ٱقۡتَرَبَ لِلنَّاسِ حِسَابُهُمۡ وَهُمۡ فِی غَفۡلَةࣲ مُّعۡرِضُونَ ﴿١﴾
1. Se apropie de oameni [termenul] socotirii cu ei,(2) însă ei se îndepărtează cu nepăsare(3).
مَا یَأۡتِیهِم مِّن ذِكۡرࣲ مِّن رَّبِّهِم مُّحۡدَثٍ إِلَّا ٱسۡتَمَعُوهُ وَهُمۡ یَلۡعَبُونَ ﴿٢﴾
2. Nu le vine lor o îndurare nouă(4) de la Domnul lor fără ca ei să n‑o asculte şi să n‑o ia în batjocură,
لَاهِیَةࣰ قُلُوبُهُمۡۗ وَأَسَرُّواْ ٱلنَّجۡوَى ٱلَّذِینَ ظَلَمُواْ هَلۡ هَـٰذَاۤ إِلَّا بَشَرࣱ مِّثۡلُكُمۡۖ أَفَتَأۡتُونَ ٱلسِّحۡرَ وَأَنتُمۡ تُبۡصِرُونَ ﴿٣﴾
3. Cu inimi nepăsătoare(5); iar cei care sunt nelegiuiţi vorbesc în şoaptă:(6) „Este acesta altceva decât un om ca şi voi? Voiţi să veniţi la vrăjitorie,(7) când voi o vedeţi limpede?”
قَالَ رَبِّی یَعۡلَمُ ٱلۡقَوۡلَ فِی ٱلسَّمَاۤءِ وَٱلۡأَرۡضِۖ وَهُوَ ٱلسَّمِیعُ ٱلۡعَلِیمُ ﴿٤﴾
4. El(8) zice: „Domnul meu ştie ceea ce se spune şi în cer şi pre pământ. El, doară, este Cel care Aude Totul [şi] Atoateştiutor [As‑Sami’, Al‑’Alim]”.
بَلۡ قَالُوۤاْ أَضۡغَـٰثُ أَحۡلَـٰمِۭ بَلِ ٱفۡتَرَىٰهُ بَلۡ هُوَ شَاعِرࣱ فَلۡیَأۡتِنَا بِـَٔایَةࣲ كَمَاۤ أُرۡسِلَ ٱلۡأَوَّلُونَ ﴿٥﴾
5. Ba ei spun: „Sunt vise încurcate! Ba El le‑a plăsmuit! Ba El este mai degrabă un poet!(9) Să ne aducă o minune, aşa cum au fost trimişi cei de mai înainte!”(10)
مَاۤ ءَامَنَتۡ قَبۡلَهُم مِّن قَرۡیَةٍ أَهۡلَكۡنَـٰهَاۤۖ أَفَهُمۡ یُؤۡمِنُونَ ﴿٦﴾
6. Nu a crezut înainte de ei nici o cetate din cele pe care le‑am nimicit! Şi oare ei ar crede?(11)
وَمَاۤ أَرۡسَلۡنَا قَبۡلَكَ إِلَّا رِجَالࣰا نُّوحِیۤ إِلَیۡهِمۡۖ فَسۡـَٔلُوۤاْ أَهۡلَ ٱلذِّكۡرِ إِن كُنتُمۡ لَا تَعۡلَمُونَ ﴿٧﴾
7. Nu am trimis înainte de tine decât numai bărbaţi(12) cărora le‑am revelat. Întrebaţi‑i pe oamenii Cărţii(13), dacă voi nu ştiţi(14)!
وَمَا جَعَلۡنَـٰهُمۡ جَسَدࣰا لَّا یَأۡكُلُونَ ٱلطَّعَامَ وَمَا كَانُواْ خَـٰلِدِینَ ﴿٨﴾
8. Noi nu i‑am făcut pe ei nişte trupuri care nu mănâncă hrană(15) şi ei nu au fost veşnici(16).
ثُمَّ صَدَقۡنَـٰهُمُ ٱلۡوَعۡدَ فَأَنجَیۡنَـٰهُمۡ وَمَن نَّشَاۤءُ وَأَهۡلَكۡنَا ٱلۡمُسۡرِفِینَ ﴿٩﴾
9. Apoi le‑am adeverit Noi făgăduinţa(17) şi i‑am mântuit pe ei şi pe cei care am voit Noi(18) şi i‑am nimicit pe cei care au întrecut măsura(19).
لَقَدۡ أَنزَلۡنَاۤ إِلَیۡكُمۡ كِتَـٰبࣰا فِیهِ ذِكۡرُكُمۡۚ أَفَلَا تَعۡقِلُونَ ﴿١٠﴾
10. Noi v‑am pogorât o Carte(20) în care se află pomenirea voastră.(21) Oare nu pricepeţi?
وَكَمۡ قَصَمۡنَا مِن قَرۡیَةࣲ كَانَتۡ ظَالِمَةࣰ وَأَنشَأۡنَا بَعۡدَهَا قَوۡمًا ءَاخَرِینَ ﴿١١﴾
11. Şi câte cetăţi care au fost nelegiuite(22) am distrus Noi?! Şi după ele am creat Noi alte neamuri?!
فَلَمَّاۤ أَحَسُّواْ بَأۡسَنَاۤ إِذَا هُم مِّنۡهَا یَرۡكُضُونَ ﴿١٢﴾
12. Şi când ei simt asprimea Noastră(23), iată‑i cum o iau la fugă, părăsindu‑le!
لَا تَرۡكُضُواْ وَٱرۡجِعُوۤاْ إِلَىٰ مَاۤ أُتۡرِفۡتُمۡ فِیهِ وَمَسَـٰكِنِكُمۡ لَعَلَّكُمۡ تُسۡـَٔلُونَ ﴿١٣﴾
13. „Nu fugiţi, ci întoarceţi‑vă la cele cu care v‑aţi îmbuibat şi la casele voastre, pentru ca voi să puteţi fi întrebaţi!”(24)
قَالُواْ یَـٰوَیۡلَنَاۤ إِنَّا كُنَّا ظَـٰلِمِینَ ﴿١٤﴾
14. Dar ei zic(25): „Vai nouă! Noi am fost nelegiuiţi!”
فَمَا زَالَت تِّلۡكَ دَعۡوَىٰهُمۡ حَتَّىٰ جَعَلۡنَـٰهُمۡ حَصِیدًا خَـٰمِدِینَ ﴿١٥﴾
15. Şi nu vor înceta aceste strigăte(26) ale lor până ce nu‑i vom face nişte mirişti, stinşi(27).
وَمَا خَلَقۡنَا ٱلسَّمَاۤءَ وَٱلۡأَرۡضَ وَمَا بَیۡنَهُمَا لَـٰعِبِینَ ﴿١٦﴾
16. Noi nu am creat cerul şi pământul şi ceea ce se află între ele, jucându‑Ne!(28)
لَوۡ أَرَدۡنَاۤ أَن نَّتَّخِذَ لَهۡوࣰا لَّٱتَّخَذۡنَـٰهُ مِن لَّدُنَّاۤ إِن كُنَّا فَـٰعِلِینَ ﴿١٧﴾
17. Dacă am fi voit să facem o joacă(29), am fi făcut‑o [din lucrurile apropiate] de Noi(30), dacă am fi făcut‑o.
بَلۡ نَقۡذِفُ بِٱلۡحَقِّ عَلَى ٱلۡبَـٰطِلِ فَیَدۡمَغُهُۥ فَإِذَا هُوَ زَاهِقࣱۚ وَلَكُمُ ٱلۡوَیۡلُ مِمَّا تَصِفُونَ ﴿١٨﴾
18. Dimpotrivă, Noi lovim cu adevărul deşertăciunea şi o facem să dispară(31) şi iată că ea este ca şi moartă. Şi va fi vai de voi pentru ceea ce Îi puneţi Lui în seamă(32)!
وَلَهُۥ مَن فِی ٱلسَّمَـٰوَ ٰتِ وَٱلۡأَرۡضِۚ وَمَنۡ عِندَهُۥ لَا یَسۡتَكۡبِرُونَ عَنۡ عِبَادَتِهِۦ وَلَا یَسۡتَحۡسِرُونَ ﴿١٩﴾
19. Ai Lui sunt cei din ceruri şi de pre pământ. Iar aceia care sunt lângă El(33) nu se socotesc prea mari pentru a‑L adora şi nici nu ostenesc ei(34).
یُسَبِّحُونَ ٱلَّیۡلَ وَٱلنَّهَارَ لَا یَفۡتُرُونَ ﴿٢٠﴾
20. Ei Îi aduc laudă noaptea şi ziua fără să se domolească(35).
أَمِ ٱتَّخَذُوۤاْ ءَالِهَةࣰ مِّنَ ٱلۡأَرۡضِ هُمۡ یُنشِرُونَ ﴿٢١﴾
21. Dar iată cum îşi iau ei zei pe pământ care să poată să‑i învie(36) [pe morţi]!
لَوۡ كَانَ فِیهِمَاۤ ءَالِهَةٌ إِلَّا ٱللَّهُ لَفَسَدَتَاۚ فَسُبۡحَـٰنَ ٱللَّهِ رَبِّ ٱلۡعَرۡشِ عَمَّا یَصِفُونَ ﴿٢٢﴾
22. Dacă s‑ar afla în ele(37) alţi dumnezei afară de Allah, amândouă ar fi stricate(38). Mărire lui Allah, Stăpânul Tronului, care este mai presus decât ceea ce spun ei(39).
لَا یُسۡـَٔلُ عَمَّا یَفۡعَلُ وَهُمۡ یُسۡـَٔلُونَ ﴿٢٣﴾
23. El nu este întrebat despre ceea ce face(40), pe când ei(41) vor fi întrebaţi.
أَمِ ٱتَّخَذُواْ مِن دُونِهِۦۤ ءَالِهَةࣰۖ قُلۡ هَاتُواْ بُرۡهَـٰنَكُمۡۖ هَـٰذَا ذِكۡرُ مَن مَّعِیَ وَذِكۡرُ مَن قَبۡلِیۚ بَلۡ أَكۡثَرُهُمۡ لَا یَعۡلَمُونَ ٱلۡحَقَّۖ فَهُم مُّعۡرِضُونَ ﴿٢٤﴾
24. Sau iau ei în locul Lui alţi dumnezei? Spune: „Aduceţi dovada voastră!(42)” Acesta este mesajul celor care sunt cu Mine şi Mesajul celor de dinainte de Mine!”. Însă cei mai mulţi dintre ei nu cunosc Adevărul şi se întorc.
وَمَاۤ أَرۡسَلۡنَا مِن قَبۡلِكَ مِن رَّسُولٍ إِلَّا نُوحِیۤ إِلَیۡهِ أَنَّهُۥ لَاۤ إِلَـٰهَ إِلَّاۤ أَنَا۠ فَٱعۡبُدُونِ ﴿٢٥﴾
25. Şi Noi nu am trimis înaintea ta nici un profet fără să nu‑i revelăm lui: „Nu există altă divinitate în afară de Mine, deci adoraţi‑Mă pe Mine!”
وَقَالُواْ ٱتَّخَذَ ٱلرَّحۡمَـٰنُ وَلَدࣰاۗ سُبۡحَـٰنَهُۥۚ بَلۡ عِبَادࣱ مُّكۡرَمُونَ ﴿٢٦﴾
26. Ei zic: „Cel Milostiv Şi‑a luat un fiu!”(43) Mărire Lui! Însă ei(44) nu sunt decât nişte robi ţinuţi în cinste(45).
لَا یَسۡبِقُونَهُۥ بِٱلۡقَوۡلِ وَهُم بِأَمۡرِهِۦ یَعۡمَلُونَ ﴿٢٧﴾
27. Ei nu I‑o iau înainte cu vorba şi ei purced numai după porunca Lui(46).
یَعۡلَمُ مَا بَیۡنَ أَیۡدِیهِمۡ وَمَا خَلۡفَهُمۡ وَلَا یَشۡفَعُونَ إِلَّا لِمَنِ ٱرۡتَضَىٰ وَهُم مِّنۡ خَشۡیَتِهِۦ مُشۡفِقُونَ ﴿٢٨﴾
28. El ştie ce este înaintea lor şi ce este în urma lor(47). Iar ei nu mijlocesc decât pentru acela de care El este mulţumit, dar ei sunt cu teamă de El.
۞ وَمَن یَقُلۡ مِنۡهُمۡ إِنِّیۤ إِلَـٰهࣱ مِّن دُونِهِۦ فَذَ ٰلِكَ نَجۡزِیهِ جَهَنَّمَۚ كَذَ ٰلِكَ نَجۡزِی ٱلظَّـٰلِمِینَ ﴿٢٩﴾
29. Iar pe acela dintre ei(48) care zice: „Eu sunt dumnezeu în locul Lui!” îl vom răsplăti cu Gheena, căci astfel îi răsplătim pe cei nelegiuiţi(49).
أَوَلَمۡ یَرَ ٱلَّذِینَ كَفَرُوۤاْ أَنَّ ٱلسَّمَـٰوَ ٰتِ وَٱلۡأَرۡضَ كَانَتَا رَتۡقࣰا فَفَتَقۡنَـٰهُمَاۖ وَجَعَلۡنَا مِنَ ٱلۡمَاۤءِ كُلَّ شَیۡءٍ حَیٍّۚ أَفَلَا یُؤۡمِنُونَ ﴿٣٠﴾
30. Oare nu văd cei care nu cred că cerurile şi pământul au fost împreună şi că Noi le‑am despărţit şi din apă am făcut tot ce este lucru viu?(50) Şi oare tot nu cred ei?
وَجَعَلۡنَا فِی ٱلۡأَرۡضِ رَوَ ٰسِیَ أَن تَمِیدَ بِهِمۡ وَجَعَلۡنَا فِیهَا فِجَاجࣰا سُبُلࣰا لَّعَلَّهُمۡ یَهۡتَدُونَ ﴿٣١﴾
31. Noi am făcut pe pământ munţi neclintiţi(51), pentru ca el să nu se clatine cu ei, iar printre ei [munţi] am făcut cărări şi drumuri pentru ca ei(52) să se poată călăuzi.
وَجَعَلۡنَا ٱلسَّمَاۤءَ سَقۡفࣰا مَّحۡفُوظࣰاۖ وَهُمۡ عَنۡ ءَایَـٰتِهَا مُعۡرِضُونَ ﴿٣٢﴾
32. Şi Noi am făcut cerul ca un acoperiş bine păzit(53) şi totuşi ei sunt fără băgare de seamă la minunile lui(54).
وَهُوَ ٱلَّذِی خَلَقَ ٱلَّیۡلَ وَٱلنَّهَارَ وَٱلشَّمۡسَ وَٱلۡقَمَرَۖ كُلࣱّ فِی فَلَكࣲ یَسۡبَحُونَ ﴿٣٣﴾
33. El este acela care a creat noaptea(55) ş i z iua(56), soarele şi luna; şi fiecare pluteşte pe cercul său(57).
وَمَا جَعَلۡنَا لِبَشَرࣲ مِّن قَبۡلِكَ ٱلۡخُلۡدَۖ أَفَإِیْن مِّتَّ فَهُمُ ٱلۡخَـٰلِدُونَ ﴿٣٤﴾
34. Şi Noi nu am dat veşnicia nici unui om înainte de tine. Dacă tu mori, ar putea fi ei nemuritori?(58)
كُلُّ نَفۡسࣲ ذَاۤىِٕقَةُ ٱلۡمَوۡتِۗ وَنَبۡلُوكُم بِٱلشَّرِّ وَٱلۡخَیۡرِ فِتۡنَةࣰۖ وَإِلَیۡنَا تُرۡجَعُونَ ﴿٣٥﴾
35. Fiecare suflet trebuie să guste moartea. Noi vă încercăm cu răul şi cu binele,(59) în chip de ispită, şi la Noi vă veţi întoarce(60).
وَإِذَا رَءَاكَ ٱلَّذِینَ كَفَرُوۤاْ إِن یَتَّخِذُونَكَ إِلَّا هُزُوًا أَهَـٰذَا ٱلَّذِی یَذۡكُرُ ءَالِهَتَكُمۡ وَهُم بِذِكۡرِ ٱلرَّحۡمَـٰنِ هُمۡ كَـٰفِرُونَ ﴿٣٦﴾
36. Şi când te văd aceia care nu cred, nu te privesc altfel decât cu batjocură.(61) „Acesta este cel care vorbeşte [de rău] despre dumnezeii voştri?(62)” Însă ei în Mesajul Celui Milostiv nu cred(63).
خُلِقَ ٱلۡإِنسَـٰنُ مِنۡ عَجَلࣲۚ سَأُوْرِیكُمۡ ءَایَـٰتِی فَلَا تَسۡتَعۡجِلُونِ ﴿٣٧﴾
37. Omul a fost creat din grabă.(64) Eu vă voi arăta semnele Mele(65), însă nu‑Mi cereţi să Mă grăbesc(66)!
وَیَقُولُونَ مَتَىٰ هَـٰذَا ٱلۡوَعۡدُ إِن كُنتُمۡ صَـٰدِقِینَ ﴿٣٨﴾
38. Şi zic ei: „Şi când va veni această ameninţare(67), dacă sunteţi întru adevăr?”
لَوۡ یَعۡلَمُ ٱلَّذِینَ كَفَرُواْ حِینَ لَا یَكُفُّونَ عَن وُجُوهِهِمُ ٱلنَّارَ وَلَا عَن ظُهُورِهِمۡ وَلَا هُمۡ یُنصَرُونَ ﴿٣٩﴾
39. Dacă ar şti cei care nu cred [momentul] când ei nu vor putea să oprească focul de la feţele lor, nici de la spatele lor şi nici nu vor putea ei să fie ajutaţi!
بَلۡ تَأۡتِیهِم بَغۡتَةࣰ فَتَبۡهَتُهُمۡ فَلَا یَسۡتَطِیعُونَ رَدَّهَا وَلَا هُمۡ یُنظَرُونَ ﴿٤٠﴾
40. Însă acesta va veni asupra lor pe neaşteptate şi ei vor fi uluiţi şi nu îl vor putea îndepărta de ei şi nici nu li se va mai da răgaz(68).
وَلَقَدِ ٱسۡتُهۡزِئَ بِرُسُلࣲ مِّن قَبۡلِكَ فَحَاقَ بِٱلَّذِینَ سَخِرُواْ مِنۡهُم مَّا كَانُواْ بِهِۦ یَسۡتَهۡزِءُونَ ﴿٤١﴾
41. Au fost batjocoriţi şi alţi trimişi de dinainte de tine(69). Însă i‑a înconjurat pe aceia care i‑au batjocorit(70) întocmai aceia de care ei şi‑au bătut joc(71).
قُلۡ مَن یَكۡلَؤُكُم بِٱلَّیۡلِ وَٱلنَّهَارِ مِنَ ٱلرَّحۡمَـٰنِۚ بَلۡ هُمۡ عَن ذِكۡرِ رَبِّهِم مُّعۡرِضُونَ ﴿٤٢﴾
42. Spune: „Cine vă apără noaptea şi ziua afară de Cel Milostiv?” Însă ei se feresc să‑L pomenească pe Domnul lor.
أَمۡ لَهُمۡ ءَالِهَةࣱ تَمۡنَعُهُم مِّن دُونِنَاۚ لَا یَسۡتَطِیعُونَ نَصۡرَ أَنفُسِهِمۡ وَلَا هُم مِّنَّا یُصۡحَبُونَ ﴿٤٣﴾
43. Sau au ei dumnezei, afară de Noi, care să‑i apere de Noi? Ei nu se pot ajuta nici pe ei înşişi şi nici nu vor fi ei ajutaţi împotriva Noastră.(72)
بَلۡ مَتَّعۡنَا هَـٰۤؤُلَاۤءِ وَءَابَاۤءَهُمۡ حَتَّىٰ طَالَ عَلَیۡهِمُ ٱلۡعُمُرُۗ أَفَلَا یَرَوۡنَ أَنَّا نَأۡتِی ٱلۡأَرۡضَ نَنقُصُهَا مِنۡ أَطۡرَافِهَاۤۚ أَفَهُمُ ٱلۡغَـٰلِبُونَ ﴿٤٤﴾
44. Ba Noi le‑am dăruit acestora şi părinţilor lor plăcerile trecătoare, şi au avut ei parte de viaţă lungă(73). Dar oare nu văd ei că Noi venim asupra pământului pe care îl îngustăm din toate părţile(74)? Şi oare ei vor fi biruitori?
قُلۡ إِنَّمَاۤ أُنذِرُكُم بِٱلۡوَحۡیِۚ وَلَا یَسۡمَعُ ٱلصُّمُّ ٱلدُّعَاۤءَ إِذَا مَا یُنذَرُونَ ﴿٤٥﴾
45. Spune: „Eu vă previn prin ceea ce îmi este revelat(75)”. Însă cei surzi nu aud chemarea, când sunt preveniţi.
وَلَىِٕن مَّسَّتۡهُمۡ نَفۡحَةࣱ مِّنۡ عَذَابِ رَبِّكَ لَیَقُولُنَّ یَـٰوَیۡلَنَاۤ إِنَّا كُنَّا ظَـٰلِمِینَ ﴿٤٦﴾
46. Dar când îi atinge pe ei o adiere(76) a chinului Domnului tău, atunci zic ei: „Vai nouă! Noi am fost, într‑adevăr, nelegiuiţi!”(77)
وَنَضَعُ ٱلۡمَوَ ٰزِینَ ٱلۡقِسۡطَ لِیَوۡمِ ٱلۡقِیَـٰمَةِ فَلَا تُظۡلَمُ نَفۡسࣱ شَیۡـࣰٔاۖ وَإِن كَانَ مِثۡقَالَ حَبَّةࣲ مِّنۡ خَرۡدَلٍ أَتَیۡنَا بِهَاۗ وَكَفَىٰ بِنَا حَـٰسِبِینَ ﴿٤٧﴾
47. În Ziua Învierii, Noi vom pune balanţa dreaptă şi nici un suflet nu va fi urgisit câtuşi de puţin.(78) Şi de ar fi ceva, chiar şi numai cât greutatea unui bob de muştar,(79) Noi îl vom aduce. Şi Noi suntem îndeajuns ca socotitori.
وَلَقَدۡ ءَاتَیۡنَا مُوسَىٰ وَهَـٰرُونَ ٱلۡفُرۡقَانَ وَضِیَاۤءࣰ وَذِكۡرࣰا لِّلۡمُتَّقِینَ ﴿٤٨﴾
48. Noi le‑am dat lui Moise şi lui Aaron Cartea de îndreptare [Al‑Furqan](80), ca o lumină(81) şi o îndemnare pentru cei cu frică,
ٱلَّذِینَ یَخۡشَوۡنَ رَبَّهُم بِٱلۡغَیۡبِ وَهُم مِّنَ ٱلسَّاعَةِ مُشۡفِقُونَ ﴿٤٩﴾
49. Pentru cei care se tem de Domnul lor(82), chiar şi atunci când nu sunt ei văzuţi, şi pentru cei care de Ceasul [de apoi] se tem.
وَهَـٰذَا ذِكۡرࣱ مُّبَارَكٌ أَنزَلۡنَـٰهُۚ أَفَأَنتُمۡ لَهُۥ مُنكِرُونَ ﴿٥٠﴾
50. Acesta(83) este un Mesaj binecuvântat pe care chiar Noi l‑am pogorât. Şi oare voi îl tăgăduiţi?
۞ وَلَقَدۡ ءَاتَیۡنَاۤ إِبۡرَ ٰهِیمَ رُشۡدَهُۥ مِن قَبۡلُ وَكُنَّا بِهِۦ عَـٰلِمِینَ ﴿٥١﴾
51. Şi i‑am dat Noi mai înainte(84) lui Avraam călăuzirea pe drumul cel drept(85), pentru că Noi îl cunoşteam(86).
إِذۡ قَالَ لِأَبِیهِ وَقَوۡمِهِۦ مَا هَـٰذِهِ ٱلتَّمَاثِیلُ ٱلَّتِیۤ أَنتُمۡ لَهَا عَـٰكِفُونَ ﴿٥٢﴾
52. Şi când le‑a zis el tatălui său şi neamului său: „Ce sunt aceste chipuri(87) la care voi vă închinaţi?”,
قَالُواْ وَجَدۡنَاۤ ءَابَاۤءَنَا لَهَا عَـٰبِدِینَ ﴿٥٣﴾
53. I‑au răspuns ei: „Noi i‑am aflat pe părinţii noştri închinându‑se la ele”(88).
قَالَ لَقَدۡ كُنتُمۡ أَنتُمۡ وَءَابَاۤؤُكُمۡ فِی ضَلَـٰلࣲ مُّبِینࣲ ﴿٥٤﴾
54. A zis(89): „Voi şi părinţii voştri aţi fost în rătăcire învederată”.
قَالُوۤاْ أَجِئۡتَنَا بِٱلۡحَقِّ أَمۡ أَنتَ مِنَ ٱللَّـٰعِبِینَ ﴿٥٥﴾
55. Au zis ei: „Tu ai venit la noi cu Adevărul sau tu eşti dintre aceia care glumesc?”
قَالَ بَل رَّبُّكُمۡ رَبُّ ٱلسَّمَـٰوَ ٰتِ وَٱلۡأَرۡضِ ٱلَّذِی فَطَرَهُنَّ وَأَنَا۠ عَلَىٰ ذَ ٰلِكُم مِّنَ ٱلشَّـٰهِدِینَ ﴿٥٦﴾
56. Iar el a răspuns: „Ba nu! Domnul vostru este Stăpânul cerurilor şi al pământului, care le‑a creat pe ele, iar eu sunt unul dintre aceia care vă mărturisesc vouă despre aceasta.(90)
وَتَٱللَّهِ لَأَكِیدَنَّ أَصۡنَـٰمَكُم بَعۡدَ أَن تُوَلُّواْ مُدۡبِرِینَ ﴿٥٧﴾
57. Şi, [jur] pe Allah! Eu voi urzi împotriva idolilor voştri(91), după ce veţi întoarce spatele, îndepărtându‑vă(92)”.
فَجَعَلَهُمۡ جُذَ ٰذًا إِلَّا كَبِیرࣰا لَّهُمۡ لَعَلَّهُمۡ إِلَیۡهِ یَرۡجِعُونَ ﴿٥٨﴾
58. Şi i‑a făcut pe ei fărâme(93), afară de cel mai mare dintre ei, astfel încât să se întoarcă spre el(94).
قَالُواْ مَن فَعَلَ هَـٰذَا بِـَٔالِهَتِنَاۤ إِنَّهُۥ لَمِنَ ٱلظَّـٰلِمِینَ ﴿٥٩﴾
59. Au zis ei: „Cine a făcut aceasta cu zeii noştri? El este, neîndoielnic, dintre cei nelegiuiţi!”
قَالُواْ سَمِعۡنَا فَتࣰى یَذۡكُرُهُمۡ یُقَالُ لَهُۥۤ إِبۡرَ ٰهِیمُ ﴿٦٠﴾
60. Au zis [unii]: „Am auzit un fecior pomenindu‑i pe ei(95). El se cheamă Avraam”.
قَالُواْ فَأۡتُواْ بِهِۦ عَلَىٰۤ أَعۡیُنِ ٱلنَّاسِ لَعَلَّهُمۡ یَشۡهَدُونَ ﴿٦١﴾
61. Au zis: „Aduceţi‑l dinaintea oamenilor(96) pentru ca ei să facă mărturie(97)!”
قَالُوۤاْ ءَأَنتَ فَعَلۡتَ هَـٰذَا بِـَٔالِهَتِنَا یَـٰۤإِبۡرَ ٰهِیمُ ﴿٦٢﴾
62. Au zis [atunci]: „Tu ai făcut aceasta cu zeii noştri, Avraam?”
قَالَ بَلۡ فَعَلَهُۥ كَبِیرُهُمۡ هَـٰذَا فَسۡـَٔلُوهُمۡ إِن كَانُواْ یَنطِقُونَ ﴿٦٣﴾
63. A răspuns el: „Ba a făcut‑o cel mai mare dintre ei(98), acesta! Întrebaţi‑i, dacă ei pot cuvânta!”
فَرَجَعُوۤاْ إِلَىٰۤ أَنفُسِهِمۡ فَقَالُوۤاْ إِنَّكُمۡ أَنتُمُ ٱلظَّـٰلِمُونَ ﴿٦٤﴾
64. Atunci s‑au întors la sufletele lor şi au zis: „Aşadar, voi sunteţi cei nelegiuiţi!”(99)
ثُمَّ نُكِسُواْ عَلَىٰ رُءُوسِهِمۡ لَقَدۡ عَلِمۡتَ مَا هَـٰۤؤُلَاۤءِ یَنطِقُونَ ﴿٦٥﴾
65. Apoi au întors capetele lor [zicând]: „Tu ştii prea bine că aceştia nu vorbesc!”
قَالَ أَفَتَعۡبُدُونَ مِن دُونِ ٱللَّهِ مَا لَا یَنفَعُكُمۡ شَیۡـࣰٔا وَلَا یَضُرُّكُمۡ ﴿٦٦﴾
66. Şi a zis el(100): „Dar oare voi vă închinaţi, în loc de Allah, la ceva care nu vă este de nici un folos şi nici nu vă poate face nimic rău?
أُفࣲّ لَّكُمۡ وَلِمَا تَعۡبُدُونَ مِن دُونِ ٱللَّهِۚ أَفَلَا تَعۡقِلُونَ ﴿٦٧﴾
67. Uff! pentru voi şi pentru ceea ce adoraţi în loc de Allah! Oare voi nu pricepeţi?”
قَالُواْ حَرِّقُوهُ وَٱنصُرُوۤاْ ءَالِهَتَكُمۡ إِن كُنتُمۡ فَـٰعِلِینَ ﴿٦٨﴾
68. Au zis: „Ardeţi‑l şi ajutaţi‑i pe zeii voştri, dacă voi vreţi să faceţi [ceva pentru ei]!”
قُلۡنَا یَـٰنَارُ كُونِی بَرۡدࣰا وَسَلَـٰمًا عَلَىٰۤ إِبۡرَ ٰهِیمَ ﴿٦٩﴾
69. Dar Noi am zis: „O, foc! Fii răcoare şi mântuire peste Avraam!”
وَأَرَادُواْ بِهِۦ كَیۡدࣰا فَجَعَلۡنَـٰهُمُ ٱلۡأَخۡسَرِینَ ﴿٧٠﴾
70. Ei au vrut un vicleşug împotriva lui, însă Noi am făcut ca ei să fie cei mai în pierdere.
وَنَجَّیۡنَـٰهُ وَلُوطًا إِلَى ٱلۡأَرۡضِ ٱلَّتِی بَـٰرَكۡنَا فِیهَا لِلۡعَـٰلَمِینَ ﴿٧١﴾
71. Şi Noi l‑am mântuit pe el şi [asemenea] şi pe Lot pe pământul pe care l‑am binecuvântat pentru oameni(101).
وَوَهَبۡنَا لَهُۥۤ إِسۡحَـٰقَ وَیَعۡقُوبَ نَافِلَةࣰۖ وَكُلࣰّا جَعَلۡنَا صَـٰلِحِینَ ﴿٧٢﴾
72. Şi i‑am dăruit Noi pe Isaac(102) şi pe Iacob, pe deasupra(103), şi pe toţi i‑am făcut evlavioşi.
وَجَعَلۡنَـٰهُمۡ أَىِٕمَّةࣰ یَهۡدُونَ بِأَمۡرِنَا وَأَوۡحَیۡنَاۤ إِلَیۡهِمۡ فِعۡلَ ٱلۡخَیۡرَ ٰتِ وَإِقَامَ ٱلصَّلَوٰةِ وَإِیتَاۤءَ ٱلزَّكَوٰةِۖ وَكَانُواْ لَنَا عَـٰبِدِینَ ﴿٧٣﴾
73. Şi i‑am făcut Noi ocârmuitori, care au călăuzit [lumea] după porunca Noastră, şi le‑am revelat lor să facă fapte bune, să împlinească Rugăciunea [As‑Salat] şi să dea Dania [Az‑Zakat] şi ei Ne‑au fost Nouă adoratori.
وَلُوطًا ءَاتَیۡنَـٰهُ حُكۡمࣰا وَعِلۡمࣰا وَنَجَّیۡنَـٰهُ مِنَ ٱلۡقَرۡیَةِ ٱلَّتِی كَانَت تَّعۡمَلُ ٱلۡخَبَـٰۤىِٕثَۚ إِنَّهُمۡ كَانُواْ قَوۡمَ سَوۡءࣲ فَـٰسِقِینَ ﴿٧٤﴾
74. Iar lui Lot i‑am dăruit Noi înţelepciune şi ştiinţă şi l‑am mântuit pe el(104) din cetatea care săvârşea desfrâu, căci ei au fost un neam de oameni răi, nelegiuiţi,
وَأَدۡخَلۡنَـٰهُ فِی رَحۡمَتِنَاۤۖ إِنَّهُۥ مِنَ ٱلصَّـٰلِحِینَ ﴿٧٥﴾
75. Şi l‑am făcut pe el să intre sub îndurarea Noastră, căci el era cu adevărat dintre cei evlavioşi.
وَنُوحًا إِذۡ نَادَىٰ مِن قَبۡلُ فَٱسۡتَجَبۡنَا لَهُۥ فَنَجَّیۡنَـٰهُ وَأَهۡلَهُۥ مِنَ ٱلۡكَرۡبِ ٱلۡعَظِیمِ ﴿٧٦﴾
76. Şi [adu‑ţi aminte de] Noe, când a chemat el, mai înainte(105), şi i‑am răspuns Noi şi l‑am mântuit pe el împreună cu familia lui de spaima cea mare(106).
وَنَصَرۡنَـٰهُ مِنَ ٱلۡقَوۡمِ ٱلَّذِینَ كَذَّبُواْ بِـَٔایَـٰتِنَاۤۚ إِنَّهُمۡ كَانُواْ قَوۡمَ سَوۡءࣲ فَأَغۡرَقۡنَـٰهُمۡ أَجۡمَعِینَ ﴿٧٧﴾
77. Şi l‑am ajutat Noi împotriva neamului care ţinea semnele Noastre de minciună. Ei erau un neam rău şi i‑am înecat pe ei cu toţii.
وَدَاوُۥدَ وَسُلَیۡمَـٰنَ إِذۡ یَحۡكُمَانِ فِی ٱلۡحَرۡثِ إِذۡ نَفَشَتۡ فِیهِ غَنَمُ ٱلۡقَوۡمِ وَكُنَّا لِحُكۡمِهِمۡ شَـٰهِدِینَ ﴿٧٨﴾
78. Şi [adu‑ţi aminte] de David şi de Solomon, când au judecat asupra câmpului cultivat pe care au păscut noaptea oile neamului. Iar Noi am fost martori la judecata lor.
فَفَهَّمۡنَـٰهَا سُلَیۡمَـٰنَۚ وَكُلًّا ءَاتَیۡنَا حُكۡمࣰا وَعِلۡمࣰاۚ وَسَخَّرۡنَا مَعَ دَاوُۥدَ ٱلۡجِبَالَ یُسَبِّحۡنَ وَٱلطَّیۡرَۚ وَكُنَّا فَـٰعِلِینَ ﴿٧٩﴾
79. Noi l‑am învăţat pe Solomon să o înţeleagă şi fiecăruia i‑am dat putere de judecată şi ştiinţă. Şi i‑am supus lui David munţii şi păsările, ca să aducă laudă(107). Şi Noi le‑am făcut.(108)
وَعَلَّمۡنَـٰهُ صَنۡعَةَ لَبُوسࣲ لَّكُمۡ لِتُحۡصِنَكُم مِّنۢ بَأۡسِكُمۡۖ فَهَلۡ أَنتُمۡ شَـٰكِرُونَ ﴿٨٠﴾
80. Noi l‑am învăţat(109) meşteşugul cămăşilor din zale, pentru ca să vă apere de asprimea voastră(110). Şi oare sunteţi voi mulţumitori(111)?
وَلِسُلَیۡمَـٰنَ ٱلرِّیحَ عَاصِفَةࣰ تَجۡرِی بِأَمۡرِهِۦۤ إِلَى ٱلۡأَرۡضِ ٱلَّتِی بَـٰرَكۡنَا فِیهَاۚ وَكُنَّا بِكُلِّ شَیۡءٍ عَـٰلِمِینَ ﴿٨١﴾
81. Iar lui Solomon [i‑am supus Noi] vântul cel vijelios, ca să alerge la porunca sa pe pământul pe care Noi l‑am binecuvântat(112). Şi Noi am fost Atoateştiutori.
وَمِنَ ٱلشَّیَـٰطِینِ مَن یَغُوصُونَ لَهُۥ وَیَعۡمَلُونَ عَمَلࣰا دُونَ ذَ ٰلِكَۖ وَكُنَّا لَهُمۡ حَـٰفِظِینَ ﴿٨٢﴾
82. Şi printre şeitani au fost unii care se cufundau pentru el şi făceau şi alte lucruri, iar Noi am fost păzitori peste ei.
۞ وَأَیُّوبَ إِذۡ نَادَىٰ رَبَّهُۥۤ أَنِّی مَسَّنِیَ ٱلضُّرُّ وَأَنتَ أَرۡحَمُ ٱلرَّ ٰحِمِینَ ﴿٨٣﴾
83. Şi [adu‑ţi aminte] de Iov, când l‑a chemat el pe Domnul lui(113): „M‑a atins pe mine răul! Însă Tu eşti Cel mai Milostiv între milostivi!”
فَٱسۡتَجَبۡنَا لَهُۥ فَكَشَفۡنَا مَا بِهِۦ مِن ضُرࣲّۖ وَءَاتَیۡنَـٰهُ أَهۡلَهُۥ وَمِثۡلَهُم مَّعَهُمۡ رَحۡمَةࣰ مِّنۡ عِندِنَا وَذِكۡرَىٰ لِلۡعَـٰبِدِینَ ﴿٨٤﴾
84. Şi Noi i‑am răspuns şi am îndepărtat răul care‑l lovise şi i‑am dat lui înapoi familia lui, şi încă pe atât împreună cu ei, ca îndurare din partea Noastră şi ca amintire pentru adoratori.
وَإِسۡمَـٰعِیلَ وَإِدۡرِیسَ وَذَا ٱلۡكِفۡلِۖ كُلࣱّ مِّنَ ٱلصَّـٰبِرِینَ ﴿٨٥﴾
85. Şi [adu‑ţi aminte] de Ismail şi de Idris şi de Dhu‑l‑Kifl(114) – şi toţi erau răbdători.
وَأَدۡخَلۡنَـٰهُمۡ فِی رَحۡمَتِنَاۤۖ إِنَّهُم مِّنَ ٱلصَّـٰلِحِینَ ﴿٨٦﴾
86. Şi i‑am făcut Noi să intre în îndurarea Noastră, căci ei au fost cu adevărat dintre cei evlavioşi.
وَذَا ٱلنُّونِ إِذ ذَّهَبَ مُغَـٰضِبࣰا فَظَنَّ أَن لَّن نَّقۡدِرَ عَلَیۡهِ فَنَادَىٰ فِی ٱلظُّلُمَـٰتِ أَن لَّاۤ إِلَـٰهَ إِلَّاۤ أَنتَ سُبۡحَـٰنَكَ إِنِّی كُنتُ مِنَ ٱلظَّـٰلِمِینَ ﴿٨٧﴾
87. Şi [adu‑ţi aminte] de Dhu‑n‑Nun(115), când el a plecat furios şi şi‑a închipuit că Noi nu vom mai avea putere asupra lui. Atunci el a strigat în întunecimi: „Nu există altă divinitate în afară de Tine! Slavă Ţie! Eu am fost dintre cei nelegiuiţi!”(116)
فَٱسۡتَجَبۡنَا لَهُۥ وَنَجَّیۡنَـٰهُ مِنَ ٱلۡغَمِّۚ وَكَذَ ٰلِكَ نُـۨجِی ٱلۡمُؤۡمِنِینَ ﴿٨٨﴾
88. Şi Noi i‑am răspuns şi l‑am izbăvit de mâhnire(117). Astfel îi mântuim Noi pe dreptcredincioşi.
وَزَكَرِیَّاۤ إِذۡ نَادَىٰ رَبَّهُۥ رَبِّ لَا تَذَرۡنِی فَرۡدࣰا وَأَنتَ خَیۡرُ ٱلۡوَ ٰرِثِینَ ﴿٨٩﴾
89. Şi [adu‑ţi aminte] de Zaharia, când Îl chema el pe Domnul său: „Doamne, nu mă lăsa singur, căci Tu eşti cel mai bun dintre moştenitori!”
فَٱسۡتَجَبۡنَا لَهُۥ وَوَهَبۡنَا لَهُۥ یَحۡیَىٰ وَأَصۡلَحۡنَا لَهُۥ زَوۡجَهُۥۤۚ إِنَّهُمۡ كَانُواْ یُسَـٰرِعُونَ فِی ٱلۡخَیۡرَ ٰتِ وَیَدۡعُونَنَا رَغَبࣰا وَرَهَبࣰاۖ وَكَانُواْ لَنَا خَـٰشِعِینَ ﴿٩٠﴾
90. Şi i‑am răspuns Noi(118) şi i l‑am dat lui pe Ioan şi am tămăduit‑o pentru el pe soaţa lui(119). Ei se întreceau în bine şi Ne chemau cu dorinţă şi cu teamă şi erau evlavioşi faţă de Noi.
وَٱلَّتِیۤ أَحۡصَنَتۡ فَرۡجَهَا فَنَفَخۡنَا فِیهَا مِن رُّوحِنَا وَجَعَلۡنَـٰهَا وَٱبۡنَهَاۤ ءَایَةࣰ لِّلۡعَـٰلَمِینَ ﴿٩١﴾
91. Şi [adu‑ţi aminte] de aceea care şi‑a păstrat castitatea ei(120). Şi am suflat Noi asupra ei prin duhul Nostru(121) şi am făcut din ea şi din fiul ei semn pentru [toate] lumile.
إِنَّ هَـٰذِهِۦۤ أُمَّتُكُمۡ أُمَّةࣰ وَ ٰحِدَةࣰ وَأَنَا۠ رَبُّكُمۡ فَٱعۡبُدُونِ ﴿٩٢﴾
92. Această credinţă a voastră este o credinţă unică, iar Eu sunt Domnul vostru. Aşadar, adoraţi‑Mă pe Mine!
وَتَقَطَّعُوۤاْ أَمۡرَهُم بَیۡنَهُمۡۖ كُلٌّ إِلَیۡنَا رَ ٰجِعُونَ ﴿٩٣﴾
93. Dar ei s‑au divizat între ei. Însă cu toţii se vor întoarce la Noi.
فَمَن یَعۡمَلۡ مِنَ ٱلصَّـٰلِحَـٰتِ وَهُوَ مُؤۡمِنࣱ فَلَا كُفۡرَانَ لِسَعۡیِهِۦ وَإِنَّا لَهُۥ كَـٰتِبُونَ ﴿٩٤﴾
94. Iară râvna aceluia care împlineşte fapte bune şi este dreptcredincios nu va fi tăgăduită, iar Noi o vom scrie pentru el(122).
وَحَرَ ٰمٌ عَلَىٰ قَرۡیَةٍ أَهۡلَكۡنَـٰهَاۤ أَنَّهُمۡ لَا یَرۡجِعُونَ ﴿٩٥﴾
95. Şi le este oprit [locuitorilor] unei cetăţi pe care Noi am nimicit‑o să se mai întoarcă,
حَتَّىٰۤ إِذَا فُتِحَتۡ یَأۡجُوجُ وَمَأۡجُوجُ وَهُم مِّن كُلِّ حَدَبࣲ یَنسِلُونَ ﴿٩٦﴾
96. Până ce vor fi lăsaţi să treacă Yagog şi Magog,(123) şi ei se vor grăbi de pe toate înălţimile;
وَٱقۡتَرَبَ ٱلۡوَعۡدُ ٱلۡحَقُّ فَإِذَا هِیَ شَـٰخِصَةٌ أَبۡصَـٰرُ ٱلَّذِینَ كَفَرُواْ یَـٰوَیۡلَنَا قَدۡ كُنَّا فِی غَفۡلَةࣲ مِّنۡ هَـٰذَا بَلۡ كُنَّا ظَـٰلِمِینَ ﴿٩٧﴾
97. [Şi atunci] va fi apropiată promisiunea cea adevărată(124), iar [în Ziua de Apoi], ochii celor care nu au crezut vor fi împietriţi: „Vai nouă! Am fost cu nebăgare de seamă faţă de aceasta(125), ba am fost nedrepţi!(126)”
إِنَّكُمۡ وَمَا تَعۡبُدُونَ مِن دُونِ ٱللَّهِ حَصَبُ جَهَنَّمَ أَنتُمۡ لَهَا وَ ٰرِدُونَ ﴿٩٨﴾
98. „Voi şi cei pe care îi adoraţi(127), în afară de Allah, veţi fi hrană pentru Gheena, spre care voi veniţi”.
لَوۡ كَانَ هَـٰۤؤُلَاۤءِ ءَالِهَةࣰ مَّا وَرَدُوهَاۖ وَكُلࣱّ فِیهَا خَـٰلِدُونَ ﴿٩٩﴾
99. Dacă aceştia ar fi dumnezei, nu ar veni spre ea. Dar toţi vor rămâne veşnic în ea(128).
لَهُمۡ فِیهَا زَفِیرࣱ وَهُمۡ فِیهَا لَا یَسۡمَعُونَ ﴿١٠٠﴾
100. Ei vor scoate în ea gemete(129) şi ei nu vor auzi în ea [nimic](130).
إِنَّ ٱلَّذِینَ سَبَقَتۡ لَهُم مِّنَّا ٱلۡحُسۡنَىٰۤ أُوْلَـٰۤىِٕكَ عَنۡهَا مُبۡعَدُونَ ﴿١٠١﴾
101. Aceia cărora li s‑a promis de mai înainte [răsplata] cea mai bună din partea Noastră vor sta departe de ea(131).
لَا یَسۡمَعُونَ حَسِیسَهَاۖ وَهُمۡ فِی مَا ٱشۡتَهَتۡ أَنفُسُهُمۡ خَـٰلِدُونَ ﴿١٠٢﴾
102. Ei nu vor auzi glasul(132) ei, şi acolo unde vor pofti sufletele lor, ei vor rămâne veşnic.
لَا یَحۡزُنُهُمُ ٱلۡفَزَعُ ٱلۡأَكۡبَرُ وَتَتَلَقَّىٰهُمُ ٱلۡمَلَـٰۤىِٕكَةُ هَـٰذَا یَوۡمُكُمُ ٱلَّذِی كُنتُمۡ تُوعَدُونَ ﴿١٠٣﴾
103. Nu‑i va întrista spaima cea mare(133) şi îi vor întâmpina îngerii [zicându‑le]: „Aceasta este Ziua voastră, care vi s‑a promis”.
یَوۡمَ نَطۡوِی ٱلسَّمَاۤءَ كَطَیِّ ٱلسِّجِلِّ لِلۡكُتُبِۚ كَمَا بَدَأۡنَاۤ أَوَّلَ خَلۡقࣲ نُّعِیدُهُۥۚ وَعۡدًا عَلَیۡنَاۤۚ إِنَّا كُنَّا فَـٰعِلِینَ ﴿١٠٤﴾
104. În Ziua aceea vom închide Noi cerul, aşa cum se închid sulurile cu scripturi.(134) Aşa cum am făcut Noi prima făptură, o vom face din nou.(135) Aceasta este o promisiune pe care Noi am făcut‑o şi pe care o îndeplinim.
وَلَقَدۡ كَتَبۡنَا فِی ٱلزَّبُورِ مِنۢ بَعۡدِ ٱلذِّكۡرِ أَنَّ ٱلۡأَرۡضَ یَرِثُهَا عِبَادِیَ ٱلصَّـٰلِحُونَ ﴿١٠٥﴾
105. Şi Noi am scris în Psalmi(136), după pomenire:(137) „Robii Mei cei evlavioşi vor moşteni pământul”.
إِنَّ فِی هَـٰذَا لَبَلَـٰغࣰا لِّقَوۡمٍ عَـٰبِدِینَ ﴿١٠٦﴾
106. În aceasta(138) este un mesaj(139) pentru un neam [de oameni] care adoră!
وَمَاۤ أَرۡسَلۡنَـٰكَ إِلَّا رَحۡمَةࣰ لِّلۡعَـٰلَمِینَ ﴿١٠٧﴾
107. Şi Noi nu te‑am trimis decât ca o îndurare pentru lumi.
قُلۡ إِنَّمَا یُوحَىٰۤ إِلَیَّ أَنَّمَاۤ إِلَـٰهُكُمۡ إِلَـٰهࣱ وَ ٰحِدࣱۖ فَهَلۡ أَنتُم مُّسۡلِمُونَ ﴿١٠٨﴾
108. Spune: „Mi s‑a revelat mie că Domnul vostru este un Domn unic! Oare voi sunteţi supuşi voinţei Lui [musulmani]?”
فَإِن تَوَلَّوۡاْ فَقُلۡ ءَاذَنتُكُمۡ عَلَىٰ سَوَاۤءࣲۖ وَإِنۡ أَدۡرِیۤ أَقَرِیبٌ أَم بَعِیدࣱ مَّا تُوعَدُونَ ﴿١٠٩﴾
109. Şi dacă, după aceea, ei întorc spatele(140), spune: „Eu v‑am vestit vouă cu toată dreptatea, însă eu nu ştiu dacă este aproape ori este departe ceea ce vi s‑a promis.
إِنَّهُۥ یَعۡلَمُ ٱلۡجَهۡرَ مِنَ ٱلۡقَوۡلِ وَیَعۡلَمُ مَا تَكۡتُمُونَ ﴿١١٠﴾
110. El ştie vorbele rostite de voi cu glas tare şi El ştie şi ceea ce ascundeţi [în inimi](141).
وَإِنۡ أَدۡرِی لَعَلَّهُۥ فِتۡنَةࣱ لَّكُمۡ وَمَتَـٰعٌ إِلَىٰ حِینࣲ ﴿١١١﴾
111. Şi eu nu ştiu dacă aceasta(142) nu este o ispită pentru voi(143) sau o plăcere [trecătoare] până la un timp(144)”.
قَـٰلَ رَبِّ ٱحۡكُم بِٱلۡحَقِّۗ وَرَبُّنَا ٱلرَّحۡمَـٰنُ ٱلۡمُسۡتَعَانُ عَلَىٰ مَا تَصِفُونَ ﴿١١٢﴾
112. El spune: „Doamne, judecă întru dreptate!” Şi Domnul Nostru Cel Milostiv [Ar‑Rahman] este Cel la care se cere ajutor împotriva a ceea ce voi rostiţi(145)!”