طسۤۚ تِلۡكَ ءَایَـٰتُ ٱلۡقُرۡءَانِ وَكِتَابࣲ مُّبِینٍ ﴿١﴾
1. Ta’, Sin.(2) Acestea sunt versetele Coranului, ale unei Cărţi limpezi –
ٱلَّذِینَ یُقِیمُونَ ٱلصَّلَوٰةَ وَیُؤۡتُونَ ٱلزَّكَوٰةَ وَهُم بِٱلۡـَٔاخِرَةِ هُمۡ یُوقِنُونَ ﴿٣﴾
3. Care împlinesc Rugăciunea [As‑Salat], achită Dania [Az‑Zakat] şi cred cu tărie în Lumea de Apoi.
إِنَّ ٱلَّذِینَ لَا یُؤۡمِنُونَ بِٱلۡـَٔاخِرَةِ زَیَّنَّا لَهُمۡ أَعۡمَـٰلَهُمۡ فَهُمۡ یَعۡمَهُونَ ﴿٤﴾
4. Acelora care nu cred în Lumea de Apoi Noi le‑am înfrumuseţat faptele, iar ei sunt în cumplită rătăcire.
أُوْلَـٰۤىِٕكَ ٱلَّذِینَ لَهُمۡ سُوۤءُ ٱلۡعَذَابِ وَهُمۡ فِی ٱلۡـَٔاخِرَةِ هُمُ ٱلۡأَخۡسَرُونَ ﴿٥﴾
5. Aceştia sunt cei care vor avea parte de rea osândă, iar în Lumea de Apoi ei sunt cei care vor pierde cel mai mult(3).
وَإِنَّكَ لَتُلَقَّى ٱلۡقُرۡءَانَ مِن لَّدُنۡ حَكِیمٍ عَلِیمٍ ﴿٦﴾
6. Tu primeşti Coranul de la un Înţelept, de la un Învăţat Bineştiutor.
إِذۡ قَالَ مُوسَىٰ لِأَهۡلِهِۦۤ إِنِّیۤ ءَانَسۡتُ نَارࣰا سَـَٔاتِیكُم مِّنۡهَا بِخَبَرٍ أَوۡ ءَاتِیكُم بِشِهَابࣲ قَبَسࣲ لَّعَلَّكُمۡ تَصۡطَلُونَ ﴿٧﴾
7. [Adu‑ţi aminte] când a zis Moise familiei sale(4): „Eu zăresc un foc. Vă voi aduce o veste de la el(5) sau vă voi aduce un tăciune aprins, pentru ca voi să vă încălziţi”.
فَلَمَّا جَاۤءَهَا نُودِیَ أَنۢ بُورِكَ مَن فِی ٱلنَّارِ وَمَنۡ حَوۡلَهَا وَسُبۡحَـٰنَ ٱللَّهِ رَبِّ ٱلۡعَـٰلَمِینَ ﴿٨﴾
8. Şi când a venit la el, i s‑a zis lui: „Binecuvântat este Cel ce e în foc(6) şi cel ce este în jurul lui! Mărire lui Allah, Stăpânul Lumilor!
یَـٰمُوسَىٰۤ إِنَّهُۥۤ أَنَا ٱللَّهُ ٱلۡعَزِیزُ ٱلۡحَكِیمُ ﴿٩﴾
9. O, Moise! Eu sunt Allah Cel Preaputernic [şi] Înţelept [Al‑’Aziz, Al‑Hakim]!
وَأَلۡقِ عَصَاكَۚ فَلَمَّا رَءَاهَا تَهۡتَزُّ كَأَنَّهَا جَاۤنࣱّ وَلَّىٰ مُدۡبِرࣰا وَلَمۡ یُعَقِّبۡۚ یَـٰمُوسَىٰ لَا تَخَفۡ إِنِّی لَا یَخَافُ لَدَیَّ ٱلۡمُرۡسَلُونَ ﴿١٠﴾
10. Aruncă toiagul tău!“ Şi când l‑a văzut(7) mişcându‑se ca un şarpe, a apucat‑o la fugă, fără să se mai întoarcă. „O, Moise, nu te teme! Trimişii nu se tem la Mine!”
إِلَّا مَن ظَلَمَ ثُمَّ بَدَّلَ حُسۡنَۢا بَعۡدَ سُوۤءࣲ فَإِنِّی غَفُورࣱ رَّحِیمࣱ ﴿١١﴾
11. „Dar dacă cineva a fost nedrept, însă apoi a schimbat răul cu bine, Eu sunt Iertător, Îndurător [Ghafur, Rahim].
وَأَدۡخِلۡ یَدَكَ فِی جَیۡبِكَ تَخۡرُجۡ بَیۡضَاۤءَ مِنۡ غَیۡرِ سُوۤءࣲۖ فِی تِسۡعِ ءَایَـٰتٍ إِلَىٰ فِرۡعَوۡنَ وَقَوۡمِهِۦۤۚ إِنَّهُمۡ كَانُواْ قَوۡمࣰا فَـٰسِقِینَ ﴿١٢﴾
12. Vâră‑ţi mâna în deschizătura cămăşii tale! Ea va ieşi albă, fără nici un rău(8) – [una] din cele nouă minuni pentru Faraon şi neamul său,(9) fiindcă ei sunt într‑adevăr un neam de nelegiuiţi!”
فَلَمَّا جَاۤءَتۡهُمۡ ءَایَـٰتُنَا مُبۡصِرَةࣰ قَالُواْ هَـٰذَا سِحۡرࣱ مُّبِینࣱ ﴿١٣﴾
13. Şi când minunile Noastre li s‑au arătat lor limpezi, au zis ei: „Aceasta este fermecătură învederată!”
وَجَحَدُواْ بِهَا وَٱسۡتَیۡقَنَتۡهَاۤ أَنفُسُهُمۡ ظُلۡمࣰا وَعُلُوࣰّاۚ فَٱنظُرۡ كَیۡفَ كَانَ عَـٰقِبَةُ ٱلۡمُفۡسِدِینَ ﴿١٤﴾
14. Şi le‑au tăgăduit ei, cu nedreptate şi îngâmfare, măcar că sufletele lor erau încredinţate de ele. Şi priveşte(10) care a fost sfârşitul celor care au semănat stricare!
وَلَقَدۡ ءَاتَیۡنَا دَاوُۥدَ وَسُلَیۡمَـٰنَ عِلۡمࣰاۖ وَقَالَا ٱلۡحَمۡدُ لِلَّهِ ٱلَّذِی فَضَّلَنَا عَلَىٰ كَثِیرࣲ مِّنۡ عِبَادِهِ ٱلۡمُؤۡمِنِینَ ﴿١٥﴾
15. Noi le‑am dat lui David şi lui Solomon ştiinţă şi au zis ei: „Mărire lui Allah care ne‑a ales pe noi înaintea multora dintre robii Săi credincioşi!”
وَوَرِثَ سُلَیۡمَـٰنُ دَاوُۥدَۖ وَقَالَ یَـٰۤأَیُّهَا ٱلنَّاسُ عُلِّمۡنَا مَنطِقَ ٱلطَّیۡرِ وَأُوتِینَا مِن كُلِّ شَیۡءٍۖ إِنَّ هَـٰذَا لَهُوَ ٱلۡفَضۡلُ ٱلۡمُبِینُ ﴿١٦﴾
16. Şi Solomon l‑a moştenit pe David(11) şi a zis: „O, voi oameni! Noi am fost învăţaţi graiul păsărilor şi ni s‑a dat nouă din toate lucrurile. Acesta este harul cel limpede!”
وَحُشِرَ لِسُلَیۡمَـٰنَ جُنُودُهُۥ مِنَ ٱلۡجِنِّ وَٱلۡإِنسِ وَٱلطَّیۡرِ فَهُمۡ یُوزَعُونَ ﴿١٧﴾
17. Şi au fost adunate la Solomon oştile sale de djinni, de oameni şi de păsări şi au fost ele aranjate în cete.
حَتَّىٰۤ إِذَاۤ أَتَوۡاْ عَلَىٰ وَادِ ٱلنَّمۡلِ قَالَتۡ نَمۡلَةࣱ یَـٰۤأَیُّهَا ٱلنَّمۡلُ ٱدۡخُلُواْ مَسَـٰكِنَكُمۡ لَا یَحۡطِمَنَّكُمۡ سُلَیۡمَـٰنُ وَجُنُودُهُۥ وَهُمۡ لَا یَشۡعُرُونَ ﴿١٨﴾
18. Şi când au sosit ele din Valea Furnicilor, a zis o furnică: „O, voi furnicilor! Intraţi în casele voastre, ca să nu vă strivească Solomon şi oştile sale, fără ca ei să‑şi dea seama!”
فَتَبَسَّمَ ضَاحِكࣰا مِّن قَوۡلِهَا وَقَالَ رَبِّ أَوۡزِعۡنِیۤ أَنۡ أَشۡكُرَ نِعۡمَتَكَ ٱلَّتِیۤ أَنۡعَمۡتَ عَلَیَّ وَعَلَىٰ وَ ٰلِدَیَّ وَأَنۡ أَعۡمَلَ صَـٰلِحࣰا تَرۡضَىٰهُ وَأَدۡخِلۡنِی بِرَحۡمَتِكَ فِی عِبَادِكَ ٱلصَّـٰلِحِینَ ﴿١٩﴾
19. El a surâs, veselindu‑se de vorbele ei, şi a zis: „Doamne, îngăduie‑mi mie să‑Ţi mulţumesc pentru harul pe care l‑ai revărsat asupra mea şi asupra părinţilor mei şi să săvârşesc fapte bune de care Tu să fii mulţumit şi ajută‑mă pe mine să fiu – prin îndurarea Ta – printre robii Tăi cei evlavioşi!”
وَتَفَقَّدَ ٱلطَّیۡرَ فَقَالَ مَا لِیَ لَاۤ أَرَى ٱلۡهُدۡهُدَ أَمۡ كَانَ مِنَ ٱلۡغَاۤىِٕبِینَ ﴿٢٠﴾
20. Apoi a cercetat el păsările şi a zis: „De ce nu văd eu pupăza? O fi ea dintre cei care sunt absenţi?
لَأُعَذِّبَنَّهُۥ عَذَابࣰا شَدِیدًا أَوۡ لَأَاْذۡبَحَنَّهُۥۤ أَوۡ لَیَأۡتِیَنِّی بِسُلۡطَـٰنࣲ مُّبِینࣲ ﴿٢١﴾
21. O voi chinui cu aspră caznă sau o voi înjunghia! Doar dacă îmi va aduce ea dovadă desluşită!(12)”
فَمَكَثَ غَیۡرَ بَعِیدࣲ فَقَالَ أَحَطتُ بِمَا لَمۡ تُحِطۡ بِهِۦ وَجِئۡتُكَ مِن سَبَإِۭ بِنَبَإࣲ یَقِینٍ ﴿٢٢﴾
22. Dar ea nu a rămas [absentă] prea mult şi [s‑a ivit], zicând(13): „Eu am aflat ceea ce tu nu ştii! Îţi aduc din Saba’(14) o veste sigură:
إِنِّی وَجَدتُّ ٱمۡرَأَةࣰ تَمۡلِكُهُمۡ وَأُوتِیَتۡ مِن كُلِّ شَیۡءࣲ وَلَهَا عَرۡشٌ عَظِیمࣱ ﴿٢٣﴾
23. Eu am aflat o femeie care împărăţeşte peste ei. Şi i s‑au dat ei din toate lucrurile. Şi are ea un tron minunat.
وَجَدتُّهَا وَقَوۡمَهَا یَسۡجُدُونَ لِلشَّمۡسِ مِن دُونِ ٱللَّهِ وَزَیَّنَ لَهُمُ ٱلشَّیۡطَـٰنُ أَعۡمَـٰلَهُمۡ فَصَدَّهُمۡ عَنِ ٱلسَّبِیلِ فَهُمۡ لَا یَهۡتَدُونَ ﴿٢٤﴾
24. Am aflat‑o prosternându‑se împreună cu neamul ei dinaintea Soarelui, în loc de Allah. Şeitan le‑a împodobit faptele lor şi i‑a abătut pe ei de la cale(15) şi nu sunt ei bine călăuziţi!
أَلَّا یَسۡجُدُواْ لِلَّهِ ٱلَّذِی یُخۡرِجُ ٱلۡخَبۡءَ فِی ٱلسَّمَـٰوَ ٰتِ وَٱلۡأَرۡضِ وَیَعۡلَمُ مَا تُخۡفُونَ وَمَا تُعۡلِنُونَ ﴿٢٥﴾
25. Oare nu voiesc ei să se prosterneze lui Allah care face să iasă la iveală cele ascunse în ceruri şi pre pământ(16) şi care ştie atât ceea ce ţin ei ascuns cât şi ceea ce mărturisesc ei?”
ٱللَّهُ لَاۤ إِلَـٰهَ إِلَّا هُوَ رَبُّ ٱلۡعَرۡشِ ٱلۡعَظِیمِ ۩ ﴿٢٦﴾
26. Allah! Nu există altă divinitate în afară de El, Stăpânul Tronului minunat!”(17)
۞ قَالَ سَنَنظُرُ أَصَدَقۡتَ أَمۡ كُنتَ مِنَ ٱلۡكَـٰذِبِینَ ﴿٢٧﴾
27. A zis(18): „Vom vedea, dacă tu spui adevărul ori de eşti dintre cei care mint.
ٱذۡهَب بِّكِتَـٰبِی هَـٰذَا فَأَلۡقِهۡ إِلَیۡهِمۡ ثُمَّ تَوَلَّ عَنۡهُمۡ فَٱنظُرۡ مَاذَا یَرۡجِعُونَ ﴿٢٨﴾
28. Du‑te cu acest răvaş de la mine şi aruncă‑l înaintea lor. Apoi stai departe de ei(19) şi vezi ce vor trimite ca răspuns!”
قَالَتۡ یَـٰۤأَیُّهَا ٱلۡمَلَؤُاْ إِنِّیۤ أُلۡقِیَ إِلَیَّ كِتَـٰبࣱ كَرِیمٌ ﴿٢٩﴾
29. A zis(20): O, voi înalţi dregători! A fost aruncat dinaintea mea un răvaş vrednic de respect.
إِنَّهُۥ مِن سُلَیۡمَـٰنَ وَإِنَّهُۥ بِسۡمِ ٱللَّهِ ٱلرَّحۡمَـٰنِ ٱلرَّحِیمِ ﴿٣٠﴾
30. El vine de la Solomon şi este: „În numele lui Allah Cel Milostiv, Îndurător [Ar‑Rahman, Ar‑Rahim].
أَلَّا تَعۡلُواْ عَلَیَّ وَأۡتُونِی مُسۡلِمِینَ ﴿٣١﴾
31. Nu fiţi semeţi cu mine, ci veniţi la mine cu supunere!(21)”
قَالَتۡ یَـٰۤأَیُّهَا ٱلۡمَلَؤُاْ أَفۡتُونِی فِیۤ أَمۡرِی مَا كُنتُ قَاطِعَةً أَمۡرًا حَتَّىٰ تَشۡهَدُونِ ﴿٣٢﴾
32. A zis ea(22): „O, voi înalţi dregători! Sfătuiţi‑mă în această privinţă căci eu nu hotărăsc în nici o treabă fără ca voi să fiţi de faţă [pentru a mă sfătui]!”
قَالُواْ نَحۡنُ أُوْلُواْ قُوَّةࣲ وَأُوْلُواْ بَأۡسࣲ شَدِیدࣲ وَٱلۡأَمۡرُ إِلَیۡكِ فَٱنظُرِی مَاذَا تَأۡمُرِینَ ﴿٣٣﴾
33. Au zis ei: „Noi avem putere şi avem tărie mare, însă porunca este la tine, aşa că vezi ce porunceşti!”
قَالَتۡ إِنَّ ٱلۡمُلُوكَ إِذَا دَخَلُواْ قَرۡیَةً أَفۡسَدُوهَا وَجَعَلُوۤاْ أَعِزَّةَ أَهۡلِهَاۤ أَذِلَّةࣰۚ وَكَذَ ٰلِكَ یَفۡعَلُونَ ﴿٣٤﴾
34. Ea a zis: „Când regii intră într‑o cetate, ei o strică(23) şi pe cei mai puternici dintre locuitorii ei îi fac umili. Astfel fac ei [de obicei];
وَإِنِّی مُرۡسِلَةٌ إِلَیۡهِم بِهَدِیَّةࣲ فَنَاظِرَةُۢ بِمَ یَرۡجِعُ ٱلۡمُرۡسَلُونَ ﴿٣٥﴾
35. Eu voi să le trimit lor un dar şi voi aştepta să văd cu ce se întorc solii!”
فَلَمَّا جَاۤءَ سُلَیۡمَـٰنَ قَالَ أَتُمِدُّونَنِ بِمَالࣲ فَمَاۤ ءَاتَىٰنِۦَ ٱللَّهُ خَیۡرࣱ مِّمَّاۤ ءَاتَىٰكُمۚ بَلۡ أَنتُم بِهَدِیَّتِكُمۡ تَفۡرَحُونَ ﴿٣٦﴾
36. Când a venit [solia] la Solomon, a zis el: „Voiţi voi să‑mi sporiţi averea, când ceea ce mi‑a dat mie Allah este mai bun decât ceea ce v‑a dat vouă?! Aşadar bucuraţi‑vă voi de darul vostru!
ٱرۡجِعۡ إِلَیۡهِمۡ فَلَنَأۡتِیَنَّهُم بِجُنُودࣲ لَّا قِبَلَ لَهُم بِهَا وَلَنُخۡرِجَنَّهُم مِّنۡهَاۤ أَذِلَّةࣰ وَهُمۡ صَـٰغِرُونَ ﴿٣٧﴾
37. Întoarce‑te [conducător al soliei] la ei! Şi vom veni noi cu oştiri asupra lor, cărora nu le vor putea sta împotrivă! Şi‑i vom alunga noi de acolo umiliţi şi vor fi ei ruşinaţi!”
قَالَ یَـٰۤأَیُّهَا ٱلۡمَلَؤُاْ أَیُّكُمۡ یَأۡتِینِی بِعَرۡشِهَا قَبۡلَ أَن یَأۡتُونِی مُسۡلِمِینَ ﴿٣٨﴾
38. A zis el: „O, voi înalţi dregători! Cine îmi va aduce mie tronul ei, înainte ca ei să vină la mine supuşi?”
قَالَ عِفۡرِیتࣱ مِّنَ ٱلۡجِنِّ أَنَا۠ ءَاتِیكَ بِهِۦ قَبۡلَ أَن تَقُومَ مِن مَّقَامِكَۖ وَإِنِّی عَلَیۡهِ لَقَوِیٌّ أَمِینࣱ ﴿٣٩﴾
39. A zis un dregător(24) dintre djinni: „Eu ţi‑l voi aduce mai înainte ca tu să te ridici de pe locul tău, căci eu sunt în stare de aceasta şi sunt vrednic de încredere!”
قَالَ ٱلَّذِی عِندَهُۥ عِلۡمࣱ مِّنَ ٱلۡكِتَـٰبِ أَنَا۠ ءَاتِیكَ بِهِۦ قَبۡلَ أَن یَرۡتَدَّ إِلَیۡكَ طَرۡفُكَۚ فَلَمَّا رَءَاهُ مُسۡتَقِرًّا عِندَهُۥ قَالَ هَـٰذَا مِن فَضۡلِ رَبِّی لِیَبۡلُوَنِیۤ ءَأَشۡكُرُ أَمۡ أَكۡفُرُۖ وَمَن شَكَرَ فَإِنَّمَا یَشۡكُرُ لِنَفۡسِهِۦۖ وَمَن كَفَرَ فَإِنَّ رَبِّی غَنِیࣱّ كَرِیمࣱ ﴿٤٠﴾
40. A zis unul care avea ştiinţă de Carte(25): „Eu ţi‑l voi aduce înainte ca tu să clipeşti din ochi!”. Şi când a văzut [Solomon tronul] stând dinaintea lui, a zis el: „Aceasta este prin graţia Domnului meu, ca să mă încerce dacă eu sunt mulţumitor sau sunt nemulţumitor. Însă acela care este mulţumitor este mulţumitor pentru sine însuşi, cât despre acela care este nemulţumitor, Domnul meu Îşi este Deajuns pentru Sine şi El este Înstărit [şi] Mărinimos [Ghaniy, Karim].
قَالَ نَكِّرُواْ لَهَا عَرۡشَهَا نَنظُرۡ أَتَهۡتَدِیۤ أَمۡ تَكُونُ مِنَ ٱلَّذِینَ لَا یَهۡتَدُونَ ﴿٤١﴾
41. Şi a [mai] zis el(26): „Faceţi tronul ei de nerecunoscut [pentru ea], pentru ca să vedem dacă ea este călăuzită sau dacă ea este dintre aceia care nu sunt călăuziţi!”
فَلَمَّا جَاۤءَتۡ قِیلَ أَهَـٰكَذَا عَرۡشُكِۖ قَالَتۡ كَأَنَّهُۥ هُوَۚ وَأُوتِینَا ٱلۡعِلۡمَ مِن قَبۡلِهَا وَكُنَّا مُسۡلِمِینَ ﴿٤٢﴾
42. Şi când a venit ea, i s‑a zis: „Aşa este tronul tău?” Iar ea a răspuns: „Parcă ar fi el...” „Şi nouă ni se dăduse ştiinţa înaintea ei şi eram noi deja supuşi”.(27)
وَصَدَّهَا مَا كَانَت تَّعۡبُدُ مِن دُونِ ٱللَّهِۖ إِنَّهَا كَانَتۡ مِن قَوۡمࣲ كَـٰفِرِینَ ﴿٤٣﴾
43. Însă pe ea o abătuse ceea ce ea adora în locul lui Allah şi era ea dintr‑un neam de necredincioşi.
قِیلَ لَهَا ٱدۡخُلِی ٱلصَّرۡحَۖ فَلَمَّا رَأَتۡهُ حَسِبَتۡهُ لُجَّةࣰ وَكَشَفَتۡ عَن سَاقَیۡهَاۚ قَالَ إِنَّهُۥ صَرۡحࣱ مُّمَرَّدࣱ مِّن قَوَارِیرَۗ قَالَتۡ رَبِّ إِنِّی ظَلَمۡتُ نَفۡسِی وَأَسۡلَمۡتُ مَعَ سُلَیۡمَـٰنَ لِلَّهِ رَبِّ ٱلۡعَـٰلَمِینَ ﴿٤٤﴾
44. I s‑a zis ei: „Intră în palat!” Şi când l‑a văzut ea, l‑a socotit a fi o mare adâncă şi [şi‑a ridicat poalele], descoperindu‑şi pulpele. Atunci, [Solomon] a zis: „Este un palat pardosit cu cristal”. A zis ea: „Doamne, eu sunt nedreaptă faţă de mine însămi!(28) Eu mă supun împreună cu Solomon lui Allah, Stăpânul Lumilor!”
وَلَقَدۡ أَرۡسَلۡنَاۤ إِلَىٰ ثَمُودَ أَخَاهُمۡ صَـٰلِحًا أَنِ ٱعۡبُدُواْ ٱللَّهَ فَإِذَا هُمۡ فَرِیقَانِ یَخۡتَصِمُونَ ﴿٤٥﴾
45. Şi l‑am trimis Noi la neamul Thamud pe fratele lor Salih, [care le‑a zis lor]: „Adoraţi‑L pe Allah!” Dar iată că ei s‑au împărţit în două cete care s‑au luat la ceartă.
قَالَ یَـٰقَوۡمِ لِمَ تَسۡتَعۡجِلُونَ بِٱلسَّیِّئَةِ قَبۡلَ ٱلۡحَسَنَةِۖ لَوۡلَا تَسۡتَغۡفِرُونَ ٱللَّهَ لَعَلَّكُمۡ تُرۡحَمُونَ ﴿٤٦﴾
46. El a zis: „O, neam al meu! De ce vă grăbiţi voi cu răul înaintea binelui?(29) De ce nu vă rugaţi lui Allah pentru iertare? Poate că vi se va arăta vouă îndurare!”
قَالُواْ ٱطَّیَّرۡنَا بِكَ وَبِمَن مَّعَكَۚ قَالَ طَـٰۤىِٕرُكُمۡ عِندَ ٱللَّهِۖ بَلۡ أَنتُمۡ قَوۡمࣱ تُفۡتَنُونَ ﴿٤٧﴾
47. Au zis ei: „Noi vedem în tine şi în cei care sunt cu tine semn rău”. Dar el le‑a răspuns: „Semnul vostru rău vine de la Allah! Însă voi sunteţi un neam supus ispitei!(30)”
وَكَانَ فِی ٱلۡمَدِینَةِ تِسۡعَةُ رَهۡطࣲ یُفۡسِدُونَ فِی ٱلۡأَرۡضِ وَلَا یُصۡلِحُونَ ﴿٤٨﴾
48. Şi se aflau în cetate nouă căpetenii care semănau numai rău pe pământ(31) şi nu făceau nici un bine.
قَالُواْ تَقَاسَمُواْ بِٱللَّهِ لَنُبَیِّتَنَّهُۥ وَأَهۡلَهُۥ ثُمَّ لَنَقُولَنَّ لِوَلِیِّهِۦ مَا شَهِدۡنَا مَهۡلِكَ أَهۡلِهِۦ وَإِنَّا لَصَـٰدِقُونَ ﴿٤٩﴾
49. Au zis ei: „Juraţi pe Allah că noi ne vom năpusti peste noapte asupra sa şi asupra familiei sale!(32) Apoi îi vom spune noi rudei sale celei mai apropiate [căreia îi revine răzbunarea lui]: „Noi nu am fost de faţă la pieirea familiei lui. Şi noi spunem adevărul”.
وَمَكَرُواْ مَكۡرࣰا وَمَكَرۡنَا مَكۡرࣰا وَهُمۡ لَا یَشۡعُرُونَ ﴿٥٠﴾
50. Au urzit ei un vicleşug şi am urzit şi Noi un vicleşug(33), fără ca ei să‑şi dea seama;
فَٱنظُرۡ كَیۡفَ كَانَ عَـٰقِبَةُ مَكۡرِهِمۡ أَنَّا دَمَّرۡنَـٰهُمۡ وَقَوۡمَهُمۡ أَجۡمَعِینَ ﴿٥١﴾
51. Şi priveşte care a fost sfârşitul vicleşugului lor: Noi i‑am nimicit pe ei împreună cu tot neamul lor!
فَتِلۡكَ بُیُوتُهُمۡ خَاوِیَةَۢ بِمَا ظَلَمُوۤاْۚ إِنَّ فِی ذَ ٰلِكَ لَـَٔایَةࣰ لِّقَوۡمࣲ یَعۡلَمُونَ ﴿٥٢﴾
52. Iar casele acestea ale lor au rămas pustii pentru că ei au fost nelegiuiţi. Întru aceasta este un semn pentru un neam [de oameni] care pricep.
وَأَنجَیۡنَا ٱلَّذِینَ ءَامَنُواْ وَكَانُواْ یَتَّقُونَ ﴿٥٣﴾
53. Însă Noi i‑am mântuit pe aceia care au crezut şi au fost cu frică(34).
وَلُوطًا إِذۡ قَالَ لِقَوۡمِهِۦۤ أَتَأۡتُونَ ٱلۡفَـٰحِشَةَ وَأَنتُمۡ تُبۡصِرُونَ ﴿٥٤﴾
54. [Şi adu‑ţi aminte] când Lot a spus neamului său: „Vă dedaţi voi la faptă ruşinoasă, când voi vedeţi limpede?
أَىِٕنَّكُمۡ لَتَأۡتُونَ ٱلرِّجَالَ شَهۡوَةࣰ مِّن دُونِ ٱلنِّسَاۤءِۚ بَلۡ أَنتُمۡ قَوۡمࣱ تَجۡهَلُونَ ﴿٥٥﴾
55. Vă apropiaţi voi de bărbaţi cu poftă, în loc de muieri? Voi chiar că sunteţi un neam ce se poartă nesăbuit!”
۞ فَمَا كَانَ جَوَابَ قَوۡمِهِۦۤ إِلَّاۤ أَن قَالُوۤاْ أَخۡرِجُوۤاْ ءَالَ لُوطࣲ مِّن قَرۡیَتِكُمۡۖ إِنَّهُمۡ أُنَاسࣱ یَتَطَهَّرُونَ ﴿٥٦﴾
56. Şi nu a fost răspunsul neamului său altul decât că au zis ei: „Alungaţi familia lui Lot(35) din cetatea voastră, căci ei sunt oameni care se pretind curaţi!”
فَأَنجَیۡنَـٰهُ وَأَهۡلَهُۥۤ إِلَّا ٱمۡرَأَتَهُۥ قَدَّرۡنَـٰهَا مِنَ ٱلۡغَـٰبِرِینَ ﴿٥٧﴾
57. Şi l‑am mântuit Noi pe el împreună cu familia sa, afară de muierea lui, căreia i‑am hotărât să fie dintre cei pierduţi(36).
وَأَمۡطَرۡنَا عَلَیۡهِم مَّطَرࣰاۖ فَسَاۤءَ مَطَرُ ٱلۡمُنذَرِینَ ﴿٥٨﴾
58. Şi am făcut Noi să coboare asupra lor ploaie [de pietre]. Şi ce rea a fost ploaia acestor oameni preveniţi!
قُلِ ٱلۡحَمۡدُ لِلَّهِ وَسَلَـٰمٌ عَلَىٰ عِبَادِهِ ٱلَّذِینَ ٱصۡطَفَىٰۤۗ ءَاۤللَّهُ خَیۡرٌ أَمَّا یُشۡرِكُونَ ﴿٥٩﴾
59. Spune: „Laudă lui Allah şi pace asupra robilor Săi pe care i‑a ales! Allah este mai bun sau ceea ce voi Îi asociaţi?”
أَمَّنۡ خَلَقَ ٱلسَّمَـٰوَ ٰتِ وَٱلۡأَرۡضَ وَأَنزَلَ لَكُم مِّنَ ٱلسَّمَاۤءِ مَاۤءࣰ فَأَنۢبَتۡنَا بِهِۦ حَدَاۤىِٕقَ ذَاتَ بَهۡجَةࣲ مَّا كَانَ لَكُمۡ أَن تُنۢبِتُواْ شَجَرَهَاۤۗ أَءِلَـٰهࣱ مَّعَ ٱللَّهِۚ بَلۡ هُمۡ قَوۡمࣱ یَعۡدِلُونَ ﴿٦٠﴾
60. Nu este El Cel care a creat cerurile şi pământul şi v‑a pogorât vouă apă din cer? Şi cu ea Noi am făcut să răsară grădini minunate! [Altfel] nu v‑ar fi fost vouă dat să faceţi să răsară pomii lor! Oare există altă divinitate alături de Allah? Însă ei sunt un neam care se abat(37)!
أَمَّن جَعَلَ ٱلۡأَرۡضَ قَرَارࣰا وَجَعَلَ خِلَـٰلَهَاۤ أَنۡهَـٰرࣰا وَجَعَلَ لَهَا رَوَ ٰسِیَ وَجَعَلَ بَیۡنَ ٱلۡبَحۡرَیۡنِ حَاجِزًاۗ أَءِلَـٰهࣱ مَّعَ ٱللَّهِۚ بَلۡ أَكۡثَرُهُمۡ لَا یَعۡلَمُونَ ﴿٦١﴾
61. Nu este El Cel care a făcut pământul loc de repaus, a pus în mijlocul lui râuri, i‑a făcut munţi neclătinători, şi a pus o stavilă între cele două mări? cei mai mulţi dintre ei nu ştiu!
أَمَّن یُجِیبُ ٱلۡمُضۡطَرَّ إِذَا دَعَاهُ وَیَكۡشِفُ ٱلسُّوۤءَ وَیَجۡعَلُكُمۡ خُلَفَاۤءَ ٱلۡأَرۡضِۗ أَءِلَـٰهࣱ مَّعَ ٱللَّهِۚ قَلِیلࣰا مَّا تَذَكَّرُونَ ﴿٦٢﴾
62. Nu este El Cel care răspunde aceluia care este la nevoie, când Îl cheamă, şi îndepărtează răul şi vă face pe voi urmaşi pe pământ? Oare există altă divinitate alături de Allah? Numai rareori vă aduceţi voi aminte!
أَمَّن یَهۡدِیكُمۡ فِی ظُلُمَـٰتِ ٱلۡبَرِّ وَٱلۡبَحۡرِ وَمَن یُرۡسِلُ ٱلرِّیَـٰحَ بُشۡرَۢا بَیۡنَ یَدَیۡ رَحۡمَتِهِۦۤۗ أَءِلَـٰهࣱ مَّعَ ٱللَّهِۚ تَعَـٰلَى ٱللَّهُ عَمَّا یُشۡرِكُونَ ﴿٦٣﴾
63. Nu este El Cel care vă călăuzeşte prin întunecimile uscatului şi mării(38) şi Cel care trimite vânturile ca vestitori de bine înaintea îndurării Sale(39)? Oare există altă divinitate alături de Allah? Allah Preamăritul este mai presus de ceea ce‑I fac ei ca asociaţi!
أَمَّن یَبۡدَؤُاْ ٱلۡخَلۡقَ ثُمَّ یُعِیدُهُۥ وَمَن یَرۡزُقُكُم مِّنَ ٱلسَّمَاۤءِ وَٱلۡأَرۡضِۗ أَءِلَـٰهࣱ مَّعَ ٱللَّهِۚ قُلۡ هَاتُواْ بُرۡهَـٰنَكُمۡ إِن كُنتُمۡ صَـٰدِقِینَ ﴿٦٤﴾
64. Nu este El Cel care a început înfăptuirea [omului] şi apoi îl va face din nou? Oare Cine este Cel care vă dă din cer şi de pe pământ cele de trebuinţă traiului? Oare există altă divinitate alături de Allah? Spune: „Aduceţi dovada voastră dacă voi sunteţi cei care grăiesc adevărul!”
قُل لَّا یَعۡلَمُ مَن فِی ٱلسَّمَـٰوَ ٰتِ وَٱلۡأَرۡضِ ٱلۡغَیۡبَ إِلَّا ٱللَّهُۚ وَمَا یَشۡعُرُونَ أَیَّانَ یُبۡعَثُونَ ﴿٦٥﴾
65. Spune: „Nu ştie nimeni dintre cei care sunt în ceruri şi pe pământ Necunoscutul, afară numai de Allah!” Iar ei nu‑şi dau seama când vor fi înviaţi!
بَلِ ٱدَّ ٰرَكَ عِلۡمُهُمۡ فِی ٱلۡـَٔاخِرَةِۚ بَلۡ هُمۡ فِی شَكࣲّ مِّنۡهَاۖ بَلۡ هُم مِّنۡهَا عَمُونَ ﴿٦٦﴾
66. Şi oare ştiinţa lor a ajuns [să afle ceva] despre Ziua de Apoi? Ba ei sunt în îndoială despre aceasta, ba ei sunt orbi faţă de aceasta!
وَقَالَ ٱلَّذِینَ كَفَرُوۤاْ أَءِذَا كُنَّا تُرَ ٰبࣰا وَءَابَاۤؤُنَاۤ أَىِٕنَّا لَمُخۡرَجُونَ ﴿٦٧﴾
67. Iar aceia care nu cred(40) zic: „Dacă suntem noi ţărână, noi şi părinţii noştri, mai putem noi fi scoşi(41)?
لَقَدۡ وُعِدۡنَا هَـٰذَا نَحۡنُ وَءَابَاۤؤُنَا مِن قَبۡلُ إِنۡ هَـٰذَاۤ إِلَّاۤ أَسَـٰطِیرُ ٱلۡأَوَّلِینَ ﴿٦٨﴾
68. Ni s‑a făgăduit nouă aceasta, ca şi părinţilor noştri mai înainte, dar acestea nu sunt decât poveşti ale celor vechi!”
قُلۡ سِیرُواْ فِی ٱلۡأَرۡضِ فَٱنظُرُواْ كَیۡفَ كَانَ عَـٰقِبَةُ ٱلۡمُجۡرِمِینَ ﴿٦٩﴾
69. Spune: „Purcedeţi prin lume şi vedeţi voi care este sfârşitul nelegiuiţilor!”(42)
وَلَا تَحۡزَنۡ عَلَیۡهِمۡ وَلَا تَكُن فِی ضَیۡقࣲ مِّمَّا یَمۡكُرُونَ ﴿٧٠﴾
70. Nu fi mâhnit pentru ei(43) ş i n u fi îngrijorat pentru ceea ce urzesc ei!
وَیَقُولُونَ مَتَىٰ هَـٰذَا ٱلۡوَعۡدُ إِن كُنتُمۡ صَـٰدِقِینَ ﴿٧١﴾
71. Şi ei necredincioşii zic: „Când va fi [împlinită] această făgăduinţă(44), dacă voi grăiţi adevăr?”
قُلۡ عَسَىٰۤ أَن یَكُونَ رَدِفَ لَكُم بَعۡضُ ٱلَّذِی تَسۡتَعۡجِلُونَ ﴿٧٢﴾
72. Spune: „S‑ar putea ca o parte din ceea ce voi căutaţi să grăbiţi să fie numaidecât în urma voastră!”
وَإِنَّ رَبَّكَ لَذُو فَضۡلٍ عَلَى ٱلنَّاسِ وَلَـٰكِنَّ أَكۡثَرَهُمۡ لَا یَشۡكُرُونَ ﴿٧٣﴾
73. Domnul tău este Cel cu Mare Milă faţă de oameni, dar cei mai mulţi dintre ei nu‑I aduc Lui mulţumire!
وَإِنَّ رَبَّكَ لَیَعۡلَمُ مَا تُكِنُّ صُدُورُهُمۡ وَمَا یُعۡلِنُونَ ﴿٧٤﴾
74. Şi Domnul tău ştie ce tăinuiesc piepturile lor şi ce dezvăluie ei.
وَمَا مِنۡ غَاۤىِٕبَةࣲ فِی ٱلسَّمَاۤءِ وَٱلۡأَرۡضِ إِلَّا فِی كِتَـٰبࣲ مُّبِینٍ ﴿٧٥﴾
75. Şi nimic din cele ascunse în cer şi pe pământ nu este nepomenit într‑o Carte limpede(45).
إِنَّ هَـٰذَا ٱلۡقُرۡءَانَ یَقُصُّ عَلَىٰ بَنِیۤ إِسۡرَ ٰۤءِیلَ أَكۡثَرَ ٱلَّذِی هُمۡ فِیهِ یَخۡتَلِفُونَ ﴿٧٦﴾
76. Acest Coran istoriseşte fiilor lui Israel cele mai multe despre cele în care ei sunt în neînţelegere.
وَإِنَّهُۥ لَهُدࣰى وَرَحۡمَةࣱ لِّلۡمُؤۡمِنِینَ ﴿٧٧﴾
77. El este călăuza şi îndurare pentru dreptcredincioşi.
إِنَّ رَبَّكَ یَقۡضِی بَیۡنَهُم بِحُكۡمِهِۦۚ وَهُوَ ٱلۡعَزِیزُ ٱلۡعَلِیمُ ﴿٧٨﴾
78. Domnul tău va hotărî între ei prin judecata Sa, şi El este Atotputernic [şi] Atoateştiutor [Al‑’Aziz, Al‑’Alim].
فَتَوَكَّلۡ عَلَى ٱللَّهِۖ إِنَّكَ عَلَى ٱلۡحَقِّ ٱلۡمُبِینِ ﴿٧٩﴾
79. Încrede‑te în Allah, fiindcă tu eşti [pe calea] Adevărului limpede!
إِنَّكَ لَا تُسۡمِعُ ٱلۡمَوۡتَىٰ وَلَا تُسۡمِعُ ٱلصُّمَّ ٱلدُّعَاۤءَ إِذَا وَلَّوۡاْ مُدۡبِرِینَ ﴿٨٠﴾
80. Tu nu‑i vei putea face pe cei morţi să audă şi nu‑i vei putea face nici pe cei surzi să audă chemarea, dacă ei întorc spatele îndepărtându‑se.
وَمَاۤ أَنتَ بِهَـٰدِی ٱلۡعُمۡیِ عَن ضَلَـٰلَتِهِمۡۖ إِن تُسۡمِعُ إِلَّا مَن یُؤۡمِنُ بِـَٔایَـٰتِنَا فَهُم مُّسۡلِمُونَ ﴿٨١﴾
81. Şi nu poţi tu să fii călăuzitorul celor orbi, [scoţându‑i] din rătăcirea lor.(46) Tu nu‑i vei putea face să audă decât pe aceia care cred în versetele Noastre şi care sunt supuşi lui Allah [musulmani](47).
۞ وَإِذَا وَقَعَ ٱلۡقَوۡلُ عَلَیۡهِمۡ أَخۡرَجۡنَا لَهُمۡ دَاۤبَّةࣰ مِّنَ ٱلۡأَرۡضِ تُكَلِّمُهُمۡ أَنَّ ٱلنَّاسَ كَانُواْ بِـَٔایَـٰتِنَا لَا یُوقِنُونَ ﴿٨٢﴾
82. Şi când se va apropia [Ziua de Apoi],(48) le vom scoate Noi din pământ o vietate(49) care le va vorbi lor, [spunându‑le] că oamenii nu s‑au încrezut în semnele Noastre.
وَیَوۡمَ نَحۡشُرُ مِن كُلِّ أُمَّةࣲ فَوۡجࣰا مِّمَّن یُكَذِّبُ بِـَٔایَـٰتِنَا فَهُمۡ یُوزَعُونَ ﴿٨٣﴾
83. Iar în Ziua în care vom aduna din fiecare comunitate câte o ceată dintre aceia care nu cred în semnele Noastre, ei vor fi mânaţi,
حَتَّىٰۤ إِذَا جَاۤءُو قَالَ أَكَذَّبۡتُم بِـَٔایَـٰتِی وَلَمۡ تُحِیطُواْ بِهَا عِلۡمًا أَمَّاذَا كُنتُمۡ تَعۡمَلُونَ ﴿٨٤﴾
84. Iar când ei vor sosi(50), le va zice [Allah]: „Aţi ţinut de minciună semnele Mele, fără să le fi cuprins cu priceperea voastră? Ce aţi făcut voi?(51)”
وَوَقَعَ ٱلۡقَوۡلُ عَلَیۡهِم بِمَا ظَلَمُواْ فَهُمۡ لَا یَنطِقُونَ ﴿٨٥﴾
85. Şi va cădea cuvântul [pedeapsa Sa] asupra lor pentru ceea ce au săvârşit ei cu nedreptate, iar ei nu vor putea rosti [nici o vorbă].
أَلَمۡ یَرَوۡاْ أَنَّا جَعَلۡنَا ٱلَّیۡلَ لِیَسۡكُنُواْ فِیهِ وَٱلنَّهَارَ مُبۡصِرًاۚ إِنَّ فِی ذَ ٰلِكَ لَـَٔایَـٰتࣲ لِّقَوۡمࣲ یُؤۡمِنُونَ ﴿٨٦﴾
86. Oare nu au văzut ei că Noi am făcut noaptea pentru ca să se odihnească în timpul ei şi ziua pentru ca ei să vadă? Iar întru aceasta sunt semne pentru un neam de oameni care cred.
وَیَوۡمَ یُنفَخُ فِی ٱلصُّورِ فَفَزِعَ مَن فِی ٱلسَّمَـٰوَ ٰتِ وَمَن فِی ٱلۡأَرۡضِ إِلَّا مَن شَاۤءَ ٱللَّهُۚ وَكُلٌّ أَتَوۡهُ دَ ٰخِرِینَ ﴿٨٧﴾
87. Şi în Ziua când se va suna în trâmbiţă şi se vor înspăimânta cei care sunt în ceruri şi cei care sunt pe pământ – afară de cei care va voi Allah – vor veni toţi la El umiliţi,
وَتَرَى ٱلۡجِبَالَ تَحۡسَبُهَا جَامِدَةࣰ وَهِیَ تَمُرُّ مَرَّ ٱلسَّحَابِۚ صُنۡعَ ٱللَّهِ ٱلَّذِیۤ أَتۡقَنَ كُلَّ شَیۡءٍۚ إِنَّهُۥ خَبِیرُۢ بِمَا تَفۡعَلُونَ ﴿٨٨﴾
88. Şi vei vedea munţii pe care‑i crezi nemişcaţi cum trec asemenea trecerii norilor. [Acesta este] lucrul lui Allah, care a făcut totul desăvârşit. El este Bineştiutor a ceea ce faceţi voi(52).
مَن جَاۤءَ بِٱلۡحَسَنَةِ فَلَهُۥ خَیۡرࣱ مِّنۡهَا وَهُم مِّن فَزَعࣲ یَوۡمَىِٕذٍ ءَامِنُونَ ﴿٨٩﴾
89. Cei care vin cu o faptă bună, aceia vor avea ceva şi mai bun decât ea şi în Ziua Aceea ei se vor afla la adăpost de spaimă,
وَمَن جَاۤءَ بِٱلسَّیِّئَةِ فَكُبَّتۡ وُجُوهُهُمۡ فِی ٱلنَّارِ هَلۡ تُجۡزَوۡنَ إِلَّا مَا كُنتُمۡ تَعۡمَلُونَ ﴿٩٠﴾
90. Iar cei care vin cu o faptă rea, aceia vor fi aruncaţi cu feţele în jos, în Foc [şi li se va spune]: „Sunteţi voi răsplătiţi altfel decât aşa, după ceea ce aţi săvârşit?(53)”.
إِنَّمَاۤ أُمِرۡتُ أَنۡ أَعۡبُدَ رَبَّ هَـٰذِهِ ٱلۡبَلۡدَةِ ٱلَّذِی حَرَّمَهَا وَلَهُۥ كُلُّ شَیۡءࣲۖ وَأُمِرۡتُ أَنۡ أَكُونَ مِنَ ٱلۡمُسۡلِمِینَ ﴿٩١﴾
91. Mi s‑a poruncit mie să‑L ador pe stăpânul acestei cetăţi(54) pe care El a făcut‑o sacră – şi ale Lui sunt toate lucrurile – şi mi s‑a poruncit mie să fiu dintre musulmani(55)
وَأَنۡ أَتۡلُوَاْ ٱلۡقُرۡءَانَۖ فَمَنِ ٱهۡتَدَىٰ فَإِنَّمَا یَهۡتَدِی لِنَفۡسِهِۦۖ وَمَن ضَلَّ فَقُلۡ إِنَّمَاۤ أَنَا۠ مِنَ ٱلۡمُنذِرِینَ ﴿٩٢﴾
92. Şi să recit Coranul(56). Şi acela care este călăuzit este călăuzit numai pentru el, iar cât despre acela care este în rătăcire, spune‑i tu: „Eu sunt doar dintre prevenitori!”(57)
وَقُلِ ٱلۡحَمۡدُ لِلَّهِ سَیُرِیكُمۡ ءَایَـٰتِهِۦ فَتَعۡرِفُونَهَاۚ وَمَا رَبُّكَ بِغَـٰفِلٍ عَمَّا تَعۡمَلُونَ ﴿٩٣﴾
93. Şi spune: „Slavă lui Allah!(58) El vă va arăta semnele Sale, ar voi le veţi cunoaşte!” Iar Domnul tău nu este fără băgare de seamă faţă de ceea ce săvârşiţi voi.