تِلۡكَ ءَایَـٰتُ ٱلۡكِتَـٰبِ ٱلۡمُبِینِ ﴿٢﴾
2. Acestea sunt versetele Cărţii(3) celei limpezi.
لَعَلَّكَ بَـٰخِعࣱ نَّفۡسَكَ أَلَّا یَكُونُواْ مُؤۡمِنِینَ ﴿٣﴾
3. Poate că tu te sfârşeşti de mâhnire, pentru că ei nu sunt credincioşi,
إِن نَّشَأۡ نُنَزِّلۡ عَلَیۡهِم مِّنَ ٱلسَّمَاۤءِ ءَایَةࣰ فَظَلَّتۡ أَعۡنَـٰقُهُمۡ لَهَا خَـٰضِعِینَ ﴿٤﴾
4. Dar de am voi, am face Noi să coboare din cer peste ei un semn(4) şi atunci ar rămâne gâturile lor [îndoite] de umilinţă.
وَمَا یَأۡتِیهِم مِّن ذِكۡرࣲ مِّنَ ٱلرَّحۡمَـٰنِ مُحۡدَثٍ إِلَّا كَانُواْ عَنۡهُ مُعۡرِضِینَ ﴿٥﴾
5. Şi nu le vine lor nici o îndemnare nouă(5) de la Cel Milostiv, fără ca ei să se întoarcă de la ea(6).
فَقَدۡ كَذَّبُواْ فَسَیَأۡتِیهِمۡ أَنۢبَـٰۤؤُاْ مَا كَانُواْ بِهِۦ یَسۡتَهۡزِءُونَ ﴿٦﴾
6. Ei au luat drept minciună [tot ceea ce le‑a trimis Domnul lor], însă le vor veni lor veşti despre cele de care şi‑au bătut joc.
أَوَلَمۡ یَرَوۡاْ إِلَى ٱلۡأَرۡضِ كَمۡ أَنۢبَتۡنَا فِیهَا مِن كُلِّ زَوۡجࣲ كَرِیمٍ ﴿٧﴾
7. Oare nu au privit ei la pământ, cum am făcut Noi să crească din fiecare soi nobil(7)?
إِنَّ فِی ذَ ٰلِكَ لَـَٔایَةࣰۖ وَمَا كَانَ أَكۡثَرُهُم مُّؤۡمِنِینَ ﴿٨﴾
8. Întru aceasta este semn(8)! Dar cei mai mulţi dintre ei nu sunt credincioşi.
وَإِنَّ رَبَّكَ لَهُوَ ٱلۡعَزِیزُ ٱلرَّحِیمُ ﴿٩﴾
9. Şi Domnul tău este Atotputernic [şi] Îndurător [Al‑’Aziz, Ar‑Rahim].
وَإِذۡ نَادَىٰ رَبُّكَ مُوسَىٰۤ أَنِ ٱئۡتِ ٱلۡقَوۡمَ ٱلظَّـٰلِمِینَ ﴿١٠﴾
10. [Adu‑ţi aminte] când l‑a chemat Domnul tău pe Moise, [zicându‑i]: „Du‑te tu la neamul celor nelegiuiţi,
قَوۡمَ فِرۡعَوۡنَۚ أَلَا یَتَّقُونَ ﴿١١﴾
11. Neamul lui Faraon(9)! Oare nu au ei frică?”
قَالَ رَبِّ إِنِّیۤ أَخَافُ أَن یُكَذِّبُونِ ﴿١٢﴾
12. Şi a zis el: „Doamne, mă tem că mă vor socoti mincinos
وَیَضِیقُ صَدۡرِی وَلَا یَنطَلِقُ لِسَانِی فَأَرۡسِلۡ إِلَىٰ هَـٰرُونَ ﴿١٣﴾
13. Şi că pieptul meu se va strânge şi că limba mea nu‑şi va da drumul. Deci trimite după Aaron!(10)
وَلَهُمۡ عَلَیَّ ذَنۢبࣱ فَأَخَافُ أَن یَقۡتُلُونِ ﴿١٤﴾
14. Ei mă învinuiesc de un păcat(11) şi mă tem să nu mă omoare!”
قَالَ كَلَّاۖ فَٱذۡهَبَا بِـَٔایَـٰتِنَاۤۖ إِنَّا مَعَكُم مُّسۡتَمِعُونَ ﴿١٥﴾
15. A zis El(12): „Nicidecum! Mergeţi amândoi cu minunile Noastre! iar Noi suntem cu voi(13) şi auzim.
فَأۡتِیَا فِرۡعَوۡنَ فَقُولَاۤ إِنَّا رَسُولُ رَبِّ ٱلۡعَـٰلَمِینَ ﴿١٦﴾
16. Mergeţi, aşadar, la Faraon şi ziceţi‑i: „Noi suntem trimişii Stăpânului lumilor. [El ne‑a trimis să‑ţi spunem:]
أَنۡ أَرۡسِلۡ مَعَنَا بَنِیۤ إِسۡرَ ٰۤءِیلَ ﴿١٧﴾
17. Trimite‑i pe fiii lui Israel împreună cu noi!(14)”
قَالَ أَلَمۡ نُرَبِّكَ فِینَا وَلِیدࣰا وَلَبِثۡتَ فِینَا مِنۡ عُمُرِكَ سِنِینَ ﴿١٨﴾
18. A zis(15): „Oare nu te‑am crescut printre noi când erai tu sugar? Şi nu ai rămas tu printre noi ani [la rând] din viaţa ta?
وَفَعَلۡتَ فَعۡلَتَكَ ٱلَّتِی فَعَلۡتَ وَأَنتَ مِنَ ٱلۡكَـٰفِرِینَ ﴿١٩﴾
19. Şi ai săvârşit tu fapta [rea] pe care ai săvârşit‑o!(16) Iar acum tu eşti dintre cei nerecunoscători!(17)”
قَالَ فَعَلۡتُهَاۤ إِذࣰا وَأَنَا۠ مِنَ ٱلضَّاۤلِّینَ ﴿٢٠﴾
20. A zis el(18): „Am săvârşit‑o, dar eu eram [atunci] printre cei rătăciţi
فَفَرَرۡتُ مِنكُمۡ لَمَّا خِفۡتُكُمۡ فَوَهَبَ لِی رَبِّی حُكۡمࣰا وَجَعَلَنِی مِنَ ٱلۡمُرۡسَلِینَ ﴿٢١﴾
21. Şi am fugit de la voi, pentru că mi‑a fost teamă de voi(19), însă Domnul meu mi‑a dat înţelepciune şi m‑a făcut pe mine dintre trimişi.
وَتِلۡكَ نِعۡمَةࣱ تَمُنُّهَا عَلَیَّ أَنۡ عَبَّدتَّ بَنِیۤ إِسۡرَ ٰۤءِیلَ ﴿٢٢﴾
22. [Şi cum spui tu că] aceasta este o binefacere pe care o pomeneşti [lăudându‑te], când tu i‑ai înrobit pe fiii lui Israel?”
قَالَ فِرۡعَوۡنُ وَمَا رَبُّ ٱلۡعَـٰلَمِینَ ﴿٢٣﴾
23. A întrebat Faraon: „Şi ce este Stăpânul lumilor”?
قَالَ رَبُّ ٱلسَّمَـٰوَ ٰتِ وَٱلۡأَرۡضِ وَمَا بَیۡنَهُمَاۤۖ إِن كُنتُم مُّوقِنِینَ ﴿٢٤﴾
24. I‑a răspuns(20): „Este Stăpânul cerurilor şi al pământului şi al celor care se află între ele, dacă voi aţi putea să fiţi convinşi!”
قَالَ لِمَنۡ حَوۡلَهُۥۤ أَلَا تَسۡتَمِعُونَ ﴿٢٥﴾
25. Le‑a zis(21) celor din jurul său: „Voi nu auziţi?(22)”
قَالَ رَبُّكُمۡ وَرَبُّ ءَابَاۤىِٕكُمُ ٱلۡأَوَّلِینَ ﴿٢٦﴾
26. A continuat(23): „Stăpânul vostru şi stăpânul părinţilor voştri cei dintâi!”
قَالَ إِنَّ رَسُولَكُمُ ٱلَّذِیۤ أُرۡسِلَ إِلَیۡكُمۡ لَمَجۡنُونࣱ ﴿٢٧﴾
27. A zis(24): „Mesagerul care v‑a fost trimis este nebun!”(25)
قَالَ رَبُّ ٱلۡمَشۡرِقِ وَٱلۡمَغۡرِبِ وَمَا بَیۡنَهُمَاۤۖ إِن كُنتُمۡ تَعۡقِلُونَ ﴿٢٨﴾
28. Şi a adăugat(26): „Stăpânul Răsăritului şi al Apusului şi al celor care se află între acestea, dacă voi pricepeţi!”
قَالَ لَىِٕنِ ٱتَّخَذۡتَ إِلَـٰهًا غَیۡرِی لَأَجۡعَلَنَّكَ مِنَ ٱلۡمَسۡجُونِینَ ﴿٢٩﴾
29. A zis(27): „Dacă tu iei un alt dumnezeu afară de mine, te voi pune printre cei întemniţaţi!”
قَالَ أَوَلَوۡ جِئۡتُكَ بِشَیۡءࣲ مُّبِینࣲ ﴿٣٠﴾
30. A răspuns(28): „Dar dacă eu ţi‑aş aduce un lucru ca dovadă limpede?(29)”
قَالَ فَأۡتِ بِهِۦۤ إِن كُنتَ مِنَ ٱلصَّـٰدِقِینَ ﴿٣١﴾
31. I‑a răspuns(30): „Adu‑l, dacă tu eşti dintre cei care grăiesc adevărat!”
فَأَلۡقَىٰ عَصَاهُ فَإِذَا هِیَ ثُعۡبَانࣱ مُّبِینࣱ ﴿٣٢﴾
32. Şi a aruncat(31) toiagul său care s‑a făcut un şarpe învederat.(32)
وَنَزَعَ یَدَهُۥ فَإِذَا هِیَ بَیۡضَاۤءُ لِلنَّـٰظِرِینَ ﴿٣٣﴾
33. Şi a scos mâna sa şi ea era albă(33), pentru cei care priveau la ea.
قَالَ لِلۡمَلَإِ حَوۡلَهُۥۤ إِنَّ هَـٰذَا لَسَـٰحِرٌ عَلِیمࣱ ﴿٣٤﴾
34. A zis(34) dregătorilor din jurul său: „Acesta este un vrăjitor priceput;
یُرِیدُ أَن یُخۡرِجَكُم مِّنۡ أَرۡضِكُم بِسِحۡرِهِۦ فَمَاذَا تَأۡمُرُونَ ﴿٣٥﴾
35. Voieşte să vă scoată din pământul vostru cu farmecele sale. Deci ce porunciţi?”(35)
قَالُوۤاْ أَرۡجِهۡ وَأَخَاهُ وَٱبۡعَثۡ فِی ٱلۡمَدَاۤىِٕنِ حَـٰشِرِینَ ﴿٣٦﴾
36. Au zis ei(36): „Păsuieşte‑l pe el şi pe fratele său şi trimite prin oraşe vestitori,
فَجُمِعَ ٱلسَّحَرَةُ لِمِیقَـٰتِ یَوۡمࣲ مَّعۡلُومࣲ ﴿٣٨﴾
38. Aşadar, vrăjitorii au fost strânşi la timpul dintr‑o zi hotărâtă(37).
وَقِیلَ لِلنَّاسِ هَلۡ أَنتُم مُّجۡتَمِعُونَ ﴿٣٩﴾
39. Şi li s‑a zis oamenilor: „Sunteţi voi adunaţi,
لَعَلَّنَا نَتَّبِعُ ٱلسَّحَرَةَ إِن كَانُواْ هُمُ ٱلۡغَـٰلِبِینَ ﴿٤٠﴾
40. Pentru că o să‑i urmăm pe vrăjitori(38), dacă ei vor fi biruitori?”
فَلَمَّا جَاۤءَ ٱلسَّحَرَةُ قَالُواْ لِفِرۡعَوۡنَ أَىِٕنَّ لَنَا لَأَجۡرًا إِن كُنَّا نَحۡنُ ٱلۡغَـٰلِبِینَ ﴿٤١﴾
41. Şi când au venit vrăjitorii, i‑au zis ei lui Faraon: „Avea‑vom noi răsplată, de vom fi biruitori?”
قَالَ نَعَمۡ وَإِنَّكُمۡ إِذࣰا لَّمِنَ ٱلۡمُقَرَّبِینَ ﴿٤٢﴾
42. A zis(39): „De bună seamă! Şi vă veţi număra voi printre apropiaţii mei!”
قَالَ لَهُم مُّوسَىٰۤ أَلۡقُواْ مَاۤ أَنتُم مُّلۡقُونَ ﴿٤٣﴾
43. Le‑a zis Moise: „Aruncaţi ceea ce vreţi să aruncaţi!”
فَأَلۡقَوۡاْ حِبَالَهُمۡ وَعِصِیَّهُمۡ وَقَالُواْ بِعِزَّةِ فِرۡعَوۡنَ إِنَّا لَنَحۡنُ ٱلۡغَـٰلِبُونَ ﴿٤٤﴾
44. Şi au aruncat ei frânghiile şi toiegele lor şi au zis: „Jurăm pe puterea lui Faraon, noi vom fi biruitori!”
فَأَلۡقَىٰ مُوسَىٰ عَصَاهُ فَإِذَا هِیَ تَلۡقَفُ مَا یَأۡفِكُونَ ﴿٤٥﴾
45. Apoi a aruncat şi Moise toiagul său şi iată‑l înghiţind(40) ceea ce au născocit ei.
فَأُلۡقِیَ ٱلسَّحَرَةُ سَـٰجِدِینَ ﴿٤٦﴾
46. Atunci vrăjitorii au căzut, prosternându‑se(41),
قَالُوۤاْ ءَامَنَّا بِرَبِّ ٱلۡعَـٰلَمِینَ ﴿٤٧﴾
47. Şi au zis ei(42): „Noi credem în Domnul lumilor,
قَالَ ءَامَنتُمۡ لَهُۥ قَبۡلَ أَنۡ ءَاذَنَ لَكُمۡۖ إِنَّهُۥ لَكَبِیرُكُمُ ٱلَّذِی عَلَّمَكُمُ ٱلسِّحۡرَ فَلَسَوۡفَ تَعۡلَمُونَۚ لَأُقَطِّعَنَّ أَیۡدِیَكُمۡ وَأَرۡجُلَكُم مِّنۡ خِلَـٰفࣲ وَلَأُصَلِّبَنَّكُمۡ أَجۡمَعِینَ ﴿٤٩﴾
49. Dar a zis(43): „Aţi crezut în el mai înainte ca eu să vă îngădui? El este mai‑marele vostru care v‑a învăţat şi pe voi vrăjitoria! Acum o veţi şti voi, căci vă voi tăia mâinile şi picioarele opuse(44) şi vă voi răstigni pe toţi!”
قَالُواْ لَا ضَیۡرَۖ إِنَّاۤ إِلَىٰ رَبِّنَا مُنقَلِبُونَ ﴿٥٠﴾
50. Şi au zis ei: „Nu ne pasă! La Domnul nostru ne vom întoarce(45).
إِنَّا نَطۡمَعُ أَن یَغۡفِرَ لَنَا رَبُّنَا خَطَـٰیَـٰنَاۤ أَن كُنَّاۤ أَوَّلَ ٱلۡمُؤۡمِنِینَ ﴿٥١﴾
51. Şi nădăjduim ca Domnul nostru să ne ierte păcatele, căci noi am fost cei dintâi care au crezut.”(46)
۞ وَأَوۡحَیۡنَاۤ إِلَىٰ مُوسَىٰۤ أَنۡ أَسۡرِ بِعِبَادِیۤ إِنَّكُم مُّتَّبَعُونَ ﴿٥٢﴾
52. I‑am revelat Noi lui Moise: „Purcede în timpul nopţii cu robii Mei(47), căci veţi fi urmăriţi!(48)”
فَأَرۡسَلَ فِرۡعَوۡنُ فِی ٱلۡمَدَاۤىِٕنِ حَـٰشِرِینَ ﴿٥٣﴾
53. Şi a trimis Faraon vestitori prin cetăţi(49) [să spună]:
إِنَّ هَـٰۤؤُلَاۤءِ لَشِرۡذِمَةࣱ قَلِیلُونَ ﴿٥٤﴾
54. „Aceştia(50) sunt doar o ceată puţin numeroasă,
وَإِنَّهُمۡ لَنَا لَغَاۤىِٕظُونَ ﴿٥٥﴾
55. Stârnind furia noastră(51),
وَإِنَّا لَجَمِیعٌ حَـٰذِرُونَ ﴿٥٦﴾
56. Dar noi suntem mulţi şi ne ferim!(52)”
فَأَخۡرَجۡنَـٰهُم مِّن جَنَّـٰتࣲ وَعُیُونࣲ ﴿٥٧﴾
57. Şi i‑am scos Noi(53) din grădini şi de la izvoare,
وَكُنُوزࣲ وَمَقَامࣲ كَرِیمࣲ ﴿٥٨﴾
58. De la comori şi locuri plăcute, cu răcoare(54).
كَذَ ٰلِكَۖ وَأَوۡرَثۡنَـٰهَا بَنِیۤ إِسۡرَ ٰۤءِیلَ ﴿٥٩﴾
59. Astfel a fost!(55) Şi le‑am dat Noi moştenire fiilor lui Israel.(56)
فَلَمَّا تَرَ ٰۤءَا ٱلۡجَمۡعَانِ قَالَ أَصۡحَـٰبُ مُوسَىٰۤ إِنَّا لَمُدۡرَكُونَ ﴿٦١﴾
61. Şi când cele două cete s‑au văzut una pe alta(57), au zis însoţitorii lui Moise: „Suntem ajunşi!”
قَالَ كَلَّاۤۖ إِنَّ مَعِیَ رَبِّی سَیَهۡدِینِ ﴿٦٢﴾
62. Dar el(58) a zis: „În nici un caz!(59) Domnul meu este cu mine şi El mă va călăuzi!(60)”
فَأَوۡحَیۡنَاۤ إِلَىٰ مُوسَىٰۤ أَنِ ٱضۡرِب بِّعَصَاكَ ٱلۡبَحۡرَۖ فَٱنفَلَقَ فَكَانَ كُلُّ فِرۡقࣲ كَٱلطَّوۡدِ ٱلۡعَظِیمِ ﴿٦٣﴾
63. Atunci i‑am revelat noi lui Moise: „Loveşte cu toiagul tău marea!” Şi ea s‑a despicat şi fiecare parte era ca un munte mare.
وَأَزۡلَفۡنَا ثَمَّ ٱلۡـَٔاخَرِینَ ﴿٦٤﴾
64. Apoi i‑am adus aproape de locul acela pe ceilalţi(61)
وَأَنجَیۡنَا مُوسَىٰ وَمَن مَّعَهُۥۤ أَجۡمَعِینَ ﴿٦٥﴾
65. Şi i‑am izbăvit Noi pe Moise şi pe toţi cei care erau cu el(62)
ثُمَّ أَغۡرَقۡنَا ٱلۡـَٔاخَرِینَ ﴿٦٦﴾
66. Şi apoi i‑am înecat pe ceilalţi(63).
إِنَّ فِی ذَ ٰلِكَ لَـَٔایَةࣰۖ وَمَا كَانَ أَكۡثَرُهُم مُّؤۡمِنِینَ ﴿٦٧﴾
67. Întru aceasta este un semn(64), însă cei mai mulţi dintre ei nu au crezut(65),
وَإِنَّ رَبَّكَ لَهُوَ ٱلۡعَزِیزُ ٱلرَّحِیمُ ﴿٦٨﴾
68. Iar Domnul tău este Cel Atotputernic [şi] Îndurător [Al‑’Aziz, Ar‑Rahim].
وَٱتۡلُ عَلَیۡهِمۡ نَبَأَ إِبۡرَ ٰهِیمَ ﴿٦٩﴾
69. Recită‑le(66) lor(67) istoria lui Avraam:
إِذۡ قَالَ لِأَبِیهِ وَقَوۡمِهِۦ مَا تَعۡبُدُونَ ﴿٧٠﴾
70. Când el le‑a zis tatălui său şi neamului său: „Pe cine adoraţi voi?”
قَالُواْ نَعۡبُدُ أَصۡنَامࣰا فَنَظَلُّ لَهَا عَـٰكِفِینَ ﴿٧١﴾
71. I‑au răspuns ei: „Noi îi adorăm pe idoli şi rămânem slujindu‑i pe ei”.
قَالُواْ بَلۡ وَجَدۡنَاۤ ءَابَاۤءَنَا كَذَ ٰلِكَ یَفۡعَلُونَ ﴿٧٤﴾
74. Au răspuns ei: „[Nu!] Dar i‑am aflat pe părinţii noştri făcând aşa!”(68)
قَالَ أَفَرَءَیۡتُم مَّا كُنتُمۡ تَعۡبُدُونَ ﴿٧٥﴾
75. A zis(69): „Şi aţi văzut voi aceea ce adoraţi(70)
فَإِنَّهُمۡ عَدُوࣱّ لِّیۤ إِلَّا رَبَّ ٱلۡعَـٰلَمِینَ ﴿٧٧﴾
77. Ei îmi sunt duşmani mie, afară de Stăpânul lumilor,
وَٱلَّذِی یُمِیتُنِی ثُمَّ یُحۡیِینِ ﴿٨١﴾
81. Care mă lasă să mor şi‑apoi la viaţă mă trezeşte,(71)
وَٱلَّذِیۤ أَطۡمَعُ أَن یَغۡفِرَ لِی خَطِیۤـَٔتِی یَوۡمَ ٱلدِّینِ ﴿٨٢﴾
82. Care nădăjduiesc că‑mi va ierta păcatele în Ziua Judecăţii.
رَبِّ هَبۡ لِی حُكۡمࣰا وَأَلۡحِقۡنِی بِٱلصَّـٰلِحِینَ ﴿٨٣﴾
83. Doamne, dă‑mi mie înţelepciune şi ajută‑mă pe mine să mă alătur celor drepţi!
وَٱجۡعَل لِّی لِسَانَ صِدۡقࣲ فِی ٱلۡـَٔاخِرِینَ ﴿٨٤﴾
84. Fă să fiu eu pomenit de bine de cei care vor urma!(72)
وَٱجۡعَلۡنِی مِن وَرَثَةِ جَنَّةِ ٱلنَّعِیمِ ﴿٨٥﴾
85. Şi fă‑mă pe mine să fiu unul dintre moştenitorii Grădinii tihnei!
وَٱغۡفِرۡ لِأَبِیۤ إِنَّهُۥ كَانَ مِنَ ٱلضَّاۤلِّینَ ﴿٨٦﴾
86. Şi iartă‑i tatălui meu(73), căci el a fost dintre cei rătăciţi!
وَلَا تُخۡزِنِی یَوۡمَ یُبۡعَثُونَ ﴿٨٧﴾
87. Şi să nu mă acoperi de ruşine(74), în Ziua când vor fi înviaţi,
یَوۡمَ لَا یَنفَعُ مَالࣱ وَلَا بَنُونَ ﴿٨٨﴾
88. Ziua în care nu vor folosi nici avere, nici copii,(75)
إِلَّا مَنۡ أَتَى ٱللَّهَ بِقَلۡبࣲ سَلِیمࣲ ﴿٨٩﴾
89. Afară de acela care vine la Allah cu inima curată(76)!
وَأُزۡلِفَتِ ٱلۡجَنَّةُ لِلۡمُتَّقِینَ ﴿٩٠﴾
90. [În ziua aceea] va fi apropiat Raiul de evlavioşi [de Allah]
وَقِیلَ لَهُمۡ أَیۡنَ مَا كُنتُمۡ تَعۡبُدُونَ ﴿٩٢﴾
92. Şi li se va zice lor(77): „Unde este ceea ce aţi adorat
مِن دُونِ ٱللَّهِ هَلۡ یَنصُرُونَكُمۡ أَوۡ یَنتَصِرُونَ ﴿٩٣﴾
93. În locul lui Allah? Oare vă ajută ei? Sau se ajută pe ei înşişi?”
فَكُبۡكِبُواْ فِیهَا هُمۡ وَٱلۡغَاوُۥنَ ﴿٩٤﴾
94. Apoi [idolii] vor fi aruncaţi de‑a valma în el [Iad], ei şi cei rătăciţi,
وَجُنُودُ إِبۡلِیسَ أَجۡمَعُونَ ﴿٩٥﴾
95. Împreună cu toţi oştenii lui Iblis(78).
تَٱللَّهِ إِن كُنَّا لَفِی ضَلَـٰلࣲ مُّبِینٍ ﴿٩٧﴾
97. „Pe Allah! Noi am fost în rătăcire învederată,
وَمَاۤ أَضَلَّنَاۤ إِلَّا ٱلۡمُجۡرِمُونَ ﴿٩٩﴾
99. Şi nu ne‑au dus pe noi în rătăcire decât numai nelegiuiţii
فَمَا لَنَا مِن شَـٰفِعِینَ ﴿١٠٠﴾
100. Şi n‑avem pe nimeni ca mijlocitori,(79)
فَلَوۡ أَنَّ لَنَا كَرَّةࣰ فَنَكُونَ مِنَ ٱلۡمُؤۡمِنِینَ ﴿١٠٢﴾
102. Însă de ar fi întoarcere(80) pentru noi, am fi noi credincioşi!”
إِنَّ فِی ذَ ٰلِكَ لَـَٔایَةࣰۖ وَمَا كَانَ أَكۡثَرُهُم مُّؤۡمِنِینَ ﴿١٠٣﴾
103. Întru aceasta este un semn,(81) însă cei mai mulţi dintre ei(82) nu au crezut.
وَإِنَّ رَبَّكَ لَهُوَ ٱلۡعَزِیزُ ٱلرَّحِیمُ ﴿١٠٤﴾
104. Dar Domnul tău este Cel Atotputernic [şi] Îndurător [Al‑’Aziz, Ar‑Rahim].
كَذَّبَتۡ قَوۡمُ نُوحٍ ٱلۡمُرۡسَلِینَ ﴿١٠٥﴾
105. Neamul lui Noe i‑a socotit pe trimişi mincinoşi,(83)
إِذۡ قَالَ لَهُمۡ أَخُوهُمۡ نُوحٌ أَلَا تَتَّقُونَ ﴿١٠٦﴾
106. Atunci când fratele lor Noe le‑a zis: „Oare nu aveţi voi frică?(84)”
وَمَاۤ أَسۡـَٔلُكُمۡ عَلَیۡهِ مِنۡ أَجۡرٍۖ إِنۡ أَجۡرِیَ إِلَّا عَلَىٰ رَبِّ ٱلۡعَـٰلَمِینَ ﴿١٠٩﴾
109. Şi nu vă cer pentru aceasta nici o răsplată, căci răsplata mea Îi revine Domnului lumilor.
۞ قَالُوۤاْ أَنُؤۡمِنُ لَكَ وَٱتَّبَعَكَ ٱلۡأَرۡذَلُونَ ﴿١١١﴾
111. Dar ei au zis: „Oare să‑ţi dăm ţie crezare, când pe tine te urmează cei mai josnici [oameni]?”(85)
قَالَ وَمَا عِلۡمِی بِمَا كَانُواْ یَعۡمَلُونَ ﴿١١٢﴾
112. A zis el(86): „Eu nu am cunoştinţă de ceea ce fac ei,(87)
إِنۡ حِسَابُهُمۡ إِلَّا عَلَىٰ رَبِّیۖ لَوۡ تَشۡعُرُونَ ﴿١١٣﴾
113. Socoteala lor nu este decât la Domnul meu, dacă măcar aţi pricepe.
قَالُواْ لَىِٕن لَّمۡ تَنتَهِ یَـٰنُوحُ لَتَكُونَنَّ مِنَ ٱلۡمَرۡجُومِینَ ﴿١١٦﴾
116. Au zis ei: „Dacă nu încetezi, Noe, vei fi dintre cei loviţi cu pietre!”(88)
قَالَ رَبِّ إِنَّ قَوۡمِی كَذَّبُونِ ﴿١١٧﴾
117. A zis el: „Doamne, neamul meu mă socoteşte mincinos,
فَٱفۡتَحۡ بَیۡنِی وَبَیۡنَهُمۡ فَتۡحࣰا وَنَجِّنِی وَمَن مَّعِیَ مِنَ ٱلۡمُؤۡمِنِینَ ﴿١١٨﴾
118. Deci hotărăşte între mine şi între ei şi mântuieşte‑mă pe mine împreună cu cei credincioşi!”
فَأَنجَیۡنَـٰهُ وَمَن مَّعَهُۥ فِی ٱلۡفُلۡكِ ٱلۡمَشۡحُونِ ﴿١١٩﴾
119. Atunci l‑am mântuit Noi pe el împreună cu cei care erau cu el în arca încărcată(89)
ثُمَّ أَغۡرَقۡنَا بَعۡدُ ٱلۡبَاقِینَ ﴿١٢٠﴾
120. Şi apoi i‑am înecat pe cei rămaşi(90).
إِنَّ فِی ذَ ٰلِكَ لَـَٔایَةࣰۖ وَمَا كَانَ أَكۡثَرُهُم مُّؤۡمِنِینَ ﴿١٢١﴾
121. Întru aceasta este un semn, dar cei mai mulţi dintre ei nu au fost credincioşi.
وَإِنَّ رَبَّكَ لَهُوَ ٱلۡعَزِیزُ ٱلرَّحِیمُ ﴿١٢٢﴾
122. Iar Domnul tău este Atotputernic [şi] Îndurător [Al‑’Aziz, Ar‑Rahim].
كَذَّبَتۡ عَادٌ ٱلۡمُرۡسَلِینَ ﴿١٢٣﴾
123. [Neamul] ’Ad(91) i‑au socotit şi ei mincinoşi pe trimişi,
إِذۡ قَالَ لَهُمۡ أَخُوهُمۡ هُودٌ أَلَا تَتَّقُونَ ﴿١٢٤﴾
124. Când le‑a zis lor fratele lor Hud: „Oare nu aveţi voi frică?
فَٱتَّقُواْ ٱللَّهَ وَأَطِیعُونِ ﴿١٢٦﴾
126. Deci fiţi cu frică de Allah şi daţi‑mi ascultare!(92)
وَمَاۤ أَسۡـَٔلُكُمۡ عَلَیۡهِ مِنۡ أَجۡرٍۖ إِنۡ أَجۡرِیَ إِلَّا عَلَىٰ رَبِّ ٱلۡعَـٰلَمِینَ ﴿١٢٧﴾
127. Şi eu nu vă cer nici o răsplată pentru aceasta, căci răsplata mea nu este decât la Stăpânul lumilor.
أَتَبۡنُونَ بِكُلِّ رِیعٍ ءَایَةࣰ تَعۡبَثُونَ ﴿١٢٨﴾
128. Clădiţi voi pe fiecare înălţime un semn(93), jucându‑vă?
وَتَتَّخِذُونَ مَصَانِعَ لَعَلَّكُمۡ تَخۡلُدُونَ ﴿١٢٩﴾
129. Şi duraţi voi zidiri(94), de parcă aţi fi nemuritori?!
وَإِذَا بَطَشۡتُم بَطَشۡتُمۡ جَبَّارِینَ ﴿١٣٠﴾
130. Şi când vă năpustiţi asupra cuiva, o faceţi voi fără îndurare.
فَٱتَّقُواْ ٱللَّهَ وَأَطِیعُونِ ﴿١٣١﴾
131. Fiţi cu frică şi daţi‑mi ascultare!(95)
وَٱتَّقُواْ ٱلَّذِیۤ أَمَدَّكُم بِمَا تَعۡلَمُونَ ﴿١٣٢﴾
132. Şi fiţi cu frică de Acela care v‑a înzestrat pe voi [cu prisosinţă] cu ceea ce cunoaşteţi! –
إِنِّیۤ أَخَافُ عَلَیۡكُمۡ عَذَابَ یَوۡمٍ عَظِیمࣲ ﴿١٣٥﴾
135. Eu mă tem pentru voi de chinul unei zile cumplite!”(96)
قَالُواْ سَوَاۤءٌ عَلَیۡنَاۤ أَوَعَظۡتَ أَمۡ لَمۡ تَكُن مِّنَ ٱلۡوَ ٰعِظِینَ ﴿١٣٦﴾
136. Au zis ei: „Ne este totuna de propovăduieşti tu sau nu eşti dintre propovăduitori,
إِنۡ هَـٰذَاۤ إِلَّا خُلُقُ ٱلۡأَوَّلِینَ ﴿١٣٧﴾
137. Acestea(97) nu sunt decât obiceiuri ale înaintaşilor,
وَمَا نَحۡنُ بِمُعَذَّبِینَ ﴿١٣٨﴾
138. Iar noi nu vom fi chinuiţi!(98)”
فَكَذَّبُوهُ فَأَهۡلَكۡنَـٰهُمۡۚ إِنَّ فِی ذَ ٰلِكَ لَـَٔایَةࣰۖ وَمَا كَانَ أَكۡثَرُهُم مُّؤۡمِنِینَ ﴿١٣٩﴾
139. Aşadar ei l‑au socotit mincinos şi Noi i‑am nimicit(99). Iar întru aceasta este un semn, dar cei mai mulţi dintre ei nu au crezut,
وَإِنَّ رَبَّكَ لَهُوَ ٱلۡعَزِیزُ ٱلرَّحِیمُ ﴿١٤٠﴾
140. Şi Domnul tău este Atotputernic [şi] Îndurător [Al‑’Aziz, Ar‑Rahim].
كَذَّبَتۡ ثَمُودُ ٱلۡمُرۡسَلِینَ ﴿١٤١﴾
141. [Neamul] Thamud(100) i‑a socotit mincinoşi pe trimişi,
إِذۡ قَالَ لَهُمۡ أَخُوهُمۡ صَـٰلِحٌ أَلَا تَتَّقُونَ ﴿١٤٢﴾
142. Când fratele lor Salih le‑a zis: „Oare nu aveţi voi frică?
وَمَاۤ أَسۡـَٔلُكُمۡ عَلَیۡهِ مِنۡ أَجۡرٍۖ إِنۡ أَجۡرِیَ إِلَّا عَلَىٰ رَبِّ ٱلۡعَـٰلَمِینَ ﴿١٤٥﴾
145. Şi eu nu vă cer răsplată pentru aceasta, căci eu nu am răsplată decât de la Stăpânul lumilor.
أَتُتۡرَكُونَ فِی مَا هَـٰهُنَاۤ ءَامِنِینَ ﴿١٤٦﴾
146. Oare veţi fi voi lăsaţi în linişte(101) în ceea ce sunteţi aici?
وَزُرُوعࣲ وَنَخۡلࣲ طَلۡعُهَا هَضِیمࣱ ﴿١٤٨﴾
148. La semănături şi la curmali cu fructe plăcute(102)?
وَتَنۡحِتُونَ مِنَ ٱلۡجِبَالِ بُیُوتࣰا فَـٰرِهِینَ ﴿١٤٩﴾
149. Şi vă scobiţi case în munţi cu iscusinţă?
ٱلَّذِینَ یُفۡسِدُونَ فِی ٱلۡأَرۡضِ وَلَا یُصۡلِحُونَ ﴿١٥٢﴾
152. Cei care aduc stricăciune pe pământ şi nu fac bine!”
قَالُوۤاْ إِنَّمَاۤ أَنتَ مِنَ ٱلۡمُسَحَّرِینَ ﴿١٥٣﴾
153. Dar ei au zis; „Tu eşti dintre cei fermecaţi!
مَاۤ أَنتَ إِلَّا بَشَرࣱ مِّثۡلُنَا فَأۡتِ بِـَٔایَةٍ إِن كُنتَ مِنَ ٱلصَّـٰدِقِینَ ﴿١٥٤﴾
154. Tu nu eşti decât un om ca şi noi! Fă o minune, dacă eşti dintre cei care spun adevărul!”
قَالَ هَـٰذِهِۦ نَاقَةࣱ لَّهَا شِرۡبࣱ وَلَكُمۡ شِرۡبُ یَوۡمࣲ مَّعۡلُومࣲ ﴿١٥٥﴾
155. A zis el: „Aceasta este o cămilă. Ea are pentru adăpat(103) şi voi aveţi pentru băut o zi anumită!
وَلَا تَمَسُّوهَا بِسُوۤءࣲ فَیَأۡخُذَكُمۡ عَذَابُ یَوۡمٍ عَظِیمࣲ ﴿١٥٦﴾
156. Dar să nu o atingeţi cu vreun rău, căci vă va cuprinde pe voi chinul unei zile cumplite!”
فَعَقَرُوهَا فَأَصۡبَحُواْ نَـٰدِمِینَ ﴿١٥٧﴾
157. Însă ei au junghiat‑o şi dimineaţa s‑au şi căit(104)
فَأَخَذَهُمُ ٱلۡعَذَابُۚ إِنَّ فِی ذَ ٰلِكَ لَـَٔایَةࣰۖ وَمَا كَانَ أَكۡثَرُهُم مُّؤۡمِنِینَ ﴿١٥٨﴾
158. Şi de aceea i‑a lovit osânda(105). Întru aceasta este un semn, însă cei mai mulţi dintre ei nu au crezut.
وَإِنَّ رَبَّكَ لَهُوَ ٱلۡعَزِیزُ ٱلرَّحِیمُ ﴿١٥٩﴾
159. Iar Domnul tău este Atotputernic, Îndurător [Al‑’Aziz, Ar‑Rahim].
إِذۡ قَالَ لَهُمۡ أَخُوهُمۡ لُوطٌ أَلَا تَتَّقُونَ ﴿١٦١﴾
161. Când le‑a zis fratele lor Lot: „Oare nu aveţi frică?
وَمَاۤ أَسۡـَٔلُكُمۡ عَلَیۡهِ مِنۡ أَجۡرٍۖ إِنۡ أَجۡرِیَ إِلَّا عَلَىٰ رَبِّ ٱلۡعَـٰلَمِینَ ﴿١٦٤﴾
164. Eu nu vă cer pentru aceasta răsplată, căci răsplata mea nu este decât la Stăpânul lumilor.
أَتَأۡتُونَ ٱلذُّكۡرَانَ مِنَ ٱلۡعَـٰلَمِینَ ﴿١٦٥﴾
165. Oare mergeţi voi la bărbaţii din toate lumile
وَتَذَرُونَ مَا خَلَقَ لَكُمۡ رَبُّكُم مِّنۡ أَزۡوَ ٰجِكُمۚ بَلۡ أَنتُمۡ قَوۡمٌ عَادُونَ ﴿١٦٦﴾
166. Şi lăsaţi voi soţiile voastre pe care Domnul vostru le‑a creat pentru voi? Voi sunteţi un neam de nelegiuiţi!(106)”
قَالُواْ لَىِٕن لَّمۡ تَنتَهِ یَـٰلُوطُ لَتَكُونَنَّ مِنَ ٱلۡمُخۡرَجِینَ ﴿١٦٧﴾
167. I‑au zis ei: „Dacă nu vei sfârşi, o Lot, vei fi dintre cei alungaţi(107)!”
قَالَ إِنِّی لِعَمَلِكُم مِّنَ ٱلۡقَالِینَ ﴿١٦٨﴾
168. Iar el(108) a răspuns: „Eu sunt dintre cei care urăsc faptele voastre.
رَبِّ نَجِّنِی وَأَهۡلِی مِمَّا یَعۡمَلُونَ ﴿١٦٩﴾
169. Doamne, izbăveşte‑mă pe mine şi pe familia mea de [pedeapsa pe care le‑o dai pentru] ceea ce fac ei!”
فَنَجَّیۡنَـٰهُ وَأَهۡلَهُۥۤ أَجۡمَعِینَ ﴿١٧٠﴾
170. Şi l‑am izbăvit pe el împreună cu toată familia lui,
إِلَّا عَجُوزࣰا فِی ٱلۡغَـٰبِرِینَ ﴿١٧١﴾
171. Afară de o bătrână(109) dintre cei care au rămas [în cetate],
وَأَمۡطَرۡنَا عَلَیۡهِم مَّطَرࣰاۖ فَسَاۤءَ مَطَرُ ٱلۡمُنذَرِینَ ﴿١٧٣﴾
173. Şi am lăsat să cadă asupra lor o ploaie şi a fost ea o ploaie cumplită(110) pentru cei care au fost preveniţi(111)!
إِنَّ فِی ذَ ٰلِكَ لَـَٔایَةࣰۖ وَمَا كَانَ أَكۡثَرُهُم مُّؤۡمِنِینَ ﴿١٧٤﴾
174. Întru aceasta este un semn, însă cei mai mulţi dintre ei nu au crezut.
وَإِنَّ رَبَّكَ لَهُوَ ٱلۡعَزِیزُ ٱلرَّحِیمُ ﴿١٧٥﴾
175. Iar Domnul tău este Atotputernic [şi] Îndurător [Al‑’Aziz, Ar‑Rahim].
كَذَّبَ أَصۡحَـٰبُ لۡـَٔیۡكَةِ ٱلۡمُرۡسَلِینَ ﴿١٧٦﴾
176. Locuitorii din Ayka(112) i‑au socotit mincinoşi pe trimişi,
إِذۡ قَالَ لَهُمۡ شُعَیۡبٌ أَلَا تَتَّقُونَ ﴿١٧٧﴾
177. Când le‑a zis lor Şuayb(113): „Oare nu aveţi voi frică [de Allah]?
وَمَاۤ أَسۡـَٔلُكُمۡ عَلَیۡهِ مِنۡ أَجۡرٍۖ إِنۡ أَجۡرِیَ إِلَّا عَلَىٰ رَبِّ ٱلۡعَـٰلَمِینَ ﴿١٨٠﴾
180. Şi eu nu vă cer pentru aceasta răsplată, căci răsplata mea nu este decât la Stăpânul lumilor.
۞ أَوۡفُواْ ٱلۡكَیۡلَ وَلَا تَكُونُواْ مِنَ ٱلۡمُخۡسِرِینَ ﴿١٨١﴾
181. Daţi măsura întreagă şi nu fiţi dintre cei care‑i fac [pe oameni] să piardă(114)
وَلَا تَبۡخَسُواْ ٱلنَّاسَ أَشۡیَاۤءَهُمۡ وَلَا تَعۡثَوۡاْ فِی ٱلۡأَرۡضِ مُفۡسِدِینَ ﴿١٨٣﴾
183. Şi nu le împuţinaţi oamenilor lucrurile lor şi nu pricinuiţi rău pe pământ, fiind stricători,
وَٱتَّقُواْ ٱلَّذِی خَلَقَكُمۡ وَٱلۡجِبِلَّةَ ٱلۡأَوَّلِینَ ﴿١٨٤﴾
184. Şi fiţi cu frică faţă de acela care v‑a creat pe voi şi [a creat] neamurile de mai înainte!(115)”
قَالُوۤاْ إِنَّمَاۤ أَنتَ مِنَ ٱلۡمُسَحَّرِینَ ﴿١٨٥﴾
185. Au zis ei: „Tu eşti, neîndoielnic, dintre cei fermecaţi,
وَمَاۤ أَنتَ إِلَّا بَشَرࣱ مِّثۡلُنَا وَإِن نَّظُنُّكَ لَمِنَ ٱلۡكَـٰذِبِینَ ﴿١٨٦﴾
186. Tu nu eşti decât un om ca şi noi şi te socotim pe tine dintre cei mincinoşi(116),
فَأَسۡقِطۡ عَلَیۡنَا كِسَفࣰا مِّنَ ٱلسَّمَاۤءِ إِن كُنتَ مِنَ ٱلصَّـٰدِقِینَ ﴿١٨٧﴾
187. Deci fă să cadă asupra noastră bucăţi [pedepse] din cer, dacă tu eşti dintre cei care spun adevărul!”
قَالَ رَبِّیۤ أَعۡلَمُ بِمَا تَعۡمَلُونَ ﴿١٨٨﴾
188. El a zis: „Domnul meu ştie mai bine ceea ce faceţi voi!(117)”
فَكَذَّبُوهُ فَأَخَذَهُمۡ عَذَابُ یَوۡمِ ٱلظُّلَّةِۚ إِنَّهُۥ كَانَ عَذَابَ یَوۡمٍ عَظِیمٍ ﴿١٨٩﴾
189. Însă ei l‑au socotit mincinos(118) şi i‑a lovit pe ei pedeapsa zilei umbrei(119) şi a fost ea osânda unei zile cumplite!
إِنَّ فِی ذَ ٰلِكَ لَـَٔایَةࣰۖ وَمَا كَانَ أَكۡثَرُهُم مُّؤۡمِنِینَ ﴿١٩٠﴾
190. Întru aceasta este un semn, dar cei mai mulţi dintre ei nu au crezut.
وَإِنَّ رَبَّكَ لَهُوَ ٱلۡعَزِیزُ ٱلرَّحِیمُ ﴿١٩١﴾
191. Dar Domnul tău este Atotputernic [şi] Îndurător [Al‑’Aziz, Ar‑Rahim].
وَإِنَّهُۥ لَتَنزِیلُ رَبِّ ٱلۡعَـٰلَمِینَ ﴿١٩٢﴾
192. Iar el(120) este o revelaţie de la Stăpânul lumilor.
نَزَلَ بِهِ ٱلرُّوحُ ٱلۡأَمِینُ ﴿١٩٣﴾
193. A coborât cu el Duhul cel credincios(121)
عَلَىٰ قَلۡبِكَ لِتَكُونَ مِنَ ٱلۡمُنذِرِینَ ﴿١٩٤﴾
194. Peste inima ta(122), pentru ca tu să fii dintre prevenitori(123),
وَإِنَّهُۥ لَفِی زُبُرِ ٱلۡأَوَّلِینَ ﴿١٩٦﴾
196. El a fost deja [pomenit] în scripturile înaintaşilor(124).
أَوَلَمۡ یَكُن لَّهُمۡ ءَایَةً أَن یَعۡلَمَهُۥ عُلَمَـٰۤؤُاْ بَنِیۤ إِسۡرَ ٰۤءِیلَ ﴿١٩٧﴾
197. Oare nu a fost un semn pentru ei [faptul că] îl cunosc cei înţelepţi dintre fiii lui Israel?
فَقَرَأَهُۥ عَلَیۡهِم مَّا كَانُواْ بِهِۦ مُؤۡمِنِینَ ﴿١٩٩﴾
199. Şi li l‑ar fi recitat el, nu ar fi crezut în el.
كَذَ ٰلِكَ سَلَكۡنَـٰهُ فِی قُلُوبِ ٱلۡمُجۡرِمِینَ ﴿٢٠٠﴾
200. Astfel am lăsat‑o Noi(125) să intre în inimile nelegiuiţilor(126).
لَا یُؤۡمِنُونَ بِهِۦ حَتَّىٰ یَرَوُاْ ٱلۡعَذَابَ ٱلۡأَلِیمَ ﴿٢٠١﴾
201. Ei nu vor crede în el [Coran] până ce nu vor vedea chinul cel dureros.
فَیَأۡتِیَهُم بَغۡتَةࣰ وَهُمۡ لَا یَشۡعُرُونَ ﴿٢٠٢﴾
202. Şi ea va veni asupra lor pe neaşteptate, fără ca ei să‑şi dea seama
فَیَقُولُواْ هَلۡ نَحۡنُ مُنظَرُونَ ﴿٢٠٣﴾
203. Şi atunci vor zice ei: „Oare vom fi noi păsuiţi?”(127)
أَفَرَءَیۡتَ إِن مَّتَّعۡنَـٰهُمۡ سِنِینَ ﴿٢٠٥﴾
205. Oare vezi tu dacă i‑am lăsa să se mai bucure de plăceri vreme de un număr de ani(128)
ثُمَّ جَاۤءَهُم مَّا كَانُواْ یُوعَدُونَ ﴿٢٠٦﴾
206. Şi apoi ar veni la ei cele cu care le‑au fost promise(129)
مَاۤ أَغۡنَىٰ عَنۡهُم مَّا كَانُواْ یُمَتَّعُونَ ﴿٢٠٧﴾
207. Şi nu le‑ar fi lor de nici un folos cele de care s‑au bucurat?(130)
وَمَاۤ أَهۡلَكۡنَا مِن قَرۡیَةٍ إِلَّا لَهَا مُنذِرُونَ ﴿٢٠٨﴾
208. Şi nu am nimicit Noi nici o cetate, fără ca ea să nu fi avut prevenitori,
ذِكۡرَىٰ وَمَا كُنَّا ظَـٰلِمِینَ ﴿٢٠٩﴾
209. Spre aducere aminte.(131) Şi Noi nu am fost nedrepţi(132).
وَمَا تَنَزَّلَتۡ بِهِ ٱلشَّیَـٰطِینُ ﴿٢١٠﴾
210. Şi nu au pogorât cu el(133) şeitanii,
وَمَا یَنۢبَغِی لَهُمۡ وَمَا یَسۡتَطِیعُونَ ﴿٢١١﴾
211. Căci aceasta nu li se cuvine lor şi nici nu pot [să o facă pentru că](134)
إِنَّهُمۡ عَنِ ٱلسَّمۡعِ لَمَعۡزُولُونَ ﴿٢١٢﴾
212. Ei se află(135) d eparte d e a uzire(136).
فَلَا تَدۡعُ مَعَ ٱللَّهِ إِلَـٰهًا ءَاخَرَ فَتَكُونَ مِنَ ٱلۡمُعَذَّبِینَ ﴿٢١٣﴾
213. [Deci] nu chema împreună cu Allah o altă divinitate, ca să nu fi tu dintre cei chinuiţi(137)!
وَأَنذِرۡ عَشِیرَتَكَ ٱلۡأَقۡرَبِینَ ﴿٢١٤﴾
214. Şi să‑i previi tu pe oamenii care‑ţi sunt cei mai apropiaţi!
وَٱخۡفِضۡ جَنَاحَكَ لِمَنِ ٱتَّبَعَكَ مِنَ ٱلۡمُؤۡمِنِینَ ﴿٢١٥﴾
215. Şi coboară aripa ta(138) pentru cei care te urmează dintre credincioşi!
فَإِنۡ عَصَوۡكَ فَقُلۡ إِنِّی بَرِیۤءࣱ مِّمَّا تَعۡمَلُونَ ﴿٢١٦﴾
216. Iar de nu ţi se vor supune ei, atunci spune: „Eu sunt fără de nici o vină pentru ceea ce faceţi voi!”
وَتَوَكَّلۡ عَلَى ٱلۡعَزِیزِ ٱلرَّحِیمِ ﴿٢١٧﴾
217. Şi încrede‑te în cel Atotputernic [şi] Îndurător [Al‑’Aziz, Ar‑Rahim],
وَتَقَلُّبَكَ فِی ٱلسَّـٰجِدِینَ ﴿٢١٩﴾
219. Şi care vede şi mişcările tale împreună cu cei care se prosternează.(139)
إِنَّهُۥ هُوَ ٱلسَّمِیعُ ٱلۡعَلِیمُ ﴿٢٢٠﴾
220. El(140) este Cel care Aude Totul [şi] Atoateştiutor [As‑Sami’, Al‑’Alim].
هَلۡ أُنَبِّئُكُمۡ عَلَىٰ مَن تَنَزَّلُ ٱلشَّیَـٰطِینُ ﴿٢٢١﴾
221. Să vă vestesc Eu despre aceia asupra cărora se pogoară şeitanii?
تَنَزَّلُ عَلَىٰ كُلِّ أَفَّاكٍ أَثِیمࣲ ﴿٢٢٢﴾
222. Ei se pogoară asupra fiecărui mincinos şi păcătos.
یُلۡقُونَ ٱلسَّمۡعَ وَأَكۡثَرُهُمۡ كَـٰذِبُونَ ﴿٢٢٣﴾
223. Ei(141) îşi încordează auzul(142), însă cei mai mulţi dintre ei sunt mincinoşi(143)!
وَٱلشُّعَرَاۤءُ یَتَّبِعُهُمُ ٱلۡغَاوُۥنَ ﴿٢٢٤﴾
224. Cât despre poeţi, pe ei îi urmează cei aflaţi în rătăcire.
أَلَمۡ تَرَ أَنَّهُمۡ فِی كُلِّ وَادࣲ یَهِیمُونَ ﴿٢٢٥﴾
225. Oare nu‑i vezi cum rătăcesc prin fiecare vale(144)
إِلَّا ٱلَّذِینَ ءَامَنُواْ وَعَمِلُواْ ٱلصَّـٰلِحَـٰتِ وَذَكَرُواْ ٱللَّهَ كَثِیرࣰا وَٱنتَصَرُواْ مِنۢ بَعۡدِ مَا ظُلِمُواْۗ وَسَیَعۡلَمُ ٱلَّذِینَ ظَلَمُوۤاْ أَیَّ مُنقَلَبࣲ یَنقَلِبُونَ ﴿٢٢٧﴾
227. Afară de aceia care cred şi săvârşesc fapte bune şi pomenesc [numele] lui Allah adeseori(145) şi au izbândit(146), după ce au fost nedreptăţiţi. Şi vor şti cei care au fost nedrepţi către ce sfârşit se întorc.