نَتۡلُواْ عَلَیۡكَ مِن نَّبَإِ مُوسَىٰ وَفِرۡعَوۡنَ بِٱلۡحَقِّ لِقَوۡمࣲ یُؤۡمِنُونَ ﴿٣﴾
3. Noi îţi recităm(3) în tot adevărul, din povestea lui Moise cu Faraon, pentru [a preveni] un neam [de oameni] care cred.
إِنَّ فِرۡعَوۡنَ عَلَا فِی ٱلۡأَرۡضِ وَجَعَلَ أَهۡلَهَا شِیَعࣰا یَسۡتَضۡعِفُ طَاۤىِٕفَةࣰ مِّنۡهُمۡ یُذَبِّحُ أَبۡنَاۤءَهُمۡ وَیَسۡتَحۡیِۦ نِسَاۤءَهُمۡۚ إِنَّهُۥ كَانَ مِنَ ٱلۡمُفۡسِدِینَ ﴿٤﴾
4. Faraon a devenit prea semeţ pe pământ(4). A împărţit neamul lui în trepte(5) şi se purta cu trufie, slăbind o ceată dintre ei(6), măcelărindu‑i pe fiii lor şi lăsându‑le în viaţă doar pe copilele lor(7). El era dintre făcătorii de stricăciune.
وَنُرِیدُ أَن نَّمُنَّ عَلَى ٱلَّذِینَ ٱسۡتُضۡعِفُواْ فِی ٱلۡأَرۡضِ وَنَجۡعَلَهُمۡ أَىِٕمَّةࣰ وَنَجۡعَلَهُمُ ٱلۡوَ ٰرِثِینَ ﴿٥﴾
5. Însă Noi am dorit să Ne arătăm îndurarea faţă de aceia care au fost socotiţi slabi pe pământ şi să‑i facem pe ei pilde [de credinţă](8) şi să‑i facem pe ei moştenitori(9).
وَنُمَكِّنَ لَهُمۡ فِی ٱلۡأَرۡضِ وَنُرِیَ فِرۡعَوۡنَ وَهَـٰمَـٰنَ وَجُنُودَهُمَا مِنۡهُم مَّا كَانُواْ یَحۡذَرُونَ ﴿٦﴾
6. Şi să le dăm lor putere pe pământ şi să le arătăm lui Faraon, lui Haman(10) şi oştenilor lor lucrurile de care lor le‑a fost teamă [să nu se întâmple](11)
وَأَوۡحَیۡنَاۤ إِلَىٰۤ أُمِّ مُوسَىٰۤ أَنۡ أَرۡضِعِیهِۖ فَإِذَا خِفۡتِ عَلَیۡهِ فَأَلۡقِیهِ فِی ٱلۡیَمِّ وَلَا تَخَافِی وَلَا تَحۡزَنِیۤۖ إِنَّا رَاۤدُّوهُ إِلَیۡكِ وَجَاعِلُوهُ مِنَ ٱلۡمُرۡسَلِینَ ﴿٧﴾
7. Şi i‑am revelat Noi mamei lui Moise(12): „Alăptează‑l! Iar dacă te temi pentru el(13), aruncă‑l în mare(14)! Şi nu‑ţi fie teamă şi nu fi mâhnită, căci Noi îl vom întoarce pe el la tine şi‑l vom face pe el [unul] dintre trimişi!”
فَٱلۡتَقَطَهُۥۤ ءَالُ فِرۡعَوۡنَ لِیَكُونَ لَهُمۡ عَدُوࣰّا وَحَزَنًاۗ إِنَّ فِرۡعَوۡنَ وَهَـٰمَـٰنَ وَجُنُودَهُمَا كَانُواْ خَـٰطِـِٔینَ ﴿٨﴾
8. Şi clanul lui Faraon l‑a cules, ca să le fie lor duşman şi [motiv de] tristeţe!(15) Faraon, Haman şi oştenii lor erau ei păcătoşi.(16)
وَقَالَتِ ٱمۡرَأَتُ فِرۡعَوۡنَ قُرَّتُ عَیۡنࣲ لِّی وَلَكَۖ لَا تَقۡتُلُوهُ عَسَىٰۤ أَن یَنفَعَنَاۤ أَوۡ نَتَّخِذَهُۥ وَلَدࣰا وَهُمۡ لَا یَشۡعُرُونَ ﴿٩﴾
9. Şi a zis soţia lui Faraon(17): „[Acest copil] va fi o bucurie pentru mine şi pentru tine! Nu‑l ucideţi! S‑ar putea să ne fie de folos sau îl vom lua noi ca fiu! Însă ei nu presimţeau(18)!
وَأَصۡبَحَ فُؤَادُ أُمِّ مُوسَىٰ فَـٰرِغًاۖ إِن كَادَتۡ لَتُبۡدِی بِهِۦ لَوۡلَاۤ أَن رَّبَطۡنَا عَلَىٰ قَلۡبِهَا لِتَكُونَ مِنَ ٱلۡمُؤۡمِنِینَ ﴿١٠﴾
10. Şi inima maicii lui Moise a devenit goală(19). Şi puţin a lipsit ca ea să nu dea totul în vileag, dacă Noi nu i‑am fi întărit inima(20) pentru ca ea să fie dintre cei credincioşi(21)
وَقَالَتۡ لِأُخۡتِهِۦ قُصِّیهِۖ فَبَصُرَتۡ بِهِۦ عَن جُنُبࣲ وَهُمۡ لَا یَشۡعُرُونَ ﴿١١﴾
11. Şi i‑a zis ea surorii lui(22): „Urmăreşte‑l!” Şi a privit ea la el de la distanţă, fără ca ei să‑şi dea seama(23).
۞ وَحَرَّمۡنَا عَلَیۡهِ ٱلۡمَرَاضِعَ مِن قَبۡلُ فَقَالَتۡ هَلۡ أَدُلُّكُمۡ عَلَىٰۤ أَهۡلِ بَیۡتࣲ یَكۡفُلُونَهُۥ لَكُمۡ وَهُمۡ لَهُۥ نَـٰصِحُونَ ﴿١٢﴾
12. Şi Noi l‑am oprit pe el mai înainte de aceasta de la doici. Şi a zis [sora lui Moise]: „Să vă duc eu la stăpânii unei case, care să‑l îngrijească pentru voi şi care să‑i fie lui buni sfătuitori?”
فَرَدَدۡنَـٰهُ إِلَىٰۤ أُمِّهِۦ كَیۡ تَقَرَّ عَیۡنُهَا وَلَا تَحۡزَنَ وَلِتَعۡلَمَ أَنَّ وَعۡدَ ٱللَّهِ حَقࣱّ وَلَـٰكِنَّ أَكۡثَرَهُمۡ لَا یَعۡلَمُونَ ﴿١٣﴾
13. Şi astfel l‑am adus Noi înapoi la mama lui, pentru ca ea să se bucure(24) ş i s ă n u fi e m âhnită(25) şi pentru ca să ştie că făgăduinţa lui Allah este adevărată. Dar cei mai mulţi dintre ei nu ştiu.
وَلَمَّا بَلَغَ أَشُدَّهُۥ وَٱسۡتَوَىٰۤ ءَاتَیۡنَـٰهُ حُكۡمࣰا وَعِلۡمࣰاۚ وَكَذَ ٰلِكَ نَجۡزِی ٱلۡمُحۡسِنِینَ ﴿١٤﴾
14. Şi când a ajuns el la vârsta bărbăţiei şi era pe deplin format, i‑am dat lui înţelepciune şi ştiinţă. Astfel îi răsplătim Noi pe făcătorii de bine.
وَدَخَلَ ٱلۡمَدِینَةَ عَلَىٰ حِینِ غَفۡلَةࣲ مِّنۡ أَهۡلِهَا فَوَجَدَ فِیهَا رَجُلَیۡنِ یَقۡتَتِلَانِ هَـٰذَا مِن شِیعَتِهِۦ وَهَـٰذَا مِنۡ عَدُوِّهِۦۖ فَٱسۡتَغَـٰثَهُ ٱلَّذِی مِن شِیعَتِهِۦ عَلَى ٱلَّذِی مِنۡ عَدُوِّهِۦ فَوَكَزَهُۥ مُوسَىٰ فَقَضَىٰ عَلَیۡهِۖ قَالَ هَـٰذَا مِنۡ عَمَلِ ٱلشَّیۡطَـٰنِۖ إِنَّهُۥ عَدُوࣱّ مُّضِلࣱّ مُّبِینࣱ ﴿١٥﴾
15. Şi a intrat el în cetate(26) într‑un moment de neatenţie a locuitorilor ei. Şi a găsit în ea doi bărbaţi care se certau între ei: unul era din tabăra lui(27), iar celălalt era dintre duşmanii lui(28). Cel din tabăra lui l‑a chemat în ajutor(29) împotriva celui dintre duşmanii lui. Şi l‑a lovit Moise [cu pumnul] şi l‑a ucis pe el(30). Şi a zis el: „Aceasta este o faptă a lui Şeitan;(31) el este un duşman învederat care duce la rătăcire!”
قَالَ رَبِّ إِنِّی ظَلَمۡتُ نَفۡسِی فَٱغۡفِرۡ لِی فَغَفَرَ لَهُۥۤۚ إِنَّهُۥ هُوَ ٱلۡغَفُورُ ٱلرَّحِیمُ ﴿١٦﴾
16. A zis el: „Doamne, eu am fost nedrept faţă de mine însumi(32). Deci iartă‑mă pe mine!” Şi l‑a iertat pentru că El este Iertător, Îndurător [Al‑Ghafur, Ar‑Rahim].
قَالَ رَبِّ بِمَاۤ أَنۡعَمۡتَ عَلَیَّ فَلَنۡ أَكُونَ ظَهِیرࣰا لِّلۡمُجۡرِمِینَ ﴿١٧﴾
17. A mai zis el: „Doamne, pentru că Tu ai revărsat graţia Ta asupra mea, eu nu voi fi susţinător al nelegiuiţilor!”
فَأَصۡبَحَ فِی ٱلۡمَدِینَةِ خَاۤىِٕفࣰا یَتَرَقَّبُ فَإِذَا ٱلَّذِی ٱسۡتَنصَرَهُۥ بِٱلۡأَمۡسِ یَسۡتَصۡرِخُهُۥۚ قَالَ لَهُۥ مُوسَىٰۤ إِنَّكَ لَغَوِیࣱّ مُّبِینࣱ ﴿١٨﴾
18. În dimineaţa următoare, pândea el prin cetate speriat(33). Şi iată‑l pe cel care în ajun îl chemase în ajutor, strigându‑l [din nou] în ajutor(34). Însă Moise i‑a zis: „Fără îndoială, tu eşti în rătăcire deplină!”
فَلَمَّاۤ أَنۡ أَرَادَ أَن یَبۡطِشَ بِٱلَّذِی هُوَ عَدُوࣱّ لَّهُمَا قَالَ یَـٰمُوسَىٰۤ أَتُرِیدُ أَن تَقۡتُلَنِی كَمَا قَتَلۡتَ نَفۡسَۢا بِٱلۡأَمۡسِۖ إِن تُرِیدُ إِلَّاۤ أَن تَكُونَ جَبَّارࣰا فِی ٱلۡأَرۡضِ وَمَا تُرِیدُ أَن تَكُونَ مِنَ ٱلۡمُصۡلِحِینَ ﴿١٩﴾
19. Dar când a vrut să‑l lovească pe cel care le era duşman amândurora(35), a zis el:(36) „O, Moise! Voieşti tu să mă ucizi pe mine, aşa cum ai ucis ieri un suflet? Tu nu voieşti decât să fii un tiran pe pământ şi nu voieşti să fii dintre cei împăciuitori!”
وَجَاۤءَ رَجُلࣱ مِّنۡ أَقۡصَا ٱلۡمَدِینَةِ یَسۡعَىٰ قَالَ یَـٰمُوسَىٰۤ إِنَّ ٱلۡمَلَأَ یَأۡتَمِرُونَ بِكَ لِیَقۡتُلُوكَ فَٱخۡرُجۡ إِنِّی لَكَ مِنَ ٱلنَّـٰصِحِینَ ﴿٢٠﴾
20. Şi a venit un bărbat de la capătul cetăţii, alergând, şi a zis: „O, Moise! Cârmuitorii pun la cale să te omoare. Deci fugi [din cetate]! Eu îţi sunt bun sfătuitor!”
فَخَرَجَ مِنۡهَا خَاۤىِٕفࣰا یَتَرَقَّبُۖ قَالَ رَبِّ نَجِّنِی مِنَ ٱلۡقَوۡمِ ٱلظَّـٰلِمِینَ ﴿٢١﴾
21. Şi a ieşit din ea, aşteptând cu frică(37). A zis el: „Doamne, mântuieşte‑mă pe mine de neamul de nelegiuiţi!”
وَلَمَّا تَوَجَّهَ تِلۡقَاۤءَ مَدۡیَنَ قَالَ عَسَىٰ رَبِّیۤ أَن یَهۡدِیَنِی سَوَاۤءَ ٱلسَّبِیلِ ﴿٢٢﴾
22. Şi când s‑a îndreptat către Madyan(38), a zis el: „Poate că Domnul meu mă va călăuzi pe drumul cel drept!(39)”
وَلَمَّا وَرَدَ مَاۤءَ مَدۡیَنَ وَجَدَ عَلَیۡهِ أُمَّةࣰ مِّنَ ٱلنَّاسِ یَسۡقُونَ وَوَجَدَ مِن دُونِهِمُ ٱمۡرَأَتَیۡنِ تَذُودَانِۖ قَالَ مَا خَطۡبُكُمَاۖ قَالَتَا لَا نَسۡقِی حَتَّىٰ یُصۡدِرَ ٱلرِّعَاۤءُۖ وَأَبُونَا شَیۡخࣱ كَبِیرࣱ ﴿٢٣﴾
23. Şi când a ajuns la apa de la Madyan,(40) a găsit acolo o mulţime de oameni care adăpau [vitele]. Şi în afară de ei, a găsit el şi două femei care‑şi ţineau departe [turma lor](41). Şi le‑a întrebat el: „Care este necazul vostru?” Au răspuns ele: „Noi nu vom putea să adăpăm până ce nu s‑au dus păstorii, iar tatăl nostru este tare bătrân!(42)”
فَسَقَىٰ لَهُمَا ثُمَّ تَوَلَّىٰۤ إِلَى ٱلظِّلِّ فَقَالَ رَبِّ إِنِّی لِمَاۤ أَنزَلۡتَ إِلَیَّ مِنۡ خَیۡرࣲ فَقِیرࣱ ﴿٢٤﴾
24. Şi a adăpat pentru ele(43), apoi s‑a întors la umbră şi a zis: „Doamne, eu am mare nevoie de binele pe care îl faci să coboare asupra mea!”
فَجَاۤءَتۡهُ إِحۡدَىٰهُمَا تَمۡشِی عَلَى ٱسۡتِحۡیَاۤءࣲ قَالَتۡ إِنَّ أَبِی یَدۡعُوكَ لِیَجۡزِیَكَ أَجۡرَ مَا سَقَیۡتَ لَنَاۚ فَلَمَّا جَاۤءَهُۥ وَقَصَّ عَلَیۡهِ ٱلۡقَصَصَ قَالَ لَا تَخَفۡۖ نَجَوۡتَ مِنَ ٱلۡقَوۡمِ ٱلظَّـٰلِمِینَ ﴿٢٥﴾
25. Apoi a venit la el una dintre cele două [copile], mergând cu sfială, şi i‑a zis: „Tatăl meu te cheamă să‑ţi dea o răsplată pentru că ne‑ai adăpat nouă [turma]”. Şi când a venit [Moise] la el şi i‑a istorisit povestea,(44) i‑a zis: „Nu te teme, căci ai scăpat de neamul de nelegiuiţi!”(45)
قَالَتۡ إِحۡدَىٰهُمَا یَـٰۤأَبَتِ ٱسۡتَـٔۡجِرۡهُۖ إِنَّ خَیۡرَ مَنِ ٱسۡتَـٔۡجَرۡتَ ٱلۡقَوِیُّ ٱلۡأَمِینُ ﴿٢٦﴾
26. A zis una dintre ele: „Tată, ia‑l cu simbrie, căci cel mai bun pe care‑l poţi lua cu simbrie este cel puternic şi vrednic de încredere!”
قَالَ إِنِّیۤ أُرِیدُ أَنۡ أُنكِحَكَ إِحۡدَى ٱبۡنَتَیَّ هَـٰتَیۡنِ عَلَىٰۤ أَن تَأۡجُرَنِی ثَمَـٰنِیَ حِجَجࣲۖ فَإِنۡ أَتۡمَمۡتَ عَشۡرࣰا فَمِنۡ عِندِكَۖ وَمَاۤ أُرِیدُ أَنۡ أَشُقَّ عَلَیۡكَۚ سَتَجِدُنِیۤ إِن شَاۤءَ ٱللَّهُ مِنَ ٱلصَّـٰلِحِینَ ﴿٢٧﴾
27. I‑a zis lui: „Eu voiesc să‑ţi dau de nevastă una din aceste două copile ale mele, cu condiţia să mă slujeşti opt ani. Iar de vei împlini zece, aceasta este de la tine,(46) căci eu nu voiesc să te împovărez, ci mă vei afla pe mine – dacă va voi Allah – printre făcătorii de bine(47)”.
قَالَ ذَ ٰلِكَ بَیۡنِی وَبَیۡنَكَۖ أَیَّمَا ٱلۡأَجَلَیۡنِ قَضَیۡتُ فَلَا عُدۡوَ ٰنَ عَلَیَّۖ وَٱللَّهُ عَلَىٰ مَا نَقُولُ وَكِیلࣱ ﴿٢٨﴾
28. A zis(48): „Aşa să fie între tine şi mine!(49) Şi oricare dintre cele două termene le voi împlini, nu va fi nedreptate asupra mea.(50) Iar Allah ne este Chezaş(51) pentru ceea ce vorbim!”
۞ فَلَمَّا قَضَىٰ مُوسَى ٱلۡأَجَلَ وَسَارَ بِأَهۡلِهِۦۤ ءَانَسَ مِن جَانِبِ ٱلطُّورِ نَارࣰاۖ قَالَ لِأَهۡلِهِ ٱمۡكُثُوۤاْ إِنِّیۤ ءَانَسۡتُ نَارࣰا لَّعَلِّیۤ ءَاتِیكُم مِّنۡهَا بِخَبَرٍ أَوۡ جَذۡوَةࣲ مِّنَ ٱلنَّارِ لَعَلَّكُمۡ تَصۡطَلُونَ ﴿٢٩﴾
29. Când Moise a împlinit termenul şi a purces cu familia sa, a zărit un foc dinspre Munte şi a zis familiei sale: „Rămâneţi aici! Eu văd un foc. Poate că o să vă aduc o veste de la el(52) sau un tăciune din foc, ca să vă încălziţi!”
فَلَمَّاۤ أَتَىٰهَا نُودِیَ مِن شَـٰطِىِٕ ٱلۡوَادِ ٱلۡأَیۡمَنِ فِی ٱلۡبُقۡعَةِ ٱلۡمُبَـٰرَكَةِ مِنَ ٱلشَّجَرَةِ أَن یَـٰمُوسَىٰۤ إِنِّیۤ أَنَا ٱللَّهُ رَبُّ ٱلۡعَـٰلَمِینَ ﴿٣٠﴾
30. Şi când a ajuns la el, a fost strigat din partea dreaptă a văii, dinspre pomul din locul binecuvântat: „O, Moise! Eu sunt Allah, Stăpânul lumilor!
وَأَنۡ أَلۡقِ عَصَاكَۚ فَلَمَّا رَءَاهَا تَهۡتَزُّ كَأَنَّهَا جَاۤنࣱّ وَلَّىٰ مُدۡبِرࣰا وَلَمۡ یُعَقِّبۡۚ یَـٰمُوسَىٰۤ أَقۡبِلۡ وَلَا تَخَفۡۖ إِنَّكَ مِنَ ٱلۡـَٔامِنِینَ ﴿٣١﴾
31. Aruncă toiagul tău! Şi când l‑a văzut mişcându‑se ca un şarpe, s‑a întors şi a luat‑o la fugă, fără să se mai uite înapoi. „O, Moise! Apropie‑te şi nu te teme, căci tu eşti dintre cei aflaţi în siguranţă!(53)
ٱسۡلُكۡ یَدَكَ فِی جَیۡبِكَ تَخۡرُجۡ بَیۡضَاۤءَ مِنۡ غَیۡرِ سُوۤءࣲ وَٱضۡمُمۡ إِلَیۡكَ جَنَاحَكَ مِنَ ٱلرَّهۡبِۖ فَذَ ٰنِكَ بُرۡهَـٰنَانِ مِن رَّبِّكَ إِلَىٰ فِرۡعَوۡنَ وَمَلَإِیْهِۦۤۚ إِنَّهُمۡ كَانُواْ قَوۡمࣰا فَـٰسِقِینَ ﴿٣٢﴾
32. Vâră‑ţi mâna prin deschizătura cămăşii tale şi ea va ieşi albă, neatinsă de nici un rău! Şi strânge braţul către tine pentru ca să nu‑ţi fie frică! Acestea sunt(54) două semne de la Domnul tău pentru Faraon şi pentru dregătorii lui. Ei sunt un neam de nelegiuiţi!”
قَالَ رَبِّ إِنِّی قَتَلۡتُ مِنۡهُمۡ نَفۡسࣰا فَأَخَافُ أَن یَقۡتُلُونِ ﴿٣٣﴾
33. A zis(55): „Doamne, eu am ucis un suflet de‑al lor şi mă tem ca ei să nu mă ucidă!
وَأَخِی هَـٰرُونُ هُوَ أَفۡصَحُ مِنِّی لِسَانࣰا فَأَرۡسِلۡهُ مَعِیَ رِدۡءࣰا یُصَدِّقُنِیۤۖ إِنِّیۤ أَخَافُ أَن یُكَذِّبُونِ ﴿٣٤﴾
34. Însă fratele meu Aaron este mai limpede decât mine la limbă(56). Trimite‑l cu mine spre ajutor, ca să adeverească spusele mele, căci mă tem să nu mă socotească mincinos!”
قَالَ سَنَشُدُّ عَضُدَكَ بِأَخِیكَ وَنَجۡعَلُ لَكُمَا سُلۡطَـٰنࣰا فَلَا یَصِلُونَ إِلَیۡكُمَا بِـَٔایَـٰتِنَاۤۚ أَنتُمَا وَمَنِ ٱتَّبَعَكُمَا ٱلۡغَـٰلِبُونَ ﴿٣٥﴾
35. A zis [Allah]: „Vom întări braţul tău, [trimiţându‑l şi pe] fratele tău şi vă vom da vouă putere, astfel încât ei să nu ajungă la voi(57). Cu semnele Noastre veţi fi voi şi cei care vă urmează pe voi biruitori”.
فَلَمَّا جَاۤءَهُم مُّوسَىٰ بِـَٔایَـٰتِنَا بَیِّنَـٰتࣲ قَالُواْ مَا هَـٰذَاۤ إِلَّا سِحۡرࣱ مُّفۡتَرࣰى وَمَا سَمِعۡنَا بِهَـٰذَا فِیۤ ءَابَاۤىِٕنَا ٱلۡأَوَّلِینَ ﴿٣٦﴾
36. Şi când a venit Moise la ei cu semnele(58) Noastre desluşite, au zis ei: „Aceasta nu este decât fermecătură născocită! Noi n‑am auzit de aceasta la strămoşii noştri cei mai vechi!(59)”
وَقَالَ مُوسَىٰ رَبِّیۤ أَعۡلَمُ بِمَن جَاۤءَ بِٱلۡهُدَىٰ مِنۡ عِندِهِۦ وَمَن تَكُونُ لَهُۥ عَـٰقِبَةُ ٱلدَّارِۚ إِنَّهُۥ لَا یُفۡلِحُ ٱلظَّـٰلِمُونَ ﴿٣٧﴾
37. Moise a zis: „Domnul meu ştie mai bine cine a venit cu îndreptare de la El şi a cui va fi Casa cea de veci(60)! Nelegiuiţii nicicum nu vor izbândi!”
وَقَالَ فِرۡعَوۡنُ یَـٰۤأَیُّهَا ٱلۡمَلَأُ مَا عَلِمۡتُ لَكُم مِّنۡ إِلَـٰهٍ غَیۡرِی فَأَوۡقِدۡ لِی یَـٰهَـٰمَـٰنُ عَلَى ٱلطِّینِ فَٱجۡعَل لِّی صَرۡحࣰا لَّعَلِّیۤ أَطَّلِعُ إِلَىٰۤ إِلَـٰهِ مُوسَىٰ وَإِنِّی لَأَظُنُّهُۥ مِنَ ٱلۡكَـٰذِبِینَ ﴿٣٨﴾
38. A zis Faraon: „O, dregători ai mei! Eu nu ştiu altă divinitate pentru voi, afară de mine! O, Haman! Arde pentru mine lut(61) şi înalţă‑mi mie un turn(62)! Poate astfel voi ajunge eu la Domnul lui Moise, pe care eu îl socotesc dintre mincinoşi!(63)”
وَٱسۡتَكۡبَرَ هُوَ وَجُنُودُهُۥ فِی ٱلۡأَرۡضِ بِغَیۡرِ ٱلۡحَقِّ وَظَنُّوۤاْ أَنَّهُمۡ إِلَیۡنَا لَا یُرۡجَعُونَ ﴿٣٩﴾
39. Şi s‑au purtat el şi oştenii lui cu semeţie pe pământ, pe nedrept, şi şi‑au închipuit ei că nu vor fi întorşi la Noi.
فَأَخَذۡنَـٰهُ وَجُنُودَهُۥ فَنَبَذۡنَـٰهُمۡ فِی ٱلۡیَمِّۖ فَٱنظُرۡ كَیۡفَ كَانَ عَـٰقِبَةُ ٱلظَّـٰلِمِینَ ﴿٤٠﴾
40. Însă Noi i‑am prins pe el şi pe oştenii lui şi i‑am aruncat pe ei în mare(64). Priveşte, deci, care este sfârşitul nelegiuiţilor!
وَجَعَلۡنَـٰهُمۡ أَىِٕمَّةࣰ یَدۡعُونَ إِلَى ٱلنَّارِۖ وَیَوۡمَ ٱلۡقِیَـٰمَةِ لَا یُنصَرُونَ ﴿٤١﴾
41. Şi i‑am făcut Noi călăuzitori către Foc, iar în Ziua Învierii nu vor fi ei ajutaţi.
وَأَتۡبَعۡنَـٰهُمۡ فِی هَـٰذِهِ ٱلدُّنۡیَا لَعۡنَةࣰۖ وَیَوۡمَ ٱلۡقِیَـٰمَةِ هُم مِّنَ ٱلۡمَقۡبُوحِینَ ﴿٤٢﴾
42. Şi am făcut Noi să‑i urmărească în această lume un blestem, iar în Ziua Învierii vor fi ei ruşinaţi(65).
وَلَقَدۡ ءَاتَیۡنَا مُوسَى ٱلۡكِتَـٰبَ مِنۢ بَعۡدِ مَاۤ أَهۡلَكۡنَا ٱلۡقُرُونَ ٱلۡأُولَىٰ بَصَاۤىِٕرَ لِلنَّاسِ وَهُدࣰى وَرَحۡمَةࣰ لَّعَلَّهُمۡ یَتَذَكَّرُونَ ﴿٤٣﴾
43. Şi i‑am dat Noi lui Moise Cartea(66) – după ce am nimicit neamurile de mai înainte – ca dovezi limpezi pentru oameni, călăuzire şi îndurare, pentru ca ei să ia aminte.
وَمَا كُنتَ بِجَانِبِ ٱلۡغَرۡبِیِّ إِذۡ قَضَیۡنَاۤ إِلَىٰ مُوسَى ٱلۡأَمۡرَ وَمَا كُنتَ مِنَ ٱلشَّـٰهِدِینَ ﴿٤٤﴾
44. Tu(67) nu ai fost pe coasta de apus, când i‑am dat lui Moise porunca(68), şi nici n‑ai fost printre martori.
وَلَـٰكِنَّاۤ أَنشَأۡنَا قُرُونࣰا فَتَطَاوَلَ عَلَیۡهِمُ ٱلۡعُمُرُۚ وَمَا كُنتَ ثَاوِیࣰا فِیۤ أَهۡلِ مَدۡیَنَ تَتۡلُواْ عَلَیۡهِمۡ ءَایَـٰتِنَا وَلَـٰكِنَّا كُنَّا مُرۡسِلِینَ ﴿٤٥﴾
45. Însă Noi am făcut să se ivească generaţii(69) şi vremea care s‑a scurs peste ele a fost lungă. Tu nu ai locuit printre oamenii din Madyan ca să reciţi [neamului tău] versetele Noastre, dar Noi te‑am trimis pe [tine ca] mesager.
وَمَا كُنتَ بِجَانِبِ ٱلطُّورِ إِذۡ نَادَیۡنَا وَلَـٰكِن رَّحۡمَةࣰ مِّن رَّبِّكَ لِتُنذِرَ قَوۡمࣰا مَّاۤ أَتَىٰهُم مِّن نَّذِیرࣲ مِّن قَبۡلِكَ لَعَلَّهُمۡ یَتَذَكَّرُونَ ﴿٤٦﴾
46. Tu nu ai fost nici la coasta Muntelui Tor, când Noi am strigat(70), dar [Noi ţi‑am revelat], ca o îndurare de la Domnul tău, pentru ca tu să îndemni un neam cărora nu le‑a venit un prevenitor mai înainte de tine, pentru ca ei să ia aminte(71).
وَلَوۡلَاۤ أَن تُصِیبَهُم مُّصِیبَةُۢ بِمَا قَدَّمَتۡ أَیۡدِیهِمۡ فَیَقُولُواْ رَبَّنَا لَوۡلَاۤ أَرۡسَلۡتَ إِلَیۡنَا رَسُولࣰا فَنَتَّبِعَ ءَایَـٰتِكَ وَنَكُونَ مِنَ ٱلۡمُؤۡمِنِینَ ﴿٤٧﴾
47. [Noi trimitem mesageri] pentru ca, dacă se abate asupra lor o nenorocire(72), pentru ceea ce au făcut mâinile lor mai înainte(73), să nu zică ei: „Doamne, de ce nu ai trimis Tu un profet la noi, ca să urmăm semnele Tale şi să fim noi printre dreptcredincioşi?”
فَلَمَّا جَاۤءَهُمُ ٱلۡحَقُّ مِنۡ عِندِنَا قَالُواْ لَوۡلَاۤ أُوتِیَ مِثۡلَ مَاۤ أُوتِیَ مُوسَىٰۤۚ أَوَلَمۡ یَكۡفُرُواْ بِمَاۤ أُوتِیَ مُوسَىٰ مِن قَبۡلُۖ قَالُواْ سِحۡرَانِ تَظَـٰهَرَا وَقَالُوۤاْ إِنَّا بِكُلࣲّ كَـٰفِرُونَ ﴿٤٨﴾
48. Dar când le‑a venit lor Adevărul din partea Noastră, au zis ei: „Dacă măcar i s‑ar fi trimis şi lui asemenea cu ceea ce i‑a fost trimis lui Moise!”(74) Dar oare nu au tăgăduit ei ceea ce i s‑a trimis lui Moise mai înainte? Zic ei: „Două fermecătorii(75) care se ajută una pe alta!” Şi mai zic: „Noi nu credem în nici una!”
قُلۡ فَأۡتُواْ بِكِتَـٰبࣲ مِّنۡ عِندِ ٱللَّهِ هُوَ أَهۡدَىٰ مِنۡهُمَاۤ أَتَّبِعۡهُ إِن كُنتُمۡ صَـٰدِقِینَ ﴿٤٩﴾
49. Spune(76): „Aduceţi voi o carte de la Allah mai bună pentru călăuzire decât acestea două(77) şi eu o voi urma, dacă voi veţi fi întru adevăr!(78)”
فَإِن لَّمۡ یَسۡتَجِیبُواْ لَكَ فَٱعۡلَمۡ أَنَّمَا یَتَّبِعُونَ أَهۡوَاۤءَهُمۡۚ وَمَنۡ أَضَلُّ مِمَّنِ ٱتَّبَعَ هَوَىٰهُ بِغَیۡرِ هُدࣰى مِّنَ ٱللَّهِۚ إِنَّ ٱللَّهَ لَا یَهۡدِی ٱلۡقَوۡمَ ٱلظَّـٰلِمِینَ ﴿٥٠﴾
50. Iar de nu‑ţi vor răspunde(79), să ştii că ei urmează doar poftele lor! Şi cine este mai rătăcit decât acela care urmează poftei sale fără o călăuzire de la Allah? Allah nu călăuzeşte neamul de nelegiuiţi.
۞ وَلَقَدۡ وَصَّلۡنَا لَهُمُ ٱلۡقَوۡلَ لَعَلَّهُمۡ یَتَذَكَّرُونَ ﴿٥١﴾
51. Noi am făcut să ajungă la ei Cuvântul(80) [în f ragmente t rimise u nul după a ltul],(81) pentru ca ei să ia aminte.
ٱلَّذِینَ ءَاتَیۡنَـٰهُمُ ٱلۡكِتَـٰبَ مِن قَبۡلِهِۦ هُم بِهِۦ یُؤۡمِنُونَ ﴿٥٢﴾
52. Aceia cărora Noi le‑am dat Cartea mai înainte de el(82), aceia cred în el;(83)
وَإِذَا یُتۡلَىٰ عَلَیۡهِمۡ قَالُوۤاْ ءَامَنَّا بِهِۦۤ إِنَّهُ ٱلۡحَقُّ مِن رَّبِّنَاۤ إِنَّا كُنَّا مِن قَبۡلِهِۦ مُسۡلِمِینَ ﴿٥٣﴾
53. Şi când li se recită lor(84) zic ei: „Noi credem în el. Acesta este Adevărul de la Domnul nostru. Şi noi am fost supuşi [lui Allah] înainte de [venirea] lui”;(85)
أُوْلَـٰۤىِٕكَ یُؤۡتَوۡنَ أَجۡرَهُم مَّرَّتَیۡنِ بِمَا صَبَرُواْ وَیَدۡرَءُونَ بِٱلۡحَسَنَةِ ٱلسَّیِّئَةَ وَمِمَّا رَزَقۡنَـٰهُمۡ یُنفِقُونَ ﴿٥٤﴾
54. Aceştia(86) vor fi dăruiţi cu răsplată de două ori, pentru că ei sunt statornici şi pentru că ei resping fapta rea prin fapta bună şi fac milostenie din cele cu care i‑am înzestrat,
وَإِذَا سَمِعُواْ ٱللَّغۡوَ أَعۡرَضُواْ عَنۡهُ وَقَالُواْ لَنَاۤ أَعۡمَـٰلُنَا وَلَكُمۡ أَعۡمَـٰلُكُمۡ سَلَـٰمٌ عَلَیۡكُمۡ لَا نَبۡتَغِی ٱلۡجَـٰهِلِینَ ﴿٥٥﴾
55. Iar când aud ei vorbele grele se îndepărtează de ele şi zic: „Noi avem parte de faptele noastre şi voi aveţi parte de faptele voastre! Pacea asupra voastră!(87) Noi nu‑i căutăm pe cei proşti!”(88).
إِنَّكَ لَا تَهۡدِی مَنۡ أَحۡبَبۡتَ وَلَـٰكِنَّ ٱللَّهَ یَهۡدِی مَن یَشَاۤءُۚ وَهُوَ أَعۡلَمُ بِٱلۡمُهۡتَدِینَ ﴿٥٦﴾
56. Tu, [Muhammed], nu călăuzeşti pe cine‑ţi place(89), ci Allah călăuzeşte pe cine voieşte şi El îi cunoaşte mai bine pe cei ce se lasă călăuziţi.(90)
وَقَالُوۤاْ إِن نَّتَّبِعِ ٱلۡهُدَىٰ مَعَكَ نُتَخَطَّفۡ مِنۡ أَرۡضِنَاۤۚ أَوَلَمۡ نُمَكِّن لَّهُمۡ حَرَمًا ءَامِنࣰا یُجۡبَىٰۤ إِلَیۡهِ ثَمَرَ ٰتُ كُلِّ شَیۡءࣲ رِّزۡقࣰا مِّن لَّدُنَّا وَلَـٰكِنَّ أَكۡثَرَهُمۡ لَا یَعۡلَمُونَ ﴿٥٧﴾
57. Şi ei zic: „Dacă am urma călăuzirea cea bună împreună cu tine, am fi noi smulşi din pământul nostru(91)!” Dar oare nu le‑am stabilit Noi un loc sacru şi sigur, în care se aduc roade de toate soiurile, spre folos din partea Noastră? Însă cei mai mulţi dintre ei nu ştiu.
وَكَمۡ أَهۡلَكۡنَا مِن قَرۡیَةِۭ بَطِرَتۡ مَعِیشَتَهَاۖ فَتِلۡكَ مَسَـٰكِنُهُمۡ لَمۡ تُسۡكَن مِّنۢ بَعۡدِهِمۡ إِلَّا قَلِیلࣰاۖ وَكُنَّا نَحۡنُ ٱلۡوَ ٰرِثِینَ ﴿٥٨﴾
58. Şi câte cetăţi am nimicit Noi, după ce s‑au semeţit în viaţa lor! Şi iată casele care nu au mai fost locuite după ei decât de puţini şi Noi suntem moştenitorii [lor](92).
وَمَا كَانَ رَبُّكَ مُهۡلِكَ ٱلۡقُرَىٰ حَتَّىٰ یَبۡعَثَ فِیۤ أُمِّهَا رَسُولࣰا یَتۡلُواْ عَلَیۡهِمۡ ءَایَـٰتِنَاۚ وَمَا كُنَّا مُهۡلِكِی ٱلۡقُرَىٰۤ إِلَّا وَأَهۡلُهَا ظَـٰلِمُونَ ﴿٥٩﴾
59. Însă Domnul tău nu nimiceşte cetăţile mai înainte de a fi trimis un mesager la mama lor,(93) care să le citească versetele Noastre. Şi Noi nu am făcut să piară cetăţile decât dacă locuitorii lor au fost nelegiuiţi.
وَمَاۤ أُوتِیتُم مِّن شَیۡءࣲ فَمَتَـٰعُ ٱلۡحَیَوٰةِ ٱلدُّنۡیَا وَزِینَتُهَاۚ وَمَا عِندَ ٱللَّهِ خَیۡرࣱ وَأَبۡقَىٰۤۚ أَفَلَا تَعۡقِلُونَ ﴿٦٠﴾
60. Şi tot ceea ce vi s‑a dat vouă dintre lucruri este numai plăcere trecătoare a acestei vieţi şi podoabă a ei, pe când ceea ce este la Allah este mai bun şi este veşnic. Voi nu pricepeţi?
أَفَمَن وَعَدۡنَـٰهُ وَعۡدًا حَسَنࣰا فَهُوَ لَـٰقِیهِ كَمَن مَّتَّعۡنَـٰهُ مَتَـٰعَ ٱلۡحَیَوٰةِ ٱلدُّنۡیَا ثُمَّ هُوَ یَوۡمَ ٱلۡقِیَـٰمَةِ مِنَ ٱلۡمُحۡضَرِینَ ﴿٦١﴾
61. Oare acela căruia i‑am făcut Noi frumoasă făgăduinţă(94), pe care el o primeşte, este la fel ca acela căruia Noi i‑am dăruit bucuriile vieţii lumeşti şi care în Ziua Învierii se va afla printre cei aduşi [pentru pedeapsă]?(95)”
وَیَوۡمَ یُنَادِیهِمۡ فَیَقُولُ أَیۡنَ شُرَكَاۤءِیَ ٱلَّذِینَ كُنتُمۡ تَزۡعُمُونَ ﴿٦٢﴾
62. Şi în Ziua când El îi va chema, le va zice: „Unde sunt aceia despre care aţi pretins că ar fi asociaţii Mei?”
قَالَ ٱلَّذِینَ حَقَّ عَلَیۡهِمُ ٱلۡقَوۡلُ رَبَّنَا هَـٰۤؤُلَاۤءِ ٱلَّذِینَ أَغۡوَیۡنَاۤ أَغۡوَیۡنَـٰهُمۡ كَمَا غَوَیۡنَاۖ تَبَرَّأۡنَاۤ إِلَیۡكَۖ مَا كَانُوۤاْ إِیَّانَا یَعۡبُدُونَ ﴿٦٣﴾
63. [Atunci] vor zice aceia împotriva cărora se va rosti cuvântul: „Doamne, aceştia sunt cei pe care i‑am dus în rătăcire. Şi i‑am dus pe ei în rătăcire, precum şi noi am fost în rătăcire. Însă noi ne dezvinovăţim înaintea Ta.(96) Ei nu ne‑au adorat pe noi(97)”.
وَقِیلَ ٱدۡعُواْ شُرَكَاۤءَكُمۡ فَدَعَوۡهُمۡ فَلَمۡ یَسۡتَجِیبُواْ لَهُمۡ وَرَأَوُاْ ٱلۡعَذَابَۚ لَوۡ أَنَّهُمۡ كَانُواْ یَهۡتَدُونَ ﴿٦٤﴾
64. Şi se va spune [atunci]: „Chemaţi‑i pe asociaţii voştri(98)!” Şi ei îi vor chema, dar nu le vor răspunde. Şi ei vor vedea chinul şi atunci vor dori ei să fi fost bine călăuziţi(99).
وَیَوۡمَ یُنَادِیهِمۡ فَیَقُولُ مَاذَاۤ أَجَبۡتُمُ ٱلۡمُرۡسَلِینَ ﴿٦٥﴾
65. Şi în Ziua Aceea, El îi va chema şi le va zice: „Ce le‑aţi răspuns voi trimişilor?(100)”
فَعَمِیَتۡ عَلَیۡهِمُ ٱلۡأَنۢبَاۤءُ یَوۡمَىِٕذࣲ فَهُمۡ لَا یَتَسَاۤءَلُونَ ﴿٦٦﴾
66. Dar în Ziua Aceea dovezile lor vor fi oarbe pentru ei şi ei nu se vor putea întreba unul pe altul(101).
فَأَمَّا مَن تَابَ وَءَامَنَ وَعَمِلَ صَـٰلِحࣰا فَعَسَىٰۤ أَن یَكُونَ مِنَ ٱلۡمُفۡلِحِینَ ﴿٦٧﴾
67. Însă aceia care s‑au căit(102), au crezut şi au făcut bine, aceia vor fi printre cei care izbândesc.
وَرَبُّكَ یَخۡلُقُ مَا یَشَاۤءُ وَیَخۡتَارُۗ مَا كَانَ لَهُمُ ٱلۡخِیَرَةُۚ سُبۡحَـٰنَ ٱللَّهِ وَتَعَـٰلَىٰ عَمَّا یُشۡرِكُونَ ﴿٦٨﴾
68. Şi Domnul tău creează ceea ce voieşte şi alege, însă ei nu vor avea alegere(103). Mărire lui Allah! El este mai presus de ceea ce‑I asociază Lui!(104)
وَرَبُّكَ یَعۡلَمُ مَا تُكِنُّ صُدُورُهُمۡ وَمَا یُعۡلِنُونَ ﴿٦٩﴾
69. Şi Domnul tău ştie ceea ce ascund piepturile lor(105) şi ceea ce ele fac deschis(106).
وَهُوَ ٱللَّهُ لَاۤ إِلَـٰهَ إِلَّا هُوَۖ لَهُ ٱلۡحَمۡدُ فِی ٱلۡأُولَىٰ وَٱلۡـَٔاخِرَةِۖ وَلَهُ ٱلۡحُكۡمُ وَإِلَیۡهِ تُرۡجَعُونَ ﴿٧٠﴾
70. Şi El este Allah. Nu există altă divinitate în afară de El! A Lui este lauda atât în această lume cât şi în Lumea de Apoi şi la El este judecata şi la El veţi fi aduşi înapoi(107)!
قُلۡ أَرَءَیۡتُمۡ إِن جَعَلَ ٱللَّهُ عَلَیۡكُمُ ٱلَّیۡلَ سَرۡمَدًا إِلَىٰ یَوۡمِ ٱلۡقِیَـٰمَةِ مَنۡ إِلَـٰهٌ غَیۡرُ ٱللَّهِ یَأۡتِیكُم بِضِیَاۤءٍۚ أَفَلَا تَسۡمَعُونَ ﴿٧١﴾
71. Spune: „Ce credeţi voi? Dacă Allah ar aşterne peste voi o noapte nesfârşită până în Ziua Învierii, care dumnezeu afară de Allah v‑ar aduce vouă o lumină? Oare voi nu auziţi?”
قُلۡ أَرَءَیۡتُمۡ إِن جَعَلَ ٱللَّهُ عَلَیۡكُمُ ٱلنَّهَارَ سَرۡمَدًا إِلَىٰ یَوۡمِ ٱلۡقِیَـٰمَةِ مَنۡ إِلَـٰهٌ غَیۡرُ ٱللَّهِ یَأۡتِیكُم بِلَیۡلࣲ تَسۡكُنُونَ فِیهِۚ أَفَلَا تُبۡصِرُونَ ﴿٧٢﴾
72. Spune: „Ce credeţi voi! Dacă Allah ar aşterne peste voi o zi nesfârşită până în Ziua Învierii, care dumnezeu afară de Allah v‑ar aduce vouă o noapte ca să vă odihniţi în timpul ei? Oare voi nu vedeţi?
وَمِن رَّحۡمَتِهِۦ جَعَلَ لَكُمُ ٱلَّیۡلَ وَٱلنَّهَارَ لِتَسۡكُنُواْ فِیهِ وَلِتَبۡتَغُواْ مِن فَضۡلِهِۦ وَلَعَلَّكُمۡ تَشۡكُرُونَ ﴿٧٣﴾
73. Prin îndurarea Sa, El v‑a făcut noaptea şi ziua, ca să vă odihniţi şi ca să căutaţi mila Lui. Poate că voi veţi fi mulţumitori.
وَیَوۡمَ یُنَادِیهِمۡ فَیَقُولُ أَیۡنَ شُرَكَاۤءِیَ ٱلَّذِینَ كُنتُمۡ تَزۡعُمُونَ ﴿٧٤﴾
74. [Şi adu‑ţi aminte] Ziua când El îi va chema şi va zice(108): „Unde sunt aceia despre care aţi pretins că ar fi asociaţii Mei?”
وَنَزَعۡنَا مِن كُلِّ أُمَّةࣲ شَهِیدࣰا فَقُلۡنَا هَاتُواْ بُرۡهَـٰنَكُمۡ فَعَلِمُوۤاْ أَنَّ ٱلۡحَقَّ لِلَّهِ وَضَلَّ عَنۡهُم مَّا كَانُواْ یَفۡتَرُونَ ﴿٧٥﴾
75. Şi vom scoate Noi din fiecare comunitate un martor(109) şi vom zice(110): „Aduceţi dovada voastră!” Şi vor şti ei că Adevărul este la Allah şi că s‑au îndepărtat de ei acelea pe care ei le‑au plăsmuit.
۞ إِنَّ قَـٰرُونَ كَانَ مِن قَوۡمِ مُوسَىٰ فَبَغَىٰ عَلَیۡهِمۡۖ وَءَاتَیۡنَـٰهُ مِنَ ٱلۡكُنُوزِ مَاۤ إِنَّ مَفَاتِحَهُۥ لَتَنُوۤأُ بِٱلۡعُصۡبَةِ أُوْلِی ٱلۡقُوَّةِ إِذۡ قَالَ لَهُۥ قَوۡمُهُۥ لَا تَفۡرَحۡۖ إِنَّ ٱللَّهَ لَا یُحِبُّ ٱلۡفَرِحِینَ ﴿٧٦﴾
76. Qarun(111) a fost din neamul lui Moise, însă el s‑a răzvrătit împotriva lor. Şi i‑am dat Noi atâtea comori, încât numai cheile lui apăsau greu asupra unei cete de [bărbaţi] vânjoşi. Şi când i‑a zis lui neamul său: „Nu te semeţi, fiindcă Allah nu‑i iubeşte pe cei care se semeţesc,
وَٱبۡتَغِ فِیمَاۤ ءَاتَىٰكَ ٱللَّهُ ٱلدَّارَ ٱلۡـَٔاخِرَةَۖ وَلَا تَنسَ نَصِیبَكَ مِنَ ٱلدُّنۡیَاۖ وَأَحۡسِن كَمَاۤ أَحۡسَنَ ٱللَّهُ إِلَیۡكَۖ وَلَا تَبۡغِ ٱلۡفَسَادَ فِی ٱلۡأَرۡضِۖ إِنَّ ٱللَّهَ لَا یُحِبُّ ٱلۡمُفۡسِدِینَ ﴿٧٧﴾
77. Ci caută cu ceea ce ţi‑a dăruit Allah Casa cea veşnică! Şi nu uita partea ta din această viaţă!(112) Şi fă bine, aşa după cum şi Allah ţi‑a făcut ţie bine! Şi nu umbla după stricăciune pe pământ, fiindcă Allah nu‑i iubeşte pe cei care fac stricăciune”,
قَالَ إِنَّمَاۤ أُوتِیتُهُۥ عَلَىٰ عِلۡمٍ عِندِیۤۚ أَوَلَمۡ یَعۡلَمۡ أَنَّ ٱللَّهَ قَدۡ أَهۡلَكَ مِن قَبۡلِهِۦ مِنَ ٱلۡقُرُونِ مَنۡ هُوَ أَشَدُّ مِنۡهُ قُوَّةࣰ وَأَكۡثَرُ جَمۡعࣰاۚ وَلَا یُسۡـَٔلُ عَن ذُنُوبِهِمُ ٱلۡمُجۡرِمُونَ ﴿٧٨﴾
78. A zis el: „Mie mi s‑a dat ceea ce am numai pentru ştiinţa pe care eu o stăpânesc!(113)” Oare el nu ştia că Allah a nimicit înainte de el dintre neamuri pe cine era mai puternic decât el şi adunase mai multe bunuri? Iar nelegiuiţii nu sunt întrebaţi pentru păcatele lor(114)!
فَخَرَجَ عَلَىٰ قَوۡمِهِۦ فِی زِینَتِهِۦۖ قَالَ ٱلَّذِینَ یُرِیدُونَ ٱلۡحَیَوٰةَ ٱلدُّنۡیَا یَـٰلَیۡتَ لَنَا مِثۡلَ مَاۤ أُوتِیَ قَـٰرُونُ إِنَّهُۥ لَذُو حَظٍّ عَظِیمࣲ ﴿٧٩﴾
79. Şi a ieşit el(115) dinaintea neamului său cu toată podoaba sa. Cei care voiau viaţa lumească au zis atunci: „O, de‑am avea şi noi asemenea cu ceea ce i s‑a dat lui Qarun! El este [un om] cu mare noroc!”
وَقَالَ ٱلَّذِینَ أُوتُواْ ٱلۡعِلۡمَ وَیۡلَكُمۡ ثَوَابُ ٱللَّهِ خَیۡرࣱ لِّمَنۡ ءَامَنَ وَعَمِلَ صَـٰلِحࣰاۚ وَلَا یُلَقَّىٰهَاۤ إِلَّا ٱلصَّـٰبِرُونَ ﴿٨٠﴾
80. Însă aceia cărora le‑a fost dăruită ştiinţa au zis: „Vai vouă! Răsplata lui Allah este mai bună(116) pentru aceia care cred şi săvârşesc fapte bune!” Însă ea [răsplata] nu va fi primită decât de către cei statornici(117).
فَخَسَفۡنَا بِهِۦ وَبِدَارِهِ ٱلۡأَرۡضَ فَمَا كَانَ لَهُۥ مِن فِئَةࣲ یَنصُرُونَهُۥ مِن دُونِ ٱللَّهِ وَمَا كَانَ مِنَ ٱلۡمُنتَصِرِینَ ﴿٨١﴾
81 . Noi am făcut ca pământul să‑l înghită pe el şi casa lui şi nu a avut el nici o ceată care să‑l sprijine împotriva lui Allah(118) şi nu a fost el dintre cei în stare să se ajute pe ei înşişi.
وَأَصۡبَحَ ٱلَّذِینَ تَمَنَّوۡاْ مَكَانَهُۥ بِٱلۡأَمۡسِ یَقُولُونَ وَیۡكَأَنَّ ٱللَّهَ یَبۡسُطُ ٱلرِّزۡقَ لِمَن یَشَاۤءُ مِنۡ عِبَادِهِۦ وَیَقۡدِرُۖ لَوۡلَاۤ أَن مَّنَّ ٱللَّهُ عَلَیۡنَا لَخَسَفَ بِنَاۖ وَیۡكَأَنَّهُۥ لَا یُفۡلِحُ ٱلۡكَـٰفِرُونَ ﴿٨٢﴾
82. Şi cei care doriseră ieri să fie în locul lui au zis în dimineaţa următoare: „Vai! Într‑adevăr Allah măreşte câştigul(119) aceluia care voieşte El dintre robii Săi sau îl micşorează(120). Dacă Allah nu ar fi fost milostiv cu noi, ar fi [lăsat pământul] să ne înghită(121) şi pe noi. Vai! Într‑adevăr necredincioşii nu izbândesc!”
تِلۡكَ ٱلدَّارُ ٱلۡـَٔاخِرَةُ نَجۡعَلُهَا لِلَّذِینَ لَا یُرِیدُونَ عُلُوࣰّا فِی ٱلۡأَرۡضِ وَلَا فَسَادࣰاۚ وَٱلۡعَـٰقِبَةُ لِلۡمُتَّقِینَ ﴿٨٣﴾
83. Această Casă de Veci o facem Noi pentru aceia care nu voiesc fală pe pământ, nici stricăciune. Iar sfârşitul [bun] este al acelora care au frică(122).
مَن جَاۤءَ بِٱلۡحَسَنَةِ فَلَهُۥ خَیۡرࣱ مِّنۡهَاۖ وَمَن جَاۤءَ بِٱلسَّیِّئَةِ فَلَا یُجۡزَى ٱلَّذِینَ عَمِلُواْ ٱلسَّیِّـَٔاتِ إِلَّا مَا كَانُواْ یَعۡمَلُونَ ﴿٨٤﴾
84. Cel ce vine cu faptă bună va avea parte de ceva şi mai bun decât ea, iar cel ce vine cu faptă rea [să ştie că] cei care săvârşesc fapte rele nu vor fi răsplătiţi decât după ceea ce au săvârşit.
إِنَّ ٱلَّذِی فَرَضَ عَلَیۡكَ ٱلۡقُرۡءَانَ لَرَاۤدُّكَ إِلَىٰ مَعَادࣲۚ قُل رَّبِّیۤ أَعۡلَمُ مَن جَاۤءَ بِٱلۡهُدَىٰ وَمَنۡ هُوَ فِی ضَلَـٰلࣲ مُّبِینࣲ ﴿٨٥﴾
85. Acela care ţi‑a prescris Coranul(123) te va aduce înapoi la locul unde [tu vrei] să te întorci.(124) Spune: „Domnul meu ştie mai bine cine vine cu călăuzirea şi cine este în rătăcire răzvedită!”
وَمَا كُنتَ تَرۡجُوۤاْ أَن یُلۡقَىٰۤ إِلَیۡكَ ٱلۡكِتَـٰبُ إِلَّا رَحۡمَةࣰ مِّن رَّبِّكَۖ فَلَا تَكُونَنَّ ظَهِیرࣰا لِّلۡكَـٰفِرِینَ ﴿٨٦﴾
86. Tu nu nădăjduiai(125) să ţi se aducă ţie Cartea, decât ca o îndurare de la Domnul tău. Aşadar, nu fi niciodată un ajutor pentru necredincioşi!
وَلَا یَصُدُّنَّكَ عَنۡ ءَایَـٰتِ ٱللَّهِ بَعۡدَ إِذۡ أُنزِلَتۡ إِلَیۡكَۖ وَٱدۡعُ إِلَىٰ رَبِّكَۖ وَلَا تَكُونَنَّ مِنَ ٱلۡمُشۡرِكِینَ ﴿٨٧﴾
87. Şi ei să nu te abată de la versetele lui Allah,(126) după ce ele ţi‑au fost trimise ţie, şi cheamă la Domnul tău(127) şi nu fi tu dintre politeişti!
وَلَا تَدۡعُ مَعَ ٱللَّهِ إِلَـٰهًا ءَاخَرَۘ لَاۤ إِلَـٰهَ إِلَّا هُوَۚ كُلُّ شَیۡءٍ هَالِكٌ إِلَّا وَجۡهَهُۥۚ لَهُ ٱلۡحُكۡمُ وَإِلَیۡهِ تُرۡجَعُونَ ﴿٨٨﴾
88. Şi nu chema alături de Allah alt dumnezeu, căci nu există altă divinitate în afară de El! Totul va pieri în afară de Chipul Său. La El este judecata şi la El veţi fi aduşi înapoi(128)!