şi lăsaţi să pască vitele voastre(41)! Întru aceasta sunt semne pentru cei dăruiţi cu minte.
۞ مِنۡهَا خَلَقۡنَـٰكُمۡ وَفِیهَا نُعِیدُكُمۡ وَمِنۡهَا نُخۡرِجُكُمۡ تَارَةً أُخۡرَىٰ ﴿٥٥﴾
55. Din el(42) v‑am creat(43), în el vă vom întoarce şi din el vă vom scoate încă o dată”.
وَلَقَدۡ أَرَیۡنَـٰهُ ءَایَـٰتِنَا كُلَّهَا فَكَذَّبَ وَأَبَىٰ ﴿٥٦﴾
56. Şi i‑am arătat Noi(44) toate semnele Noastre, însă el le‑a tăgăduit şi nu a voit [să creadă](45).
قَالَ أَجِئۡتَنَا لِتُخۡرِجَنَا مِنۡ أَرۡضِنَا بِسِحۡرِكَ یَـٰمُوسَىٰ ﴿٥٧﴾
57. Şi a zis el(46): „Ai venit la noi ca să ne scoţi din pământul nostru cu vrăjile tale, Moise!
فَلَنَأۡتِیَنَّكَ بِسِحۡرࣲ مِّثۡلِهِۦ فَٱجۡعَلۡ بَیۡنَنَا وَبَیۡنَكَ مَوۡعِدࣰا لَّا نُخۡلِفُهُۥ نَحۡنُ وَلَاۤ أَنتَ مَكَانࣰا سُوࣰى ﴿٥٨﴾
58. Îţi vom aduce şi noi vrăji asemenea lor. Deci hotărăşte între noi şi tine o întâlnire de la care să nu lipsim nici noi, nici tu, într‑un loc convenabil!”
قَالَ مَوۡعِدُكُمۡ یَوۡمُ ٱلزِّینَةِ وَأَن یُحۡشَرَ ٱلنَّاسُ ضُحࣰى ﴿٥٩﴾
59. A zis(47): „Întâlnirea cu voi va fi în ziua de sărbătoare şi lumea să se adune dimineaţa!”
فَتَوَلَّىٰ فِرۡعَوۡنُ فَجَمَعَ كَیۡدَهُۥ ثُمَّ أَتَىٰ ﴿٦٠﴾
60. Şi a plecat Faraon, a adunat vicleşugul său(48) şi apoi s‑a întors [la întâlnire].
قَالَ لَهُم مُّوسَىٰ وَیۡلَكُمۡ لَا تَفۡتَرُواْ عَلَى ٱللَّهِ كَذِبࣰا فَیُسۡحِتَكُم بِعَذَابࣲۖ وَقَدۡ خَابَ مَنِ ٱفۡتَرَىٰ ﴿٦١﴾
61. Le‑a zis Moise: „Vai vouă! Nu născociţi minciună împotriva lui Allah, căci vă va nimici cu pedeapsa Lui! Iar aceia care vor născoci, vor pierde!”
فَتَنَـٰزَعُوۤاْ أَمۡرَهُم بَیۡنَهُمۡ وَأَسَرُّواْ ٱلنَّجۡوَىٰ ﴿٦٢﴾
62. Şi au discutat ei între ei(49) despre lucrul lor, dar au ţinut aceasta într‑ascuns.
قَالُوۤاْ إِنۡ هَـٰذَ ٰنِ لَسَـٰحِرَ ٰنِ یُرِیدَانِ أَن یُخۡرِجَاكُم مِّنۡ أَرۡضِكُم بِسِحۡرِهِمَا وَیَذۡهَبَا بِطَرِیقَتِكُمُ ٱلۡمُثۡلَىٰ ﴿٦٣﴾
63. Apoi au zis ei(50): „Aceştia sunt doi vrăjitori care voiesc să vă alunge din pământul vostru cu farmecele lor şi să vă ia rânduiala voastră cea desăvârşită.
فَأَجۡمِعُواْ كَیۡدَكُمۡ ثُمَّ ٱئۡتُواْ صَفࣰّاۚ وَقَدۡ أَفۡلَحَ ٱلۡیَوۡمَ مَنِ ٱسۡتَعۡلَىٰ ﴿٦٤﴾
64. Adunaţi‑vă, aşadar, vicleşugul vostru şi veniţi într‑un singur rând, căci astăzi va izbândi acela care va fi deasupra!”
قَالُواْ یَـٰمُوسَىٰۤ إِمَّاۤ أَن تُلۡقِیَ وَإِمَّاۤ أَن نَّكُونَ أَوَّلَ مَنۡ أَلۡقَىٰ ﴿٦٥﴾
65. Apoi au zis(51): „O, Moise, arunci tu [primul, toiagul tău] sau vom fi noi primii care aruncă?”
قَالَ بَلۡ أَلۡقُواْۖ فَإِذَا حِبَالُهُمۡ وَعِصِیُّهُمۡ یُخَیَّلُ إِلَیۡهِ مِن سِحۡرِهِمۡ أَنَّهَا تَسۡعَىٰ ﴿٦٦﴾
66. El(52) a zis: „Ba aruncaţi voi!” Şi i s‑a părut lui că funiile şi toiegele lor(53) se târăsc în urma vrăjii lor.
فَأَوۡجَسَ فِی نَفۡسِهِۦ خِیفَةࣰ مُّوسَىٰ ﴿٦٧﴾
67. Şi Moise a simţit oarecare teamă în sufletul său.
قُلۡنَا لَا تَخَفۡ إِنَّكَ أَنتَ ٱلۡأَعۡلَىٰ ﴿٦٨﴾
68. Atunci i‑am zis Noi: „Nu te teme, căci tu vei fi deasupra!
وَأَلۡقِ مَا فِی یَمِینِكَ تَلۡقَفۡ مَا صَنَعُوۤاْۖ إِنَّمَا صَنَعُواْ كَیۡدُ سَـٰحِرࣲۖ وَلَا یُفۡلِحُ ٱلسَّاحِرُ حَیۡثُ أَتَىٰ ﴿٦٩﴾
69. Aruncă ce ai în dreapta ta şi aceasta va înghiţi ce au făcut ei, căci ei au făcut doar vicleşug de vrăjitor, iar vrăjitorul nu va izbândi, oriunde ar fi el!”.
فَأُلۡقِیَ ٱلسَّحَرَةُ سُجَّدࣰا قَالُوۤاْ ءَامَنَّا بِرَبِّ هَـٰرُونَ وَمُوسَىٰ ﴿٧٠﴾
70. Şi vrăjitorii s‑au aruncat, prosternându‑se, şi au zis: „Noi credem în Domnul lui Aaron şi Moise!”.
قَالَ ءَامَنتُمۡ لَهُۥ قَبۡلَ أَنۡ ءَاذَنَ لَكُمۡۖ إِنَّهُۥ لَكَبِیرُكُمُ ٱلَّذِی عَلَّمَكُمُ ٱلسِّحۡرَۖ فَلَأُقَطِّعَنَّ أَیۡدِیَكُمۡ وَأَرۡجُلَكُم مِّنۡ خِلَـٰفࣲ وَلَأُصَلِّبَنَّكُمۡ فِی جُذُوعِ ٱلنَّخۡلِ وَلَتَعۡلَمُنَّ أَیُّنَاۤ أَشَدُّ عَذَابࣰا وَأَبۡقَىٰ ﴿٧١﴾
71. A zis(54): „Credeţi în el înainte ca eu să vă îngădui? El este mai marele vostru, care v‑a învăţat vrăjitoria! Eu vă voi tăia mâinile şi picioarele voastre în cruciş şi vă voi răstigni de trunchiurile palmierilor şi astfel veţi şti voi care dintre noi este mai aspru şi mai statornic în chin!”
قَالُواْ لَن نُّؤۡثِرَكَ عَلَىٰ مَا جَاۤءَنَا مِنَ ٱلۡبَیِّنَـٰتِ وَٱلَّذِی فَطَرَنَاۖ فَٱقۡضِ مَاۤ أَنتَ قَاضٍۖ إِنَّمَا تَقۡضِی هَـٰذِهِ ٱلۡحَیَوٰةَ ٱلدُّنۡیَاۤ ﴿٧٢﴾
72. Au zis ei: „Noi nu te putem ţine mai presus(55) decât dovezile limpezi care ne‑au venit(56) şi decât Cel care ne‑a creat! Hotărăşte ceea ce vrei să hotărăşti, dar tu nu vei hotărî decât în această viaţă a lumii!
إِنَّاۤ ءَامَنَّا بِرَبِّنَا لِیَغۡفِرَ لَنَا خَطَـٰیَـٰنَا وَمَاۤ أَكۡرَهۡتَنَا عَلَیۡهِ مِنَ ٱلسِّحۡرِۗ وَٱللَّهُ خَیۡرࣱ وَأَبۡقَىٰۤ ﴿٧٣﴾
73. Noi credem în Domnul nostru, pentru ca El să ne ierte păcatele noastre şi vrăjitoria la care ne‑ai nevoit!” Iar Allah este mai bun [la răsplată] şi mai statornic [la pedeapsă].
إِنَّهُۥ مَن یَأۡتِ رَبَّهُۥ مُجۡرِمࣰا فَإِنَّ لَهُۥ جَهَنَّمَ لَا یَمُوتُ فِیهَا وَلَا یَحۡیَىٰ ﴿٧٤﴾
74. Cel ce vine nelegiuit la Domnul său, acela va avea parte de Gheena, în care el nici nu va muri, dar nici nu va trăi.
وَمَن یَأۡتِهِۦ مُؤۡمِنࣰا قَدۡ عَمِلَ ٱلصَّـٰلِحَـٰتِ فَأُوْلَـٰۤىِٕكَ لَهُمُ ٱلدَّرَجَـٰتُ ٱلۡعُلَىٰ ﴿٧٥﴾
75. Iar aceia care vin la El credincioşi şi care au săvârşit fapte bune, aceia vor avea treptele cele mai înalte,
جَنَّـٰتُ عَدۡنࣲ تَجۡرِی مِن تَحۡتِهَا ٱلۡأَنۡهَـٰرُ خَـٰلِدِینَ فِیهَاۚ وَذَ ٰلِكَ جَزَاۤءُ مَن تَزَكَّىٰ ﴿٧٦﴾
76. Grădinile Edenului, pe sub care curg pâraie. Veşnic vor avea ei sălaş în ele, căci aceasta este răsplata acelora care s‑au curăţit(57)”.
وَلَقَدۡ أَوۡحَیۡنَاۤ إِلَىٰ مُوسَىٰۤ أَنۡ أَسۡرِ بِعِبَادِی فَٱضۡرِبۡ لَهُمۡ طَرِیقࣰا فِی ٱلۡبَحۡرِ یَبَسࣰا لَّا تَخَـٰفُ دَرَكࣰا وَلَا تَخۡشَىٰ ﴿٧٧﴾
77. I‑am revelat Noi lui Moise: „Purcede noaptea cu robii Mei şi croieşte‑le lor un drum uscat prin mare! Nu‑ţi fie teamă că vei fi ajuns din urmă(58) şi nu‑ţi fie frică!”
فَأَتۡبَعَهُمۡ فِرۡعَوۡنُ بِجُنُودِهِۦ فَغَشِیَهُم مِّنَ ٱلۡیَمِّ مَا غَشِیَهُمۡ ﴿٧٨﴾
78. Şi a pornit Faraon pe urma lor cu oştenii săi, dar marea i‑a cuprins pe ei şi i‑a acoperit cu totul.
وَأَضَلَّ فِرۡعَوۡنُ قَوۡمَهُۥ وَمَا هَدَىٰ ﴿٧٩﴾
79. Însă Faraon a dus poporul său în rătăcire(59) şi nu l‑a călăuzit pe drumul cel bun.
یَـٰبَنِیۤ إِسۡرَ ٰۤءِیلَ قَدۡ أَنجَیۡنَـٰكُم مِّنۡ عَدُوِّكُمۡ وَوَ ٰعَدۡنَـٰكُمۡ جَانِبَ ٱلطُّورِ ٱلۡأَیۡمَنَ وَنَزَّلۡنَا عَلَیۡكُمُ ٱلۡمَنَّ وَٱلسَّلۡوَىٰ ﴿٨٠﴾
80. O, fii ai lui Israel, Noi v‑am mântuit de vrăjmaşul vostru(60) şi v‑am orânduit vouă întâlnire la coasta cea din dreapta a Muntelui! Şi am pogorât asupra voastră mana şi prepeliţele!
كُلُواْ مِن طَیِّبَـٰتِ مَا رَزَقۡنَـٰكُمۡ وَلَا تَطۡغَوۡاْ فِیهِ فَیَحِلَّ عَلَیۡكُمۡ غَضَبِیۖ وَمَن یَحۡلِلۡ عَلَیۡهِ غَضَبِی فَقَدۡ هَوَىٰ ﴿٨١﴾
81. „Mâncaţi din bunătăţile cu care v‑am înzestrat, însă nu întreceţi măsura întru aceasta, ca să nu vă lovească mânia Mea, căci, cel pe care‑l loveşte mânia Mea, este pierdut!
وَإِنِّی لَغَفَّارࣱ لِّمَن تَابَ وَءَامَنَ وَعَمِلَ صَـٰلِحࣰا ثُمَّ ٱهۡتَدَىٰ ﴿٨٢﴾
82. Eu sunt iertător cu acela care se căieşte,(61) crede şi împlineşte fapte bune şi apoi se lasă călăuzit pe calea cea bună”.
۞ وَمَاۤ أَعۡجَلَكَ عَن قَوۡمِكَ یَـٰمُوسَىٰ ﴿٨٣﴾
83. „Şi de ce te‑ai grăbit [să te îndepărtezi] de neamul tău, Moise?”
قَالَ هُمۡ أُوْلَاۤءِ عَلَىٰۤ أَثَرِی وَعَجِلۡتُ إِلَیۡكَ رَبِّ لِتَرۡضَىٰ ﴿٨٤﴾
84. A zis(62): „Ei sunt pe urmele mele şi eu am grăbit spre Tine, Doamne, pentru ca să fii mulţumit”(63).
قَالَ فَإِنَّا قَدۡ فَتَنَّا قَوۡمَكَ مِنۢ بَعۡدِكَ وَأَضَلَّهُمُ ٱلسَّامِرِیُّ ﴿٨٥﴾
85. A zis(64): „Noi am pus neamul tău la încercare, după tine(65), şi As‑Samiri(66) l‑a dus pe el în rătăcire”.
فَرَجَعَ مُوسَىٰۤ إِلَىٰ قَوۡمِهِۦ غَضۡبَـٰنَ أَسِفࣰاۚ قَالَ یَـٰقَوۡمِ أَلَمۡ یَعِدۡكُمۡ رَبُّكُمۡ وَعۡدًا حَسَنًاۚ أَفَطَالَ عَلَیۡكُمُ ٱلۡعَهۡدُ أَمۡ أَرَدتُّمۡ أَن یَحِلَّ عَلَیۡكُمۡ غَضَبࣱ مِّن رَّبِّكُمۡ فَأَخۡلَفۡتُم مَّوۡعِدِی ﴿٨٦﴾
86. Atunci s‑a întors Moise la neamul său, mânios şi mâhnit, şi a zis: „O, neam al meu! Nu v‑a făcut Domnul vostru frumoasă făgăduire?(67) Legământul a fost prea lung pentru voi(68) sau aţi vrut să se abată asupra voastră mânia Domnului vostru şi de aceea aţi călcat făgăduinţa(69) făcută mie?”
قَالُواْ مَاۤ أَخۡلَفۡنَا مَوۡعِدَكَ بِمَلۡكِنَا وَلَـٰكِنَّا حُمِّلۡنَاۤ أَوۡزَارࣰا مِّن زِینَةِ ٱلۡقَوۡمِ فَقَذَفۡنَـٰهَا فَكَذَ ٰلِكَ أَلۡقَى ٱلسَّامِرِیُّ ﴿٨٧﴾
87. Ei au zis: „Noi nu am călcat făgăduinţa dată ţie cu voia noastră(70), însă noi am fost încărcaţi cu sarcini de podoabe ale neamului [lui Faraon] şi le‑am aruncat noi [în foc](71) şi asemenea le‑a aruncat şi As‑Samiri”.
فَأَخۡرَجَ لَهُمۡ عِجۡلࣰا جَسَدࣰا لَّهُۥ خُوَارࣱ فَقَالُواْ هَـٰذَاۤ إِلَـٰهُكُمۡ وَإِلَـٰهُ مُوسَىٰ فَنَسِیَ ﴿٨٨﴾
88. Şi le‑a scos(72) lor un viţel – un corp [neînsufleţit] cu muget – şi ei au zis(73): „Acesta este Domnul vostru şi Domnul lui Moise, însă el l‑a uitat”(74).
أَفَلَا یَرَوۡنَ أَلَّا یَرۡجِعُ إِلَیۡهِمۡ قَوۡلࣰا وَلَا یَمۡلِكُ لَهُمۡ ضَرࣰّا وَلَا نَفۡعࣰا ﴿٨٩﴾
89. Oare n‑au văzut ei că el nu le răspundea cu nici o vorbă şi că el nu avea putere să le facă lor un rău sau să le fie spre folos?
وَلَقَدۡ قَالَ لَهُمۡ هَـٰرُونُ مِن قَبۡلُ یَـٰقَوۡمِ إِنَّمَا فُتِنتُم بِهِۦۖ وَإِنَّ رَبَّكُمُ ٱلرَّحۡمَـٰنُ فَٱتَّبِعُونِی وَأَطِیعُوۤاْ أَمۡرِی ﴿٩٠﴾
90. Şi le zisese şi Aaron mai înainte(75): „O, neam al meu! Voi aţi fost numai ispitiţi prin aceasta(76)! Însă Domnul vostru cu adevărat este Cel Milostiv. Aşadar, urmaţi‑mă şi ascultaţi de porunca mea!(77)”
قَالُواْ لَن نَّبۡرَحَ عَلَیۡهِ عَـٰكِفِینَ حَتَّىٰ یَرۡجِعَ إِلَیۡنَا مُوسَىٰ ﴿٩١﴾
91. Dar ei au răspuns: „Vom rămâne adoratori ai lui până ce se va întoarce Moise la noi”.
قَالَ یَـٰهَـٰرُونُ مَا مَنَعَكَ إِذۡ رَأَیۡتَهُمۡ ضَلُّوۤاْ ﴿٩٢﴾
92. A zis(78), atunci: „Ce te‑a împiedicat, Aaron, când i‑ai văzut că ei se duc în rătăcire,(79)
أَلَّا تَتَّبِعَنِۖ أَفَعَصَیۡتَ أَمۡرِی ﴿٩٣﴾
93. Să vii după mine?(80) Te‑ai răzvrătit şi tu împotriva poruncii mele(81)?!”
قَالَ یَبۡنَؤُمَّ لَا تَأۡخُذۡ بِلِحۡیَتِی وَلَا بِرَأۡسِیۤۖ إِنِّی خَشِیتُ أَن تَقُولَ فَرَّقۡتَ بَیۡنَ بَنِیۤ إِسۡرَ ٰۤءِیلَ وَلَمۡ تَرۡقُبۡ قَوۡلِی ﴿٩٤﴾
94. A zis(82): „O, fiu al mamei mele! Nu mă apuca nici de barbă, nici de [părul din] cap! Mie mi‑a fost teamă să nu zici: Tu i‑ai dezbinat pe fiii lui Israel şi nu ai aşteptat porunca mea(83)!”
قَالَ فَمَا خَطۡبُكَ یَـٰسَـٰمِرِیُّ ﴿٩٥﴾
95. A zis(84): „Şi care a fost socoteala ta, o, As‑Samiri?(85)”
قَالَ بَصُرۡتُ بِمَا لَمۡ یَبۡصُرُواْ بِهِۦ فَقَبَضۡتُ قَبۡضَةࣰ مِّنۡ أَثَرِ ٱلرَّسُولِ فَنَبَذۡتُهَا وَكَذَ ٰلِكَ سَوَّلَتۡ لِی نَفۡسِی ﴿٩٦﴾
96. A răspuns(86): „Eu am văzut ceea ce ei nu au văzut: am luat o mână [de ţărână] de pe urma trimisului(87) şi am aruncat‑o [în foc]. Aşa mi‑a spus sufletul meu”.
قَالَ فَٱذۡهَبۡ فَإِنَّ لَكَ فِی ٱلۡحَیَوٰةِ أَن تَقُولَ لَا مِسَاسَۖ وَإِنَّ لَكَ مَوۡعِدࣰا لَّن تُخۡلَفَهُۥۖ وَٱنظُرۡ إِلَىٰۤ إِلَـٰهِكَ ٱلَّذِی ظَلۡتَ عَلَیۡهِ عَاكِفࣰاۖ لَّنُحَرِّقَنَّهُۥ ثُمَّ لَنَنسِفَنَّهُۥ فِی ٱلۡیَمِّ نَسۡفًا ﴿٩٧﴾
97. A zis(88): „Du‑te! În această viaţă vei spune tu [la toată lumea]: „Nu mă atingeţi!”(89) Şi vei avea tu o întâlnire de la care nu vei putea lipsi.(90) Şi priveşte la Domnul tău, căruia i‑ai rămas credincios! Noi îl vom preface în pulbere şi‑l vom risipi în mare”.
إِنَّمَاۤ إِلَـٰهُكُمُ ٱللَّهُ ٱلَّذِی لَاۤ إِلَـٰهَ إِلَّا هُوَۚ وَسِعَ كُلَّ شَیۡءٍ عِلۡمࣰا ﴿٩٨﴾
98. Ci Domnul vostru este numai Allah, afară de care nu există altă divinitate. Iar El le cuprinde pe toate cu ştiinţa.
كَذَ ٰلِكَ نَقُصُّ عَلَیۡكَ مِنۡ أَنۢبَاۤءِ مَا قَدۡ سَبَقَۚ وَقَدۡ ءَاتَیۡنَـٰكَ مِن لَّدُنَّا ذِكۡرࣰا ﴿٩٩﴾
99. Astfel îţi povestim Noi istorisiri despre cele care au trecut şi îţi dăm Noi ţie o pomenire(91) d in p artea N oastră.(92)
مَّنۡ أَعۡرَضَ عَنۡهُ فَإِنَّهُۥ یَحۡمِلُ یَوۡمَ ٱلۡقِیَـٰمَةِ وِزۡرًا ﴿١٠٠﴾
100. Iar aceia care se îndepărtează de el [Coran] vor purta în Ziua Învierii o povară(93).
خَـٰلِدِینَ فِیهِۖ وَسَاۤءَ لَهُمۡ یَوۡمَ ٱلۡقِیَـٰمَةِ حِمۡلࣰا ﴿١٠١﴾
101. Şi veşnic vor fi ei într‑aceasta(94). Şi ce grea povară vor avea ei în Ziua Învierii!
یَوۡمَ یُنفَخُ فِی ٱلصُّورِۚ وَنَحۡشُرُ ٱلۡمُجۡرِمِینَ یَوۡمَىِٕذࣲ زُرۡقࣰا ﴿١٠٢﴾
102. Ziua în care se va sufla în trâmbiţă şi‑i vom aduna pe cei nelegiuiţi, învineţiţi!
یَتَخَـٰفَتُونَ بَیۡنَهُمۡ إِن لَّبِثۡتُمۡ إِلَّا عَشۡرࣰا ﴿١٠٣﴾
103. Şi ei vor şuşoti între ei: „Voi nu aţi zăbovit decât zece [zile]”!
نَّحۡنُ أَعۡلَمُ بِمَا یَقُولُونَ إِذۡ یَقُولُ أَمۡثَلُهُمۡ طَرِیقَةً إِن لَّبِثۡتُمۡ إِلَّا یَوۡمࣰا ﴿١٠٤﴾
104. Noi ştim mai bine ceea ce spun ei, când va zice cel cu purtarea cea mai aleasă dintre ei: „Voi nu aţi zăbovit decât o zi!”
وَیَسۡـَٔلُونَكَ عَنِ ٱلۡجِبَالِ فَقُلۡ یَنسِفُهَا رَبِّی نَسۡفࣰا ﴿١٠٥﴾
105. Te întreabă despre munţi. Spune(95): „Domnul meu îi va face praf, risipindu‑i,
فَیَذَرُهَا قَاعࣰا صَفۡصَفࣰا ﴿١٠٦﴾
106. Şi îi va lăsa(96) ca pe un şes neted,
لَّا تَرَىٰ فِیهَا عِوَجࣰا وَلَاۤ أَمۡتࣰا ﴿١٠٧﴾
107. În care nu vei vedea ridicătură sau adâncitură.
یَوۡمَىِٕذࣲ یَتَّبِعُونَ ٱلدَّاعِیَ لَا عِوَجَ لَهُۥۖ وَخَشَعَتِ ٱلۡأَصۡوَاتُ لِلرَّحۡمَـٰنِ فَلَا تَسۡمَعُ إِلَّا هَمۡسࣰا ﴿١٠٨﴾
108. În Ziua aceea îl vor urma pe cel care cheamă, fără abatere,(97) iar glasurile vor coborî smerite înaintea Celui Milostiv [Ar‑Rahman] şi nu vei auzi decât o şoaptă.
یَوۡمَىِٕذࣲ لَّا تَنفَعُ ٱلشَّفَـٰعَةُ إِلَّا مَنۡ أَذِنَ لَهُ ٱلرَّحۡمَـٰنُ وَرَضِیَ لَهُۥ قَوۡلࣰا ﴿١٠٩﴾
109. În Ziua aceea nu va fi de folos mijlocirea, decât de la acela căruia Cel Milostiv [Ar‑Rahman] îi va îngădui şi a cărui vorbă o va găsi plăcută.
یَعۡلَمُ مَا بَیۡنَ أَیۡدِیهِمۡ وَمَا خَلۡفَهُمۡ وَلَا یُحِیطُونَ بِهِۦ عِلۡمࣰا ﴿١١٠﴾
110. El ştie ceea ce se află în faţa lor şi ceea ce se află în urma lor, în vreme ce ei nu‑L cuprind cu ştiinţa.
۞ وَعَنَتِ ٱلۡوُجُوهُ لِلۡحَیِّ ٱلۡقَیُّومِۖ وَقَدۡ خَابَ مَنۡ حَمَلَ ظُلۡمࣰا ﴿١١١﴾
111. Feţele se vor pleca umilite în faţa Celui Veşnic Viu [şi] Atotputernic [Al‑Hayy, Al‑Qayyum] şi nefericit va fi acela care va purta o nedreptate.
وَمَن یَعۡمَلۡ مِنَ ٱلصَّـٰلِحَـٰتِ وَهُوَ مُؤۡمِنࣱ فَلَا یَخَافُ ظُلۡمࣰا وَلَا هَضۡمࣰا ﴿١١٢﴾
112. Dar acela care săvârşeşte fapte bune şi este dreptcredincios nu are a se teme de nedreptate sau de oprimare.
وَكَذَ ٰلِكَ أَنزَلۡنَـٰهُ قُرۡءَانًا عَرَبِیࣰّا وَصَرَّفۡنَا فِیهِ مِنَ ٱلۡوَعِیدِ لَعَلَّهُمۡ یَتَّقُونَ أَوۡ یُحۡدِثُ لَهُمۡ ذِكۡرࣰا ﴿١١٣﴾
113. Astfel l‑am pogorât Noi: un Coran în [limba] arabă. Şi am desluşit în el ameninţările,(98) pentru ca să fie ei cu teamă(99) şi pentru ca să le trezească lor amintirea.
فَتَعَـٰلَى ٱللَّهُ ٱلۡمَلِكُ ٱلۡحَقُّۗ وَلَا تَعۡجَلۡ بِٱلۡقُرۡءَانِ مِن قَبۡلِ أَن یُقۡضَىٰۤ إِلَیۡكَ وَحۡیُهُۥۖ وَقُل رَّبِّ زِدۡنِی عِلۡمࣰا ﴿١١٤﴾
114. Şi mai presus [de toate] este Allah – Regele, Adevărul [Al‑Malik, al‑Haqq]! Nu te grăbi cu [recitarea] Coranului mai înainte de a ţi se încheia revelarea lui! Şi spune: „Doamne, sporeşte‑mi mie ştiinţa!”
وَلَقَدۡ عَهِدۡنَاۤ إِلَىٰۤ ءَادَمَ مِن قَبۡلُ فَنَسِیَ وَلَمۡ نَجِدۡ لَهُۥ عَزۡمࣰا ﴿١١٥﴾
115. Noi am încheiat un legământ cu Adam mai înainte,(100) însă el l‑a uitat şi Noi nu am aflat în el tărie(101).
وَإِذۡ قُلۡنَا لِلۡمَلَـٰۤىِٕكَةِ ٱسۡجُدُواْ لِـَٔادَمَ فَسَجَدُوۤاْ إِلَّاۤ إِبۡلِیسَ أَبَىٰ ﴿١١٦﴾
116. Şi când Noi le‑am zis îngerilor: „Prosternaţi‑vă dinaintea lui Adam!”(102), s‑au prosternat ei, afară de Iblis, care s‑a împotrivit.
فَقُلۡنَا یَـٰۤـَٔادَمُ إِنَّ هَـٰذَا عَدُوࣱّ لَّكَ وَلِزَوۡجِكَ فَلَا یُخۡرِجَنَّكُمَا مِنَ ٱلۡجَنَّةِ فَتَشۡقَىٰۤ ﴿١١٧﴾
117. Atunci am zis Noi: „O, Adam, acesta vă este vrăjmaş ţie şi soaţei tale. [Fiţi cu grijă] să nu vă scoată pe voi din Rai şi să fii tu nefericit(103)!
إِنَّ لَكَ أَلَّا تَجُوعَ فِیهَا وَلَا تَعۡرَىٰ ﴿١١٨﴾
118. El(104) este pentru tine; pentru ca să nu‑ţi fie foame în el şi să nu fii gol,
وَأَنَّكَ لَا تَظۡمَؤُاْ فِیهَا وَلَا تَضۡحَىٰ ﴿١١٩﴾
119. Pentru ca să nu‑ţi fie ţie sete în el şi să nu te lovească dogoarea soarelui”.
فَوَسۡوَسَ إِلَیۡهِ ٱلشَّیۡطَـٰنُ قَالَ یَـٰۤـَٔادَمُ هَلۡ أَدُلُّكَ عَلَىٰ شَجَرَةِ ٱلۡخُلۡدِ وَمُلۡكࣲ لَّا یَبۡلَىٰ ﴿١٢٠﴾
120. Şi l‑a ispitit pe el Şeitan, zicându‑i: „O, Adam, vrei tu să‑ţi arăt pomul veşniciei(105) şi împărăţia care nu piere?”
فَأَكَلَا مِنۡهَا فَبَدَتۡ لَهُمَا سَوۡءَ ٰ تُهُمَا وَطَفِقَا یَخۡصِفَانِ عَلَیۡهِمَا مِن وَرَقِ ٱلۡجَنَّةِۚ وَعَصَىٰۤ ءَادَمُ رَبَّهُۥ فَغَوَىٰ ﴿١٢١﴾
121. Şi au mâncat ei doi din el şi li s‑a arătat goliciunea lor şi au început să coasă, pentru a se acoperi, frunze din Rai. Adam s‑a revoltat, aşadar, împotriva Domnului său(106) şi a ajuns în rătăcire.
ثُمَّ ٱجۡتَبَـٰهُ رَبُّهُۥ فَتَابَ عَلَیۡهِ وَهَدَىٰ ﴿١٢٢﴾
122. Apoi l‑a ales pe el Domnul său, l‑a iertat pe el şi l‑a călăuzit.
قَالَ ٱهۡبِطَا مِنۡهَا جَمِیعَۢاۖ بَعۡضُكُمۡ لِبَعۡضٍ عَدُوࣱّۖ فَإِمَّا یَأۡتِیَنَّكُم مِّنِّی هُدࣰى فَمَنِ ٱتَّبَعَ هُدَایَ فَلَا یَضِلُّ وَلَا یَشۡقَىٰ ﴿١٢٣﴾
123. El a zis:(107) „Coborâţi amândoi din el [din Paradis]! Vă veţi fi toţi duşmani unul altuia!(108) Apoi, dacă va mai veni la voi o călăuzire din partea Mea,(109) acela care va urma calea Mea cea dreaptă nu va rătăci şi nu va fi nefericit(110).
وَمَنۡ أَعۡرَضَ عَن ذِكۡرِی فَإِنَّ لَهُۥ مَعِیشَةࣰ ضَنكࣰا وَنَحۡشُرُهُۥ یَوۡمَ ٱلۡقِیَـٰمَةِ أَعۡمَىٰ ﴿١٢٤﴾
124. Însă acela care se va îndepărta de la Pomenirea Mea(111) va avea parte de o viaţă grea şi în Ziua Învierii îl vom aduce pe el orb la adunare.
قَالَ رَبِّ لِمَ حَشَرۡتَنِیۤ أَعۡمَىٰ وَقَدۡ كُنتُ بَصِیرࣰا ﴿١٢٥﴾
125. El va zice: „Doamne, de ce m‑ai adus pe mine orb, la adunare, după ce mai înainte am fost eu bine‑văzător(112)?”
قَالَ كَذَ ٰلِكَ أَتَتۡكَ ءَایَـٰتُنَا فَنَسِیتَهَاۖ وَكَذَ ٰلِكَ ٱلۡیَوۡمَ تُنسَىٰ ﴿١٢٦﴾
126. Îi va zice lui(113): „Aşa cum versetele Noastre au venit la tine, iar tu le‑ai uitat, aşa şi tu eşti astăzi uitat!”
وَكَذَ ٰلِكَ نَجۡزِی مَنۡ أَسۡرَفَ وَلَمۡ یُؤۡمِنۢ بِـَٔایَـٰتِ رَبِّهِۦۚ وَلَعَذَابُ ٱلۡـَٔاخِرَةِ أَشَدُّ وَأَبۡقَىٰۤ ﴿١٢٧﴾
127. Astfel îl răsplătim Noi pe cel care întrece măsura şi nu crede în semnele Domnului său, iar osânda din Lumea de Apoi va fi mai aspră şi mai îndelungată.
أَفَلَمۡ یَهۡدِ لَهُمۡ كَمۡ أَهۡلَكۡنَا قَبۡلَهُم مِّنَ ٱلۡقُرُونِ یَمۡشُونَ فِی مَسَـٰكِنِهِمۡۚ إِنَّ فِی ذَ ٰلِكَ لَـَٔایَـٰتࣲ لِّأُوْلِی ٱلنُّهَىٰ ﴿١٢٨﴾
128. Oare nu le foloseşte lor(114) spre bună călăuzire câte neamuri au fost nimicite mai înainte de ei, în ale căror case merg ei [acum]? Întru aceasta sunt semne pentru cei care au minte.
وَلَوۡلَا كَلِمَةࣱ سَبَقَتۡ مِن رَّبِّكَ لَكَانَ لِزَامࣰا وَأَجَلࣱ مُّسَمࣰّى ﴿١٢٩﴾
129. Şi de n‑ar fi fost un cuvânt de la Domnul tău mai înainte, [pedeapsa] ar fi venit numaidecât, dar este un termen deja hotărât.
فَٱصۡبِرۡ عَلَىٰ مَا یَقُولُونَ وَسَبِّحۡ بِحَمۡدِ رَبِّكَ قَبۡلَ طُلُوعِ ٱلشَّمۡسِ وَقَبۡلَ غُرُوبِهَاۖ وَمِنۡ ءَانَاۤىِٕ ٱلَّیۡلِ فَسَبِّحۡ وَأَطۡرَافَ ٱلنَّهَارِ لَعَلَّكَ تَرۡضَىٰ ﴿١٣٠﴾
130. Rabdă ceea ce ei spun(115) şi înalţă laudă Domnului tău; înainte de răsăritul soarelui, înainte de asfinţitul lui şi în ceasurile nopţii laudă‑L, şi la capetele zilei(116), poate că astfel vei fi tu mulţumit!
وَلَا تَمُدَّنَّ عَیۡنَیۡكَ إِلَىٰ مَا مَتَّعۡنَا بِهِۦۤ أَزۡوَ ٰجࣰا مِّنۡهُمۡ زَهۡرَةَ ٱلۡحَیَوٰةِ ٱلدُّنۡیَا لِنَفۡتِنَهُمۡ فِیهِۚ وَرِزۡقُ رَبِّكَ خَیۡرࣱ وَأَبۡقَىٰ ﴿١٣١﴾
131. Şi nu privi am dat ca plăcere trecătoare unora dintre ei(117) şi ca strălucire a vieţii din această lume, pentru a‑i încerca pe ei prin aceasta! Ceea ce Allah îţi dă(118) va fi mai bun şi mai dăinuitor.
وَأۡمُرۡ أَهۡلَكَ بِٱلصَّلَوٰةِ وَٱصۡطَبِرۡ عَلَیۡهَاۖ لَا نَسۡـَٔلُكَ رِزۡقࣰاۖ نَّحۡنُ نَرۡزُقُكَۗ وَٱلۡعَـٰقِبَةُ لِلتَّقۡوَىٰ ﴿١٣٢﴾
132. Şi porunceşte neamului tău Rugăciunea [As‑Salat] şi fii statornic în ea! Noi nu‑ţi cerem câştig, fiindcă Noi îţi dăm câştig ţie, iar urmarea bună este a evlaviei.
وَقَالُواْ لَوۡلَا یَأۡتِینَا بِـَٔایَةࣲ مِّن رَّبِّهِۦۤۚ أَوَلَمۡ تَأۡتِهِم بَیِّنَةُ مَا فِی ٱلصُّحُفِ ٱلۡأُولَىٰ ﴿١٣٣﴾
133. Şi zic ei: „De ce nu ne aduce el un semn de la Domnul său?”(119) Dar oare nu a venit la ei dovadă limpede care se află în scripturile de mai înainte de el?
وَلَوۡ أَنَّاۤ أَهۡلَكۡنَـٰهُم بِعَذَابࣲ مِّن قَبۡلِهِۦ لَقَالُواْ رَبَّنَا لَوۡلَاۤ أَرۡسَلۡتَ إِلَیۡنَا رَسُولࣰا فَنَتَّبِعَ ءَایَـٰتِكَ مِن قَبۡلِ أَن نَّذِلَّ وَنَخۡزَىٰ ﴿١٣٤﴾
134. Dar dacă Noi i‑am fi nimicit printr‑o pedeapsă mai înainte de el,(120) atunci ar fi zis ei: „Doamne, de ce nu ne‑ai trimis Tu un Profet, ca să fi putut urma semnele înainte ca noi să fi fost umiliţi şi loviţi de ruşine?”
قُلۡ كُلࣱّ مُّتَرَبِّصࣱ فَتَرَبَّصُواْۖ فَسَتَعۡلَمُونَ مَنۡ أَصۡحَـٰبُ ٱلصِّرَ ٰطِ ٱلسَّوِیِّ وَمَنِ ٱهۡتَدَىٰ ﴿١٣٥﴾
135. Spune(121): „Fiecare este în aşteptare. Deci aşteptaţi şi voi! Şi veţi şti voi(122) cine sunt cei care se află pe drumul cel drept şi cine a fost bine călăuzit”.(123)