ٱللَّهُ لَاۤ إِلَـٰهَ إِلَّا هُوَ ٱلۡحَیُّ ٱلۡقَیُّومُ ﴿٢﴾
2. Allah! Nu există altă divinitate în afară de El, Cel Viu [Al‑Hayy], Cel Veşnic(3) [Al‑Qayyum]!(4)
نَزَّلَ عَلَیۡكَ ٱلۡكِتَـٰبَ بِٱلۡحَقِّ مُصَدِّقࣰا لِّمَا بَیۡنَ یَدَیۡهِ وَأَنزَلَ ٱلتَّوۡرَىٰةَ وَٱلۡإِنجِیلَ ﴿٣﴾
3. El ţi‑a pogorât Cartea cu Adevărul [Coranul], întărindu‑le pe cele de dinaintea ei. El a pogorât Tora şi Evanghelia,
مِن قَبۡلُ هُدࣰى لِّلنَّاسِ وَأَنزَلَ ٱلۡفُرۡقَانَۗ إِنَّ ٱلَّذِینَ كَفَرُواْ بِـَٔایَـٰتِ ٱللَّهِ لَهُمۡ عَذَابࣱ شَدِیدࣱۗ وَٱللَّهُ عَزِیزࣱ ذُو ٱنتِقَامٍ ﴿٤﴾
4. Mai înainte, drept călăuză pentru oameni şi a pogorât Îndreptarul [Al‑Furqan](5). Cei care nu cred în semnele lui Allah vor avea parte de chin aspru. Allah este Atotputernic [’Aziz] [şi] Dătător de pedeapsă!
إِنَّ ٱللَّهَ لَا یَخۡفَىٰ عَلَیۡهِ شَیۡءࣱ فِی ٱلۡأَرۡضِ وَلَا فِی ٱلسَّمَاۤءِ ﴿٥﴾
5. Lui Allah nu‑I este nimic ascuns, nici de pre pământ şi nici din cer.
هُوَ ٱلَّذِی یُصَوِّرُكُمۡ فِی ٱلۡأَرۡحَامِ كَیۡفَ یَشَاۤءُۚ لَاۤ إِلَـٰهَ إِلَّا هُوَ ٱلۡعَزِیزُ ٱلۡحَكِیمُ ﴿٦﴾
6. El este Acela care vă plămădeşte în mitre, precum voieşte. Nu este altă divinitatea în afara Lui, Atotputernicul, Înţeleptul [Al‑Aziz, Al‑Hakim].
هُوَ ٱلَّذِیۤ أَنزَلَ عَلَیۡكَ ٱلۡكِتَـٰبَ مِنۡهُ ءَایَـٰتࣱ مُّحۡكَمَـٰتٌ هُنَّ أُمُّ ٱلۡكِتَـٰبِ وَأُخَرُ مُتَشَـٰبِهَـٰتࣱۖ فَأَمَّا ٱلَّذِینَ فِی قُلُوبِهِمۡ زَیۡغࣱ فَیَتَّبِعُونَ مَا تَشَـٰبَهَ مِنۡهُ ٱبۡتِغَاۤءَ ٱلۡفِتۡنَةِ وَٱبۡتِغَاۤءَ تَأۡوِیلِهِۦۖ وَمَا یَعۡلَمُ تَأۡوِیلَهُۥۤ إِلَّا ٱللَّهُۗ وَٱلرَّ ٰسِخُونَ فِی ٱلۡعِلۡمِ یَقُولُونَ ءَامَنَّا بِهِۦ كُلࣱّ مِّنۡ عِندِ رَبِّنَاۗ وَمَا یَذَّكَّرُ إِلَّاۤ أُوْلُواْ ٱلۡأَلۡبَـٰبِ ﴿٧﴾
7. El este Acela care ţi‑a pogorât Cartea. În ea sunt versete desluşite – şi ele sunt temeiurile Cărţii – şi altele nedesluşite. Cei cu înclinare [către rătăcire] în inimi le urmăresc pe acelea în care este nedesluşire, în căutarea vrajbei şi în căutarea tâlcuirii lor. Dar nu cunoaşte tâlcuirea lor decât Allah. Aceia care sunt înrădăcinaţi în ştiinţă spun: „Noi credem în ea; toate sunt de la Domnul nostru!” Dar nu cugetă astfel decât cei dăruiţi cu judecată.
رَبَّنَا لَا تُزِغۡ قُلُوبَنَا بَعۡدَ إِذۡ هَدَیۡتَنَا وَهَبۡ لَنَا مِن لَّدُنكَ رَحۡمَةًۚ إِنَّكَ أَنتَ ٱلۡوَهَّابُ ﴿٨﴾
8. Doamne! Nu duce în rătăcire inimile noastre, după ce Tu ne‑ai călăuzit şi dă‑ne nouă îndurarea Ta, căci Tu eşti Cel Darnic [Al‑Wahhab]!
رَبَّنَاۤ إِنَّكَ جَامِعُ ٱلنَّاسِ لِیَوۡمࣲ لَّا رَیۡبَ فِیهِۚ إِنَّ ٱللَّهَ لَا یُخۡلِفُ ٱلۡمِیعَادَ ﴿٩﴾
9. Doamne! Tu îi vei aduna pe oameni într‑o Zi, în legătură cu care nu este nici o îndoială. Allah [cu adevărat] nu‑Şi calcă făgăduinţa!”
إِنَّ ٱلَّذِینَ كَفَرُواْ لَن تُغۡنِیَ عَنۡهُمۡ أَمۡوَ ٰلُهُمۡ وَلَاۤ أَوۡلَـٰدُهُم مِّنَ ٱللَّهِ شَیۡـࣰٔاۖ وَأُوْلَـٰۤىِٕكَ هُمۡ وَقُودُ ٱلنَّارِ ﴿١٠﴾
10. Acelora care nu cred, nu le vor fi de folos nici averile lor şi nici copiii lor la Allah întru nimic. Aceştia vor fi vreascuri pentru Foc,
كَدَأۡبِ ءَالِ فِرۡعَوۡنَ وَٱلَّذِینَ مِن قَبۡلِهِمۡۚ كَذَّبُواْ بِـَٔایَـٰتِنَا فَأَخَذَهُمُ ٱللَّهُ بِذُنُوبِهِمۡۗ وَٱللَّهُ شَدِیدُ ٱلۡعِقَابِ ﴿١١﴾
11. Asemenea neamului lui Faraon şi celor de dinaintea lui, care au tăgăduit semnele Noastre. Dar Allah i‑a nimicit pentru păcatele lor şi Allah este aspru în pedeapsă.
قُل لِّلَّذِینَ كَفَرُواْ سَتُغۡلَبُونَ وَتُحۡشَرُونَ إِلَىٰ جَهَنَّمَۖ وَبِئۡسَ ٱلۡمِهَادُ ﴿١٢﴾
12. Şi spune celor care nu cred: „Veţi fi biruiţi [curând] şi veţi fi adunaţi spre Gheena! Şi ce pat groaznic veţi avea!”
قَدۡ كَانَ لَكُمۡ ءَایَةࣱ فِی فِئَتَیۡنِ ٱلۡتَقَتَاۖ فِئَةࣱ تُقَـٰتِلُ فِی سَبِیلِ ٱللَّهِ وَأُخۡرَىٰ كَافِرَةࣱ یَرَوۡنَهُم مِّثۡلَیۡهِمۡ رَأۡیَ ٱلۡعَیۡنِۚ وَٱللَّهُ یُؤَیِّدُ بِنَصۡرِهِۦ مَن یَشَاۤءُۚ إِنَّ فِی ذَ ٰلِكَ لَعِبۡرَةࣰ لِّأُوْلِی ٱلۡأَبۡصَـٰرِ ﴿١٣﴾
13. „Aţi avut un semn în cele două oştiri ce s‑au ciocnit: o oştire care lupta pe calea lui Allah şi o alta, necredincioasă, care i‑a văzut [pe credincioşi] de două ori mai mulţi decât ei, cu proprii lor ochi. Allah îl întăreşte cu ajutorul Său pe cel care voieşte El! În aceasta este o pildă pentru cei care au ochi să vadă!”(6)
زُیِّنَ لِلنَّاسِ حُبُّ ٱلشَّهَوَ ٰتِ مِنَ ٱلنِّسَاۤءِ وَٱلۡبَنِینَ وَٱلۡقَنَـٰطِیرِ ٱلۡمُقَنطَرَةِ مِنَ ٱلذَّهَبِ وَٱلۡفِضَّةِ وَٱلۡخَیۡلِ ٱلۡمُسَوَّمَةِ وَٱلۡأَنۡعَـٰمِ وَٱلۡحَرۡثِۗ ذَ ٰلِكَ مَتَـٰعُ ٱلۡحَیَوٰةِ ٱلدُّنۡیَاۖ وَٱللَّهُ عِندَهُۥ حُسۡنُ ٱلۡمَـَٔابِ ﴿١٤﴾
14. Frumoasă a fost făcută să pară în ochii oamenilor dragostea pentru cele jinduite – femeile, progeniturile, multe grămezi de aur şi argint, caii de rasă aleasă, animalele(7) şi ogoarele. Acestea sunt plăcerea vieţii celei pământeşti, în vreme ce la Allah este buna întoarcere.
۞ قُلۡ أَؤُنَبِّئُكُم بِخَیۡرࣲ مِّن ذَ ٰلِكُمۡۖ لِلَّذِینَ ٱتَّقَوۡاْ عِندَ رَبِّهِمۡ جَنَّـٰتࣱ تَجۡرِی مِن تَحۡتِهَا ٱلۡأَنۡهَـٰرُ خَـٰلِدِینَ فِیهَا وَأَزۡوَ ٰجࣱ مُّطَهَّرَةࣱ وَرِضۡوَ ٰنࣱ مِّنَ ٱللَّهِۗ وَٱللَّهُ بَصِیرُۢ بِٱلۡعِبَادِ ﴿١٥﴾
15. Spune: „Pot eu să vă vestesc ceva mai bun decât acestea? Aceia care sunt cu frică au de la Domnul lor grădini pe sub care curg râuri, în care vor avea veşnic sălaş, şi soţii curate şi mulţumirea lui Allah, căci Allah este Cel care îi Vede Bine [Al‑Basir] pe robii Săi,
ٱلَّذِینَ یَقُولُونَ رَبَّنَاۤ إِنَّنَاۤ ءَامَنَّا فَٱغۡفِرۡ لَنَا ذُنُوبَنَا وَقِنَا عَذَابَ ٱلنَّارِ ﴿١٦﴾
16. Care zic: „Doamne, noi credem! Iartă‑ne nouă greşalele noastre şi fereşte‑ne pe noi de chinurile Focului!”
ٱلصَّـٰبِرِینَ وَٱلصَّـٰدِقِینَ وَٱلۡقَـٰنِتِینَ وَٱلۡمُنفِقِینَ وَٱلۡمُسۡتَغۡفِرِینَ بِٱلۡأَسۡحَارِ ﴿١٧﴾
17. [Aceştia sunt] cei răbdători, cei sinceri, cei smeriţi, cei care dau milostenie, cei care cer iertare înainte de revărsatul zorilor.
شَهِدَ ٱللَّهُ أَنَّهُۥ لَاۤ إِلَـٰهَ إِلَّا هُوَ وَٱلۡمَلَـٰۤىِٕكَةُ وَأُوْلُواْ ٱلۡعِلۡمِ قَاۤىِٕمَۢا بِٱلۡقِسۡطِۚ لَاۤ إِلَـٰهَ إِلَّا هُوَ ٱلۡعَزِیزُ ٱلۡحَكِیمُ ﴿١٨﴾
18. Allah mărturiseşte că nu există altă divinitate în afară de El. Şi îngerii şi cei înzestraţi cu ştiinţă [mărturisesc] cu dreptate că: „Nu există altă divinitate afară de El, Atotputernicul, Înţeleptul [Al‑Aziz, Al‑Hakim]”(8)
إِنَّ ٱلدِّینَ عِندَ ٱللَّهِ ٱلۡإِسۡلَـٰمُۗ وَمَا ٱخۡتَلَفَ ٱلَّذِینَ أُوتُواْ ٱلۡكِتَـٰبَ إِلَّا مِنۢ بَعۡدِ مَا جَاۤءَهُمُ ٱلۡعِلۡمُ بَغۡیَۢا بَیۡنَهُمۡۗ وَمَن یَكۡفُرۡ بِـَٔایَـٰتِ ٱللَّهِ فَإِنَّ ٱللَّهَ سَرِیعُ ٱلۡحِسَابِ ﴿١٩﴾
19. [Unica] religie acceptată de Allah este Islamul şi nu au fost deosebiri între cei cărora le‑a fost dată Scriptura(9) decât după ce a ajuns la ei Ştiinţa(10), din pricina pizmei lor. Iar cel care nu crede în semnele lui Allah [să ştie că] Allah este grabnic la socoteală!
فَإِنۡ حَاۤجُّوكَ فَقُلۡ أَسۡلَمۡتُ وَجۡهِیَ لِلَّهِ وَمَنِ ٱتَّبَعَنِۗ وَقُل لِّلَّذِینَ أُوتُواْ ٱلۡكِتَـٰبَ وَٱلۡأُمِّیِّـۧنَ ءَأَسۡلَمۡتُمۡۚ فَإِنۡ أَسۡلَمُواْ فَقَدِ ٱهۡتَدَواْۖ وَّإِن تَوَلَّوۡاْ فَإِنَّمَا عَلَیۡكَ ٱلۡبَلَـٰغُۗ وَٱللَّهُ بَصِیرُۢ بِٱلۡعِبَادِ ﴿٢٠﴾
20. Dacă ei se împotrivesc ţie, spune‑le: „M‑am supus în faţa lui Allah(11), eu şi cei care m‑au urmat!” Şi spune celor cărora li s‑a dat Scriptura, precum şi celor în neştiinţă(12): „V‑aţi supus lui Allah [îmbrăţişând Islamul]?” Şi dacă s‑au supus, sunt bine călăuziţi, iar dacă nu voiesc, datoria ta este transmiterea [mesajului] şi Allah este Cel care îi Vede Bine pe robii Săi [Al‑Basir].
إِنَّ ٱلَّذِینَ یَكۡفُرُونَ بِـَٔایَـٰتِ ٱللَّهِ وَیَقۡتُلُونَ ٱلنَّبِیِّـۧنَ بِغَیۡرِ حَقࣲّ وَیَقۡتُلُونَ ٱلَّذِینَ یَأۡمُرُونَ بِٱلۡقِسۡطِ مِنَ ٱلنَّاسِ فَبَشِّرۡهُم بِعَذَابٍ أَلِیمٍ ﴿٢١﴾
21. Acelora care nu cred în semnele lui Allah şi‑i omoară pe profeţi pe nedrept şi‑i omoară pe aceia dintre oameni care poruncesc dreptatea, acelora vesteşte‑le osândă dureroasă.
أُوْلَـٰۤىِٕكَ ٱلَّذِینَ حَبِطَتۡ أَعۡمَـٰلُهُمۡ فِی ٱلدُّنۡیَا وَٱلۡـَٔاخِرَةِ وَمَا لَهُم مِّن نَّـٰصِرِینَ ﴿٢٢﴾
22. Aceia sunt cei ale căror fapte sunt în deşert în această viaţă ca şi în Viaţa de Apoi şi ei nu vor avea sprijinitori!
أَلَمۡ تَرَ إِلَى ٱلَّذِینَ أُوتُواْ نَصِیبࣰا مِّنَ ٱلۡكِتَـٰبِ یُدۡعَوۡنَ إِلَىٰ كِتَـٰبِ ٱللَّهِ لِیَحۡكُمَ بَیۡنَهُمۡ ثُمَّ یَتَوَلَّىٰ فَرِیقࣱ مِّنۡهُمۡ وَهُم مُّعۡرِضُونَ ﴿٢٣﴾
23. Oare nu i‑ai văzut pe aceia cărora li s‑a dat o parte din Carte(13)? Ei sunt chemaţi la Cartea lui Allah(14) pentru a judeca în certurile dintre ei, dar unii dintre ei întorc spatele şi se îndepărtează.
ذَ ٰلِكَ بِأَنَّهُمۡ قَالُواْ لَن تَمَسَّنَا ٱلنَّارُ إِلَّاۤ أَیَّامࣰا مَّعۡدُودَ ٰتࣲۖ وَغَرَّهُمۡ فِی دِینِهِم مَّا كَانُواْ یَفۡتَرُونَ ﴿٢٤﴾
24. Aceasta pentru că ei zic: „Focul nu ne va atinge decât numai câteva zile numărate!” Dar i‑a înşelat în credinţa lor ceea ce ei au născocit.
فَكَیۡفَ إِذَا جَمَعۡنَـٰهُمۡ لِیَوۡمࣲ لَّا رَیۡبَ فِیهِ وَوُفِّیَتۡ كُلُّ نَفۡسࣲ مَّا كَسَبَتۡ وَهُمۡ لَا یُظۡلَمُونَ ﴿٢٥﴾
25. Dar cum va fi, când îi vom aduna, într‑o Zi în legătură cu care nu este nici o îndoială, când fiecare suflet va fi răsplătit după ceea ce a agonisit şi când ei nu vor fi nicicum nedreptăţiţi!
قُلِ ٱللَّهُمَّ مَـٰلِكَ ٱلۡمُلۡكِ تُؤۡتِی ٱلۡمُلۡكَ مَن تَشَاۤءُ وَتَنزِعُ ٱلۡمُلۡكَ مِمَّن تَشَاۤءُ وَتُعِزُّ مَن تَشَاۤءُ وَتُذِلُّ مَن تَشَاۤءُۖ بِیَدِكَ ٱلۡخَیۡرُۖ إِنَّكَ عَلَىٰ كُلِّ شَیۡءࣲ قَدِیرࣱ ﴿٢٦﴾
26. Spune: „O, Doamne, Stăpân peste toate! Tu dai stăpânirea aceluia care voieşti Tu şi iei stăpânirea de la cel care voieşti Tu. Tu îl cinsteşti pe cel care voieşti Tu şi îl umileşti pe cel care voieşti Tu. În mâna Ta se află Binele şi Tu eşti Cel care are putere peste toate.
تُولِجُ ٱلَّیۡلَ فِی ٱلنَّهَارِ وَتُولِجُ ٱلنَّهَارَ فِی ٱلَّیۡلِۖ وَتُخۡرِجُ ٱلۡحَیَّ مِنَ ٱلۡمَیِّتِ وَتُخۡرِجُ ٱلۡمَیِّتَ مِنَ ٱلۡحَیِّۖ وَتَرۡزُقُ مَن تَشَاۤءُ بِغَیۡرِ حِسَابࣲ ﴿٢٧﴾
27. Tu faci să intre noaptea în zi şi faci să intre ziua în noapte. Tu faci să se ivească viul din mort şi faci să se ivească mortul din viu şi Tu îl dăruieşti [cu cele necesare traiului] pe cel care voieşti Tu, fără a ţine socoteală.
لَّا یَتَّخِذِ ٱلۡمُؤۡمِنُونَ ٱلۡكَـٰفِرِینَ أَوۡلِیَاۤءَ مِن دُونِ ٱلۡمُؤۡمِنِینَۖ وَمَن یَفۡعَلۡ ذَ ٰلِكَ فَلَیۡسَ مِنَ ٱللَّهِ فِی شَیۡءٍ إِلَّاۤ أَن تَتَّقُواْ مِنۡهُمۡ تُقَىٰةࣰۗ وَیُحَذِّرُكُمُ ٱللَّهُ نَفۡسَهُۥۗ وَإِلَى ٱللَّهِ ٱلۡمَصِیرُ ﴿٢٨﴾
28. Dreptcredincioşii să nu‑i ia pe necredincioşi drept aliaţi în locul dreptcredincioşilor. Cel care face aceasta nu va mai avea legătură cu Allah, afară de situaţia în care căutaţi o pavăză să vă feriţi de ei. Dar Allah vă avertizează [asupra pedepsei] Lui. Şi la Allah este întoarcerea.
قُلۡ إِن تُخۡفُواْ مَا فِی صُدُورِكُمۡ أَوۡ تُبۡدُوهُ یَعۡلَمۡهُ ٱللَّهُۗ وَیَعۡلَمُ مَا فِی ٱلسَّمَـٰوَ ٰتِ وَمَا فِی ٱلۡأَرۡضِۗ وَٱللَّهُ عَلَىٰ كُلِّ شَیۡءࣲ قَدِیرࣱ ﴿٢٩﴾
29. Spune: „De veţi ţine ascuns ceea ce se află în piepturile voastre sau de veţi da pe faţă acestea, Allah le ştie. El ştie tot ce se află în ceruri şi tot ceea ce se află pe pământ. Şi Allah asupra tuturor lucrurilor are putere.
یَوۡمَ تَجِدُ كُلُّ نَفۡسࣲ مَّا عَمِلَتۡ مِنۡ خَیۡرࣲ مُّحۡضَرࣰا وَمَا عَمِلَتۡ مِن سُوۤءࣲ تَوَدُّ لَوۡ أَنَّ بَیۡنَهَا وَبَیۡنَهُۥۤ أَمَدَۢا بَعِیدࣰاۗ وَیُحَذِّرُكُمُ ٱللَّهُ نَفۡسَهُۥۗ وَٱللَّهُ رَءُوفُۢ بِٱلۡعِبَادِ ﴿٣٠﴾
30. În ziua în care fiecare suflet se va afla în faţa binelui ce l‑a făcut şi a răului ce l‑a făcut, va dori ca între el şi acesta [răul] să fie o mare distanţă. Allah vă avertizează [asupra pedepsei] Lui. Allah este Iertător cu robii [Săi].
قُلۡ إِن كُنتُمۡ تُحِبُّونَ ٱللَّهَ فَٱتَّبِعُونِی یُحۡبِبۡكُمُ ٱللَّهُ وَیَغۡفِرۡ لَكُمۡ ذُنُوبَكُمۡۚ وَٱللَّهُ غَفُورࣱ رَّحِیمࣱ ﴿٣١﴾
31. Spune: „[O, Profetule] Dacă Îl iubiţi pe Allah, urmaţi‑mă şi Allah vă va iubi şi vă va ierta păcatele voastre! Allah e Iertător, Îndurător [Al‑Ghafur, Ar‑Rahim]!”.
قُلۡ أَطِیعُواْ ٱللَّهَ وَٱلرَّسُولَۖ فَإِن تَوَلَّوۡاْ فَإِنَّ ٱللَّهَ لَا یُحِبُّ ٱلۡكَـٰفِرِینَ ﴿٣٢﴾
32. Spune: „Fiţi cu supunere faţă de Allah şi de Trimis(15), dar dacă întoarceţi spatele, Allah nu‑i iubeşte pe necredincioşi!”
۞ إِنَّ ٱللَّهَ ٱصۡطَفَىٰۤ ءَادَمَ وَنُوحࣰا وَءَالَ إِبۡرَ ٰهِیمَ وَءَالَ عِمۡرَ ٰنَ عَلَى ٱلۡعَـٰلَمِینَ ﴿٣٣﴾
33. Allah i‑a ales pe Adam, pe Noe, familia lui Avraam şi familia lui Imran(16) peste toate lumile [din vremea lor],
ذُرِّیَّةَۢ بَعۡضُهَا مِنۢ بَعۡضࣲۗ وَٱللَّهُ سَمِیعٌ عَلِیمٌ ﴿٣٤﴾
34. Ca scoborâtori unii din alţii. Allah este Cel care Aude Totul, Atoateştiutor [Sami’, ‘Alim].
إِذۡ قَالَتِ ٱمۡرَأَتُ عِمۡرَ ٰنَ رَبِّ إِنِّی نَذَرۡتُ لَكَ مَا فِی بَطۡنِی مُحَرَّرࣰا فَتَقَبَّلۡ مِنِّیۤۖ إِنَّكَ أَنتَ ٱلسَّمِیعُ ٱلۡعَلِیمُ ﴿٣٥﴾
35. Muierea lui Imran a zis: „Doamne, Îţi juruiesc [numai] Ţie ceea ce este în pântecul meu, devotat numai Ţie! Primeşte‑l de la mine! Tu eşti Cel care Aude Totul, Atoateştiutor [As‑Sami’, Al‑’Alim](17)!”.
فَلَمَّا وَضَعَتۡهَا قَالَتۡ رَبِّ إِنِّی وَضَعۡتُهَاۤ أُنثَىٰ وَٱللَّهُ أَعۡلَمُ بِمَا وَضَعَتۡ وَلَیۡسَ ٱلذَّكَرُ كَٱلۡأُنثَىٰۖ وَإِنِّی سَمَّیۡتُهَا مَرۡیَمَ وَإِنِّیۤ أُعِیذُهَا بِكَ وَذُرِّیَّتَهَا مِنَ ٱلشَّیۡطَـٰنِ ٱلرَّجِیمِ ﴿٣٦﴾
36. Şi când a născut, a zis ea: „Doamne, am zămislit o copilă!”, dar Allah ştia bine ceea ce născuse ea. Şi un băiat nu este întocmai ca o copilă!(18) „Eu i‑am pus numele Maria(19) şi o încredinţez pe ea şi pe scoborâtorii ei ocrotirii Tale, împotriva lui Şeitan cel izgonit!(20)”.
فَتَقَبَّلَهَا رَبُّهَا بِقَبُولٍ حَسَنࣲ وَأَنۢبَتَهَا نَبَاتًا حَسَنࣰا وَكَفَّلَهَا زَكَرِیَّاۖ كُلَّمَا دَخَلَ عَلَیۡهَا زَكَرِیَّا ٱلۡمِحۡرَابَ وَجَدَ عِندَهَا رِزۡقࣰاۖ قَالَ یَـٰمَرۡیَمُ أَنَّىٰ لَكِ هَـٰذَاۖ قَالَتۡ هُوَ مِنۡ عِندِ ٱللَّهِۖ إِنَّ ٱللَّهَ یَرۡزُقُ مَن یَشَاۤءُ بِغَیۡرِ حِسَابٍ ﴿٣٧﴾
37. Domnul ei a acceptat‑o cu bună primire şi a lăsat‑o să crească cu bună creştere şi a încredinţat‑o lui Zaharia(21). Şi de fiecare dată când intra Zaharia la ea în templu, găsea lângă ea mâncare. Şi a întrebat‑o el: „O, Maria, de unde ai aceasta?” Iar ea îi răspundea: „Ea este de la Allah!” Allah îl hrăneşte pe cel pe care El voieşte, fără socoteală!
هُنَالِكَ دَعَا زَكَرِیَّا رَبَّهُۥۖ قَالَ رَبِّ هَبۡ لِی مِن لَّدُنكَ ذُرِّیَّةࣰ طَیِّبَةًۖ إِنَّكَ سَمِیعُ ٱلدُّعَاۤءِ ﴿٣٨﴾
38. Atunci, Zaharia s‑a rugat Domnului său, zicând: „Doamne, dăruieşte‑mi mie de la Tine vlăstare binecuvântate, căci Tu eşti Cel care Aude ruga!”.
فَنَادَتۡهُ ٱلۡمَلَـٰۤىِٕكَةُ وَهُوَ قَاۤىِٕمࣱ یُصَلِّی فِی ٱلۡمِحۡرَابِ أَنَّ ٱللَّهَ یُبَشِّرُكَ بِیَحۡیَىٰ مُصَدِّقَۢا بِكَلِمَةࣲ مِّنَ ٱللَّهِ وَسَیِّدࣰا وَحَصُورࣰا وَنَبِیࣰّا مِّنَ ٱلصَّـٰلِحِینَ ﴿٣٩﴾
39. Atunci, l‑au chemat îngerii, în vreme ce el se ruga, stând în picioare, în templu, [zicându‑i]: „Iată că Allah ţi‑l vesteşte pe Yahya, care va adeveri un cuvânt al lui Allah(22). [Şi el va fi] un bărbat nobil, neprihănit, un profet dintre cei evlavioşi”.
قَالَ رَبِّ أَنَّىٰ یَكُونُ لِی غُلَـٰمࣱ وَقَدۡ بَلَغَنِیَ ٱلۡكِبَرُ وَٱمۡرَأَتِی عَاقِرࣱۖ قَالَ كَذَ ٰلِكَ ٱللَّهُ یَفۡعَلُ مَا یَشَاۤءُ ﴿٤٠﴾
40. El a zis: „Doamne, cum să am eu un băiat, când m‑au ajuns bătrâneţile, iar muierea mea este stearpă?” Şi i‑a răspuns [Allah]: „Aşa!” Allah face ceea ce voieşte!
قَالَ رَبِّ ٱجۡعَل لِّیۤ ءَایَةࣰۖ قَالَ ءَایَتُكَ أَلَّا تُكَلِّمَ ٱلنَّاسَ ثَلَـٰثَةَ أَیَّامٍ إِلَّا رَمۡزࣰاۗ وَٱذۡكُر رَّبَّكَ كَثِیرࣰا وَسَبِّحۡ بِٱلۡعَشِیِّ وَٱلۡإِبۡكَـٰرِ ﴿٤١﴾
41. A zis [Zaharia]: „Doamne, dă‑mi mie un semn!”. I‑a răspuns [Allah]: „Semnul tău va fi că nu vei putea vorbi cu oamenii, vreme de trei zile, decât prin semne! Pomeneşte‑L pe Domnul tău des şi laudă‑L pe El seara şi dimineaţa!”.
وَإِذۡ قَالَتِ ٱلۡمَلَـٰۤىِٕكَةُ یَـٰمَرۡیَمُ إِنَّ ٱللَّهَ ٱصۡطَفَىٰكِ وَطَهَّرَكِ وَٱصۡطَفَىٰكِ عَلَىٰ نِسَاۤءِ ٱلۡعَـٰلَمِینَ ﴿٤٢﴾
42. Îngerii au zis: „O, Maria! Allah te‑a ales şi te‑a făcut curată. El te‑a ales peste femeile lumilor!
یَـٰمَرۡیَمُ ٱقۡنُتِی لِرَبِّكِ وَٱسۡجُدِی وَٱرۡكَعِی مَعَ ٱلرَّ ٰكِعِینَ ﴿٤٣﴾
43. O, Maria! Fii cu ascultare faţă de Stăpânul tău, prosternează‑te şi pleacă‑te, rugându‑te împreună cu cei ce se pleacă!”
ذَ ٰلِكَ مِنۡ أَنۢبَاۤءِ ٱلۡغَیۡبِ نُوحِیهِ إِلَیۡكَۚ وَمَا كُنتَ لَدَیۡهِمۡ إِذۡ یُلۡقُونَ أَقۡلَـٰمَهُمۡ أَیُّهُمۡ یَكۡفُلُ مَرۡیَمَ وَمَا كُنتَ لَدَیۡهِمۡ إِذۡ یَخۡتَصِمُونَ ﴿٤٤﴾
44. Acestea sunt dintre veştile necunoscutului pe care Noi ţi le revelăm(23). Tu nu ai fost lângă ei, când ei au aruncat calemurile lor [pentru a hotărî] care dintre ei s‑o ocrotească pe Maria şi nu ai fost lângă ei nici când ei au avut discuţia(24).
إِذۡ قَالَتِ ٱلۡمَلَـٰۤىِٕكَةُ یَـٰمَرۡیَمُ إِنَّ ٱللَّهَ یُبَشِّرُكِ بِكَلِمَةࣲ مِّنۡهُ ٱسۡمُهُ ٱلۡمَسِیحُ عِیسَى ٱبۡنُ مَرۡیَمَ وَجِیهࣰا فِی ٱلدُّنۡیَا وَٱلۡـَٔاخِرَةِ وَمِنَ ٱلۡمُقَرَّبِینَ ﴿٤٥﴾
45. Îngerii au zis: „O, Maria! Allah îţi vesteşte un Cuvânt din partea Lui: numele lui va fi Al‑Masih, Isa(25), fiul Mariei, măreţ în această lume ca şi în lumea de Apoi şi unul dintre cei mai apropiaţi [de Allah].
وَیُكَلِّمُ ٱلنَّاسَ فِی ٱلۡمَهۡدِ وَكَهۡلࣰا وَمِنَ ٱلصَّـٰلِحِینَ ﴿٤٦﴾
46. El le va vorbi oamenilor din pruncie, la fel şi când va fi bărbat între două vârste(26) şi va fi dintre cei evlavioşi”.
قَالَتۡ رَبِّ أَنَّىٰ یَكُونُ لِی وَلَدࣱ وَلَمۡ یَمۡسَسۡنِی بَشَرࣱۖ قَالَ كَذَ ٰلِكِ ٱللَّهُ یَخۡلُقُ مَا یَشَاۤءُۚ إِذَا قَضَىٰۤ أَمۡرࣰا فَإِنَّمَا یَقُولُ لَهُۥ كُن فَیَكُونُ ﴿٤٧﴾
47. Ea a zis: „Doamne, cum să am un copil fără să mă fi atins un bărbat?” I‑a răspuns El: „Întocmai aşa!” Allah creează ceea ce voieşte El. Când El hotărăşte un lucru, El spune doar „Fii” şi el este de îndată!
وَیُعَلِّمُهُ ٱلۡكِتَـٰبَ وَٱلۡحِكۡمَةَ وَٱلتَّوۡرَىٰةَ وَٱلۡإِنجِیلَ ﴿٤٨﴾
48. Şi El îl va învăţa scrierea şi înţelepciunea, Tora şi Evanghelia.
وَرَسُولًا إِلَىٰ بَنِیۤ إِسۡرَ ٰۤءِیلَ أَنِّی قَدۡ جِئۡتُكُم بِـَٔایَةࣲ مِّن رَّبِّكُمۡ أَنِّیۤ أَخۡلُقُ لَكُم مِّنَ ٱلطِّینِ كَهَیۡـَٔةِ ٱلطَّیۡرِ فَأَنفُخُ فِیهِ فَیَكُونُ طَیۡرَۢا بِإِذۡنِ ٱللَّهِۖ وَأُبۡرِئُ ٱلۡأَكۡمَهَ وَٱلۡأَبۡرَصَ وَأُحۡیِ ٱلۡمَوۡتَىٰ بِإِذۡنِ ٱللَّهِۖ وَأُنَبِّئُكُم بِمَا تَأۡكُلُونَ وَمَا تَدَّخِرُونَ فِی بُیُوتِكُمۡۚ إِنَّ فِی ذَ ٰلِكَ لَـَٔایَةࣰ لَّكُمۡ إِن كُنتُم مُّؤۡمِنِینَ ﴿٤٩﴾
49. Şi trimis la fiii lui Israel [le va zice]: „Eu vin la voi cu semn de la Domnul vostru! Eu plămădesc pentru voi din lut ca un chip de pasăre şi suflu asupra sa şi se va face o pasăre vie, cu voia lui Allah. Şi‑i voi tămădui pe orb şi pe lepros, şi‑i voi învia pe morţi(27), cu voia lui Allah. Eu vă voi vesti ceea ce mâncaţi şi ceea ce păstraţi în casele voastre. În aceasta este un semn pentru voi, dacă voi sunteţi credincioşi!
وَمُصَدِّقࣰا لِّمَا بَیۡنَ یَدَیَّ مِنَ ٱلتَّوۡرَىٰةِ وَلِأُحِلَّ لَكُم بَعۡضَ ٱلَّذِی حُرِّمَ عَلَیۡكُمۡۚ وَجِئۡتُكُم بِـَٔایَةࣲ مِّن رَّبِّكُمۡ فَٱتَّقُواْ ٱللَّهَ وَأَطِیعُونِ ﴿٥٠﴾
50. Eu întăresc ceea ce a fost revelat în Tora mai înainte de mine şi vă voi îngădui o parte din cele ce v‑au fost oprite(28). Eu v‑am adus semne de la Domnul vostru, deci fiţi cu frică de Allah şi daţi‑mi ascultare!
إِنَّ ٱللَّهَ رَبِّی وَرَبُّكُمۡ فَٱعۡبُدُوهُۚ هَـٰذَا صِرَ ٰطࣱ مُّسۡتَقِیمࣱ ﴿٥١﴾
51. Allah este Stăpânul meu şi Stăpânul vostru. Aşadar, adoraţi‑L pe El! Aceasta este o cale dreaptă!”
۞ فَلَمَّاۤ أَحَسَّ عِیسَىٰ مِنۡهُمُ ٱلۡكُفۡرَ قَالَ مَنۡ أَنصَارِیۤ إِلَى ٱللَّهِۖ قَالَ ٱلۡحَوَارِیُّونَ نَحۡنُ أَنصَارُ ٱللَّهِ ءَامَنَّا بِٱللَّهِ وَٱشۡهَدۡ بِأَنَّا مُسۡلِمُونَ ﴿٥٢﴾
52. Apoi, când Isus a simţit necredinţa lor, le‑a zis: „Cine sunt sprijinitorii mei [în chemarea] la Allah?” Apostolii au răspuns: „Noi suntem sprijinitorii [religiei] lui Allah! Noi credem în Allah şi fă mărturie că noi [lui Allah] Îi suntem supuşi [musulmani]!
رَبَّنَاۤ ءَامَنَّا بِمَاۤ أَنزَلۡتَ وَٱتَّبَعۡنَا ٱلرَّسُولَ فَٱكۡتُبۡنَا مَعَ ٱلشَّـٰهِدِینَ ﴿٥٣﴾
53. Doamne! Noi credem în ceea ce Tu ai pogorât şi‑l urmăm pe Trimis, deci scrie‑ne pe noi printre cei care fac mărturie”(29).
وَمَكَرُواْ وَمَكَرَ ٱللَّهُۖ وَٱللَّهُ خَیۡرُ ٱلۡمَـٰكِرِینَ ﴿٥٤﴾
54. Şi ei au viclenit(30), dar Allah a făcut ca planurile lor să nu izbutească, fiindcă Allah este cel mai bun dintre plănuitori!
إِذۡ قَالَ ٱللَّهُ یَـٰعِیسَىٰۤ إِنِّی مُتَوَفِّیكَ وَرَافِعُكَ إِلَیَّ وَمُطَهِّرُكَ مِنَ ٱلَّذِینَ كَفَرُواْ وَجَاعِلُ ٱلَّذِینَ ٱتَّبَعُوكَ فَوۡقَ ٱلَّذِینَ كَفَرُوۤاْ إِلَىٰ یَوۡمِ ٱلۡقِیَـٰمَةِۖ ثُمَّ إِلَیَّ مَرۡجِعُكُمۡ فَأَحۡكُمُ بَیۡنَكُمۡ فِیمَا كُنتُمۡ فِیهِ تَخۡتَلِفُونَ ﴿٥٥﴾
55. Când Allah a spus: „O, Isus! Eu îţi voi da o răsplată îmbelşugată, te voi înălţa la Mine, te voi mântui de cei care nu cred(31) şi îi voi pune pe cei care te‑au urmat(32) peste cei care nu cred până în ziua Învierii. Apoi la Mine va fi întoarcerea voastră şi Eu voi judeca asupra celor în care voi nu vă înţelegeţi.
فَأَمَّا ٱلَّذِینَ كَفَرُواْ فَأُعَذِّبُهُمۡ عَذَابࣰا شَدِیدࣰا فِی ٱلدُّنۡیَا وَٱلۡـَٔاخِرَةِ وَمَا لَهُم مِّن نَّـٰصِرِینَ ﴿٥٦﴾
56. Cât despre cei care au tăgăduit, pe ei îi voi supune la chinuri grele atât în această lume, cât şi în Lumea de Apoi şi ei nu vor avea pe nimeni să‑i ajute.”
وَأَمَّا ٱلَّذِینَ ءَامَنُواْ وَعَمِلُواْ ٱلصَّـٰلِحَـٰتِ فَیُوَفِّیهِمۡ أُجُورَهُمۡۗ وَٱللَّهُ لَا یُحِبُّ ٱلظَّـٰلِمِینَ ﴿٥٧﴾
57. Cât despre cei care cred şi săvârşesc fapte bune, El le va da răsplata cuvenită lor. Allah nu‑i iubeşte pe cei nelegiuiţi!
ذَ ٰلِكَ نَتۡلُوهُ عَلَیۡكَ مِنَ ٱلۡـَٔایَـٰتِ وَٱلذِّكۡرِ ٱلۡحَكِیمِ ﴿٥٨﴾
58. Acestea ţi le recităm ţie din versete şi Mesajul Înţelepciunii(33).
إِنَّ مَثَلَ عِیسَىٰ عِندَ ٱللَّهِ كَمَثَلِ ءَادَمَۖ خَلَقَهُۥ مِن تُرَابࣲ ثُمَّ قَالَ لَهُۥ كُن فَیَكُونُ ﴿٥٩﴾
59. Înaintea lui Allah, Isus este asemenea lui Adam(34), pe care El l‑a făcut din lut şi apoi i‑a zis lui „Fii” şi el a fost.
ٱلۡحَقُّ مِن رَّبِّكَ فَلَا تَكُن مِّنَ ٱلۡمُمۡتَرِینَ ﴿٦٠﴾
60. Adevărul vine de la Domnul tău şi nu va fi dintre aceia care se îndoiesc!
فَمَنۡ حَاۤجَّكَ فِیهِ مِنۢ بَعۡدِ مَا جَاۤءَكَ مِنَ ٱلۡعِلۡمِ فَقُلۡ تَعَالَوۡاْ نَدۡعُ أَبۡنَاۤءَنَا وَأَبۡنَاۤءَكُمۡ وَنِسَاۤءَنَا وَنِسَاۤءَكُمۡ وَأَنفُسَنَا وَأَنفُسَكُمۡ ثُمَّ نَبۡتَهِلۡ فَنَجۡعَل لَّعۡنَتَ ٱللَّهِ عَلَى ٱلۡكَـٰذِبِینَ ﴿٦١﴾
61. Acelora care se contrazic cu tine [o, Muhammed], în privinţa lui [Isus], după ştiinţa care ai primit‑o, spune‑le: „Veniţi, să‑i chemăm pe fraţii noştri şi pe fii voştri, pe muierile noastre şi pe muierile voastre, pe noi înşine şi pe voi înşivă, apoi să ne rugăm şi să chemăm blestemul lui Allah asupra celor ce mint!(35)”.
إِنَّ هَـٰذَا لَهُوَ ٱلۡقَصَصُ ٱلۡحَقُّۚ وَمَا مِنۡ إِلَـٰهٍ إِلَّا ٱللَّهُۚ وَإِنَّ ٱللَّهَ لَهُوَ ٱلۡعَزِیزُ ٱلۡحَكِیمُ ﴿٦٢﴾
62. Aceasta este povestea cea adevărată şi nu există divinitate în afară de Allah, iar Allah este Puternic, Înţelept [Al‑’Aziz, Al‑Hakim].
فَإِن تَوَلَّوۡاْ فَإِنَّ ٱللَّهَ عَلِیمُۢ بِٱلۡمُفۡسِدِینَ ﴿٦٣﴾
63. Iar dacă ei întorc spatele, Allah îi ştie pe cei care seamănă stricare!
قُلۡ یَـٰۤأَهۡلَ ٱلۡكِتَـٰبِ تَعَالَوۡاْ إِلَىٰ كَلِمَةࣲ سَوَاۤءِۭ بَیۡنَنَا وَبَیۡنَكُمۡ أَلَّا نَعۡبُدَ إِلَّا ٱللَّهَ وَلَا نُشۡرِكَ بِهِۦ شَیۡـࣰٔا وَلَا یَتَّخِذَ بَعۡضُنَا بَعۡضًا أَرۡبَابࣰا مِّن دُونِ ٱللَّهِۚ فَإِن تَوَلَّوۡاْ فَقُولُواْ ٱشۡهَدُواْ بِأَنَّا مُسۡلِمُونَ ﴿٦٤﴾
64. Spune: „O, voi oameni ai Scripturii, veniţi la un cuvânt comun între noi şi voi(36): să nu‑L adorăm decât pe Allah, să nu‑L asociem cu nimic, să nu ne luăm unii pe alţii drept dumnezei, în afară de Allah. Apoi dacă ei vor întoarce spatele, spuneţi‑[le]: Mărturisiţi [cel puţin] că noi suntem supuşi!”.
یَـٰۤأَهۡلَ ٱلۡكِتَـٰبِ لِمَ تُحَاۤجُّونَ فِیۤ إِبۡرَ ٰهِیمَ وَمَاۤ أُنزِلَتِ ٱلتَّوۡرَىٰةُ وَٱلۡإِنجِیلُ إِلَّا مِنۢ بَعۡدِهِۦۤۚ أَفَلَا تَعۡقِلُونَ ﴿٦٥﴾
65. O, voi oameni ai Scripturii, de ce vă contraziceţi asupra lui Avraam, când Tora şi Evanghelia nu au fost revelate decât după el? Voi nu aveţi judecată?
هَـٰۤأَنتُمۡ هَـٰۤؤُلَاۤءِ حَـٰجَجۡتُمۡ فِیمَا لَكُم بِهِۦ عِلۡمࣱ فَلِمَ تُحَاۤجُّونَ فِیمَا لَیۡسَ لَكُم بِهِۦ عِلۡمࣱۚ وَٱللَّهُ یَعۡلَمُ وَأَنتُمۡ لَا تَعۡلَمُونَ ﴿٦٦﴾
66. Voi sunteţi aceia care aţi avut dispute asupra lucrurilor de care aţi avut cunoştinţă, dar de ce stârniţi dispute despre lucruri pe care nu le cunoaşteţi? Şi Allah ştie, în vreme ce voi nu ştiţi!
مَا كَانَ إِبۡرَ ٰهِیمُ یَهُودِیࣰّا وَلَا نَصۡرَانِیࣰّا وَلَـٰكِن كَانَ حَنِیفࣰا مُّسۡلِمࣰا وَمَا كَانَ مِنَ ٱلۡمُشۡرِكِینَ ﴿٦٧﴾
67. Avraam nu a fost nici iudeu, nici creştin. El a fost credincios adevărat şi întru totul supus lui Allah [musulman], şi nu a fost dintre cei care‑I fac semeni(37).
إِنَّ أَوۡلَى ٱلنَّاسِ بِإِبۡرَ ٰهِیمَ لَلَّذِینَ ٱتَّبَعُوهُ وَهَـٰذَا ٱلنَّبِیُّ وَٱلَّذِینَ ءَامَنُواْۗ وَٱللَّهُ وَلِیُّ ٱلۡمُؤۡمِنِینَ ﴿٦٨﴾
68. Cei mai îndreptăţiţi oameni să se socotească apropiaţi de Avraam sunt aceia care l‑au urmat pe el şi pe acest Profet(38) şi aceia care cred. Iar Allah este Ocrotitorul credincioşilor.
وَدَّت طَّاۤىِٕفَةࣱ مِّنۡ أَهۡلِ ٱلۡكِتَـٰبِ لَوۡ یُضِلُّونَكُمۡ وَمَا یُضِلُّونَ إِلَّاۤ أَنفُسَهُمۡ وَمَا یَشۡعُرُونَ ﴿٦٩﴾
69. O parte dintre oamenii Scripturii ar fi vrut să vă pricinuiască rătăcirea, dar ei nu‑şi pricinuiesc decât lor înşişi rătăcire, fără să‑şi dea seama.
یَـٰۤأَهۡلَ ٱلۡكِتَـٰبِ لِمَ تَكۡفُرُونَ بِـَٔایَـٰتِ ٱللَّهِ وَأَنتُمۡ تَشۡهَدُونَ ﴿٧٠﴾
70. O, voi oameni ai Scripturii, de ce tăgăduiţi [voi] versetele lui Allah(39), când voi mărturisiţi [că sunt de la El]?
یَـٰۤأَهۡلَ ٱلۡكِتَـٰبِ لِمَ تَلۡبِسُونَ ٱلۡحَقَّ بِٱلۡبَـٰطِلِ وَتَكۡتُمُونَ ٱلۡحَقَّ وَأَنتُمۡ تَعۡلَمُونَ ﴿٧١﴾
71. O, oameni ai Scripturii, de ce îmbrăcaţi voi adevărul cu neadevăr şi ascundeţi adevărul cu bună ştiinţă?
وَقَالَت طَّاۤىِٕفَةࣱ مِّنۡ أَهۡلِ ٱلۡكِتَـٰبِ ءَامِنُواْ بِٱلَّذِیۤ أُنزِلَ عَلَى ٱلَّذِینَ ءَامَنُواْ وَجۡهَ ٱلنَّهَارِ وَٱكۡفُرُوۤاْ ءَاخِرَهُۥ لَعَلَّهُمۡ یَرۡجِعُونَ ﴿٧٢﴾
72. O parte dintre oamenii Scripturii(40) zic: „În faptul zilei, [prefaceţi‑vă că voi] credeţi în ceea ce li s‑a revelat celor care cred, dar lepădaţi‑vă [de aceasta] la sfârşitul ei; poate că ei se vor întoarce [la vechea lor religie]!
وَلَا تُؤۡمِنُوۤاْ إِلَّا لِمَن تَبِعَ دِینَكُمۡ قُلۡ إِنَّ ٱلۡهُدَىٰ هُدَى ٱللَّهِ أَن یُؤۡتَىٰۤ أَحَدࣱ مِّثۡلَ مَاۤ أُوتِیتُمۡ أَوۡ یُحَاۤجُّوكُمۡ عِندَ رَبِّكُمۡۗ قُلۡ إِنَّ ٱلۡفَضۡلَ بِیَدِ ٱللَّهِ یُؤۡتِیهِ مَن یَشَاۤءُۗ وَٱللَّهُ وَ ٰسِعٌ عَلِیمࣱ ﴿٧٣﴾
73. [Oamenii Cărţii spun semenilor lor:] „Şi nu credeţi decât numai acelora care urmează religia voastră!” Spune: „Adevărata Călăuzire este Călăuzirea lui Allah!” [Şi ei mai spun]: „altuia s‑ar fi putut să i se dea asemenea cu aceea ce vi s‑a dat vouă, astfel încât ei [musulmanii] să nu poată să aducă vorba împotriva voastră la Domnul vostru”. Spune[‑le] lor: „În adevăr, harul(41) este în mâna lui Allah; El îl dăruieşte aceluia care voieşte El. Allah este Cel cu Har Nemărginit, Atoateştiutor [Al‑Wasi’, Al‑Alim]
یَخۡتَصُّ بِرَحۡمَتِهِۦ مَن یَشَاۤءُۗ وَٱللَّهُ ذُو ٱلۡفَضۡلِ ٱلۡعَظِیمِ ﴿٧٤﴾
74. Allah alege pentru îndurarea Sa pe acela care voieşte El, căci Allah este Cel cu har nemărginit.
۞ وَمِنۡ أَهۡلِ ٱلۡكِتَـٰبِ مَنۡ إِن تَأۡمَنۡهُ بِقِنطَارࣲ یُؤَدِّهِۦۤ إِلَیۡكَ وَمِنۡهُم مَّنۡ إِن تَأۡمَنۡهُ بِدِینَارࣲ لَّا یُؤَدِّهِۦۤ إِلَیۡكَ إِلَّا مَا دُمۡتَ عَلَیۡهِ قَاۤىِٕمࣰاۗ ذَ ٰلِكَ بِأَنَّهُمۡ قَالُواْ لَیۡسَ عَلَیۡنَا فِی ٱلۡأُمِّیِّـۧنَ سَبِیلࣱ وَیَقُولُونَ عَلَى ٱللَّهِ ٱلۡكَذِبَ وَهُمۡ یَعۡلَمُونَ ﴿٧٥﴾
75. Printre oamenii Scripturii [iudeii] sunt unii care, dacă le‑ai încredinţat un qintal(42), ţi‑l dau înapoi, dar printre ei sunt şi alţii care, dacă le‑ai încredinţat un dinar(43) nu ţi‑l dau înapoi decât dacă tu stărui fără încetare. Şi toate astea pentru că ei zic: „Noi nu avem datorinţă faţă de aceşti neînvăţaţi”(44). Şi ei spun minciuni împotriva lui Allah cu bună ştiinţă.
بَلَىٰۚ مَنۡ أَوۡفَىٰ بِعَهۡدِهِۦ وَٱتَّقَىٰ فَإِنَّ ٱللَّهَ یُحِبُّ ٱلۡمُتَّقِینَ ﴿٧٦﴾
76. Dimpotrivă, cei care‑şi ţin făgăduinţa şi au frică [de Allah], [aceia trebuie să ştie că] Allah îi iubeşte pe cei care se tem [de El].
إِنَّ ٱلَّذِینَ یَشۡتَرُونَ بِعَهۡدِ ٱللَّهِ وَأَیۡمَـٰنِهِمۡ ثَمَنࣰا قَلِیلًا أُوْلَـٰۤىِٕكَ لَا خَلَـٰقَ لَهُمۡ فِی ٱلۡـَٔاخِرَةِ وَلَا یُكَلِّمُهُمُ ٱللَّهُ وَلَا یَنظُرُ إِلَیۡهِمۡ یَوۡمَ ٱلۡقِیَـٰمَةِ وَلَا یُزَكِّیهِمۡ وَلَهُمۡ عَذَابٌ أَلِیمࣱ ﴿٧٧﴾
77. Însă aceia care‑şi vând făgăduinţa dată lui Allah şi jurămintele lor pe un preţ de nimic, aceia nu vor avea parte în Viaţa de Apoi; Allah nu le va vorbi lor, nici nu‑şi va îndrepta privirea spre ei în Ziua Învierii şi nici nu‑i va curăţi pe ei. Şi vor avea ei parte de chin dureros.
وَإِنَّ مِنۡهُمۡ لَفَرِیقࣰا یَلۡوُۥنَ أَلۡسِنَتَهُم بِٱلۡكِتَـٰبِ لِتَحۡسَبُوهُ مِنَ ٱلۡكِتَـٰبِ وَمَا هُوَ مِنَ ٱلۡكِتَـٰبِ وَیَقُولُونَ هُوَ مِنۡ عِندِ ٱللَّهِ وَمَا هُوَ مِنۡ عِندِ ٱللَّهِ وَیَقُولُونَ عَلَى ٱللَّهِ ٱلۡكَذِبَ وَهُمۡ یَعۡلَمُونَ ﴿٧٨﴾
78. Printre ei(45) sunt unii care stâlcesc Cartea(46) cu limbile lor, pentru ca să vă facă să credeţi că [aceasta] este din Carte, însă aceasta nu este din Carte, şi ei spun: „Aceasta este de la Allah”, fără ca să fie de la Allah. Ei spun minciuni împotriva lui Allah cu bună ştiinţă.
مَا كَانَ لِبَشَرٍ أَن یُؤۡتِیَهُ ٱللَّهُ ٱلۡكِتَـٰبَ وَٱلۡحُكۡمَ وَٱلنُّبُوَّةَ ثُمَّ یَقُولَ لِلنَّاسِ كُونُواْ عِبَادࣰا لِّی مِن دُونِ ٱللَّهِ وَلَـٰكِن كُونُواْ رَبَّـٰنِیِّـۧنَ بِمَا كُنتُمۡ تُعَلِّمُونَ ٱلۡكِتَـٰبَ وَبِمَا كُنتُمۡ تَدۡرُسُونَ ﴿٧٩﴾
79. Nu se cuvine ca un om căruia Allah i‑a dăruit Cartea, Cârmuirea şi Profeţia să spună apoi lumii: „Fiţi adoratorii mei, şi nu ai lui Allah”, ci [se cuvine să spună]: „Fiţi supuşi Domnului, pentru că voi aţi învăţat [pe alţii] Cartea şi aţi iscodit‑o”.
وَلَا یَأۡمُرَكُمۡ أَن تَتَّخِذُواْ ٱلۡمَلَـٰۤىِٕكَةَ وَٱلنَّبِیِّـۧنَ أَرۡبَابًاۗ أَیَأۡمُرُكُم بِٱلۡكُفۡرِ بَعۡدَ إِذۡ أَنتُم مُّسۡلِمُونَ ﴿٨٠﴾
80. Şi el(47) nu vă va putea porunci să‑i luaţi pe îngeri şi pe profeţi drept Domni. Oare ar putea să vă poruncească necredinţa după ce aţi fost supuşi [ai lui Allah, musulmani]?!
وَإِذۡ أَخَذَ ٱللَّهُ مِیثَـٰقَ ٱلنَّبِیِّـۧنَ لَمَاۤ ءَاتَیۡتُكُم مِّن كِتَـٰبࣲ وَحِكۡمَةࣲ ثُمَّ جَاۤءَكُمۡ رَسُولࣱ مُّصَدِّقࣱ لِّمَا مَعَكُمۡ لَتُؤۡمِنُنَّ بِهِۦ وَلَتَنصُرُنَّهُۥۚ قَالَ ءَأَقۡرَرۡتُمۡ وَأَخَذۡتُمۡ عَلَىٰ ذَ ٰلِكُمۡ إِصۡرِیۖ قَالُوۤاْ أَقۡرَرۡنَاۚ قَالَ فَٱشۡهَدُواْ وَأَنَا۠ مَعَكُم مِّنَ ٱلشَّـٰهِدِینَ ﴿٨١﴾
81. Şi când Allah a încheiat un legământ cu profeţii, [le‑a zis El]: „Vă dau vouă o Carte şi Înţelepciune. Apoi, dacă va veni la voi un trimis pentru a întări ceea ce aveţi, voi trebuie să credeţi în el şi să‑l sprijiniţi!”. Le‑a zis El: „Consimţiţi voi şi acceptaţi această învoială cu Mine?” „Consimţim!” au răspuns ei. Atunci a zis Allah: „Aşadar fiţi martori, iar Eu Mă aflu împreună cu voi printre cei ce fac mărturie!”(48)
فَمَن تَوَلَّىٰ بَعۡدَ ذَ ٰلِكَ فَأُوْلَـٰۤىِٕكَ هُمُ ٱلۡفَـٰسِقُونَ ﴿٨٢﴾
82. Şi oricine va respinge după aceasta, aceia sunt nelegiuiţi.
أَفَغَیۡرَ دِینِ ٱللَّهِ یَبۡغُونَ وَلَهُۥۤ أَسۡلَمَ مَن فِی ٱلسَّمَـٰوَ ٰتِ وَٱلۡأَرۡضِ طَوۡعࣰا وَكَرۡهࣰا وَإِلَیۡهِ یُرۡجَعُونَ ﴿٨٣﴾
83. Doresc ei o altă religie decât religia lui Allah, de vreme ce Lui I s‑au supus, de voie ori de nevoie? Toate din ceruri şi de pre pământ la El se întorc.
قُلۡ ءَامَنَّا بِٱللَّهِ وَمَاۤ أُنزِلَ عَلَیۡنَا وَمَاۤ أُنزِلَ عَلَىٰۤ إِبۡرَ ٰهِیمَ وَإِسۡمَـٰعِیلَ وَإِسۡحَـٰقَ وَیَعۡقُوبَ وَٱلۡأَسۡبَاطِ وَمَاۤ أُوتِیَ مُوسَىٰ وَعِیسَىٰ وَٱلنَّبِیُّونَ مِن رَّبِّهِمۡ لَا نُفَرِّقُ بَیۡنَ أَحَدࣲ مِّنۡهُمۡ وَنَحۡنُ لَهُۥ مُسۡلِمُونَ ﴿٨٤﴾
84. Spune, [o, Muhammed]: „Noi credem în Allah, în ceea ce ne‑a pogorât nouă şi a pogorât lui Avraam, lui Ismail, lui Isaac, lui Iacob şi seminţiilor(49), precum şi în [cărţile] date lui Moise, lui Isus şi tuturor profeţilor de către Domnul lor. Noi nu facem nici o deosebire între ei şi noi Lui Îi suntem supuşi [musulmani]”.
وَمَن یَبۡتَغِ غَیۡرَ ٱلۡإِسۡلَـٰمِ دِینࣰا فَلَن یُقۡبَلَ مِنۡهُ وَهُوَ فِی ٱلۡـَٔاخِرَةِ مِنَ ٱلۡخَـٰسِرِینَ ﴿٨٥﴾
85. Acela care doreşte o altă religie decât Islamul, nu‑i va fi acceptată, şi el se va afla în Lumea de Apoi printre cei pierduţi.
كَیۡفَ یَهۡدِی ٱللَّهُ قَوۡمࣰا كَفَرُواْ بَعۡدَ إِیمَـٰنِهِمۡ وَشَهِدُوۤاْ أَنَّ ٱلرَّسُولَ حَقࣱّ وَجَاۤءَهُمُ ٱلۡبَیِّنَـٰتُۚ وَٱللَّهُ لَا یَهۡدِی ٱلۡقَوۡمَ ٱلظَّـٰلِمِینَ ﴿٨٦﴾
86. Cum să‑i călăuzească Allah pe aceia care au refuzat credinţa, după ce au crezut şi după ce au mărturisit că Trimisul este adevărat şi după ce le‑au venit semnele limpezi? Allah nu‑i călăuzeşte pe oamenii nelegiuiţi!
أُوْلَـٰۤىِٕكَ جَزَاۤؤُهُمۡ أَنَّ عَلَیۡهِمۡ لَعۡنَةَ ٱللَّهِ وَٱلۡمَلَـٰۤىِٕكَةِ وَٱلنَّاسِ أَجۡمَعِینَ ﴿٨٧﴾
87. Răsplata acestora este blestemul lui Allah, al îngerilor şi al tuturor oamenilor!
خَـٰلِدِینَ فِیهَا لَا یُخَفَّفُ عَنۡهُمُ ٱلۡعَذَابُ وَلَا هُمۡ یُنظَرُونَ ﴿٨٨﴾
88. În veci vor rămâne în el [în Iad], iar chinurile lor nu vor fi uşurate şi nici răgaz nu li se va da,
إِلَّا ٱلَّذِینَ تَابُواْ مِنۢ بَعۡدِ ذَ ٰلِكَ وَأَصۡلَحُواْ فَإِنَّ ٱللَّهَ غَفُورࣱ رَّحِیمٌ ﴿٨٩﴾
89. Afară de aceia care se căiesc după aceea şi se îndreaptă, căci Allah este Iertător, Îndurător [Al‑Ghafur, Al‑Rahim].
إِنَّ ٱلَّذِینَ كَفَرُواْ بَعۡدَ إِیمَـٰنِهِمۡ ثُمَّ ٱزۡدَادُواْ كُفۡرࣰا لَّن تُقۡبَلَ تَوۡبَتُهُمۡ وَأُوْلَـٰۤىِٕكَ هُمُ ٱلضَّاۤلُّونَ ﴿٩٠﴾
90. Acelora care nu mai cred după ce înainte crezuseră, iar apoi sporesc necredinţa lor nu le va fi primită căinţa şi aceia sunt cei rătăciţi(50).
إِنَّ ٱلَّذِینَ كَفَرُواْ وَمَاتُواْ وَهُمۡ كُفَّارࣱ فَلَن یُقۡبَلَ مِنۡ أَحَدِهِم مِّلۡءُ ٱلۡأَرۡضِ ذَهَبࣰا وَلَوِ ٱفۡتَدَىٰ بِهِۦۤۗ أُوْلَـٰۤىِٕكَ لَهُمۡ عَذَابٌ أَلِیمࣱ وَمَا لَهُم مِّن نَّـٰصِرِینَ ﴿٩١﴾
91. De la aceia care nu cred şi mor necredincioşi nu se va primi niciodată de la vreunul dintre ei nici chiar întregul pământ în aur, chiar dacă ei ar voi să se răscumpere cu el. Aceia vor avea parte de chin dureros şi ei nu vor avea pe nimeni să‑i ajute.
لَن تَنَالُواْ ٱلۡبِرَّ حَتَّىٰ تُنفِقُواْ مِمَّا تُحِبُّونَۚ وَمَا تُنفِقُواْ مِن شَیۡءࣲ فَإِنَّ ٱللَّهَ بِهِۦ عَلِیمࣱ ﴿٩٢﴾
92. Voi(51) nu veţi ajunge la [adevărata] evlavie decât dacă veţi face daruri din ceea ce vă este drag(52). Şi Allah ştie tot ceea ce voi dăruiţi.
۞ كُلُّ ٱلطَّعَامِ كَانَ حِلࣰّا لِّبَنِیۤ إِسۡرَ ٰۤءِیلَ إِلَّا مَا حَرَّمَ إِسۡرَ ٰۤءِیلُ عَلَىٰ نَفۡسِهِۦ مِن قَبۡلِ أَن تُنَزَّلَ ٱلتَّوۡرَىٰةُۚ قُلۡ فَأۡتُواْ بِٱلتَّوۡرَىٰةِ فَٱتۡلُوهَاۤ إِن كُنتُمۡ صَـٰدِقِینَ ﴿٩٣﴾
93. Toate mâncărurile le‑au fost îngăduite fiilor lui Israel, în afară de ceea ce Israel(53) însuşi şi‑a oprit, înainte ca Tora să fi fost trimisă. Spune‑le: „Aduceţi Tora şi citiţi‑o, dacă ceea ce spuneţi voi este adevărat!”
فَمَنِ ٱفۡتَرَىٰ عَلَى ٱللَّهِ ٱلۡكَذِبَ مِنۢ بَعۡدِ ذَ ٰلِكَ فَأُوْلَـٰۤىِٕكَ هُمُ ٱلظَّـٰلِمُونَ ﴿٩٤﴾
94. Şi aceia care născocesc după toate acestea minciuni pe seama lui Allah, aceia sunt cu adevărat nelegiuiţi.
قُلۡ صَدَقَ ٱللَّهُۗ فَٱتَّبِعُواْ مِلَّةَ إِبۡرَ ٰهِیمَ حَنِیفࣰاۖ وَمَا كَانَ مِنَ ٱلۡمُشۡرِكِینَ ﴿٩٥﴾
95. Spune: „Allah a grăit adevăr! Urmaţi, aşadar, religia lui Avraam cel drept întru credinţă, care nu a fost păgân(54)!”
إِنَّ أَوَّلَ بَیۡتࣲ وُضِعَ لِلنَّاسِ لَلَّذِی بِبَكَّةَ مُبَارَكࣰا وَهُدࣰى لِّلۡعَـٰلَمِینَ ﴿٩٦﴾
96. Cea dintâi Casă [de închinare] ridicată pentru oameni este aceea din Bakka(55), cea binecuvântată şi călăuzire pentru toate lumile.(56)
فِیهِ ءَایَـٰتُۢ بَیِّنَـٰتࣱ مَّقَامُ إِبۡرَ ٰهِیمَۖ وَمَن دَخَلَهُۥ كَانَ ءَامِنࣰاۗ وَلِلَّهِ عَلَى ٱلنَّاسِ حِجُّ ٱلۡبَیۡتِ مَنِ ٱسۡتَطَاعَ إِلَیۡهِ سَبِیلࣰاۚ وَمَن كَفَرَ فَإِنَّ ٱللَّهَ غَنِیٌّ عَنِ ٱلۡعَـٰلَمِینَ ﴿٩٧﴾
97. În ea(57) sunt semne limpezi, [printre care] locul(58) unde a stat Avraam, iar acela care intră în ea este în siguranţă. Este o datorie a oamenilor faţă de Allah [să împlinească] Pelerinajul la această Casă, dacă au mijloacele pentru aceasta. Cât despre aceia care tăgăduiesc(59), Allah nu are nevoie de aceste lumi.(60)
قُلۡ یَـٰۤأَهۡلَ ٱلۡكِتَـٰبِ لِمَ تَكۡفُرُونَ بِـَٔایَـٰتِ ٱللَّهِ وَٱللَّهُ شَهِیدٌ عَلَىٰ مَا تَعۡمَلُونَ ﴿٩٨﴾
98. Spune: „O, oameni ai Scripturii, de ce tăgăduiţi semnele lui Allah(61)? Doară Allah este martor la cele pe care le făptuiţi!”
قُلۡ یَـٰۤأَهۡلَ ٱلۡكِتَـٰبِ لِمَ تَصُدُّونَ عَن سَبِیلِ ٱللَّهِ مَنۡ ءَامَنَ تَبۡغُونَهَا عِوَجࣰا وَأَنتُمۡ شُهَدَاۤءُۗ وَمَا ٱللَّهُ بِغَـٰفِلٍ عَمَّا تَعۡمَلُونَ ﴿٩٩﴾
99. Spune: „O, oameni ai Scripturii, de ce îi abateţi de la calea lui Allah pe cei care cred şi de ce voiţi voi să o faceţi strâmbă când voi sunteţi martori?” Iară Allah nu este cu nebăgare de seamă faţă de ceea ce faceţi voi.
یَـٰۤأَیُّهَا ٱلَّذِینَ ءَامَنُوۤاْ إِن تُطِیعُواْ فَرِیقࣰا مِّنَ ٱلَّذِینَ أُوتُواْ ٱلۡكِتَـٰبَ یَرُدُّوكُم بَعۡدَ إِیمَـٰنِكُمۡ كَـٰفِرِینَ ﴿١٠٠﴾
100. O, voi cei care credeţi! Dacă voi urmaţi unei părţi dintre aceia cărora li s‑a dăruit Cartea, aceasta vă va împinge de la credinţa voastră, făcându‑vă din nou necredincioşi!
وَكَیۡفَ تَكۡفُرُونَ وَأَنتُمۡ تُتۡلَىٰ عَلَیۡكُمۡ ءَایَـٰتُ ٱللَّهِ وَفِیكُمۡ رَسُولُهُۥۗ وَمَن یَعۡتَصِم بِٱللَّهِ فَقَدۡ هُدِیَ إِلَىٰ صِرَ ٰطࣲ مُّسۡتَقِیمࣲ ﴿١٠١﴾
101. Şi cum aţi putea voi să tăgăduiţi, când vi se recită versetele lui Allah şi între voi se află Trimisul Lui? Iar acela care se va ţine neclintit de Allah, va fi călăuzit pe un drum drept.
یَـٰۤأَیُّهَا ٱلَّذِینَ ءَامَنُواْ ٱتَّقُواْ ٱللَّهَ حَقَّ تُقَاتِهِۦ وَلَا تَمُوتُنَّ إِلَّا وَأَنتُم مُّسۡلِمُونَ ﴿١٠٢﴾
102. O, voi cei care credeţi! Fiţi cu frică de Allah, aşa cum se cuvine să fie frica de El şi să nu vă săvârşiţi din viaţă decât fiind musulmani!
وَٱعۡتَصِمُواْ بِحَبۡلِ ٱللَّهِ جَمِیعࣰا وَلَا تَفَرَّقُواْۚ وَٱذۡكُرُواْ نِعۡمَتَ ٱللَّهِ عَلَیۡكُمۡ إِذۡ كُنتُمۡ أَعۡدَاۤءࣰ فَأَلَّفَ بَیۡنَ قُلُوبِكُمۡ فَأَصۡبَحۡتُم بِنِعۡمَتِهِۦۤ إِخۡوَ ٰنࣰا وَكُنتُمۡ عَلَىٰ شَفَا حُفۡرَةࣲ مِّنَ ٱلنَّارِ فَأَنقَذَكُم مِّنۡهَاۗ كَذَ ٰلِكَ یُبَیِّنُ ٱللَّهُ لَكُمۡ ءَایَـٰتِهِۦ لَعَلَّكُمۡ تَهۡتَدُونَ ﴿١٠٣﴾
103. Şi ţineţi‑vă cu toţii strâns de Frânghia lui Allah(62) ş i n u v ă s cindaţi!(63) Şi aduceţi‑vă aminte de îndurarea lui Allah pentru voi, căci aţi fost duşmani [înainte de Islam] şi a făcut pace între inimile voastre [la primirea Islamului] şi prin harul Lui aţi devenit fraţi şi aţi fost pe marginea prăpastiei Focului, iar El v‑a salvat de la el. Aşa va face Allah semnele sale limpezi, pentru ca voi să fiţi bine călăuziţi.
وَلۡتَكُن مِّنكُمۡ أُمَّةࣱ یَدۡعُونَ إِلَى ٱلۡخَیۡرِ وَیَأۡمُرُونَ بِٱلۡمَعۡرُوفِ وَیَنۡهَوۡنَ عَنِ ٱلۡمُنكَرِۚ وَأُوْلَـٰۤىِٕكَ هُمُ ٱلۡمُفۡلِحُونَ ﴿١٠٤﴾
104. Să se facă din voi o comunitate care să cheme la tot ceea ce este bun, să poruncească ceea ce este drept [ma’ruf] şi să oprească de la ceea ce este nedrept [munkar]!(64) Aceştia sunt cei care izbândesc.
وَلَا تَكُونُواْ كَٱلَّذِینَ تَفَرَّقُواْ وَٱخۡتَلَفُواْ مِنۢ بَعۡدِ مَا جَاۤءَهُمُ ٱلۡبَیِّنَـٰتُۚ وَأُوْلَـٰۤىِٕكَ لَهُمۡ عَذَابٌ عَظِیمࣱ ﴿١٠٥﴾
105. Nu fiţi asemenea acelor care s‑au scindat şi au fost cu neînţelegere după ce le‑au venit semnele limpezi, căci aceia(65) vor avea parte de chin cumplit!
یَوۡمَ تَبۡیَضُّ وُجُوهࣱ وَتَسۡوَدُّ وُجُوهࣱۚ فَأَمَّا ٱلَّذِینَ ٱسۡوَدَّتۡ وُجُوهُهُمۡ أَكَفَرۡتُم بَعۡدَ إِیمَـٰنِكُمۡ فَذُوقُواْ ٱلۡعَذَابَ بِمَا كُنتُمۡ تَكۡفُرُونَ ﴿١٠٦﴾
106. Într‑o Zi, unele chipuri se vor lumina, iar alte chipuri se vor întuneca. Acelora cu chipurile întunecate [li se va spune]: „V‑aţi lepădat de credinţă, după ce aţi fost credincioşi? Gustaţi atunci chinurile pentru că v‑aţi lepădat de credinţă!”.
وَأَمَّا ٱلَّذِینَ ٱبۡیَضَّتۡ وُجُوهُهُمۡ فَفِی رَحۡمَةِ ٱللَّهِۖ هُمۡ فِیهَا خَـٰلِدُونَ ﴿١٠٧﴾
107. Cât despre cei cu chipurile luminoase, ei se vor afla sub îndurarea lui Allah(66) şi în ea vor sălăşlui în veci.
تِلۡكَ ءَایَـٰتُ ٱللَّهِ نَتۡلُوهَا عَلَیۡكَ بِٱلۡحَقِّۗ وَمَا ٱللَّهُ یُرِیدُ ظُلۡمࣰا لِّلۡعَـٰلَمِینَ ﴿١٠٨﴾
108. Acestea sunt versetele lui Allah. Noi ţie, [Muhammed], ţi le recităm întru adevăr. Şi Allah nu voieşte nedreptăţirea lumilor.
وَلِلَّهِ مَا فِی ٱلسَّمَـٰوَ ٰتِ وَمَا فِی ٱلۡأَرۡضِۚ وَإِلَى ٱللَّهِ تُرۡجَعُ ٱلۡأُمُورُ ﴿١٠٩﴾
109. Ale lui Allah sunt cele din ceruri şi de pre pământ şi la Allah se întorc toate(67).
كُنتُمۡ خَیۡرَ أُمَّةٍ أُخۡرِجَتۡ لِلنَّاسِ تَأۡمُرُونَ بِٱلۡمَعۡرُوفِ وَتَنۡهَوۡنَ عَنِ ٱلۡمُنكَرِ وَتُؤۡمِنُونَ بِٱللَّهِۗ وَلَوۡ ءَامَنَ أَهۡلُ ٱلۡكِتَـٰبِ لَكَانَ خَیۡرࣰا لَّهُمۚ مِّنۡهُمُ ٱلۡمُؤۡمِنُونَ وَأَكۡثَرُهُمُ ٱلۡفَـٰسِقُونَ ﴿١١٠﴾
110. Sunteţi cea mai bună comunitate care s‑a ivit pentru oameni. Voi porunciţi ceea ce este drept şi opriţi ceea ce este nedrept şi credeţi în Allah. Dacă oamenii Scripturii(68) ar fi crezut(69) ar fi fost bine pentru ei. Printre ei sunt şi credincioşi(70), dar cei mai mulţi dintre ei sunt nelegiuiţi.
لَن یَضُرُّوكُمۡ إِلَّاۤ أَذࣰىۖ وَإِن یُقَـٰتِلُوكُمۡ یُوَلُّوكُمُ ٱلۡأَدۡبَارَ ثُمَّ لَا یُنصَرُونَ ﴿١١١﴾
111. Ei nu vor putea niciodată să vă pricinuiască decât numai mică vătămare [cu vorba]. Iar dacă se vor lupta cu voi, vă vor întoarce spatele [fugind] şi nu vor fi ajutaţi [de nimeni].
ضُرِبَتۡ عَلَیۡهِمُ ٱلذِّلَّةُ أَیۡنَ مَا ثُقِفُوۤاْ إِلَّا بِحَبۡلࣲ مِّنَ ٱللَّهِ وَحَبۡلࣲ مِّنَ ٱلنَّاسِ وَبَاۤءُو بِغَضَبࣲ مِّنَ ٱللَّهِ وَضُرِبَتۡ عَلَیۡهِمُ ٱلۡمَسۡكَنَةُۚ ذَ ٰلِكَ بِأَنَّهُمۡ كَانُواْ یَكۡفُرُونَ بِـَٔایَـٰتِ ٱللَّهِ وَیَقۡتُلُونَ ٱلۡأَنۢبِیَاۤءَ بِغَیۡرِ حَقࣲّۚ ذَ ٰلِكَ بِمَا عَصَواْ وَّكَانُواْ یَعۡتَدُونَ ﴿١١٢﴾
112. Ei sunt loviţi de umilinţă, oriunde se află, doar dacă vor fi ajutaţi de Allah sau de un legământ cu oamenii. Ei şi‑au atras mânia lui Allah şi umilinţa cade asupra lor şi asta pentru că au tăgăduit semnele lui Allah şi şi‑au omorât profeţii pe nedrept; aceasta pentru că s‑au răzvrătit [împotriva lui Allah] şi au întrecut măsura.
۞ لَیۡسُواْ سَوَاۤءࣰۗ مِّنۡ أَهۡلِ ٱلۡكِتَـٰبِ أُمَّةࣱ قَاۤىِٕمَةࣱ یَتۡلُونَ ءَایَـٰتِ ٱللَّهِ ءَانَاۤءَ ٱلَّیۡلِ وَهُمۡ یَسۡجُدُونَ ﴿١١٣﴾
113. Dar ei nu sunt toţi la fel. Se află printre oamenii Scripturii o comunitate dreaptă, care recită versetele lui Allah în timp de noapte şi se prosternează [rugându‑se].
یُؤۡمِنُونَ بِٱللَّهِ وَٱلۡیَوۡمِ ٱلۡـَٔاخِرِ وَیَأۡمُرُونَ بِٱلۡمَعۡرُوفِ وَیَنۡهَوۡنَ عَنِ ٱلۡمُنكَرِ وَیُسَـٰرِعُونَ فِی ٱلۡخَیۡرَ ٰتِۖ وَأُوْلَـٰۤىِٕكَ مِنَ ٱلصَّـٰلِحِینَ ﴿١١٤﴾
114. Ei cred în Allah şi în Ziua de Apoi, poruncesc ceea ce este drept şi opresc de la ceea ce este nedrept şi se grăbesc la faptele bune; aceştia sunt printre cei cucernici.
وَمَا یَفۡعَلُواْ مِنۡ خَیۡرࣲ فَلَن یُكۡفَرُوهُۗ وَٱللَّهُ عَلِیمُۢ بِٱلۡمُتَّقِینَ ﴿١١٥﴾
115. Şi binele pe care ei îl fac nu poate fi tăgăduit, căci Allah îi ştie bine pe cei cuvioşi.
إِنَّ ٱلَّذِینَ كَفَرُواْ لَن تُغۡنِیَ عَنۡهُمۡ أَمۡوَ ٰلُهُمۡ وَلَاۤ أَوۡلَـٰدُهُم مِّنَ ٱللَّهِ شَیۡـࣰٔاۖ وَأُوْلَـٰۤىِٕكَ أَصۡحَـٰبُ ٱلنَّارِۖ هُمۡ فِیهَا خَـٰلِدُونَ ﴿١١٦﴾
116. Cât despre cei care au tăgăduit, nici averile lor, nici copiii lor nu le vor fi de nici un folos la Allah. Aceştia sunt oaspeţii Focului şi în el vor sălăşlui veşnic.
مَثَلُ مَا یُنفِقُونَ فِی هَـٰذِهِ ٱلۡحَیَوٰةِ ٱلدُّنۡیَا كَمَثَلِ رِیحࣲ فِیهَا صِرٌّ أَصَابَتۡ حَرۡثَ قَوۡمࣲ ظَلَمُوۤاْ أَنفُسَهُمۡ فَأَهۡلَكَتۡهُۚ وَمَا ظَلَمَهُمُ ٱللَّهُ وَلَـٰكِنۡ أَنفُسَهُمۡ یَظۡلِمُونَ ﴿١١٧﴾
117. Ceea ce cheltuiesc ei în această viaţă seamănă cu un vânt care aduce frig tăios, ce se abate peste ogoarele unor oameni, care au fost nedrepţi cu ei înşişi, şi le prăpădeşte. Aşadar, nu Allah i‑a nedreptăţit, ci ei înşişi s‑au nedreptăţit.
یَـٰۤأَیُّهَا ٱلَّذِینَ ءَامَنُواْ لَا تَتَّخِذُواْ بِطَانَةࣰ مِّن دُونِكُمۡ لَا یَأۡلُونَكُمۡ خَبَالࣰا وَدُّواْ مَا عَنِتُّمۡ قَدۡ بَدَتِ ٱلۡبَغۡضَاۤءُ مِنۡ أَفۡوَ ٰهِهِمۡ وَمَا تُخۡفِی صُدُورُهُمۡ أَكۡبَرُۚ قَدۡ بَیَّنَّا لَكُمُ ٱلۡـَٔایَـٰتِۖ إِن كُنتُمۡ تَعۡقِلُونَ ﴿١١٨﴾
118. O, voi cei care credeţi! Nu luaţi prieteni de încredere dintre cei ce nu sunt ai voştri, căci ei nu vor înceta să vă încurce! Ei doresc numai răul vostru. Ura se iveşte din gurile lor, dar ceea ce ascund piepturile lor e şi mai mare. Noi v‑am arătat vouă semnele limpezi, dacă voi puteţi pricepe.
هَـٰۤأَنتُمۡ أُوْلَاۤءِ تُحِبُّونَهُمۡ وَلَا یُحِبُّونَكُمۡ وَتُؤۡمِنُونَ بِٱلۡكِتَـٰبِ كُلِّهِۦ وَإِذَا لَقُوكُمۡ قَالُوۤاْ ءَامَنَّا وَإِذَا خَلَوۡاْ عَضُّواْ عَلَیۡكُمُ ٱلۡأَنَامِلَ مِنَ ٱلۡغَیۡظِۚ قُلۡ مُوتُواْ بِغَیۡظِكُمۡۗ إِنَّ ٱللَّهَ عَلِیمُۢ بِذَاتِ ٱلصُّدُورِ ﴿١١٩﴾
119. Iată că voi îi iubiţi pe ei, în vreme ce ei nu vă iubesc pe voi. Voi credeţi în întreaga Carte(71). Când se întâlnesc cu voi, ei zic: „Noi credem [în Islam]”, dar când rămân singuri, îşi muşcă vârfurile degetelor de ciudă împotriva voastră. Spune: „Pieriţi cu ciuda voastră!”. Allah doară cunoaşte prea bine lăuntrul piepturilor.
إِن تَمۡسَسۡكُمۡ حَسَنَةࣱ تَسُؤۡهُمۡ وَإِن تُصِبۡكُمۡ سَیِّئَةࣱ یَفۡرَحُواْ بِهَاۖ وَإِن تَصۡبِرُواْ وَتَتَّقُواْ لَا یَضُرُّكُمۡ كَیۡدُهُمۡ شَیۡـًٔاۗ إِنَّ ٱللَّهَ بِمَا یَعۡمَلُونَ مُحِیطࣱ ﴿١٢٠﴾
120. Dacă voi aveţi parte de ceva bun, ei sunt mâhniţi, iar dacă vi se întâmplă ceva rău, ei se bucură de aceasta. Însă dacă veţi fi cu răbdare şi vă veţi teme [de Allah], viclenia lor nu vă va pricinui nimic rău. Allah cunoaşte prea bine ceea ce fac ei.
وَإِذۡ غَدَوۡتَ مِنۡ أَهۡلِكَ تُبَوِّئُ ٱلۡمُؤۡمِنِینَ مَقَـٰعِدَ لِلۡقِتَالِۗ وَٱللَّهُ سَمِیعٌ عَلِیمٌ ﴿١٢١﴾
121. [Adu‑ţi aminte, o, Muhammed,] când ai plecat dimineaţa de la familia ta, pentru a stabili credincioşilor locurile de luptă!(72) Allah este Cel care Aude Totul, Atoateştiutor [As‑Sami, Al‑’Alim].
إِذۡ هَمَّت طَّاۤىِٕفَتَانِ مِنكُمۡ أَن تَفۡشَلَا وَٱللَّهُ وَلِیُّهُمَاۗ وَعَلَى ٱللَّهِ فَلۡیَتَوَكَّلِ ٱلۡمُؤۡمِنُونَ ﴿١٢٢﴾
122. [Adu‑ţi aminte], când două oştiri de‑ale voastre(73) s‑au gândit să se întoarcă, [socotind că nu vor izbândi], dar Allah a fost Ocrotitorul lor?! Pe Allah trebuie să se bizuie credincioşii!
وَلَقَدۡ نَصَرَكُمُ ٱللَّهُ بِبَدۡرࣲ وَأَنتُمۡ أَذِلَّةࣱۖ فَٱتَّقُواْ ٱللَّهَ لَعَلَّكُمۡ تَشۡكُرُونَ ﴿١٢٣﴾
123. Allah v‑a făcut biruitori la Badr(74), măcar că eraţi umili. Deci fiţi cu frică de Allah şi poate că voi o să fiţi mulţumitori!
إِذۡ تَقُولُ لِلۡمُؤۡمِنِینَ أَلَن یَكۡفِیَكُمۡ أَن یُمِدَّكُمۡ رَبُّكُم بِثَلَـٰثَةِ ءَالَـٰفࣲ مِّنَ ٱلۡمَلَـٰۤىِٕكَةِ مُنزَلِینَ ﴿١٢٤﴾
124. [Şi adu‑ţi aminte], când tu le‑ai spus credincioşilor: „Nu v‑a îndestulat Domnul vostru ajutându‑vă cu trei mii de îngeri pogorâţi [anume pentru aceasta]?!”
بَلَىٰۤۚ إِن تَصۡبِرُواْ وَتَتَّقُواْ وَیَأۡتُوكُم مِّن فَوۡرِهِمۡ هَـٰذَا یُمۡدِدۡكُمۡ رَبُّكُم بِخَمۡسَةِ ءَالَـٰفࣲ مِّنَ ٱلۡمَلَـٰۤىِٕكَةِ مُسَوِّمِینَ ﴿١٢٥﴾
125. Ba da! Dacă voi răbdaţi şi aveţi frică [de Allah], atunci când [duşmanii] se năpustesc asupra voastră numaidecât, Domnul vostru vă va trimite întări cinci mii de îngeri înzestraţi cu semne.
وَمَا جَعَلَهُ ٱللَّهُ إِلَّا بُشۡرَىٰ لَكُمۡ وَلِتَطۡمَىِٕنَّ قُلُوبُكُم بِهِۦۗ وَمَا ٱلنَّصۡرُ إِلَّا مِنۡ عِندِ ٱللَّهِ ٱلۡعَزِیزِ ٱلۡحَكِیمِ ﴿١٢٦﴾
126. Şi Allah nu a făcut‑o(75) decât o veste bună şi pentru ca inimile voastre să se liniştească prin aceasta. Victoria nu poate veni decât de la Allah, Puternicul, Înţeleptul [Al‑’Aziz, Al‑Hakim];
لِیَقۡطَعَ طَرَفࣰا مِّنَ ٱلَّذِینَ كَفَرُوۤاْ أَوۡ یَكۡبِتَهُمۡ فَیَنقَلِبُواْ خَاۤىِٕبِینَ ﴿١٢٧﴾
127. Pentru a nimici o parte dintre necredincioşi sau pentru a‑i supune prin umilire, astfel încât să se întoarcă dezamăgiţi.
لَیۡسَ لَكَ مِنَ ٱلۡأَمۡرِ شَیۡءٌ أَوۡ یَتُوبَ عَلَیۡهِمۡ أَوۡ یُعَذِّبَهُمۡ فَإِنَّهُمۡ ظَـٰلِمُونَ ﴿١٢٨﴾
128. Tu, [Muhammed,] nu ai nici un amestec în aceasta; fie că El primeşte căinţa lor, fie că îi osândeşte, pentru că ei sunt într‑adevăr nelegiuiţi(76).
وَلِلَّهِ مَا فِی ٱلسَّمَـٰوَ ٰتِ وَمَا فِی ٱلۡأَرۡضِۚ یَغۡفِرُ لِمَن یَشَاۤءُ وَیُعَذِّبُ مَن یَشَاۤءُۚ وَٱللَّهُ غَفُورࣱ رَّحِیمࣱ ﴿١٢٩﴾
129. Ale lui Allah sunt toate cele din ceruri şi de pre pământ; El iartă pe cine voieşte şi osândeşte pe cine voieşte. Căci Allah este Iertător, Îndurător [Ghafur, Rahim].
یَـٰۤأَیُّهَا ٱلَّذِینَ ءَامَنُواْ لَا تَأۡكُلُواْ ٱلرِّبَوٰۤاْ أَضۡعَـٰفࣰا مُّضَـٰعَفَةࣰۖ وَٱتَّقُواْ ٱللَّهَ لَعَلَّكُمۡ تُفۡلِحُونَ ﴿١٣٠﴾
130. O, voi cei care credeţi, nu luaţi camătă înmulţită fără măsură. Şi fiţi cu frică de Allah, ca să izbândiţi!
وَٱتَّقُواْ ٱلنَّارَ ٱلَّتِیۤ أُعِدَّتۡ لِلۡكَـٰفِرِینَ ﴿١٣١﴾
131. Şi fiţi cu teamă de Focul cel pregătit pentru necredincioşi!
وَأَطِیعُواْ ٱللَّهَ وَٱلرَّسُولَ لَعَلَّكُمۡ تُرۡحَمُونَ ﴿١٣٢﴾
132.Şi fiţi supuşi faţă de Allah şi faţă de Trimis, ca să fiţi iertaţi!
۞ وَسَارِعُوۤاْ إِلَىٰ مَغۡفِرَةࣲ مِّن رَّبِّكُمۡ وَجَنَّةٍ عَرۡضُهَا ٱلسَّمَـٰوَ ٰتُ وَٱلۡأَرۡضُ أُعِدَّتۡ لِلۡمُتَّقِینَ ﴿١٣٣﴾
133. Şi grăbiţi‑vă spre iertarea Domnului vostru şi spre Raiul cel întins cât cerurile şi pământul, pregătit pentru cei evlavioşi,
ٱلَّذِینَ یُنفِقُونَ فِی ٱلسَّرَّاۤءِ وَٱلضَّرَّاۤءِ وَٱلۡكَـٰظِمِینَ ٱلۡغَیۡظَ وَٱلۡعَافِینَ عَنِ ٱلنَّاسِۗ وَٱللَّهُ یُحِبُّ ٱلۡمُحۡسِنِینَ ﴿١٣٤﴾
134. Care dau milostenii atât atunci când au parte de belşug, cât şi atunci când sunt la necaz, care‑şi stăpânesc mânia şi care iartă oamenilor, căci Allah îi iubeşte pe cei care plinesc fapte bune
وَٱلَّذِینَ إِذَا فَعَلُواْ فَـٰحِشَةً أَوۡ ظَلَمُوۤاْ أَنفُسَهُمۡ ذَكَرُواْ ٱللَّهَ فَٱسۡتَغۡفَرُواْ لِذُنُوبِهِمۡ وَمَن یَغۡفِرُ ٱلذُّنُوبَ إِلَّا ٱللَّهُ وَلَمۡ یُصِرُّواْ عَلَىٰ مَا فَعَلُواْ وَهُمۡ یَعۡلَمُونَ ﴿١٣٥﴾
135. Şi pe cei care, dacă au săvârşit o faptă josnică(77) sau au fost nedrepţi cu propriile lor suflete(78), îşi aduc aminte de [măreţia lui] Allah şi cer iertare pentru păcatele lor – şi cine poate ierta păcatele decât Allah?! – şi care nu persistă cu bună ştiinţă în ceea ce săvârşesc.
أُوْلَـٰۤىِٕكَ جَزَاۤؤُهُم مَّغۡفِرَةࣱ مِّن رَّبِّهِمۡ وَجَنَّـٰتࣱ تَجۡرِی مِن تَحۡتِهَا ٱلۡأَنۡهَـٰرُ خَـٰلِدِینَ فِیهَاۚ وَنِعۡمَ أَجۡرُ ٱلۡعَـٰمِلِینَ ﴿١٣٦﴾
136. Răsplata acestora va fi iertarea Domnului lor şi Grădini pe sub care curg pâraie şi în ele vor avea sălaş veşnic. Şi ce minunată răsplată pentru cei care fac bine!
قَدۡ خَلَتۡ مِن قَبۡلِكُمۡ سُنَنࣱ فَسِیرُواْ فِی ٱلۡأَرۡضِ فَٱنظُرُواْ كَیۡفَ كَانَ عَـٰقِبَةُ ٱلۡمُكَذِّبِینَ ﴿١٣٧﴾
137. Înainte de voi, multe legi s‑au statornicit. Umblaţi prin lume şi vedeţi care‑i sfârşitul mincinoşilor!
هَـٰذَا بَیَانࣱ لِّلنَّاسِ وَهُدࣰى وَمَوۡعِظَةࣱ لِّلۡمُتَّقِینَ ﴿١٣٨﴾
138. Aceasta(79) este desluşire(80) pentru oameni, călăuzire şi îndemn pentru cei cu frică [de Allah].
وَلَا تَهِنُواْ وَلَا تَحۡزَنُواْ وَأَنتُمُ ٱلۡأَعۡلَوۡنَ إِن كُنتُم مُّؤۡمِنِینَ ﴿١٣٩﴾
139. Nu fiţi slabi şi nici întristaţi, căci voi veţi fi cei biruitori, dacă sunteţi credincioşi!
إِن یَمۡسَسۡكُمۡ قَرۡحࣱ فَقَدۡ مَسَّ ٱلۡقَوۡمَ قَرۡحࣱ مِّثۡلُهُۥۚ وَتِلۡكَ ٱلۡأَیَّامُ نُدَاوِلُهَا بَیۡنَ ٱلنَّاسِ وَلِیَعۡلَمَ ٱللَّهُ ٱلَّذِینَ ءَامَنُواْ وَیَتَّخِذَ مِنكُمۡ شُهَدَاۤءَۗ وَٱللَّهُ لَا یُحِبُّ ٱلظَّـٰلِمِینَ ﴿١٤٠﴾
140. Dacă aţi primit o rană, şi ceilalţi(81) oameni au primit răni asemenea ei. Astfel schimbăm Noi aceste zile între oameni(82), pentru ca Allah să‑i cunoască pe cei care cred şi să aleagă dintre voi martiri. Allah nu‑i iubeşte pe cei nelegiuiţi!
وَلِیُمَحِّصَ ٱللَّهُ ٱلَّذِینَ ءَامَنُواْ وَیَمۡحَقَ ٱلۡكَـٰفِرِینَ ﴿١٤١﴾
141. Şi pentru ca Allah să‑i deosebească pe cei care cred şi să‑i pedepsească pe cei necredincioşi.
أَمۡ حَسِبۡتُمۡ أَن تَدۡخُلُواْ ٱلۡجَنَّةَ وَلَمَّا یَعۡلَمِ ٱللَّهُ ٱلَّذِینَ جَـٰهَدُواْ مِنكُمۡ وَیَعۡلَمَ ٱلصَّـٰبِرِینَ ﴿١٤٢﴾
142. Sau aţi crezut voi că veţi intra în Rai fără ca Allah să‑i ştie pe cei care au luptat dintre voi şi să‑i ştie pe cei care au fost statornici?
وَلَقَدۡ كُنتُمۡ تَمَنَّوۡنَ ٱلۡمَوۡتَ مِن قَبۡلِ أَن تَلۡقَوۡهُ فَقَدۡ رَأَیۡتُمُوهُ وَأَنتُمۡ تَنظُرُونَ ﴿١٤٣﴾
143. Bineînţeles, voi doreaţi moartea înainte de a o întâlni, dar acum aţi văzut‑o, aţi privit [la ea cu ochii voştri](83).
وَمَا مُحَمَّدٌ إِلَّا رَسُولࣱ قَدۡ خَلَتۡ مِن قَبۡلِهِ ٱلرُّسُلُۚ أَفَإِیْن مَّاتَ أَوۡ قُتِلَ ٱنقَلَبۡتُمۡ عَلَىٰۤ أَعۡقَـٰبِكُمۡۚ وَمَن یَنقَلِبۡ عَلَىٰ عَقِبَیۡهِ فَلَن یَضُرَّ ٱللَّهَ شَیۡـࣰٔاۗ وَسَیَجۡزِی ٱللَّهُ ٱلشَّـٰكِرِینَ ﴿١٤٤﴾
144. Şi Muhammed nu este decât un trimis(84) – şi au mai fost înainte de el şi alţi trimişi. Dacă el ar muri sau ar fi ucis, v‑aţi întoarce voi pe călcâiele voastre? Cel care s‑ar întoarce pe călcâiele lui nu i‑ar aduce lui Allah nici o stricăciune. Şi Allah îi va răsplăti pe cei mulţumitori(85).
وَمَا كَانَ لِنَفۡسٍ أَن تَمُوتَ إِلَّا بِإِذۡنِ ٱللَّهِ كِتَـٰبࣰا مُّؤَجَّلࣰاۗ وَمَن یُرِدۡ ثَوَابَ ٱلدُّنۡیَا نُؤۡتِهِۦ مِنۡهَا وَمَن یُرِدۡ ثَوَابَ ٱلۡـَٔاخِرَةِ نُؤۡتِهِۦ مِنۡهَاۚ وَسَنَجۡزِی ٱلشَّـٰكِرِینَ ﴿١٤٥﴾
145. Nici un suflet nu va putea muri fără de voia lui Allah, după sorocul scris. Cel care vrea răsplata în această lume, Noi i‑o vom da în ea, iar cel care vrea răsplata în Lumea de Apoi, Noi i‑o vom da în ea şi Noi îi vom răsplăti pe cei mulţumitori.
وَكَأَیِّن مِّن نَّبِیࣲّ قَـٰتَلَ مَعَهُۥ رِبِّیُّونَ كَثِیرࣱ فَمَا وَهَنُواْ لِمَاۤ أَصَابَهُمۡ فِی سَبِیلِ ٱللَّهِ وَمَا ضَعُفُواْ وَمَا ٱسۡتَكَانُواْۗ وَٱللَّهُ یُحِبُّ ٱلصَّـٰبِرِینَ ﴿١٤٦﴾
146. Câţi profeţi au luptat – şi laolaltă cu ei nenumăraţi ucenici – şi nu au slăbit în faţa loviturilor pe care le‑au primit pe calea lui Allah! Nu au slăbit şi nu au cedat niciodată! Şi Allah îi iubeşte pe cei statornici!
وَمَا كَانَ قَوۡلَهُمۡ إِلَّاۤ أَن قَالُواْ رَبَّنَا ٱغۡفِرۡ لَنَا ذُنُوبَنَا وَإِسۡرَافَنَا فِیۤ أَمۡرِنَا وَثَبِّتۡ أَقۡدَامَنَا وَٱنصُرۡنَا عَلَى ٱلۡقَوۡمِ ٱلۡكَـٰفِرِینَ ﴿١٤٧﴾
147. Şi ei n‑au avut alt cuvânt decât să spună: „Doamne, iartă‑ne nouă păcatele noastre şi silnicia din purtarea noastră, întăreşte‑ne picioarele noastre(86) şi ajută‑ne pe noi să‑i înfrângem pe oamenii necredincioşi!”
فَـَٔاتَىٰهُمُ ٱللَّهُ ثَوَابَ ٱلدُّنۡیَا وَحُسۡنَ ثَوَابِ ٱلۡـَٔاخِرَةِۗ وَٱللَّهُ یُحِبُّ ٱلۡمُحۡسِنِینَ ﴿١٤٨﴾
148. Şi [ca urmare] Allah le‑a dăruit lor răsplată în această lume şi bună răsplată în Lumea de Apoi, căci Allah îi iubeşte pe cei care fac bine [Al‑Muhsinin].
یَـٰۤأَیُّهَا ٱلَّذِینَ ءَامَنُوۤاْ إِن تُطِیعُواْ ٱلَّذِینَ كَفَرُواْ یَرُدُّوكُمۡ عَلَىٰۤ أَعۡقَـٰبِكُمۡ فَتَنقَلِبُواْ خَـٰسِرِینَ ﴿١٤٩﴾
149. O, voi cei care credeţi! Dacă vă veţi supune celor care au tăgăduit, ei vă vor face să vă întoarceţi pe călcâiele voastre şi veţi redeveni pierduţi!
بَلِ ٱللَّهُ مَوۡلَىٰكُمۡۖ وَهُوَ خَیۡرُ ٱلنَّـٰصِرِینَ ﴿١٥٠﴾
150. Însă Allah este Stăpânul vostru şi El este cel mai bun dintre sprijinitori.
سَنُلۡقِی فِی قُلُوبِ ٱلَّذِینَ كَفَرُواْ ٱلرُّعۡبَ بِمَاۤ أَشۡرَكُواْ بِٱللَّهِ مَا لَمۡ یُنَزِّلۡ بِهِۦ سُلۡطَـٰنࣰاۖ وَمَأۡوَىٰهُمُ ٱلنَّارُۖ وَبِئۡسَ مَثۡوَى ٱلظَّـٰلِمِینَ ﴿١٥١﴾
151. Noi vom semăna spaimă în inimile celor care tăgăduiesc, pentru că I‑au asociat lui Allah [idoli], fără ca El să fi trimis nici o dovadă pentru aceasta, iar sălaşul lor va fi Focul. Şi ce rău sălaş va fi pentru cei nedrepţi!
وَلَقَدۡ صَدَقَكُمُ ٱللَّهُ وَعۡدَهُۥۤ إِذۡ تَحُسُّونَهُم بِإِذۡنِهِۦۖ حَتَّىٰۤ إِذَا فَشِلۡتُمۡ وَتَنَـٰزَعۡتُمۡ فِی ٱلۡأَمۡرِ وَعَصَیۡتُم مِّنۢ بَعۡدِ مَاۤ أَرَىٰكُم مَّا تُحِبُّونَۚ مِنكُم مَّن یُرِیدُ ٱلدُّنۡیَا وَمِنكُم مَّن یُرِیدُ ٱلۡـَٔاخِرَةَۚ ثُمَّ صَرَفَكُمۡ عَنۡهُمۡ لِیَبۡتَلِیَكُمۡۖ وَلَقَدۡ عَفَا عَنكُمۡۗ وَٱللَّهُ ذُو فَضۡلٍ عَلَى ٱلۡمُؤۡمِنِینَ ﴿١٥٢﴾
152. Allah Şi‑a ţinut făgăduinţa Sa faţă de voi, căci cu îngăduinţa Lui i‑aţi nimicit [pe duşmani] până ce v‑aţi poticnit şi v‑aţi împotrivit unii altora asupra poruncii [date] şi nu aţi mai ascultat, după ce v‑a arătat [biruinţa] pe care voi o voiaţi. Printre voi [s‑au ivit] unii care voiau această lume şi alţii care voiau Lumea de Apoi. După aceea, v‑a făcut El să daţi înapoi în faţa lor, pentru a vă încerca. Însă El v‑a iertat, căci Allah este plin de har cu dreptcredincioşii.(87)
۞ إِذۡ تُصۡعِدُونَ وَلَا تَلۡوُۥنَ عَلَىٰۤ أَحَدࣲ وَٱلرَّسُولُ یَدۡعُوكُمۡ فِیۤ أُخۡرَىٰكُمۡ فَأَثَـٰبَكُمۡ غَمَّۢا بِغَمࣲّ لِّكَیۡلَا تَحۡزَنُواْ عَلَىٰ مَا فَاتَكُمۡ وَلَا مَاۤ أَصَـٰبَكُمۡۗ وَٱللَّهُ خَبِیرُۢ بِمَا تَعۡمَلُونَ ﴿١٥٣﴾
153. [Aduceţi‑vă aminte] când fugeaţi voi urcând, fără să vă întoarceţi spre nimenea, în vreme ce în urma voastră, Trimisul vă chema [să vă întoarceţi]! Atunci v‑a răsplătit pe voi cu durere pentru durere(88), ca să nu fiţi mâhniţi pentru ceea ce aţi pierdut şi pentru ceea ce v‑a lovit. Allah este Bineştiutor [Al‑Khabir] a ceea ce faceţi voi.
ثُمَّ أَنزَلَ عَلَیۡكُم مِّنۢ بَعۡدِ ٱلۡغَمِّ أَمَنَةࣰ نُّعَاسࣰا یَغۡشَىٰ طَاۤىِٕفَةࣰ مِّنكُمۡۖ وَطَاۤىِٕفَةࣱ قَدۡ أَهَمَّتۡهُمۡ أَنفُسُهُمۡ یَظُنُّونَ بِٱللَّهِ غَیۡرَ ٱلۡحَقِّ ظَنَّ ٱلۡجَـٰهِلِیَّةِۖ یَقُولُونَ هَل لَّنَا مِنَ ٱلۡأَمۡرِ مِن شَیۡءࣲۗ قُلۡ إِنَّ ٱلۡأَمۡرَ كُلَّهُۥ لِلَّهِۗ یُخۡفُونَ فِیۤ أَنفُسِهِم مَّا لَا یُبۡدُونَ لَكَۖ یَقُولُونَ لَوۡ كَانَ لَنَا مِنَ ٱلۡأَمۡرِ شَیۡءࣱ مَّا قُتِلۡنَا هَـٰهُنَاۗ قُل لَّوۡ كُنتُمۡ فِی بُیُوتِكُمۡ لَبَرَزَ ٱلَّذِینَ كُتِبَ عَلَیۡهِمُ ٱلۡقَتۡلُ إِلَىٰ مَضَاجِعِهِمۡۖ وَلِیَبۡتَلِیَ ٱللَّهُ مَا فِی صُدُورِكُمۡ وَلِیُمَحِّصَ مَا فِی قُلُوبِكُمۡۚ وَٱللَّهُ عَلِیمُۢ بِذَاتِ ٱلصُّدُورِ ﴿١٥٤﴾
154. Apoi a pogorât El asupra voastră, după durere, o linişte, un somn, care i‑a învăluit pe o parte dintre voi, iar o altă parte a fost cuprinsă de griji, bănuind despre Allah lucruri neadevărate, întocmai cum fuseseră bănuielile celor din perioada păgânismului [Al‑Jahiliyya](89), zicând: „Avem noi o parte în treaba aceasta?” Spune: „Această treabă în întregime este a lui Allah!”. Ascundeau în sufletele lor ceea ce nu voiau să lase să ţi se arate ţie, zicând: „Dacă noi am fi avut ceva în treaba aceasta, nu am fi fost omorâţi aici”. Spune: „Dacă aţi fi fost voi în casele voastre, acelora cărora le era scrisă uciderea ar fi ieşit la locurile [morţii] lor!”. Dar [toate acestea au fost] pentru că Allah a voit să ispitească ce se afla în piepturile voastre şi să cerce ce se afla în inimile voastre. Dar Allah este Cunoscător al lăuntrului piepturilor!
إِنَّ ٱلَّذِینَ تَوَلَّوۡاْ مِنكُمۡ یَوۡمَ ٱلۡتَقَى ٱلۡجَمۡعَانِ إِنَّمَا ٱسۡتَزَلَّهُمُ ٱلشَّیۡطَـٰنُ بِبَعۡضِ مَا كَسَبُواْۖ وَلَقَدۡ عَفَا ٱللَّهُ عَنۡهُمۡۗ إِنَّ ٱللَّهَ غَفُورٌ حَلِیمࣱ ﴿١٥٥﴾
155. Pe aceia dintre voi care au întors spatele în ziua când s‑au întâlnit cele două oşti, numai Şeitan i‑a făcut să se poticnească pentru unele [fapte rele] pe care le‑au agonisit. Dar Allah i‑a iertat, căci Allah este Iertător, Blând [Ghafur, Halim].
یَـٰۤأَیُّهَا ٱلَّذِینَ ءَامَنُواْ لَا تَكُونُواْ كَٱلَّذِینَ كَفَرُواْ وَقَالُواْ لِإِخۡوَ ٰنِهِمۡ إِذَا ضَرَبُواْ فِی ٱلۡأَرۡضِ أَوۡ كَانُواْ غُزࣰّى لَّوۡ كَانُواْ عِندَنَا مَا مَاتُواْ وَمَا قُتِلُواْ لِیَجۡعَلَ ٱللَّهُ ذَ ٰلِكَ حَسۡرَةࣰ فِی قُلُوبِهِمۡۗ وَٱللَّهُ یُحۡیِۦ وَیُمِیتُۗ وَٱللَّهُ بِمَا تَعۡمَلُونَ بَصِیرࣱ ﴿١٥٦﴾
156. O, voi cei care credeţi! Nu fiţi asemeni celor care nu cred şi care spun despre fraţii lor ce bat drumurile(90) sau purced la luptă: „Dacă ar fi fost la noi, ei nu ar fi murit şi nu ar fi fost omorâţi”. Allah hotărăşte aceasta spre întristarea inimilor lor, căci Allah este Cel care dă viaţă şi moarte. Şi Allah este Cel care Vede Toate câte le faceţi [Basir].
وَلَىِٕن قُتِلۡتُمۡ فِی سَبِیلِ ٱللَّهِ أَوۡ مُتُّمۡ لَمَغۡفِرَةࣱ مِّنَ ٱللَّهِ وَرَحۡمَةٌ خَیۡرࣱ مِّمَّا یَجۡمَعُونَ ﴿١٥٧﴾
157. Iar de veţi fi omorâţi pe calea lui Allah(91) sau de veţi muri, iertarea lui Allah şi îndurarea sa sunt mai bune decât ceea ce agonisesc ei [din averi].
وَلَىِٕن مُّتُّمۡ أَوۡ قُتِلۡتُمۡ لَإِلَى ٱللَّهِ تُحۡشَرُونَ ﴿١٥٨﴾
158. Şi dacă veţi muri sau veţi fi ucişi, la Allah vă veţi aduna.
فَبِمَا رَحۡمَةࣲ مِّنَ ٱللَّهِ لِنتَ لَهُمۡۖ وَلَوۡ كُنتَ فَظًّا غَلِیظَ ٱلۡقَلۡبِ لَٱنفَضُّواْ مِنۡ حَوۡلِكَۖ فَٱعۡفُ عَنۡهُمۡ وَٱسۡتَغۡفِرۡ لَهُمۡ وَشَاوِرۡهُمۡ فِی ٱلۡأَمۡرِۖ فَإِذَا عَزَمۡتَ فَتَوَكَّلۡ عَلَى ٱللَّهِۚ إِنَّ ٱللَّهَ یُحِبُّ ٱلۡمُتَوَكِّلِینَ ﴿١٥٩﴾
159. Şi datorită îndurării lui Allah, tu, [Muhammed], ai fost aşa de blând cu ei! Iar de ai fi fost fără blândeţe şi aspru la inimă, ei ar fi fugit din preajma ta. Deci iartă‑le lor şi roagă‑te [lui Allah] pentru iertarea lor! Sfătuieşte‑te cu ei asupra treburilor, dar o dată ce ai luat o hotărâre, încrede‑te în Allah! Allah îi iubeşte cu adevărat pe cei care se încred [în El].
إِن یَنصُرۡكُمُ ٱللَّهُ فَلَا غَالِبَ لَكُمۡۖ وَإِن یَخۡذُلۡكُمۡ فَمَن ذَا ٱلَّذِی یَنصُرُكُم مِّنۢ بَعۡدِهِۦۗ وَعَلَى ٱللَّهِ فَلۡیَتَوَكَّلِ ٱلۡمُؤۡمِنُونَ ﴿١٦٠﴾
160. Dacă Allah vă face să izbândiţi, nimeni nu vă va putea birui, dar de vă va părăsi pe voi, cine este acela care ar putea să vă ajute după El? În Allah trebuie să se încreadă dreptcredincioşii!
وَمَا كَانَ لِنَبِیٍّ أَن یَغُلَّۚ وَمَن یَغۡلُلۡ یَأۡتِ بِمَا غَلَّ یَوۡمَ ٱلۡقِیَـٰمَةِۚ ثُمَّ تُوَفَّىٰ كُلُّ نَفۡسࣲ مَّا كَسَبَتۡ وَهُمۡ لَا یُظۡلَمُونَ ﴿١٦١﴾
161. Un profet nu poate să‑şi însuşească o pradă! Iar acela care şi‑o va însuşi va veni în Ziua de Apoi cu ceea ce şi‑a însuşit. Atunci fiecare suflet va primi pe de‑a‑ntregul răsplata care şi‑a agonisit‑o. Şi lor nu li se va face nedreptate.
أَفَمَنِ ٱتَّبَعَ رِضۡوَ ٰنَ ٱللَّهِ كَمَنۢ بَاۤءَ بِسَخَطࣲ مِّنَ ٱللَّهِ وَمَأۡوَىٰهُ جَهَنَّمُۖ وَبِئۡسَ ٱلۡمَصِیرُ ﴿١٦٢﴾
162. Acela care a căutat mulţumirea lui Allah să fie la fel ca acela care şi‑a atras mânia lui Allah şi [al căru‑i Sălaş] va fi Gheena? Şi ce neplăcută menire!
هُمۡ دَرَجَـٰتٌ عِندَ ٱللَّهِۗ وَٱللَّهُ بَصِیرُۢ بِمَا یَعۡمَلُونَ ﴿١٦٣﴾
163. Ei sunt [pe] trepte [diferite] la [răsplata lui] Allah şi Allah vede bine ceea ce fac ei.
لَقَدۡ مَنَّ ٱللَّهُ عَلَى ٱلۡمُؤۡمِنِینَ إِذۡ بَعَثَ فِیهِمۡ رَسُولࣰا مِّنۡ أَنفُسِهِمۡ یَتۡلُواْ عَلَیۡهِمۡ ءَایَـٰتِهِۦ وَیُزَكِّیهِمۡ وَیُعَلِّمُهُمُ ٱلۡكِتَـٰبَ وَٱلۡحِكۡمَةَ وَإِن كَانُواْ مِن قَبۡلُ لَفِی ضَلَـٰلࣲ مُّبِینٍ ﴿١٦٤﴾
164. Allah Şi‑a arătat bunăvoinţa faţă de credincioşi, trimiţându‑le un profet chiar din mijlocul lor, care să le recite versetele Sale, să‑i curăţească şi să‑i înveţe Cartea şi Înţelepciunea, chiar dacă au fost mai înainte în rătăcire învederată.
أَوَلَمَّاۤ أَصَـٰبَتۡكُم مُّصِیبَةࣱ قَدۡ أَصَبۡتُم مِّثۡلَیۡهَا قُلۡتُمۡ أَنَّىٰ هَـٰذَاۖ قُلۡ هُوَ مِنۡ عِندِ أَنفُسِكُمۡۗ إِنَّ ٱللَّهَ عَلَىٰ كُلِّ شَیۡءࣲ قَدِیرࣱ ﴿١٦٥﴾
165. Când o nenorocire v‑a lovit – dar voi aţi lovit altă dată de două ori pe‑atât!(92) – aţi zis: „De unde a venit aceasta?”. Spune‑le lor: „A venit de la voi înşivă!”. Allah are putere peste toate!
وَمَاۤ أَصَـٰبَكُمۡ یَوۡمَ ٱلۡتَقَى ٱلۡجَمۡعَانِ فَبِإِذۡنِ ٱللَّهِ وَلِیَعۡلَمَ ٱلۡمُؤۡمِنِینَ ﴿١٦٦﴾
166. Şi ceea ce a venit peste voi, în ziua când cele două oşti s‑au întâlnit(93), a fost cu voia lui Allah, pentru ca El să‑i deosebească pe credincioşi.
وَلِیَعۡلَمَ ٱلَّذِینَ نَافَقُواْۚ وَقِیلَ لَهُمۡ تَعَالَوۡاْ قَـٰتِلُواْ فِی سَبِیلِ ٱللَّهِ أَوِ ٱدۡفَعُواْۖ قَالُواْ لَوۡ نَعۡلَمُ قِتَالࣰا لَّٱتَّبَعۡنَـٰكُمۡۗ هُمۡ لِلۡكُفۡرِ یَوۡمَىِٕذٍ أَقۡرَبُ مِنۡهُمۡ لِلۡإِیمَـٰنِۚ یَقُولُونَ بِأَفۡوَ ٰهِهِم مَّا لَیۡسَ فِی قُلُوبِهِمۡۚ وَٱللَّهُ أَعۡلَمُ بِمَا یَكۡتُمُونَ ﴿١٦٧﴾
167. Şi să‑i deosebească pe aceia care numai se făţăreau. Li s‑a zis lor: „Veniţi şi luptaţi pe calea lui Allah sau îmboldiţi!”. Au răspuns ei: „De bună seamă, v‑am urma, dacă noi am şti sigur că este o luptă!” Dar ei erau atunci mai aproape de necredinţă decât de credinţă şi rosteau cu gurile lor ceea ce nu era în sufletele lor. Dar Allah ştia prea bine ceea ce ei ascundeau.
ٱلَّذِینَ قَالُواْ لِإِخۡوَ ٰنِهِمۡ وَقَعَدُواْ لَوۡ أَطَاعُونَا مَا قُتِلُواْۗ قُلۡ فَٱدۡرَءُواْ عَنۡ أَنفُسِكُمُ ٱلۡمَوۡتَ إِن كُنتُمۡ صَـٰدِقِینَ ﴿١٦٨﴾
168. Aceştia sunt cei care(94) au rămas [în căminele lor], zicând fraţilor lor: „Dacă ne‑ar fi dat ascultare, n‑ar fi fost omorâţi”. Spune‑le: „Ţineţi atunci moartea departe de voi, dacă voi spuneţi adevărul!”.
وَلَا تَحۡسَبَنَّ ٱلَّذِینَ قُتِلُواْ فِی سَبِیلِ ٱللَّهِ أَمۡوَ ٰتَۢاۚ بَلۡ أَحۡیَاۤءٌ عِندَ رَبِّهِمۡ یُرۡزَقُونَ ﴿١٦٩﴾
169. Să nu crezi că cei care au fost ucişi pe calea lui Allah [martirii] sunt morţi! Dimpotrivă, ei sunt vii la Domnul lor şi sunt bine dăruiţi [din roadele Raiului](95),
فَرِحِینَ بِمَاۤ ءَاتَىٰهُمُ ٱللَّهُ مِن فَضۡلِهِۦ وَیَسۡتَبۡشِرُونَ بِٱلَّذِینَ لَمۡ یَلۡحَقُواْ بِهِم مِّنۡ خَلۡفِهِمۡ أَلَّا خَوۡفٌ عَلَیۡهِمۡ وَلَا هُمۡ یَحۡزَنُونَ ﴿١٧٠﴾
170. Veseli de binefacerea pe care le‑a dăruit‑o Allah. Ei se bucură pentru aceia care au rămas în urma lor şi nu li s‑au alăturat încă, pentru că ei nu au a se teme şi nici nu sunt mâhniţi.
۞ یَسۡتَبۡشِرُونَ بِنِعۡمَةࣲ مِّنَ ٱللَّهِ وَفَضۡلࣲ وَأَنَّ ٱللَّهَ لَا یُضِیعُ أَجۡرَ ٱلۡمُؤۡمِنِینَ ﴿١٧١﴾
171. Ei se bucură de binefacerea lui Allah şi de harul Lui, precum şi de aceea că Allah nu lasă să se piardă răsplata credincioşilor.
ٱلَّذِینَ ٱسۡتَجَابُواْ لِلَّهِ وَٱلرَّسُولِ مِنۢ بَعۡدِ مَاۤ أَصَابَهُمُ ٱلۡقَرۡحُۚ لِلَّذِینَ أَحۡسَنُواْ مِنۡهُمۡ وَٱتَّقَوۡاْ أَجۡرٌ عَظِیمٌ ﴿١٧٢﴾
172. Aceia care au răspuns chemării lui Allah şi a Trimisului, cu toate că au fost loviţi, aceia dintre ei care au făcut bine şi au fost cu frică [de Allah] vor avea mare răsplată.
ٱلَّذِینَ قَالَ لَهُمُ ٱلنَّاسُ إِنَّ ٱلنَّاسَ قَدۡ جَمَعُواْ لَكُمۡ فَٱخۡشَوۡهُمۡ فَزَادَهُمۡ إِیمَـٰنࣰا وَقَالُواْ حَسۡبُنَا ٱللَّهُ وَنِعۡمَ ٱلۡوَكِیلُ ﴿١٧٣﴾
173. Acelora cărora lumea(96) le‑a spus: „Oamenii s‑au adunat împotriva voastră, deci temeţi‑vă de ei!”, credinţa le‑a sporit şi au zis ei: „Ne este de ajuns [ajutorul lui] Allah şi El este Cel mai bun ocrotitor al nostru!
فَٱنقَلَبُواْ بِنِعۡمَةࣲ مِّنَ ٱللَّهِ وَفَضۡلࣲ لَّمۡ یَمۡسَسۡهُمۡ سُوۤءࣱ وَٱتَّبَعُواْ رِضۡوَ ٰنَ ٱللَّهِۗ وَٱللَّهُ ذُو فَضۡلٍ عَظِیمٍ ﴿١٧٤﴾
174. Şi ei s‑au întors [după aceea] cu binefacerea lui Allah şi harul Său, fără să‑i fi atins nici un rău. Ei au căutat mulţumirea lui Allah, căci Allah este Dătător de har nemăsurat.
إِنَّمَا ذَ ٰلِكُمُ ٱلشَّیۡطَـٰنُ یُخَوِّفُ أَوۡلِیَاۤءَهُۥ فَلَا تَخَافُوهُمۡ وَخَافُونِ إِن كُنتُم مُّؤۡمِنِینَ ﴿١٧٥﴾
175. Acela este Şeitan, care vă îndeamnă să vă temeţi de părtaşii săi, dar voi nu vă temeţi de ei! Ci temeţi‑vă de Mine, dacă sunteţi credincioşi!
وَلَا یَحۡزُنكَ ٱلَّذِینَ یُسَـٰرِعُونَ فِی ٱلۡكُفۡرِۚ إِنَّهُمۡ لَن یَضُرُّواْ ٱللَّهَ شَیۡـࣰٔاۗ یُرِیدُ ٱللَّهُ أَلَّا یَجۡعَلَ لَهُمۡ حَظࣰّا فِی ٱلۡـَٔاخِرَةِۖ وَلَهُمۡ عَذَابٌ عَظِیمٌ ﴿١٧٦﴾
176. Şi să nu te mâhnească aceia care se grăbesc la necredinţă! Ei doară nu‑i pot strica întru nimic lui Allah. Allah nu voieşte să le facă lor parte în Lumea de Apoi, ci pentru ei este mare chin.
إِنَّ ٱلَّذِینَ ٱشۡتَرَوُاْ ٱلۡكُفۡرَ بِٱلۡإِیمَـٰنِ لَن یَضُرُّواْ ٱللَّهَ شَیۡـࣰٔاۖ وَلَهُمۡ عَذَابٌ أَلِیمࣱ ﴿١٧٧﴾
177. Aceia care cumpără(97) necredinţa cu credinţă, nu‑I pot strica întru nimic lui Allah, iar pentru ei va fi chin dureros.
وَلَا یَحۡسَبَنَّ ٱلَّذِینَ كَفَرُوۤاْ أَنَّمَا نُمۡلِی لَهُمۡ خَیۡرࣱ لِّأَنفُسِهِمۡۚ إِنَّمَا نُمۡلِی لَهُمۡ لِیَزۡدَادُوۤاْ إِثۡمࣰاۖ وَلَهُمۡ عَذَابࣱ مُّهِینࣱ ﴿١٧٨﴾
178. Şi să nu socotească cei care nu cred că răgazul pe care li‑l dăm va fi spre binele lor, ci Noi avem îndelungă răbdare cu ei pentru a creşte întru păcate. Iar ei vor avea parte de osândă umilitoare!
مَّا كَانَ ٱللَّهُ لِیَذَرَ ٱلۡمُؤۡمِنِینَ عَلَىٰ مَاۤ أَنتُمۡ عَلَیۡهِ حَتَّىٰ یَمِیزَ ٱلۡخَبِیثَ مِنَ ٱلطَّیِّبِۗ وَمَا كَانَ ٱللَّهُ لِیُطۡلِعَكُمۡ عَلَى ٱلۡغَیۡبِ وَلَـٰكِنَّ ٱللَّهَ یَجۡتَبِی مِن رُّسُلِهِۦ مَن یَشَاۤءُۖ فَـَٔامِنُواْ بِٱللَّهِ وَرُسُلِهِۦۚ وَإِن تُؤۡمِنُواْ وَتَتَّقُواْ فَلَكُمۡ أَجۡرٌ عَظِیمࣱ ﴿١٧٩﴾
179. Allah nu‑i va lăsa pe credincioşi în starea în care voi sunteţi, decât numai până ce‑l va despărţi pe cel rău de cel bun. Şi Allah nu vă va dezvălui vouă tainele celor nevăzute, ci Allah alege [pentru aceasta] dintre trimişii Lui pe cine voieşte El. Credeţi, aşadar, în Allah şi în trimişii Săi! Şi dacă veţi crede şi veţi fi cu frică, veţi avea parte de răsplată mare.
وَلَا یَحۡسَبَنَّ ٱلَّذِینَ یَبۡخَلُونَ بِمَاۤ ءَاتَىٰهُمُ ٱللَّهُ مِن فَضۡلِهِۦ هُوَ خَیۡرࣰا لَّهُمۖ بَلۡ هُوَ شَرࣱّ لَّهُمۡۖ سَیُطَوَّقُونَ مَا بَخِلُواْ بِهِۦ یَوۡمَ ٱلۡقِیَـٰمَةِۗ وَلِلَّهِ مِیرَ ٰثُ ٱلسَّمَـٰوَ ٰتِ وَٱلۡأَرۡضِۗ وَٱللَّهُ بِمَا تَعۡمَلُونَ خَبِیرࣱ ﴿١٨٠﴾
180. Să nu creadă aceia care sunt zgârciţi cu ceea ce Allah le‑a dăruit din harul Său că aceasta este spre binele lor! Dimpotrivă, aceasta este spre răul lor, căci cele cu care au fost zgârciţi li se vor încolăci(98) [în jurul gâturilor] în Ziua de Apoi. A lui Allah este moştenirea cerurilor şi a pământului şi Allah este Bineştiutor [Khabir] al celor pe care le împliniţi.
لَّقَدۡ سَمِعَ ٱللَّهُ قَوۡلَ ٱلَّذِینَ قَالُوۤاْ إِنَّ ٱللَّهَ فَقِیرࣱ وَنَحۡنُ أَغۡنِیَاۤءُۘ سَنَكۡتُبُ مَا قَالُواْ وَقَتۡلَهُمُ ٱلۡأَنۢبِیَاۤءَ بِغَیۡرِ حَقࣲّ وَنَقُولُ ذُوقُواْ عَذَابَ ٱلۡحَرِیقِ ﴿١٨١﴾
181. Allah a auzit vorbele acelora care au zis: „Allah este sărac, iar noi suntem bogaţi”(99). Vom scrie ceea ce au zis ei, precum şi omorârea de către ei a profeţilor pe nedrept şi Noi le vom zice: „Gustaţi chinul văpăii!”.
ذَ ٰلِكَ بِمَا قَدَّمَتۡ أَیۡدِیكُمۡ وَأَنَّ ٱللَّهَ لَیۡسَ بِظَلَّامࣲ لِّلۡعَبِیدِ ﴿١٨٢﴾
182. Aceasta pentru ceea ce au săvârşit mâinile voastre mai înainte, pentru că Allah nu este nedrept cu robii [Săi].
ٱلَّذِینَ قَالُوۤاْ إِنَّ ٱللَّهَ عَهِدَ إِلَیۡنَاۤ أَلَّا نُؤۡمِنَ لِرَسُولٍ حَتَّىٰ یَأۡتِیَنَا بِقُرۡبَانࣲ تَأۡكُلُهُ ٱلنَّارُۗ قُلۡ قَدۡ جَاۤءَكُمۡ رُسُلࣱ مِّن قَبۡلِی بِٱلۡبَیِّنَـٰتِ وَبِٱلَّذِی قُلۡتُمۡ فَلِمَ قَتَلۡتُمُوهُمۡ إِن كُنتُمۡ صَـٰدِقِینَ ﴿١٨٣﴾
183. Acelora care au zis: „Allah ne‑a poruncit să nu credem într‑un trimis până ce el nu va aduce o jertfă pe care s‑o mistuie focul” spune‑le: „V‑au venit trimişi înainte de mine cu semne învederate şi cu ceea ce aţi zis voi. De ce i‑aţi omorât, dacă sunteţi iubitori de adevăr?”
فَإِن كَذَّبُوكَ فَقَدۡ كُذِّبَ رُسُلࣱ مِّن قَبۡلِكَ جَاۤءُو بِٱلۡبَیِّنَـٰتِ وَٱلزُّبُرِ وَٱلۡكِتَـٰبِ ٱلۡمُنِیرِ ﴿١٨٤﴾
184. [O, Muhammed,] dacă ei te vor socoti mincinos, şi alţi trimişi dinaintea ta au fost socotiţi mincinoşi, [deşi] au venit cu semne desluşite, cu psalmi şi cu Cartea cea Luminoasă.
كُلُّ نَفۡسࣲ ذَاۤىِٕقَةُ ٱلۡمَوۡتِۗ وَإِنَّمَا تُوَفَّوۡنَ أُجُورَكُمۡ یَوۡمَ ٱلۡقِیَـٰمَةِۖ فَمَن زُحۡزِحَ عَنِ ٱلنَّارِ وَأُدۡخِلَ ٱلۡجَنَّةَ فَقَدۡ فَازَۗ وَمَا ٱلۡحَیَوٰةُ ٱلدُّنۡیَاۤ إِلَّا مَتَـٰعُ ٱلۡغُرُورِ ﴿١٨٥﴾
185. Fiecare suflet va gusta moartea, desigur voi veţi primi [întreaga] voastră răsplată în Ziua Învierii! Cel care va fi îndepărtat de Foc şi adus în Rai va fi izbânditor. Viaţa aceasta nu este decât plăcere amăgitoare.
۞ لَتُبۡلَوُنَّ فِیۤ أَمۡوَ ٰلِكُمۡ وَأَنفُسِكُمۡ وَلَتَسۡمَعُنَّ مِنَ ٱلَّذِینَ أُوتُواْ ٱلۡكِتَـٰبَ مِن قَبۡلِكُمۡ وَمِنَ ٱلَّذِینَ أَشۡرَكُوۤاْ أَذࣰى كَثِیرࣰاۚ وَإِن تَصۡبِرُواْ وَتَتَّقُواْ فَإِنَّ ذَ ٰلِكَ مِنۡ عَزۡمِ ٱلۡأُمُورِ ﴿١٨٦﴾
186. Veţi fi încercaţi [în privinţa] bunurilor voastre şi [în privinţa] sufletelor voastre. Veţi auzi de la cei cărora Cartea le‑a fost dăruită mai înaintea voastră şi de la idolatri multe sudălmi. Iar dacă sunteţi răbdători şi sunteţi evlavioşi [cu siguranţă] acesta este unul dintre lucrurile cele mai de preţ
وَإِذۡ أَخَذَ ٱللَّهُ مِیثَـٰقَ ٱلَّذِینَ أُوتُواْ ٱلۡكِتَـٰبَ لَتُبَیِّنُنَّهُۥ لِلنَّاسِ وَلَا تَكۡتُمُونَهُۥ فَنَبَذُوهُ وَرَاۤءَ ظُهُورِهِمۡ وَٱشۡتَرَوۡاْ بِهِۦ ثَمَنࣰا قَلِیلࣰاۖ فَبِئۡسَ مَا یَشۡتَرُونَ ﴿١٨٧﴾
187. [Aduceţi‑vă aminte că] Allah a făcut cu acei cărora le‑a fost dăruită Cartea legământul: „Faceţi‑o cunoscută oamenilor şi nu o ascundeţi!(100)”. Dar ei au aruncat‑o în spatele lor şi au vândut‑o pe un preţ de nimic.(101) Ce rău negoţ au făcut!
لَا تَحۡسَبَنَّ ٱلَّذِینَ یَفۡرَحُونَ بِمَاۤ أَتَواْ وَّیُحِبُّونَ أَن یُحۡمَدُواْ بِمَا لَمۡ یَفۡعَلُواْ فَلَا تَحۡسَبَنَّهُم بِمَفَازَةࣲ مِّنَ ٱلۡعَذَابِۖ وَلَهُمۡ عَذَابٌ أَلِیمࣱ ﴿١٨٨﴾
188. Nu‑ţi închipui că cei care se bucură de ceea ce au făcut şi cei cărora le place să fie lăudaţi pentru ceea ce nu au făcut şi nu‑ţi închipui că ei vor birui chinul, căci lor le va fi chinul teribil.
وَلِلَّهِ مُلۡكُ ٱلسَّمَـٰوَ ٰتِ وَٱلۡأَرۡضِۗ وَٱللَّهُ عَلَىٰ كُلِّ شَیۡءࣲ قَدِیرٌ ﴿١٨٩﴾
189. A lui Allah este împărăţia cerurilor şi a pământului şi El este cu putere peste toate.
إِنَّ فِی خَلۡقِ ٱلسَّمَـٰوَ ٰتِ وَٱلۡأَرۡضِ وَٱخۡتِلَـٰفِ ٱلَّیۡلِ وَٱلنَّهَارِ لَـَٔایَـٰتࣲ لِّأُوْلِی ٱلۡأَلۡبَـٰبِ ﴿١٩٠﴾
190. În crearea cerurilor şi a pământului şi în schimbarea nopţii şi a zilei sunt semne pentru cei dăruiţi cu minte,
ٱلَّذِینَ یَذۡكُرُونَ ٱللَّهَ قِیَـٰمࣰا وَقُعُودࣰا وَعَلَىٰ جُنُوبِهِمۡ وَیَتَفَكَّرُونَ فِی خَلۡقِ ٱلسَّمَـٰوَ ٰتِ وَٱلۡأَرۡضِ رَبَّنَا مَا خَلَقۡتَ هَـٰذَا بَـٰطِلࣰا سُبۡحَـٰنَكَ فَقِنَا عَذَابَ ٱلنَّارِ ﴿١٩١﴾
191. Care îl pomenesc pe Allah, stând [în picioare], şezând [jos] sau pe o parte(102) şi cugetă la facerea cerurilor şi a pământului, [zicând]: „Doamne, n‑ai făcut acestea în deşert! Slavă Ţie! Apără‑ne pe noi de chinul Focului!”
رَبَّنَاۤ إِنَّكَ مَن تُدۡخِلِ ٱلنَّارَ فَقَدۡ أَخۡزَیۡتَهُۥۖ وَمَا لِلظَّـٰلِمِینَ مِنۡ أَنصَارࣲ ﴿١٩٢﴾
192. „Doamne! Pe acela pe care îl faci să intre în Foc, Tu îl acoperi de ruşine, iar pentru cei nelegiuiţi nu este cine să‑i ajute!
رَّبَّنَاۤ إِنَّنَا سَمِعۡنَا مُنَادِیࣰا یُنَادِی لِلۡإِیمَـٰنِ أَنۡ ءَامِنُواْ بِرَبِّكُمۡ فَـَٔامَنَّاۚ رَبَّنَا فَٱغۡفِرۡ لَنَا ذُنُوبَنَا وَكَفِّرۡ عَنَّا سَیِّـَٔاتِنَا وَتَوَفَّنَا مَعَ ٱلۡأَبۡرَارِ ﴿١٩٣﴾
193. Doamne! Noi am auzit un vestitor(103) chemând la credinţă: „Credeţi în Domnul vostru!” Şi am crezut. Doamne, iartă‑ne nouă păcatele noastre, şterge faptele noastre rele şi ia‑ne sufletele împreună cu cei evlavioşi!
رَبَّنَا وَءَاتِنَا مَا وَعَدتَّنَا عَلَىٰ رُسُلِكَ وَلَا تُخۡزِنَا یَوۡمَ ٱلۡقِیَـٰمَةِۖ إِنَّكَ لَا تُخۡلِفُ ٱلۡمِیعَادَ ﴿١٩٤﴾
194. Doamne! Dă‑ne nouă ceea ce ne‑ai făgăduit prin trimişii Tăi şi nu ne acoperi pe noi de ruşine în Ziua Învierii, căci Tu nu‑Ţi calci făgăduinţa!”
فَٱسۡتَجَابَ لَهُمۡ رَبُّهُمۡ أَنِّی لَاۤ أُضِیعُ عَمَلَ عَـٰمِلࣲ مِّنكُم مِّن ذَكَرٍ أَوۡ أُنثَىٰۖ بَعۡضُكُم مِّنۢ بَعۡضࣲۖ فَٱلَّذِینَ هَاجَرُواْ وَأُخۡرِجُواْ مِن دِیَـٰرِهِمۡ وَأُوذُواْ فِی سَبِیلِی وَقَـٰتَلُواْ وَقُتِلُواْ لَأُكَفِّرَنَّ عَنۡهُمۡ سَیِّـَٔاتِهِمۡ وَلَأُدۡخِلَنَّهُمۡ جَنَّـٰتࣲ تَجۡرِی مِن تَحۡتِهَا ٱلۡأَنۡهَـٰرُ ثَوَابࣰا مِّنۡ عِندِ ٱللَّهِۚ وَٱللَّهُ عِندَهُۥ حُسۡنُ ٱلثَّوَابِ ﴿١٩٥﴾
195. Domnul lor le‑a răspuns: „Eu nu las să se piardă nici o faptă plinită de vreunul dintre voi, bărbat sau muiere, deopotrivă unul cu altul! Iar pe cei care au pribegit, care au fost alungaţi din căminele lor, care au fost prigoniţi pe calea Mea, care au luptat şi au fost omorâţi voi să‑i ispăşesc de faptele lor rele şi să‑i fac să intre în Grădini pe sub care curg pâraie, drept răsplată din partea lui Allah”. La Allah se află bună răsplată!
لَا یَغُرَّنَّكَ تَقَلُّبُ ٱلَّذِینَ كَفَرُواْ فِی ٱلۡبِلَـٰدِ ﴿١٩٦﴾
196. Să nu te înşele peregrinatul prin ţări al celor care nu sunt credincioşi!(104)
مَتَـٰعࣱ قَلِیلࣱ ثُمَّ مَأۡوَىٰهُمۡ جَهَنَّمُۖ وَبِئۡسَ ٱلۡمِهَادُ ﴿١٩٧﴾
197. Puţină plăcere [în lumea aceasta] şi apoi refugiul lor este Gheena! Şi ce pat rău este acesta!
لَـٰكِنِ ٱلَّذِینَ ٱتَّقَوۡاْ رَبَّهُمۡ لَهُمۡ جَنَّـٰتࣱ تَجۡرِی مِن تَحۡتِهَا ٱلۡأَنۡهَـٰرُ خَـٰلِدِینَ فِیهَا نُزُلࣰا مِّنۡ عِندِ ٱللَّهِۗ وَمَا عِندَ ٱللَّهِ خَیۡرࣱ لِّلۡأَبۡرَارِ ﴿١٩٨﴾
198. Cât despre aceia care au frică de Domnul lor, ei vor avea Grădini pe sub care curg pâraie, în care vor sălăşlui veşnic: loc de primire de la Allah. Şi, ceea ce este la Allah, este mai bun pentru cei pioşi!(105)
وَإِنَّ مِنۡ أَهۡلِ ٱلۡكِتَـٰبِ لَمَن یُؤۡمِنُ بِٱللَّهِ وَمَاۤ أُنزِلَ إِلَیۡكُمۡ وَمَاۤ أُنزِلَ إِلَیۡهِمۡ خَـٰشِعِینَ لِلَّهِ لَا یَشۡتَرُونَ بِـَٔایَـٰتِ ٱللَّهِ ثَمَنࣰا قَلِیلًاۚ أُوْلَـٰۤىِٕكَ لَهُمۡ أَجۡرُهُمۡ عِندَ رَبِّهِمۡۗ إِنَّ ٱللَّهَ سَرِیعُ ٱلۡحِسَابِ ﴿١٩٩﴾
199. Printre oamenii Scripturii sunt unii care cred în Allah, în ceea ce vi s‑a trimis vouă şi ceea ce li s‑a trimis lor, smeriţi înaintea lui Allah, care nu vând versetele lui Allah pe un preţ de nimic. Aceia vor avea răsplată de la Domnul lor, căci Allah este grabnic la socoteală!