قَدۡ أَفۡلَحَ ٱلۡمُؤۡمِنُونَ ﴿١﴾
1. Fără îndoială că izbândesc şi sunt fericiţi(2) dreptcredincioşii,
ٱلَّذِینَ هُمۡ فِی صَلَاتِهِمۡ خَـٰشِعُونَ ﴿٢﴾
2. Care sunt smeriţi(3) în Rugăciunea lor
وَٱلَّذِینَ هُمۡ لِفُرُوجِهِمۡ حَـٰفِظُونَ ﴿٥﴾
5. Şi care îşi păzesc castitatea(4)
إِلَّا عَلَىٰۤ أَزۡوَ ٰجِهِمۡ أَوۡ مَا مَلَكَتۡ أَیۡمَـٰنُهُمۡ فَإِنَّهُمۡ غَیۡرُ مَلُومِینَ ﴿٦﴾
6. Afară de soaţele lor şi de aceea ce stăpânesc mâinile lor drepte(5), căci pentru aceasta nu sunt ei învinuiţi,(6)
فَمَنِ ٱبۡتَغَىٰ وَرَاۤءَ ذَ ٰلِكَ فَأُوْلَـٰۤىِٕكَ هُمُ ٱلۡعَادُونَ ﴿٧﴾
7. În vreme ce aceia care caută mai mult de atât, aceia sunt nelegiuiţi,
وَٱلَّذِینَ هُمۡ لِأَمَـٰنَـٰتِهِمۡ وَعَهۡدِهِمۡ رَ ٰعُونَ ﴿٨﴾
8. Însă aceia care sunt cu grijă faţă de cele încredinţate şi faţă de făgăduinţa lor
وَٱلَّذِینَ هُمۡ عَلَىٰ صَلَوَ ٰتِهِمۡ یُحَافِظُونَ ﴿٩﴾
9. Şi cei care veghează la Rugăciunea lor(7),
أُوْلَـٰۤىِٕكَ هُمُ ٱلۡوَ ٰرِثُونَ ﴿١٠﴾
10. Aceia(8) sunt moştenitorii(9),
ٱلَّذِینَ یَرِثُونَ ٱلۡفِرۡدَوۡسَ هُمۡ فِیهَا خَـٰلِدُونَ ﴿١١﴾
11. Cei care vor moşteni Firdawsul, şi ei în el vor sălăşlui.
وَلَقَدۡ خَلَقۡنَا ٱلۡإِنسَـٰنَ مِن سُلَـٰلَةࣲ مِّن طِینࣲ ﴿١٢﴾
12. Noi l‑am creat pe om(10) din apa aleasă [venită] din lut.
ثُمَّ جَعَلۡنَـٰهُ نُطۡفَةࣰ فِی قَرَارࣲ مَّكِینࣲ ﴿١٣﴾
13. Apoi l‑am făcut Noi o picătură într‑un loc sigur(11),
ثُمَّ خَلَقۡنَا ٱلنُّطۡفَةَ عَلَقَةࣰ فَخَلَقۡنَا ٱلۡعَلَقَةَ مُضۡغَةࣰ فَخَلَقۡنَا ٱلۡمُضۡغَةَ عِظَـٰمࣰا فَكَسَوۡنَا ٱلۡعِظَـٰمَ لَحۡمࣰا ثُمَّ أَنشَأۡنَـٰهُ خَلۡقًا ءَاخَرَۚ فَتَبَارَكَ ٱللَّهُ أَحۡسَنُ ٱلۡخَـٰلِقِینَ ﴿١٤﴾
14. Apoi am făcut din picătură un cheag(12) şi am făcut din cheag o bucată de carne şi am făcut din bucata de carne oase şi am îmbrăcat oasele cu carne. Apoi l‑am scos la iveală ca o altă făptură(13). Binecuvântat fie Allah, Făcătorul, Cel Bun!
ثُمَّ إِنَّكُمۡ یَوۡمَ ٱلۡقِیَـٰمَةِ تُبۡعَثُونَ ﴿١٦﴾
16. Iar în Ziua Învierii veţi fi voi readuşi la viaţă(14).
وَلَقَدۡ خَلَقۡنَا فَوۡقَكُمۡ سَبۡعَ طَرَاۤىِٕقَ وَمَا كُنَّا عَنِ ٱلۡخَلۡقِ غَـٰفِلِینَ ﴿١٧﴾
17. Deasupra voastră am făcut Noi şapte straturi(15). Şi Noi nu suntem cu nebăgare de seamă faţă de făpturi(16).
وَأَنزَلۡنَا مِنَ ٱلسَّمَاۤءِ مَاۤءَۢ بِقَدَرࣲ فَأَسۡكَنَّـٰهُ فِی ٱلۡأَرۡضِۖ وَإِنَّا عَلَىٰ ذَهَابِۭ بِهِۦ لَقَـٰدِرُونَ ﴿١٨﴾
18. Şi Noi am pogorât apă din cer cu măsură(17). Apoi Noi am făcut‑o să stea în pământ(18), cu toate că avem puterea să o facem să dispară.
فَأَنشَأۡنَا لَكُم بِهِۦ جَنَّـٰتࣲ مِّن نَّخِیلࣲ وَأَعۡنَـٰبࣲ لَّكُمۡ فِیهَا فَوَ ٰكِهُ كَثِیرَةࣱ وَمِنۡهَا تَأۡكُلُونَ ﴿١٩﴾
19. Şi Noi v‑am făcut vouă cu ajutorul ei grădini de curmali şi vii, în care voi aveţi roade multe şi din ele voi mâncaţi.
وَشَجَرَةࣰ تَخۡرُجُ مِن طُورِ سَیۡنَاۤءَ تَنۢبُتُ بِٱلدُّهۡنِ وَصِبۡغࣲ لِّلۡـَٔاكِلِینَ ﴿٢٠﴾
20. Ca şi un pom ce creşte pe Muntele Sinai(19) şi care dă ulei şi hrană pentru cei care mănâncă,
وَإِنَّ لَكُمۡ فِی ٱلۡأَنۡعَـٰمِ لَعِبۡرَةࣰۖ نُّسۡقِیكُم مِّمَّا فِی بُطُونِهَا وَلَكُمۡ فِیهَا مَنَـٰفِعُ كَثِیرَةࣱ وَمِنۡهَا تَأۡكُلُونَ ﴿٢١﴾
21. Iar în vite(20) aveţi voi o bună pildă, căci vă dăm vouă să beţi din ceea ce ele au în pântece(21) şi multe foloase aveţi de la ele(22) şi de la ele mâncaţi
وَعَلَیۡهَا وَعَلَى ٱلۡفُلۡكِ تُحۡمَلُونَ ﴿٢٢﴾
22. Şi pe ele(23) şi pe corăbii sunteţi purtaţi.
وَلَقَدۡ أَرۡسَلۡنَا نُوحًا إِلَىٰ قَوۡمِهِۦ فَقَالَ یَـٰقَوۡمِ ٱعۡبُدُواْ ٱللَّهَ مَا لَكُم مِّنۡ إِلَـٰهٍ غَیۡرُهُۥۤۚ أَفَلَا تَتَّقُونَ ﴿٢٣﴾
23. Noi l‑am trimis pe Noe la neamul său şi el a zis: „O, neam al meu! Adoraţi‑L voi pe Allah! Voi nu aveţi altă divinitate în afară de El. Oare nu vă temeţi voi?”
فَقَالَ ٱلۡمَلَؤُاْ ٱلَّذِینَ كَفَرُواْ مِن قَوۡمِهِۦ مَا هَـٰذَاۤ إِلَّا بَشَرࣱ مِّثۡلُكُمۡ یُرِیدُ أَن یَتَفَضَّلَ عَلَیۡكُمۡ وَلَوۡ شَاۤءَ ٱللَّهُ لَأَنزَلَ مَلَـٰۤىِٕكَةࣰ مَّا سَمِعۡنَا بِهَـٰذَا فِیۤ ءَابَاۤىِٕنَا ٱلۡأَوَّلِینَ ﴿٢٤﴾
24. Şi au zis căpeteniile neamului său, care nu au crezut: „Acesta(24) nu este decât un om asemenea vouă, care voieşte să se ridice deasupra voastră. Dacă Allah ar fi voit(25), ar fi făcut să coboare(26) îngeri. Noi n‑am auzit aceasta(27) de la străbunii noştri din vechime!
إِنۡ هُوَ إِلَّا رَجُلُۢ بِهِۦ جِنَّةࣱ فَتَرَبَّصُواْ بِهِۦ حَتَّىٰ حِینࣲ ﴿٢٥﴾
25. [Au zis unii dintre ei]: „Acesta nu este decât un bărbat posedat(28). Deci aşteptaţi voi până la un timp!(29)”
قَالَ رَبِّ ٱنصُرۡنِی بِمَا كَذَّبُونِ ﴿٢٦﴾
26. Şi a zis el(30): „Doamne! Ajută‑mă pe mine, fiindcă ei mă învinuiesc de minciună!”
فَأَوۡحَیۡنَاۤ إِلَیۡهِ أَنِ ٱصۡنَعِ ٱلۡفُلۡكَ بِأَعۡیُنِنَا وَوَحۡیِنَا فَإِذَا جَاۤءَ أَمۡرُنَا وَفَارَ ٱلتَّنُّورُ فَٱسۡلُكۡ فِیهَا مِن كُلࣲّ زَوۡجَیۡنِ ٱثۡنَیۡنِ وَأَهۡلَكَ إِلَّا مَن سَبَقَ عَلَیۡهِ ٱلۡقَوۡلُ مِنۡهُمۡۖ وَلَا تُخَـٰطِبۡنِی فِی ٱلَّذِینَ ظَلَمُوۤاْ إِنَّهُم مُّغۡرَقُونَ ﴿٢٧﴾
27. Şi i‑am revelat Noi: „Fă‑ţi arca sub ochii Noştri şi după revelaţia Noastră! Iar când va veni porunca Noastră(31) ş i v a c locoti c uptorul(32), atunci du pe ea(33) din fiecare [specie] câte o pereche(34) şi familia ta, afară de aceia asupra cărora s‑a rostit cuvântul(35)! Şi nu vorbi cu Mine pentru aceia care s‑au purtat cu nelegiuire, căci ei sunt înecaţi!
فَإِذَا ٱسۡتَوَیۡتَ أَنتَ وَمَن مَّعَكَ عَلَى ٱلۡفُلۡكِ فَقُلِ ٱلۡحَمۡدُ لِلَّهِ ٱلَّذِی نَجَّىٰنَا مِنَ ٱلۡقَوۡمِ ٱلظَّـٰلِمِینَ ﴿٢٨﴾
28. Şi după ce te vei aşeza(36) tu şi cei care sunt cu tine pe corabie, atunci spune: „Mărire lui Allah care ne‑a izbăvit pe noi de neamul de nelegiuiţi!”
وَقُل رَّبِّ أَنزِلۡنِی مُنزَلࣰا مُّبَارَكࣰا وَأَنتَ خَیۡرُ ٱلۡمُنزِلِینَ ﴿٢٩﴾
29. Şi mai spune: „Doamne, alege pentru mine un loc de coborâre(37) binecuvântată, căci Tu eşti cel mai bun dintre coborâtori!”
إِنَّ فِی ذَ ٰلِكَ لَـَٔایَـٰتࣲ وَإِن كُنَّا لَمُبۡتَلِینَ ﴿٣٠﴾
30. Întru aceasta(38) sunt semne(39), iar Noi suntem ispititori(40).
ثُمَّ أَنشَأۡنَا مِنۢ بَعۡدِهِمۡ قَرۡنًا ءَاخَرِینَ ﴿٣١﴾
31. Iar după ei am făcut Noi să se ivească mai apoi un alt neam(41).
فَأَرۡسَلۡنَا فِیهِمۡ رَسُولࣰا مِّنۡهُمۡ أَنِ ٱعۡبُدُواْ ٱللَّهَ مَا لَكُم مِّنۡ إِلَـٰهٍ غَیۡرُهُۥۤۚ أَفَلَا تَتَّقُونَ ﴿٣٢﴾
32. Şi le‑am trimis lor un trimis dintre ei, [pentru ca el să le spună]: „Adoraţi‑L pe Allah! Voi nu aveţi altă divinitate afară de El! Oare voi nu vă temeţi [de El]?”
وَقَالَ ٱلۡمَلَأُ مِن قَوۡمِهِ ٱلَّذِینَ كَفَرُواْ وَكَذَّبُواْ بِلِقَاۤءِ ٱلۡـَٔاخِرَةِ وَأَتۡرَفۡنَـٰهُمۡ فِی ٱلۡحَیَوٰةِ ٱلدُّنۡیَا مَا هَـٰذَاۤ إِلَّا بَشَرࣱ مِّثۡلُكُمۡ یَأۡكُلُ مِمَّا تَأۡكُلُونَ مِنۡهُ وَیَشۡرَبُ مِمَّا تَشۡرَبُونَ ﴿٣٣﴾
33. Însă au zis căpeteniile neamului său care nu au crezut şi au tăgăduit întâlnirea din Lumea de Apoi şi pe care Noi le‑am ţinut în belşug(42) în această lume: „Acesta nu este decât un om ca şi voi, care mănâncă ceea ce mâncaţi voi şi bea ce beţi voi,
وَلَىِٕنۡ أَطَعۡتُم بَشَرࣰا مِّثۡلَكُمۡ إِنَّكُمۡ إِذࣰا لَّخَـٰسِرُونَ ﴿٣٤﴾
34. Iar de veţi da ascultare unui om asemenea vouă, atunci veţi fi pierduţi.
أَیَعِدُكُمۡ أَنَّكُمۡ إِذَا مِتُّمۡ وَكُنتُمۡ تُرَابࣰا وَعِظَـٰمًا أَنَّكُم مُّخۡرَجُونَ ﴿٣٥﴾
35. Vă făgăduieşte el că după ce veţi fi ţărână şi oseminte veţi fi voi scoşi(43)!?
۞ هَیۡهَاتَ هَیۡهَاتَ لِمَا تُوعَدُونَ ﴿٣٦﴾
36. Departe, departe este ceea ce vi se făgăduieşte(44)!
إِنۡ هِیَ إِلَّا حَیَاتُنَا ٱلدُّنۡیَا نَمُوتُ وَنَحۡیَا وَمَا نَحۡنُ بِمَبۡعُوثِینَ ﴿٣٧﴾
37. Nu este decât viaţa noastră lumească; noi murim şi trăim şi nu vom fi niciodată înviaţi!(45)
إِنۡ هُوَ إِلَّا رَجُلٌ ٱفۡتَرَىٰ عَلَى ٱللَّهِ كَذِبࣰا وَمَا نَحۡنُ لَهُۥ بِمُؤۡمِنِینَ ﴿٣٨﴾
38. El nu este decât un om care a născocit minciuna şi a pus‑o pe seama lui Allah şi noi nu credem în el!”
قَالَ رَبِّ ٱنصُرۡنِی بِمَا كَذَّبُونِ ﴿٣٩﴾
39. A zis el(46): „Doamne, ajută‑mă pe mine, căci ei mă socotesc mincinos!”
قَالَ عَمَّا قَلِیلࣲ لَّیُصۡبِحُنَّ نَـٰدِمِینَ ﴿٤٠﴾
40. A zis(47): „Numai puţin şi vor ajunge ei să se căiască!”
فَأَخَذَتۡهُمُ ٱلصَّیۡحَةُ بِٱلۡحَقِّ فَجَعَلۡنَـٰهُمۡ غُثَاۤءࣰۚ فَبُعۡدࣰا لِّلۡقَوۡمِ ٱلظَّـٰلِمِینَ ﴿٤١﴾
41. Şi i‑a cuprins pe ei strigătul(48), cu toată dreptatea, şi Noi i‑am făcut ca o spumă [purtată de un torent]. Aşadar, departe cu neamul de nelegiuiţi!(49)
ثُمَّ أَنشَأۡنَا مِنۢ بَعۡدِهِمۡ قُرُونًا ءَاخَرِینَ ﴿٤٢﴾
42. Apoi, am creat Noi, în urma lor, alte neamuri.
مَا تَسۡبِقُ مِنۡ أُمَّةٍ أَجَلَهَا وَمَا یَسۡتَـٔۡخِرُونَ ﴿٤٣﴾
43. Nici o comunitate nu poate grăbi şi nici întârzia termenul său(50).
ثُمَّ أَرۡسَلۡنَا رُسُلَنَا تَتۡرَاۖ كُلَّ مَا جَاۤءَ أُمَّةࣰ رَّسُولُهَا كَذَّبُوهُۖ فَأَتۡبَعۡنَا بَعۡضَهُم بَعۡضࣰا وَجَعَلۡنَـٰهُمۡ أَحَادِیثَۚ فَبُعۡدࣰا لِّقَوۡمࣲ لَّا یُؤۡمِنُونَ ﴿٤٤﴾
44. Apoi am trimis Noi trimişii Noştri unul după altul. Şi de fiecare dată când trimisul venea la comunitatea lui, ei îl ţineau de mincinos. Şi Noi am făcut să urmeze unii după alţii(51) şi am făcut din ei poveşti pilduitoare.(52) D eci d eparte(53) cu un neam care nu crede!
ثُمَّ أَرۡسَلۡنَا مُوسَىٰ وَأَخَاهُ هَـٰرُونَ بِـَٔایَـٰتِنَا وَسُلۡطَـٰنࣲ مُّبِینٍ ﴿٤٥﴾
45. Apoi i‑am trimis Noi pe Moise şi pe fratele său Aaron, cu semnele Noastre(54) şi cu dovadă limpede,
إِلَىٰ فِرۡعَوۡنَ وَمَلَإِیْهِۦ فَٱسۡتَكۡبَرُواْ وَكَانُواْ قَوۡمًا عَالِینَ ﴿٤٦﴾
46. La Faraon şi la dregătorii lui, însă aceştia s‑au semeţit, căci erau un neam de trufaşi,(55)
فَقَالُوۤاْ أَنُؤۡمِنُ لِبَشَرَیۡنِ مِثۡلِنَا وَقَوۡمُهُمَا لَنَا عَـٰبِدُونَ ﴿٤٧﴾
47. Şi au zis ei: „Să credem noi în doi oameni asemenea nouă, în vreme ce cei din neamul lor sunt înrobiţi la noi?”
فَكَذَّبُوهُمَا فَكَانُواْ مِنَ ٱلۡمُهۡلَكِینَ ﴿٤٨﴾
48. Şi i‑au socotit pe amândoi drept mincinoşi, şi au fost ei nimiciţi(56).
وَلَقَدۡ ءَاتَیۡنَا مُوسَى ٱلۡكِتَـٰبَ لَعَلَّهُمۡ یَهۡتَدُونَ ﴿٤٩﴾
49. Şi i‑am dăruit lui Moise Cartea(57) pentru ca ei să fie călăuziţi!
وَجَعَلۡنَا ٱبۡنَ مَرۡیَمَ وَأُمَّهُۥۤ ءَایَةࣰ وَءَاوَیۡنَـٰهُمَاۤ إِلَىٰ رَبۡوَةࣲ ذَاتِ قَرَارࣲ وَمَعِینࣲ ﴿٥٠﴾
50. Şi am făcut Noi din fiul Mariei şi din mama lui un semn(58) şi Noi le‑am dat lor doi [adăpost] pe o colină statornică(59) ş i c u i zvor(60).
یَـٰۤأَیُّهَا ٱلرُّسُلُ كُلُواْ مِنَ ٱلطَّیِّبَـٰتِ وَٱعۡمَلُواْ صَـٰلِحًاۖ إِنِّی بِمَا تَعۡمَلُونَ عَلِیمࣱ ﴿٥١﴾
51. O, trimişilor!(61) Mâncaţi din cele bune(62) şi împliniţi fapte bune! Eu sunt Bineştiutor a ceea ce săvârşiţi voi.
وَإِنَّ هَـٰذِهِۦۤ أُمَّتُكُمۡ أُمَّةࣰ وَ ٰحِدَةࣰ وَأَنَا۠ رَبُّكُمۡ فَٱتَّقُونِ ﴿٥٢﴾
52. Această comunitate,(63) a voastră, este o singură comunitate, iar Eu sunt Domnul vostru(64). Deci fiţi cu frică de Mine(65)!
فَتَقَطَّعُوۤاْ أَمۡرَهُم بَیۡنَهُمۡ زُبُرࣰاۖ كُلُّ حِزۡبِۭ بِمَا لَدَیۡهِمۡ فَرِحُونَ ﴿٥٣﴾
53. Însă ei au rupt lucrul lor, [despărţindu‑se în] secte(66); fiecare sectă bucurându‑se de ceea ce avea ea(67).
فَذَرۡهُمۡ فِی غَمۡرَتِهِمۡ حَتَّىٰ حِینٍ ﴿٥٤﴾
54. Deci lasă‑i în rătăcirea lor până la un timp(68)!
أَیَحۡسَبُونَ أَنَّمَا نُمِدُّهُم بِهِۦ مِن مَّالࣲ وَبَنِینَ ﴿٥٥﴾
55. Oare socotesc ei că ceea ce Noi le dăruim din bunuri şi copii
نُسَارِعُ لَهُمۡ فِی ٱلۡخَیۡرَ ٰتِۚ بَل لَّا یَشۡعُرُونَ ﴿٥٦﴾
56. Sunt bunuri pe care Noi le dăm în grabă? Nu, ei nu pricep!(69)
وَٱلَّذِینَ هُم بِـَٔایَـٰتِ رَبِّهِمۡ یُؤۡمِنُونَ ﴿٥٨﴾
58. Şi aceia care cred în versetele Domnului lor
وَٱلَّذِینَ یُؤۡتُونَ مَاۤ ءَاتَواْ وَّقُلُوبُهُمۡ وَجِلَةٌ أَنَّهُمۡ إِلَىٰ رَبِّهِمۡ رَ ٰجِعُونَ ﴿٦٠﴾
60. Şi aceia care dau ce dau(70) cu inimile pline de frică [la gândul că] se vor întoarce la Domnul lor(71),
أُوْلَـٰۤىِٕكَ یُسَـٰرِعُونَ فِی ٱلۡخَیۡرَ ٰتِ وَهُمۡ لَهَا سَـٰبِقُونَ ﴿٦١﴾
61. Aceia se grăbesc către faptele bune şi ei se întrec în ele.
وَلَا نُكَلِّفُ نَفۡسًا إِلَّا وُسۡعَهَاۚ وَلَدَیۡنَا كِتَـٰبࣱ یَنطِقُ بِٱلۡحَقِّ وَهُمۡ لَا یُظۡلَمُونَ ﴿٦٢﴾
62. Noi nu impunem unui suflet decât atât cât este puterea lui,(72) i ar Noi avem o c arte(73) ce rosteşte adevărul şi ei nu vor fi nedreptăţiţi.
بَلۡ قُلُوبُهُمۡ فِی غَمۡرَةࣲ مِّنۡ هَـٰذَا وَلَهُمۡ أَعۡمَـٰلࣱ مِّن دُونِ ذَ ٰلِكَ هُمۡ لَهَا عَـٰمِلُونَ ﴿٦٣﴾
63. Însă inimile lor(74) sunt în rătăcire de la aceasta şi ei au alte fapte [rele] pe care le săvârşesc în afară de aceasta,
حَتَّىٰۤ إِذَاۤ أَخَذۡنَا مُتۡرَفِیهِم بِٱلۡعَذَابِ إِذَا هُمۡ یَجۡـَٔرُونَ ﴿٦٤﴾
64. Până ce Noi îi luăm cu chinul pe cei mai înstăriţi dintre ei şi atunci iată‑i pe ei cum strigă [implorând]!
لَا تَجۡـَٔرُواْ ٱلۡیَوۡمَۖ إِنَّكُم مِّنَّا لَا تُنصَرُونَ ﴿٦٥﴾
65. „Nu strigaţi astăzi [implorând], căci nu veţi fi ajutaţi din partea Noastră!
قَدۡ كَانَتۡ ءَایَـٰتِی تُتۡلَىٰ عَلَیۡكُمۡ فَكُنتُمۡ عَلَىٰۤ أَعۡقَـٰبِكُمۡ تَنكِصُونَ ﴿٦٦﴾
66. Versetele Mele v‑au fost recitate vouă, însă voi v‑aţi întors pe călcâiele voastre(75),
مُسۡتَكۡبِرِینَ بِهِۦ سَـٰمِرࣰا تَهۡجُرُونَ ﴿٦٧﴾
67. Semeţindu‑vă faţă de el(76), şi le‑aţi hulit când aţi stat la poveşti noaptea.”
أَفَلَمۡ یَدَّبَّرُواْ ٱلۡقَوۡلَ أَمۡ جَاۤءَهُم مَّا لَمۡ یَأۡتِ ءَابَاۤءَهُمُ ٱلۡأَوَّلِینَ ﴿٦٨﴾
68. Nu cugetă ei la ceea ce este spus(77)? Şi oare le‑a venit lor ceea ce nu le‑a venit strămoşilor lor cei dintru început?
أَمۡ لَمۡ یَعۡرِفُواْ رَسُولَهُمۡ فَهُمۡ لَهُۥ مُنكِرُونَ ﴿٦٩﴾
69. Sau poate că ei nu‑l cunosc pe Trimisul lor şi de aceea se leapădă de el?
أَمۡ یَقُولُونَ بِهِۦ جِنَّةُۢۚ بَلۡ جَاۤءَهُم بِٱلۡحَقِّ وَأَكۡثَرُهُمۡ لِلۡحَقِّ كَـٰرِهُونَ ﴿٧٠﴾
70. Sau spun ei: „El este posedat!”(78) Ba el le‑a adus lor Adevărul, iar celor mai mulţi dintre ei nu le place adevărul!
وَلَوِ ٱتَّبَعَ ٱلۡحَقُّ أَهۡوَاۤءَهُمۡ لَفَسَدَتِ ٱلسَّمَـٰوَ ٰتُ وَٱلۡأَرۡضُ وَمَن فِیهِنَّۚ بَلۡ أَتَیۡنَـٰهُم بِذِكۡرِهِمۡ فَهُمۡ عَن ذِكۡرِهِم مُّعۡرِضُونَ ﴿٧١﴾
71. Şi dacă adevărul s‑ar potrivi cu poftele lor(79), s‑ar fi stricat cerurile şi pământul, precum şi toţi cei care se află în ele. Însă Noi le‑am adus pomenirea lor(80), dar ei de la pomenirea lor se întorc.
أَمۡ تَسۡـَٔلُهُمۡ خَرۡجࣰا فَخَرَاجُ رَبِّكَ خَیۡرࣱۖ وَهُوَ خَیۡرُ ٱلرَّ ٰزِقِینَ ﴿٧٢﴾
72. Sau ceri tu de la ei o răsplată? Dar răsplata Domnului tău este mai bună, iar El este cel mai bun dintre îngrijitori.
وَإِنَّكَ لَتَدۡعُوهُمۡ إِلَىٰ صِرَ ٰطࣲ مُّسۡتَقِیمࣲ ﴿٧٣﴾
73. Tu doar îi chemi către o cale dreaptă,
وَإِنَّ ٱلَّذِینَ لَا یُؤۡمِنُونَ بِٱلۡـَٔاخِرَةِ عَنِ ٱلصِّرَ ٰطِ لَنَـٰكِبُونَ ﴿٧٤﴾
74. Iar aceia care nu cred în Viaţa de Apoi se abat de la această cale(81).
۞ وَلَوۡ رَحِمۡنَـٰهُمۡ وَكَشَفۡنَا مَا بِهِم مِّن ضُرࣲّ لَّلَجُّواْ فِی طُغۡیَـٰنِهِمۡ یَعۡمَهُونَ ﴿٧٥﴾
75. Dacă Ne‑am fi îndurat de ei şi am fi îndepărtat răul de la ei, s‑ar fi îndârjit în nelegiuirea lor şi ar fi rătăcit [mai departe în ea].
وَلَقَدۡ أَخَذۡنَـٰهُم بِٱلۡعَذَابِ فَمَا ٱسۡتَكَانُواْ لِرَبِّهِمۡ وَمَا یَتَضَرَّعُونَ ﴿٧٦﴾
76. I‑am apucat Noi cu chin, însă ei nu s‑au supus Domnului lor şi nu s‑au rugat [Lui] cu umilinţă.
حَتَّىٰۤ إِذَا فَتَحۡنَا عَلَیۡهِم بَابࣰا ذَا عَذَابࣲ شَدِیدٍ إِذَا هُمۡ فِیهِ مُبۡلِسُونَ ﴿٧٧﴾
77. Până ce, atunci când le vom deschide Noi poarta către un chin aspru, iată‑i pe ei acolo deznădăjduiţi!
وَهُوَ ٱلَّذِیۤ أَنشَأَ لَكُمُ ٱلسَّمۡعَ وَٱلۡأَبۡصَـٰرَ وَٱلۡأَفۡـِٔدَةَۚ قَلِیلࣰا مَّا تَشۡكُرُونَ ﴿٧٨﴾
78. El este Cel care a creat pentru voi auzul, văzul şi inimile.(82) [Însă nici auzul, nici văzul, nici inimile lor nu le‑au fost de nici un folos]. Însă voi sunteţi atât de puţin mulţumitori(83)!
وَهُوَ ٱلَّذِی ذَرَأَكُمۡ فِی ٱلۡأَرۡضِ وَإِلَیۡهِ تُحۡشَرُونَ ﴿٧٩﴾
79. El este Cel care v‑a răspândit pe voi pe pământ(84) ş i l a E l v eţi fi v oi a dunaţi(85).
وَهُوَ ٱلَّذِی یُحۡیِۦ وَیُمِیتُ وَلَهُ ٱخۡتِلَـٰفُ ٱلَّیۡلِ وَٱلنَّهَارِۚ أَفَلَا تَعۡقِلُونَ ﴿٨٠﴾
80. El este cel care dă viaţa(86) şi dă moarte şi la El se află schimbarea nopţii şi zilei(87). Oare voi nu pricepeţi?
بَلۡ قَالُواْ مِثۡلَ مَا قَالَ ٱلۡأَوَّلُونَ ﴿٨١﴾
81. Însă ei zic, asemenea cum au zis şi cei de mai înainte(88).
قَالُوۤاْ أَءِذَا مِتۡنَا وَكُنَّا تُرَابࣰا وَعِظَـٰمًا أَءِنَّا لَمَبۡعُوثُونَ ﴿٨٢﴾
82. Zic ei: „Oare după ce vom muri şi vom fi noi ţărână şi oseminte, vom mai fi noi aduşi la viaţă din nou?
لَقَدۡ وُعِدۡنَا نَحۡنُ وَءَابَاۤؤُنَا هَـٰذَا مِن قَبۡلُ إِنۡ هَـٰذَاۤ إِلَّاۤ أَسَـٰطِیرُ ٱلۡأَوَّلِینَ ﴿٨٣﴾
83. Ni s‑a făgăduit şi nouă şi părinţilor noştri, mai înainte, aceasta, însă acestea nu sunt decât legende(89) ale înaintaşilor!”
قُل لِّمَنِ ٱلۡأَرۡضُ وَمَن فِیهَاۤ إِن كُنتُمۡ تَعۡلَمُونَ ﴿٨٤﴾
84. Spune: „Cui îi aparţin pământul şi cei care se află pe el, dacă voi ştiţi?”
سَیَقُولُونَ لِلَّهِۚ قُلۡ أَفَلَا تَذَكَّرُونَ ﴿٨٥﴾
85. Ei vor zice: „Lui Allah!” Spune: „Oare voi nu voiţi să luaţi aminte?”(90)
قُلۡ مَن رَّبُّ ٱلسَّمَـٰوَ ٰتِ ٱلسَّبۡعِ وَرَبُّ ٱلۡعَرۡشِ ٱلۡعَظِیمِ ﴿٨٦﴾
86. Spune: „Şi cine este Stăpânul celor şapte ceruri şi Stăpânul Tronului sublim?”
سَیَقُولُونَ لِلَّهِۚ قُلۡ أَفَلَا تَتَّقُونَ ﴿٨٧﴾
87. Ei vor zice: „[Ele sunt ale] lui Allah!“ Spune: „Şi oare voi nu vă temeţi?(91)”
قُلۡ مَنۢ بِیَدِهِۦ مَلَكُوتُ كُلِّ شَیۡءࣲ وَهُوَ یُجِیرُ وَلَا یُجَارُ عَلَیۡهِ إِن كُنتُمۡ تَعۡلَمُونَ ﴿٨٨﴾
88. Spune: „În mâna cui se află stăpânirea tuturor lucrurilor şi cine apără(92) şi de cine nu există apărare,(93) dacă ştiţi?”
سَیَقُولُونَ لِلَّهِۚ قُلۡ فَأَنَّىٰ تُسۡحَرُونَ ﴿٨٩﴾
89. Vor zice ei: „Ale lui Allah sunt!” Spune: „Şi cum se face că sunteţi voi fermecaţi?”(94)
بَلۡ أَتَیۡنَـٰهُم بِٱلۡحَقِّ وَإِنَّهُمۡ لَكَـٰذِبُونَ ﴿٩٠﴾
90. Noi le‑am adus lor Adevărul, însă ei sunt mincinoşi(95).
مَا ٱتَّخَذَ ٱللَّهُ مِن وَلَدࣲ وَمَا كَانَ مَعَهُۥ مِنۡ إِلَـٰهٍۚ إِذࣰا لَّذَهَبَ كُلُّ إِلَـٰهِۭ بِمَا خَلَقَ وَلَعَلَا بَعۡضُهُمۡ عَلَىٰ بَعۡضࣲۚ سُبۡحَـٰنَ ٱللَّهِ عَمَّا یَصِفُونَ ﴿٩١﴾
91. Allah nu Şi‑a luat nici un copil şi nu este nici o divinitate alături de El. [Dacă ar fi fost mai multe divinităţi], fiecare divinitate s‑ar fi dus împreună cu ceea ce a creat şi unii dintre ei ar fi încercat să fie deasupra celorlalţi. Mărire lui Allah care este mai presus de tot ceea ce vorbesc ei(96)”
عَـٰلِمِ ٱلۡغَیۡبِ وَٱلشَّهَـٰدَةِ فَتَعَـٰلَىٰ عَمَّا یُشۡرِكُونَ ﴿٩٢﴾
92. [El este] Cunoscătorul tuturor celor nevăzute şi văzute! Şi El este mai presus de faptul că îi fac Lui asociaţi!
قُل رَّبِّ إِمَّا تُرِیَنِّی مَا یُوعَدُونَ ﴿٩٣﴾
93. Spune: „Doamne, dacă Tu mă laşi să văd ceea ce le este lor făgăduit(97),
رَبِّ فَلَا تَجۡعَلۡنِی فِی ٱلۡقَوۡمِ ٱلظَّـٰلِمِینَ ﴿٩٤﴾
94. Atunci nu mă aşeza, Doamne, întru neamul celor nelegiuiţi!”
وَإِنَّا عَلَىٰۤ أَن نُّرِیَكَ مَا نَعِدُهُمۡ لَقَـٰدِرُونَ ﴿٩٥﴾
95. Noi avem puterea să‑ţi arătăm ceea ce le făgăduim(98).
ٱدۡفَعۡ بِٱلَّتِی هِیَ أَحۡسَنُ ٱلسَّیِّئَةَۚ نَحۡنُ أَعۡلَمُ بِمَا یَصِفُونَ ﴿٩٦﴾
96. Respinge răul cu ceva care este mai bun!(99) Noi ştim prea bine ceea ce vorbesc ei!
وَقُل رَّبِّ أَعُوذُ بِكَ مِنۡ هَمَزَ ٰتِ ٱلشَّیَـٰطِینِ ﴿٩٧﴾
97. Şi spune: „Doamne, eu caut scăpare la Tine împotriva ispitelor şeitanilor
وَأَعُوذُ بِكَ رَبِّ أَن یَحۡضُرُونِ ﴿٩٨﴾
98. Şi eu caut scăpare la Tine, Doamne, pentru ca ei să nu se apropie de mine!”
حَتَّىٰۤ إِذَا جَاۤءَ أَحَدَهُمُ ٱلۡمَوۡتُ قَالَ رَبِّ ٱرۡجِعُونِ ﴿٩٩﴾
99. Abia când vine moartea la unul dintre ei, zice el: „Doamne, adu‑mă pe mine înapoi(100),
لَعَلِّیۤ أَعۡمَلُ صَـٰلِحࣰا فِیمَا تَرَكۡتُۚ كَلَّاۤۚ إِنَّهَا كَلِمَةٌ هُوَ قَاۤىِٕلُهَاۖ وَمِن وَرَاۤىِٕهِم بَرۡزَخٌ إِلَىٰ یَوۡمِ یُبۡعَثُونَ ﴿١٠٠﴾
100. Pentru ca eu să fac bine, în cele pe care le‑am lăsat!” „Nicidecum!”(101) Acesta este un cuvânt pe care el îl va rosti.(102) Iar în urma lor(103) este o despărţire,(104) până în Ziua când vor fi sculaţi [din morţi].
فَإِذَا نُفِخَ فِی ٱلصُّورِ فَلَاۤ أَنسَابَ بَیۡنَهُمۡ یَوۡمَىِٕذࣲ وَلَا یَتَسَاۤءَلُونَ ﴿١٠١﴾
101. Iar când se va sufla în trâmbiţă, nu vor mai fi înrudiri între ei în Ziua aceea, nici nu se vor întreba întreolaltă.
فَمَن ثَقُلَتۡ مَوَ ٰزِینُهُۥ فَأُوْلَـٰۤىِٕكَ هُمُ ٱلۡمُفۡلِحُونَ ﴿١٠٢﴾
102. Aceia ale căror balanţe vor atârna mai greu(105), aceia vor fi cei fericiţi,
وَمَنۡ خَفَّتۡ مَوَ ٰزِینُهُۥ فَأُوْلَـٰۤىِٕكَ ٱلَّذِینَ خَسِرُوۤاْ أَنفُسَهُمۡ فِی جَهَنَّمَ خَـٰلِدُونَ ﴿١٠٣﴾
103. Iar aceia ale căror balanţe vor atârna mai uşor(106), aceia sunt cei care şi‑au pierdut sufletele lor şi ei în Gheena vor avea sălaş veşnic.
تَلۡفَحُ وُجُوهَهُمُ ٱلنَّارُ وَهُمۡ فِیهَا كَـٰلِحُونَ ﴿١٠٤﴾
104. Focul va arde feţele lor şi buzele lor vor fi schimonosite.
أَلَمۡ تَكُنۡ ءَایَـٰتِی تُتۡلَىٰ عَلَیۡكُمۡ فَكُنتُم بِهَا تُكَذِّبُونَ ﴿١٠٥﴾
105. „Oare nu vi s‑au recitat vouă versetele Mele, iar voi le‑aţi luat drept minciună?”
قَالُواْ رَبَّنَا غَلَبَتۡ عَلَیۡنَا شِقۡوَتُنَا وَكُنَّا قَوۡمࣰا ضَاۤلِّینَ ﴿١٠٦﴾
106. Ei vor zice: „Doamne, rătăcirea noastră ne‑a învins şi noi am fost un neam de oameni rătăciţi!
رَبَّنَاۤ أَخۡرِجۡنَا مِنۡهَا فَإِنۡ عُدۡنَا فَإِنَّا ظَـٰلِمُونَ ﴿١٠٧﴾
107. Doamne, scoate‑ne pe noi din el! Şi dacă iarăşi ne vom întoarce, suntem noi nelegiuiţi!”(107)
قَالَ ٱخۡسَـُٔواْ فِیهَا وَلَا تُكَلِّمُونِ ﴿١٠٨﴾
108. El zice: „Rămâneţi în el umiliţi şi nu mai vorbiţi cu Mine!”(108)
إِنَّهُۥ كَانَ فَرِیقࣱ مِّنۡ عِبَادِی یَقُولُونَ رَبَّنَاۤ ءَامَنَّا فَٱغۡفِرۡ لَنَا وَٱرۡحَمۡنَا وَأَنتَ خَیۡرُ ٱلرَّ ٰحِمِینَ ﴿١٠٩﴾
109. [Pentru că au fost] o parte dintre robii Mei(109) care au zis: „Doamne, noi am crezut! Deci iartă‑ne şi îndură‑Te de noi, căci Tu eşti cel mai bun dintre cei îndurători!”,
فَٱتَّخَذۡتُمُوهُمۡ سِخۡرِیًّا حَتَّىٰۤ أَنسَوۡكُمۡ ذِكۡرِی وَكُنتُم مِّنۡهُمۡ تَضۡحَكُونَ ﴿١١٠﴾
110. Însă voi i‑aţi batjocorit, până aţi uitat pomenirea Mea, şi voi râdeaţi de ei.
إِنِّی جَزَیۡتُهُمُ ٱلۡیَوۡمَ بِمَا صَبَرُوۤاْ أَنَّهُمۡ هُمُ ٱلۡفَاۤىِٕزُونَ ﴿١١١﴾
111. Astăzi, eu îi răsplătesc pentru că ei au fost statornici, astfel încât ei să fie cei care izbândesc.
قَـٰلَ كَمۡ لَبِثۡتُمۡ فِی ٱلۡأَرۡضِ عَدَدَ سِنِینَ ﴿١١٢﴾
112. El(110) va zice: „Câţi ani aţi rămas voi pe pământ?”
قَالُواْ لَبِثۡنَا یَوۡمًا أَوۡ بَعۡضَ یَوۡمࣲ فَسۡـَٔلِ ٱلۡعَاۤدِّینَ ﴿١١٣﴾
113. Vor răspunde ei: „Am rămas o zi sau doar o parte dintr‑o zi. Întreabă‑i pe cei care ţin numărul!”
قَـٰلَ إِن لَّبِثۡتُمۡ إِلَّا قَلِیلࣰاۖ لَّوۡ أَنَّكُمۡ كُنتُمۡ تَعۡلَمُونَ ﴿١١٤﴾
114. El va zice: „Nu aţi rămas voi decât puţin [timp]! Măcar dacă aţi şti voi!
أَفَحَسِبۡتُمۡ أَنَّمَا خَلَقۡنَـٰكُمۡ عَبَثࣰا وَأَنَّكُمۡ إِلَیۡنَا لَا تُرۡجَعُونَ ﴿١١٥﴾
115. Oare credeţi că v‑am creat pe voi fără rost(111) şi că nu vă veţi întoarce la Noi?(112)”
فَتَعَـٰلَى ٱللَّهُ ٱلۡمَلِكُ ٱلۡحَقُّۖ لَاۤ إِلَـٰهَ إِلَّا هُوَ رَبُّ ٱلۡعَرۡشِ ٱلۡكَرِیمِ ﴿١١٦﴾
116. Preaînalt este Allah, Stăpânul adevărat! Nu există altă divinitate în afară de El, Stăpânul Tronului sublim!
وَمَن یَدۡعُ مَعَ ٱللَّهِ إِلَـٰهًا ءَاخَرَ لَا بُرۡهَـٰنَ لَهُۥ بِهِۦ فَإِنَّمَا حِسَابُهُۥ عِندَ رَبِّهِۦۤۚ إِنَّهُۥ لَا یُفۡلِحُ ٱلۡكَـٰفِرُونَ ﴿١١٧﴾
117. Şi cel ce cheamă alături de Allah un alt dumnezeu, fără să aibă dovadă despre el, acela va da socoteală Domnului său. Iar necredincioşii nu vor izbândi!”(113)