تَبَارَكَ ٱلَّذِی نَزَّلَ ٱلۡفُرۡقَانَ عَلَىٰ عَبۡدِهِۦ لِیَكُونَ لِلۡعَـٰلَمِینَ نَذِیرًا ﴿١﴾
1. Binecuvântat este Acela care a trimis Îndreptarul [Al‑Furqan](1) robului Său(2), pentru ca el să fie o prevenire pentru toate lumile,
ٱلَّذِی لَهُۥ مُلۡكُ ٱلسَّمَـٰوَ ٰتِ وَٱلۡأَرۡضِ وَلَمۡ یَتَّخِذۡ وَلَدࣰا وَلَمۡ یَكُن لَّهُۥ شَرِیكࣱ فِی ٱلۡمُلۡكِ وَخَلَقَ كُلَّ شَیۡءࣲ فَقَدَّرَهُۥ تَقۡدِیرࣰا ﴿٢﴾
2. Acela căruia Îi aparţine împărăţia cerurilor şi a pământului, care nu Şi‑a atribuit copil şi nu are asociat la împărăţie şi a creat toate lucrurile şi le‑a orânduit cu bună rânduială.
وَٱتَّخَذُواْ مِن دُونِهِۦۤ ءَالِهَةࣰ لَّا یَخۡلُقُونَ شَیۡـࣰٔا وَهُمۡ یُخۡلَقُونَ وَلَا یَمۡلِكُونَ لِأَنفُسِهِمۡ ضَرࣰّا وَلَا نَفۡعࣰا وَلَا یَمۡلِكُونَ مَوۡتࣰا وَلَا حَیَوٰةࣰ وَلَا نُشُورࣰا ﴿٣﴾
3. Ei au luat în locul Lui dumnezei care nu creează nimic, ci care sunt creaţi(3), care nu‑şi pot aduce lor înşişi nici rău şi nici folos, care nu au putere asupra morţii, nici asupra vieţii şi a învierii.
وَقَالَ ٱلَّذِینَ كَفَرُوۤاْ إِنۡ هَـٰذَاۤ إِلَّاۤ إِفۡكٌ ٱفۡتَرَىٰهُ وَأَعَانَهُۥ عَلَیۡهِ قَوۡمٌ ءَاخَرُونَۖ فَقَدۡ جَاۤءُو ظُلۡمࣰا وَزُورࣰا ﴿٤﴾
4. Cei care nu cred(4) zic: „Aceasta(5) nu este decât o minciună pe care el(6) a născocit‑o şi în care l‑a ajutat şi un alt neam(7).” Însă ei aduc nedreptate şi minciună.
وَقَالُوۤاْ أَسَـٰطِیرُ ٱلۡأَوَّلِینَ ٱكۡتَتَبَهَا فَهِیَ تُمۡلَىٰ عَلَیۡهِ بُكۡرَةࣰ وَأَصِیلࣰا ﴿٥﴾
5. Şi zic ei: „Legende ale înaintaşilor(8) sunt cele pe care le‑au fost scrise şi ele îi sunt dictate lui dimineaţa şi seara(9)”
قُلۡ أَنزَلَهُ ٱلَّذِی یَعۡلَمُ ٱلسِّرَّ فِی ٱلسَّمَـٰوَ ٰتِ وَٱلۡأَرۡضِۚ إِنَّهُۥ كَانَ غَفُورࣰا رَّحِیمࣰا ﴿٦﴾
6. Spune(10): „L‑a pogorât Acela care ştie taina(11) din ceruri şi de pre pământ. El este Iertător, Îndurător [Ghafur, Rahim]”.
وَقَالُواْ مَالِ هَـٰذَا ٱلرَّسُولِ یَأۡكُلُ ٱلطَّعَامَ وَیَمۡشِی فِی ٱلۡأَسۡوَاقِ لَوۡلَاۤ أُنزِلَ إِلَیۡهِ مَلَكࣱ فَیَكُونَ مَعَهُۥ نَذِیرًا ﴿٧﴾
7. Şi zic ei: „Ce este cu acest Trimis, care mănâncă bucate(12) şi merge prin târguri(13)?! De ce nu este trimis la el un înger care să fie împreună cu el ca prevenitor?!
أَوۡ یُلۡقَىٰۤ إِلَیۡهِ كَنزٌ أَوۡ تَكُونُ لَهُۥ جَنَّةࣱ یَأۡكُلُ مِنۡهَاۚ وَقَالَ ٱلظَّـٰلِمُونَ إِن تَتَّبِعُونَ إِلَّا رَجُلࣰا مَّسۡحُورًا ﴿٨﴾
8. Sau să i se arunce lui o comoară(14) sau să aibă el o grădină din care să mănânce!” Şi cei nelegiuiţi zic: „Voi nu urmaţi decât un bărbat fermecat(15)!”
ٱنظُرۡ كَیۡفَ ضَرَبُواْ لَكَ ٱلۡأَمۡثَـٰلَ فَضَلُّواْ فَلَا یَسۡتَطِیعُونَ سَبِیلࣰا ﴿٩﴾
9. Priveşte cum îţi dau ei pilde!(16) Şi de aceea ei sunt rătăciţi şi nu vor mai putea să afle drumul.
تَبَارَكَ ٱلَّذِیۤ إِن شَاۤءَ جَعَلَ لَكَ خَیۡرࣰا مِّن ذَ ٰلِكَ جَنَّـٰتࣲ تَجۡرِی مِن تَحۡتِهَا ٱلۡأَنۡهَـٰرُ وَیَجۡعَل لَّكَ قُصُورَۢا ﴿١٠﴾
10. Binecuvântat este Acela care, dacă voieşte, îţi dăruieşte ţie [lucruri] mai bune decât acesta: grădini pe sub care curg pâraie şi‑ţi va da şi palate.
بَلۡ كَذَّبُواْ بِٱلسَّاعَةِۖ وَأَعۡتَدۡنَا لِمَن كَذَّبَ بِٱلسَّاعَةِ سَعِیرًا ﴿١١﴾
11. Ei au socotit Ceasul(17) drept minciună, însă Noi am pregătit vâlvătăile(18) pentru cei care tăgăduiesc Ceasul.
إِذَا رَأَتۡهُم مِّن مَّكَانِۭ بَعِیدࣲ سَمِعُواْ لَهَا تَغَیُّظࣰا وَزَفِیرࣰا ﴿١٢﴾
12. Dacă li se arată(19) d intr‑un loc depărtat, e i le aud f uria(20) şi trosnetul.
وَإِذَاۤ أُلۡقُواْ مِنۡهَا مَكَانࣰا ضَیِّقࣰا مُّقَرَّنِینَ دَعَوۡاْ هُنَالِكَ ثُبُورࣰا ﴿١٣﴾
13. Şi când vor fi ei aruncaţi într‑un loc îngust din el, legaţi la un loc, vor chema atunci pieirea lor(21).
لَّا تَدۡعُواْ ٱلۡیَوۡمَ ثُبُورࣰا وَ ٰحِدࣰا وَٱدۡعُواْ ثُبُورࣰا كَثِیرࣰا ﴿١٤﴾
14. „Astăzi nu vă rugaţi voi pentru o singură pieire, ci rugaţi‑vă pentru mai multe pieiri!”(22)
قُلۡ أَذَ ٰلِكَ خَیۡرٌ أَمۡ جَنَّةُ ٱلۡخُلۡدِ ٱلَّتِی وُعِدَ ٱلۡمُتَّقُونَۚ كَانَتۡ لَهُمۡ جَزَاۤءࣰ وَمَصِیرࣰا ﴿١٥﴾
15. Spune: „Oare aceasta(23) este mai bine sau Grădina veşniciei care le‑a fost făgăduită celor cu frică(24)? Aceasta le va fi răsplată şi loc de sosire [necurmat]”.
لَّهُمۡ فِیهَا مَا یَشَاۤءُونَ خَـٰلِدِینَۚ كَانَ عَلَىٰ رَبِّكَ وَعۡدࣰا مَّسۡـُٔولࣰا ﴿١٦﴾
16. Ei vor avea în ea ceea ce doresc şi veşnic vor sălăşlui acolo. Aceasta este o promisiune care este cerută Domnului tău.(25)
وَیَوۡمَ یَحۡشُرُهُمۡ وَمَا یَعۡبُدُونَ مِن دُونِ ٱللَّهِ فَیَقُولُ ءَأَنتُمۡ أَضۡلَلۡتُمۡ عِبَادِی هَـٰۤؤُلَاۤءِ أَمۡ هُمۡ ضَلُّواْ ٱلسَّبِیلَ ﴿١٧﴾
17. Şi în Ziua în care îi va aduna împreună cu aceia care adoră pe altcineva în locul lui Allah, le va zice:(26) „Voi i‑aţi dus în rătăcire pe robii Mei aceştia ori ei au pierdut singuri drumul?”
قَالُواْ سُبۡحَـٰنَكَ مَا كَانَ یَنۢبَغِی لَنَاۤ أَن نَّتَّخِذَ مِن دُونِكَ مِنۡ أَوۡلِیَاۤءَ وَلَـٰكِن مَّتَّعۡتَهُمۡ وَءَابَاۤءَهُمۡ حَتَّىٰ نَسُواْ ٱلذِّكۡرَ وَكَانُواْ قَوۡمَۢا بُورࣰا ﴿١٨﴾
18. Ei vor zice(27): „Mărire Ţie! Nu se cade să luăm noi alţi aliaţi(28) afară de Tine, însă Tu le‑ai dat lor şi părinţilor lor atâtea plăceri(29) î ncât ei au u itat de pomenire(30) şi au devenit ei un neam pierdut”.
فَقَدۡ كَذَّبُوكُم بِمَا تَقُولُونَ فَمَا تَسۡتَطِیعُونَ صَرۡفࣰا وَلَا نَصۡرࣰاۚ وَمَن یَظۡلِم مِّنكُمۡ نُذِقۡهُ عَذَابࣰا كَبِیرࣰا ﴿١٩﴾
19. Vă socotesc ei mincinoşi(31) [şi acum] pentru ceea ce spuneţi. Şi nu veţi fi voi în stare nici de scăpare(32), nici de ajutor(33). Iar aceluia dintre voi care nelegiuieşte îi vom da Noi să guste chin mare„.
وَمَاۤ أَرۡسَلۡنَا قَبۡلَكَ مِنَ ٱلۡمُرۡسَلِینَ إِلَّاۤ إِنَّهُمۡ لَیَأۡكُلُونَ ٱلطَّعَامَ وَیَمۡشُونَ فِی ٱلۡأَسۡوَاقِۗ وَجَعَلۡنَا بَعۡضَكُمۡ لِبَعۡضࣲ فِتۡنَةً أَتَصۡبِرُونَۗ وَكَانَ رَبُّكَ بَصِیرࣰا ﴿٢٠﴾
20. Şi Noi nu am trimis mai înainte de tine decât trimişi care au mâncat bucate şi au umblat prin pieţe. Şi Noi v‑am făcut pe unii dintre voi încercare pentru alţii, [ca să vedem] dacă veţi fi voi statornici. Iar Domnul tău este Cel care Vede.
۞ وَقَالَ ٱلَّذِینَ لَا یَرۡجُونَ لِقَاۤءَنَا لَوۡلَاۤ أُنزِلَ عَلَیۡنَا ٱلۡمَلَـٰۤىِٕكَةُ أَوۡ نَرَىٰ رَبَّنَاۗ لَقَدِ ٱسۡتَكۡبَرُواْ فِیۤ أَنفُسِهِمۡ وَعَتَوۡ عُتُوࣰّا كَبِیرࣰا ﴿٢١﴾
21. Aceia care nu nădăjduiesc în întâlnirea cu Noi(34) zic: „Dacă ni s‑ar trimite nouă îngeri sau dacă L‑am putea vedea pe Domnul nostru!… Însă ei sunt prea trufaşi şi se poartă cu semeţie mare.
یَوۡمَ یَرَوۡنَ ٱلۡمَلَـٰۤىِٕكَةَ لَا بُشۡرَىٰ یَوۡمَىِٕذࣲ لِّلۡمُجۡرِمِینَ وَیَقُولُونَ حِجۡرࣰا مَّحۡجُورࣰا ﴿٢٢﴾
22. Iar în Ziua când îi vor vedea pe îngeri(35), nu va fi veste bună atunci pentru nelegiuiţi şi vor zice [îngerii]: „Este o barieră impusă [vouă tuturor]!”(36)
وَقَدِمۡنَاۤ إِلَىٰ مَا عَمِلُواْ مِنۡ عَمَلࣲ فَجَعَلۡنَـٰهُ هَبَاۤءࣰ مَّنثُورًا ﴿٢٣﴾
23. Şi vom veni la faptele pe care ei le‑au făcut(37) şi le vom preschimba pe ele în ţărână risipită.
أَصۡحَـٰبُ ٱلۡجَنَّةِ یَوۡمَىِٕذٍ خَیۡرࣱ مُّسۡتَقَرࣰّا وَأَحۡسَنُ مَقِیلࣰا ﴿٢٤﴾
24. Oaspeţii Raiului vor fi în Ziua aceea într‑un loc mai bun(38) şi într‑un loc de odihnă mai frumos.
وَیَوۡمَ تَشَقَّقُ ٱلسَّمَاۤءُ بِٱلۡغَمَـٰمِ وَنُزِّلَ ٱلۡمَلَـٰۤىِٕكَةُ تَنزِیلًا ﴿٢٥﴾
25. În Ziua aceea cerul se va despica şi se vor ivi nori şi vor fi pogorâţi îngerii în cete.(39)
ٱلۡمُلۡكُ یَوۡمَىِٕذٍ ٱلۡحَقُّ لِلرَّحۡمَـٰنِۚ وَكَانَ یَوۡمًا عَلَى ٱلۡكَـٰفِرِینَ عَسِیرࣰا ﴿٢٦﴾
26. În Ziua aceea stăpânirea cea adevărată va fi a Celui Milostiv şi va fi ea o zi grea pentru necredincioşi.
وَیَوۡمَ یَعَضُّ ٱلظَّالِمُ عَلَىٰ یَدَیۡهِ یَقُولُ یَـٰلَیۡتَنِی ٱتَّخَذۡتُ مَعَ ٱلرَّسُولِ سَبِیلࣰا ﴿٢٧﴾
27. În Ziua aceea îşi va muşca nelegiuitul mâinile(40) şi va zice: „Ce bine ar fi fost, dacă aş fi urmat calea cu Trimisul.(41)
یَـٰوَیۡلَتَىٰ لَیۡتَنِی لَمۡ أَتَّخِذۡ فُلَانًا خَلِیلࣰا ﴿٢٨﴾
28. Vai mie! Ce bine ar fi fost dacă nu l‑aş fi luat pe cutare(42) ca prieten!…
لَّقَدۡ أَضَلَّنِی عَنِ ٱلذِّكۡرِ بَعۡدَ إِذۡ جَاۤءَنِیۗ وَكَانَ ٱلشَّیۡطَـٰنُ لِلۡإِنسَـٰنِ خَذُولࣰا ﴿٢٩﴾
29. El m‑a dus pe mine în rătăcire de la îndemnare(43) după care ea a venit la mine”. Şeitan este hain cu omul, [după ce l‑a ispitit](44).
وَقَالَ ٱلرَّسُولُ یَـٰرَبِّ إِنَّ قَوۡمِی ٱتَّخَذُواْ هَـٰذَا ٱلۡقُرۡءَانَ مَهۡجُورࣰا ﴿٣٠﴾
30. Şi Trimisul zice: „Doamne, neamul meu a luat Coranul [drept un lucru] părăsit!(45)”
وَكَذَ ٰلِكَ جَعَلۡنَا لِكُلِّ نَبِیٍّ عَدُوࣰّا مِّنَ ٱلۡمُجۡرِمِینَۗ وَكَفَىٰ بِرَبِّكَ هَادِیࣰا وَنَصِیرࣰا ﴿٣١﴾
31. Astfel i‑am dat Noi fiecărui profet un duşman dintre nelegiuiţi. Însă Domnul tău îţi este de ajuns ca ocârmuitor şi ca ajutor.
وَقَالَ ٱلَّذِینَ كَفَرُواْ لَوۡلَا نُزِّلَ عَلَیۡهِ ٱلۡقُرۡءَانُ جُمۡلَةࣰ وَ ٰحِدَةࣰۚ كَذَ ٰلِكَ لِنُثَبِّتَ بِهِۦ فُؤَادَكَۖ وَرَتَّلۡنَـٰهُ تَرۡتِیلࣰا ﴿٣٢﴾
32. Şi zic aceia care nu cred: „De ce nu i‑a fost trimis Coranul dintr‑o singură dată?” Aşa a fost(46) pentru ca Noi să întărim cu el inima ta şi Noi l‑am recitat treptat şi cu grijă.(47)
وَلَا یَأۡتُونَكَ بِمَثَلٍ إِلَّا جِئۡنَـٰكَ بِٱلۡحَقِّ وَأَحۡسَنَ تَفۡسِیرًا ﴿٣٣﴾
33. Şi ei nu‑ţi vor aduce nici o pildă, fără ca noi să venim cu Adevărul şi cu o tâlcuire mai frumoasă.
ٱلَّذِینَ یُحۡشَرُونَ عَلَىٰ وُجُوهِهِمۡ إِلَىٰ جَهَنَّمَ أُوْلَـٰۤىِٕكَ شَرࣱّ مَّكَانࣰا وَأَضَلُّ سَبِیلࣰا ﴿٣٤﴾
34. Aceia care vor fi târâţi pe feţele lor(48) către Gheena, aceia au locul cel mai rău şi ei sunt rătăciţi de la drum.
وَلَقَدۡ ءَاتَیۡنَا مُوسَى ٱلۡكِتَـٰبَ وَجَعَلۡنَا مَعَهُۥۤ أَخَاهُ هَـٰرُونَ وَزِیرࣰا ﴿٣٥﴾
35. I‑am dat Noi lui Moise Cartea şi i l‑am făcut pe fratele său Aaron sfetnic.
فَقُلۡنَا ٱذۡهَبَاۤ إِلَى ٱلۡقَوۡمِ ٱلَّذِینَ كَذَّبُواْ بِـَٔایَـٰتِنَا فَدَمَّرۡنَـٰهُمۡ تَدۡمِیرࣰا ﴿٣٦﴾
36. Şi am zis: „Mergeţi voi doi la neamul celor care au ţinut semnele Noastre de minciuni!(49)” Şi i‑am nimicit pe ei cu desăvârşire(50).
وَقَوۡمَ نُوحࣲ لَّمَّا كَذَّبُواْ ٱلرُّسُلَ أَغۡرَقۡنَـٰهُمۡ وَجَعَلۡنَـٰهُمۡ لِلنَّاسِ ءَایَةࣰۖ وَأَعۡتَدۡنَا لِلظَّـٰلِمِینَ عَذَابًا أَلِیمࣰا ﴿٣٧﴾
37. Şi pe cei din neamul lui Noe care i‑au socotit pe trimişi mincinoşi i‑am înecat Noi şi i‑am făcut pe ei un semn pentru oameni(51). Şi Noi am pregătit pentru cei nelegiuiţi osândă dureroasă.
وَعَادࣰا وَثَمُودَاْ وَأَصۡحَـٰبَ ٱلرَّسِّ وَقُرُونَۢا بَیۡنَ ذَ ٰلِكَ كَثِیرࣰا ﴿٣٨﴾
38. Şi Neamurile ’Ad şi Thamud şi pe oamenii din Ar‑Rass(52) şi multe alte neamuri între acestea!…
وَكُلࣰّا ضَرَبۡنَا لَهُ ٱلۡأَمۡثَـٰلَۖ وَكُلࣰّا تَبَّرۡنَا تَتۡبِیرࣰا ﴿٣٩﴾
39. La toţi le‑am dat noi pilde şi pe toţi i‑am nimicit cu desăvârşire!…
وَلَقَدۡ أَتَوۡاْ عَلَى ٱلۡقَرۡیَةِ ٱلَّتِیۤ أُمۡطِرَتۡ مَطَرَ ٱلسَّوۡءِۚ أَفَلَمۡ یَكُونُواْ یَرَوۡنَهَاۚ بَلۡ كَانُواْ لَا یَرۡجُونَ نُشُورࣰا ﴿٤٠﴾
40. Au trecut ei pe lângă cetatea peste care a căzut ploaia nenorocirii(53). Oare nu au văzut‑o ei?(54) Î nsă e i n u n ădăjduiesc î n Î nviere(55).
وَإِذَا رَأَوۡكَ إِن یَتَّخِذُونَكَ إِلَّا هُزُوًا أَهَـٰذَا ٱلَّذِی بَعَثَ ٱللَّهُ رَسُولًا ﴿٤١﴾
41. Iar când te văd, nu te iau ei decât în derâdere: „Acesta este cel pe care l‑a trimis Allah ca Mesager?
إِن كَادَ لَیُضِلُّنَا عَنۡ ءَالِهَتِنَا لَوۡلَاۤ أَن صَبَرۡنَا عَلَیۡهَاۚ وَسَوۡفَ یَعۡلَمُونَ حِینَ یَرَوۡنَ ٱلۡعَذَابَ مَنۡ أَضَلُّ سَبِیلًا ﴿٤٢﴾
42. Puţin a lipsit să ne ducă pe noi în rătăcire(56) d e l a z eii n oştri(57), dacă noi nu ne‑am fi ţinut de ei cu statornicie! Însă ei vor şti, când vor vedea chinul, cine este mai rătăcit de la drum.
أَرَءَیۡتَ مَنِ ٱتَّخَذَ إِلَـٰهَهُۥ هَوَىٰهُ أَفَأَنتَ تَكُونُ عَلَیۡهِ وَكِیلًا ﴿٤٣﴾
43. Nu‑l vezi pe acela care şi‑a luat pofta lui drept divinitate pentru el? Tu vrei să fii chezaş pentru el?(58)
أَمۡ تَحۡسَبُ أَنَّ أَكۡثَرَهُمۡ یَسۡمَعُونَ أَوۡ یَعۡقِلُونَۚ إِنۡ هُمۡ إِلَّا كَٱلۡأَنۡعَـٰمِ بَلۡ هُمۡ أَضَلُّ سَبِیلًا ﴿٤٤﴾
44. Sau crezi tu că cei mai mulţi dintre ei aud sau pricep? Ei nu sunt decât asemenea vitelor, ba ei sunt chiar şi mai rătăciţi de la drum!
أَلَمۡ تَرَ إِلَىٰ رَبِّكَ كَیۡفَ مَدَّ ٱلظِّلَّ وَلَوۡ شَاۤءَ لَجَعَلَهُۥ سَاكِنࣰا ثُمَّ جَعَلۡنَا ٱلشَّمۡسَ عَلَیۡهِ دَلِیلࣰا ﴿٤٥﴾
45. Nu L‑ai văzut pe Domnul tău cum a întins umbra? Şi de ar fi voit El, ar fi lăsat‑o nemişcată. Apoi am făcut soarele dovadă pentru ea.
وَهُوَ ٱلَّذِی جَعَلَ لَكُمُ ٱلَّیۡلَ لِبَاسࣰا وَٱلنَّوۡمَ سُبَاتࣰا وَجَعَلَ ٱلنَّهَارَ نُشُورࣰا ﴿٤٧﴾
47. El este Cel care v‑a făcut noaptea ca veşmânt(59) şi somnul spre odihnă şi v‑a făcut ziua ca o înviere(60).
وَهُوَ ٱلَّذِیۤ أَرۡسَلَ ٱلرِّیَـٰحَ بُشۡرَۢا بَیۡنَ یَدَیۡ رَحۡمَتِهِۦۚ وَأَنزَلۡنَا مِنَ ٱلسَّمَاۤءِ مَاۤءࣰ طَهُورࣰا ﴿٤٨﴾
48. Şi El este Acela care trimite vântul ca bună vestire înaintea îndurării Sale(61). Şi noi trimitem din cer apă curăţitoare,
لِّنُحۡـِۧیَ بِهِۦ بَلۡدَةࣰ مَّیۡتࣰا وَنُسۡقِیَهُۥ مِمَّا خَلَقۡنَاۤ أَنۡعَـٰمࣰا وَأَنَاسِیَّ كَثِیرࣰا ﴿٤٩﴾
49. Ca să înviem cu ea un ţinut mort(62) şi să dăm să bea din ea celor pe care le‑am creat – vite şi oameni în număr mare.
وَلَقَدۡ صَرَّفۡنَـٰهُ بَیۡنَهُمۡ لِیَذَّكَّرُواْ فَأَبَىٰۤ أَكۡثَرُ ٱلنَّاسِ إِلَّا كُفُورࣰا ﴿٥٠﴾
50. Noi am răspândit‑o printre ei,(63) pentru ca ei să‑şi aducă aminte [de Noi], însă cei mai mulţi oameni au ales să nu fie altfel, decât nerecunoscători.
وَلَوۡ شِئۡنَا لَبَعَثۡنَا فِی كُلِّ قَرۡیَةࣲ نَّذِیرࣰا ﴿٥١﴾
51. Însă dacă Noi am fi voit, am fi trimis în fiecare cetate câte un prevenitor(64).
فَلَا تُطِعِ ٱلۡكَـٰفِرِینَ وَجَـٰهِدۡهُم بِهِۦ جِهَادࣰا كَبِیرࣰا ﴿٥٢﴾
52. Nu da ascultare necredincioşilor şi luptă împotriva lor cu el(65), în luptă neslăbită!
۞ وَهُوَ ٱلَّذِی مَرَجَ ٱلۡبَحۡرَیۡنِ هَـٰذَا عَذۡبࣱ فُرَاتࣱ وَهَـٰذَا مِلۡحٌ أُجَاجࣱ وَجَعَلَ بَیۡنَهُمَا بَرۡزَخࣰا وَحِجۡرࣰا مَّحۡجُورࣰا ﴿٥٣﴾
53. El este Cel care a lăsat să curgă liber cele două mări(66) – aceasta plăcută şi dulce şi aceasta sărată şi amară – şi a făcut între ele un perete şi un baraj de netrecut(67).
وَهُوَ ٱلَّذِی خَلَقَ مِنَ ٱلۡمَاۤءِ بَشَرࣰا فَجَعَلَهُۥ نَسَبࣰا وَصِهۡرࣰاۗ وَكَانَ رَبُّكَ قَدِیرࣰا ﴿٥٤﴾
54. El este Cel care i‑a creat pe oameni din apă şi i‑a legat prin obârşie şi prin căsătorie. Iar Domnul tău este Atotputernic [Qadir].
وَیَعۡبُدُونَ مِن دُونِ ٱللَّهِ مَا لَا یَنفَعُهُمۡ وَلَا یَضُرُّهُمۡۗ وَكَانَ ٱلۡكَافِرُ عَلَىٰ رَبِّهِۦ ظَهِیرࣰا ﴿٥٥﴾
55. Ei adoră în afară de Allah ceea ce nu le este nici spre folos şi nici nu le strică. Şi cel necredincios este un ajutor(68) împotriva Domnului său.
وَمَاۤ أَرۡسَلۡنَـٰكَ إِلَّا مُبَشِّرࣰا وَنَذِیرࣰا ﴿٥٦﴾
56. Şi Noi nu te‑am trimis decât ca binevestitor şi ca prevenitor.
قُلۡ مَاۤ أَسۡـَٔلُكُمۡ عَلَیۡهِ مِنۡ أَجۡرٍ إِلَّا مَن شَاۤءَ أَن یَتَّخِذَ إِلَىٰ رَبِّهِۦ سَبِیلࣰا ﴿٥٧﴾
57. Spune: „Eu nu vă cer o răsplată pentru el(69), ci numai acela care voieşte să ia o cale către Domnul său.(70)”
وَتَوَكَّلۡ عَلَى ٱلۡحَیِّ ٱلَّذِی لَا یَمُوتُ وَسَبِّحۡ بِحَمۡدِهِۦۚ وَكَفَىٰ بِهِۦ بِذُنُوبِ عِبَادِهِۦ خَبِیرًا ﴿٥٨﴾
58. Şi încrede‑te în Cel Veşnic Viu,(71) care nu moare niciodată, şi înalţă‑I Lui laudă! El este Bineştiutor al păcatelor robilor Săi.
ٱلَّذِی خَلَقَ ٱلسَّمَـٰوَ ٰتِ وَٱلۡأَرۡضَ وَمَا بَیۡنَهُمَا فِی سِتَّةِ أَیَّامࣲ ثُمَّ ٱسۡتَوَىٰ عَلَى ٱلۡعَرۡشِۖ ٱلرَّحۡمَـٰنُ فَسۡـَٔلۡ بِهِۦ خَبِیرࣰا ﴿٥٩﴾
59. El este Cel care a creat cerurile şi pământul şi ceea ce este între ele în şase zile, iar apoi s‑a aşezat pe Tron, Cel Milostiv. Întreabă despre aceasta pe cineva bine ştiutor.
وَإِذَا قِیلَ لَهُمُ ٱسۡجُدُواْ لِلرَّحۡمَـٰنِ قَالُواْ وَمَا ٱلرَّحۡمَـٰنُ أَنَسۡجُدُ لِمَا تَأۡمُرُنَا وَزَادَهُمۡ نُفُورࣰا ۩ ﴿٦٠﴾
60. Şi dacă li se zice lor „Prosternaţi‑vă dinaintea Celui Milostiv”, ei răspund: „Şi ce este Cel Milostiv? Să ne prosternăm noi la ceea ce ne porunceşti tu?” Şi aceasta sporeşte nesuferirea(72) lor.(73)
تَبَارَكَ ٱلَّذِی جَعَلَ فِی ٱلسَّمَاۤءِ بُرُوجࣰا وَجَعَلَ فِیهَا سِرَ ٰجࣰا وَقَمَرࣰا مُّنِیرࣰا ﴿٦١﴾
61. Binecuvântat este Cel ce a făcut zodii(74) în cer şi a făcut în el o candelă(75) şi o Lună luminoasă!
وَهُوَ ٱلَّذِی جَعَلَ ٱلَّیۡلَ وَٱلنَّهَارَ خِلۡفَةࣰ لِّمَنۡ أَرَادَ أَن یَذَّكَّرَ أَوۡ أَرَادَ شُكُورࣰا ﴿٦٢﴾
62. Şi El este Cel care a făcut ca noaptea şi ziua să urmeze una după alta, pentru acela care voieşte să ia aminte(76) sau voieşte să‑şi arate mulţumirea.
وَعِبَادُ ٱلرَّحۡمَـٰنِ ٱلَّذِینَ یَمۡشُونَ عَلَى ٱلۡأَرۡضِ هَوۡنࣰا وَإِذَا خَاطَبَهُمُ ٱلۡجَـٰهِلُونَ قَالُواْ سَلَـٰمࣰا ﴿٦٣﴾
63. Robii Celui Milostiv sunt aceia care merg pe pământ cu smerenie, iar atunci când cei neştiutori le vorbesc lor, ei le răspund: „Pace!”(77)
وَٱلَّذِینَ یَبِیتُونَ لِرَبِّهِمۡ سُجَّدࣰا وَقِیَـٰمࣰا ﴿٦٤﴾
64. Aceia care petrec noaptea prosternându‑se şi în picioare [rugându‑se] dinaintea Domnului lor;
وَٱلَّذِینَ یَقُولُونَ رَبَّنَا ٱصۡرِفۡ عَنَّا عَذَابَ جَهَنَّمَۖ إِنَّ عَذَابَهَا كَانَ غَرَامًا ﴿٦٥﴾
65. Aceia care spun: „Doamne, ţine departe de noi chinul Gheenei, căci chinul ei este pieire veşnică” –
إِنَّهَا سَاۤءَتۡ مُسۡتَقَرࣰّا وَمُقَامࣰا ﴿٦٦﴾
66. Ce locuinţă rea şi ce rău loc de şedere este ea! –
وَٱلَّذِینَ إِذَاۤ أَنفَقُواْ لَمۡ یُسۡرِفُواْ وَلَمۡ یَقۡتُرُواْ وَكَانَ بَیۡنَ ذَ ٰلِكَ قَوَامࣰا ﴿٦٧﴾
67. Aceia care, când cheltuiesc, nu sunt nici risipitori nici zgârciţi, ci fac aceasta cu măsură
وَٱلَّذِینَ لَا یَدۡعُونَ مَعَ ٱللَّهِ إِلَـٰهًا ءَاخَرَ وَلَا یَقۡتُلُونَ ٱلنَّفۡسَ ٱلَّتِی حَرَّمَ ٱللَّهُ إِلَّا بِٱلۡحَقِّ وَلَا یَزۡنُونَۚ وَمَن یَفۡعَلۡ ذَ ٰلِكَ یَلۡقَ أَثَامࣰا ﴿٦٨﴾
68. Şi aceia care nu cheamă un alt dumnezeu împreună cu Allah(78) şi nu ucid sufletul pe care l‑a oprit Allah, decât pe drept, şi aceia care nu preacurvesc – căci acela care face aceasta va afla pedeapsa(79)
یُضَـٰعَفۡ لَهُ ٱلۡعَذَابُ یَوۡمَ ٱلۡقِیَـٰمَةِ وَیَخۡلُدۡ فِیهِۦ مُهَانًا ﴿٦٩﴾
69. Şi va fi îndoit chinul lui în Ziua Învierii şi în veci va rămâne în ea dispreţuit –,
إِلَّا مَن تَابَ وَءَامَنَ وَعَمِلَ عَمَلࣰا صَـٰلِحࣰا فَأُوْلَـٰۤىِٕكَ یُبَدِّلُ ٱللَّهُ سَیِّـَٔاتِهِمۡ حَسَنَـٰتࣲۗ وَكَانَ ٱللَّهُ غَفُورࣰا رَّحِیمࣰا ﴿٧٠﴾
70. Afară de acela care se căieşte, crede şi săvârşeşte fapte bune; acestora le va schimba Allah faptele rele cu fapte bune, căci Allah este Iertător, Îndurător [Ghafur, Rahim](80);
وَمَن تَابَ وَعَمِلَ صَـٰلِحࣰا فَإِنَّهُۥ یَتُوبُ إِلَى ٱللَّهِ مَتَابࣰا ﴿٧١﴾
71. Iar acela care se căieşte şi săvârşeşte fapte bune se întoarce la Allah ispăşit.
وَٱلَّذِینَ لَا یَشۡهَدُونَ ٱلزُّورَ وَإِذَا مَرُّواْ بِٱللَّغۡوِ مَرُّواْ كِرَامࣰا ﴿٧٢﴾
72. Aceia care nu fac mărturie mincinoasă şi dacă trec pe lângă clevetiri, trec cu vrednicie;
وَٱلَّذِینَ إِذَا ذُكِّرُواْ بِـَٔایَـٰتِ رَبِّهِمۡ لَمۡ یَخِرُّواْ عَلَیۡهَا صُمࣰّا وَعُمۡیَانࣰا ﴿٧٣﴾
73. Şi aceia care atunci când le sunt pomenite semnele Domnului lor, nu se apleacă asupra lor surzi şi orbi(81);
وَٱلَّذِینَ یَقُولُونَ رَبَّنَا هَبۡ لَنَا مِنۡ أَزۡوَ ٰجِنَا وَذُرِّیَّـٰتِنَا قُرَّةَ أَعۡیُنࣲ وَٱجۡعَلۡنَا لِلۡمُتَّقِینَ إِمَامًا ﴿٧٤﴾
74. Şi aceia care zic: „Doamne, dă‑ne nouă de la soaţele noastre şi de la vlăstarele noastre mângâiere(82) pentru ochi şi fă din noi călăuză(83) pentru cei evlavioşi!”;
أُوْلَـٰۤىِٕكَ یُجۡزَوۡنَ ٱلۡغُرۡفَةَ بِمَا صَبَرُواْ وَیُلَقَّوۡنَ فِیهَا تَحِیَّةࣰ وَسَلَـٰمًا ﴿٧٥﴾
75. Aceia sunt cei care vor avea drept răsplată cel mai înalt loc [din Paradis] pentru că au fost statornici şi vor fi întâmpinaţi în el cu salut şi cu pace(84)
خَـٰلِدِینَ فِیهَاۚ حَسُنَتۡ مُسۡتَقَرࣰّا وَمُقَامࣰا ﴿٧٦﴾
76. Şi în el vor rămâne veşnic. Ce frumoasă locuinţă şi ce frumos loc de şedere!
قُلۡ مَا یَعۡبَؤُاْ بِكُمۡ رَبِّی لَوۡلَا دُعَاۤؤُكُمۡۖ فَقَدۡ كَذَّبۡتُمۡ فَسَوۡفَ یَكُونُ لِزَامَۢا ﴿٧٧﴾
77. Spune: „Nu se sinchiseşte de voi Domnul meu, dacă voi nu vă rugaţi Lui! Însă voi aţi socotit mincinoasă [religia Sa](85) şi [pedeapsa voastră] va fi nesfârşită!”.