تِلۡكَ ءَایَـٰتُ ٱلۡكِتَـٰبِ ٱلۡحَكِیمِ ﴿٢﴾
2. Acestea sunt versetele Cărţii celei pline de înţelepciune.
هُدࣰى وَرَحۡمَةࣰ لِّلۡمُحۡسِنِینَ ﴿٣﴾
3. [În ele sunt] călăuzire şi îndurare pentru cei care fac bine,
ٱلَّذِینَ یُقِیمُونَ ٱلصَّلَوٰةَ وَیُؤۡتُونَ ٱلزَّكَوٰةَ وَهُم بِٱلۡـَٔاخِرَةِ هُمۡ یُوقِنُونَ ﴿٤﴾
4. Care împlinesc Rugăciunea [As‑Salat], achită Dania [Az‑Zakat] şi care cred în Viaţa de Apoi.
أُوْلَـٰۤىِٕكَ عَلَىٰ هُدࣰى مِّن رَّبِّهِمۡۖ وَأُوْلَـٰۤىِٕكَ هُمُ ٱلۡمُفۡلِحُونَ ﴿٥﴾
5. Aceştia au bună călăuzire de la Domnul lor şi aceştia vor fi cei care vor izbândi.(3)
وَمِنَ ٱلنَّاسِ مَن یَشۡتَرِی لَهۡوَ ٱلۡحَدِیثِ لِیُضِلَّ عَن سَبِیلِ ٱللَّهِ بِغَیۡرِ عِلۡمࣲ وَیَتَّخِذَهَا هُزُوًاۚ أُوْلَـٰۤىِٕكَ لَهُمۡ عَذَابࣱ مُّهِینࣱ ﴿٦﴾
6. Dar printre oameni sunt şi [unii](4) care cumpără(5) poveştile deşarte pentru a rătăci cu ele de la calea lui Allah,(6) f ără d e ş tiinţă, ş i p entru a o l ua î n d erâdere(7). Aceia vor avea parte de osândă înjositoare.
وَإِذَا تُتۡلَىٰ عَلَیۡهِ ءَایَـٰتُنَا وَلَّىٰ مُسۡتَكۡبِرࣰا كَأَن لَّمۡ یَسۡمَعۡهَا كَأَنَّ فِیۤ أُذُنَیۡهِ وَقۡرࣰاۖ فَبَشِّرۡهُ بِعَذَابٍ أَلِیمٍ ﴿٧﴾
7. Iar atunci când i se recită lui versetele Noastre, el se întoarce de la ele semeţ, de parcă nici nu le‑ar auzi, ca şi când ar avea în urechile sale o greutate(8). Vesteşte‑i lui un chin dureros!
إِنَّ ٱلَّذِینَ ءَامَنُواْ وَعَمِلُواْ ٱلصَّـٰلِحَـٰتِ لَهُمۡ جَنَّـٰتُ ٱلنَّعِیمِ ﴿٨﴾
8. Aceia, însă, care cred şi săvârşesc fapte bune vor avea parte de grădinile fericirii,
خَـٰلِدِینَ فِیهَاۖ وَعۡدَ ٱللَّهِ حَقࣰّاۚ وَهُوَ ٱلۡعَزِیزُ ٱلۡحَكِیمُ ﴿٩﴾
9. Şi veşnic vor rămâne în ele. Făgăduinţa lui Allah este adevărată, iar El este Puternic [şi] Înţelept [Al‑’Aziz, Al‑Hakim].
خَلَقَ ٱلسَّمَـٰوَ ٰتِ بِغَیۡرِ عَمَدࣲ تَرَوۡنَهَاۖ وَأَلۡقَىٰ فِی ٱلۡأَرۡضِ رَوَ ٰسِیَ أَن تَمِیدَ بِكُمۡ وَبَثَّ فِیهَا مِن كُلِّ دَاۤبَّةࣲۚ وَأَنزَلۡنَا مِنَ ٱلسَّمَاۤءِ مَاۤءࣰ فَأَنۢبَتۡنَا فِیهَا مِن كُلِّ زَوۡجࣲ كَرِیمٍ ﴿١٠﴾
10. El a creat cerurile fără stâlpi pe care voi să‑i puteţi vedea şi a aruncat [înfigând] în pământ munţi trainici, pentru ca el să nu se clatine cu voi şi a risipit pe el tot felul de vietăţi. Şi am coborât Noi din cer ploaia şi am făcut să crească pe el perechi de plante folositoare de tot felul.
هَـٰذَا خَلۡقُ ٱللَّهِ فَأَرُونِی مَاذَا خَلَقَ ٱلَّذِینَ مِن دُونِهِۦۚ بَلِ ٱلظَّـٰلِمُونَ فِی ضَلَـٰلࣲ مُّبِینࣲ ﴿١١﴾
11. „Aceasta(9) este înfăptuirea lui Allah! Arătaţi‑mi mie ce au creat aceia pe care [i‑aţi luat] în locul Lui!(10)” Însă cei nelegiuiţi sunt în rătăcire învederată.
وَلَقَدۡ ءَاتَیۡنَا لُقۡمَـٰنَ ٱلۡحِكۡمَةَ أَنِ ٱشۡكُرۡ لِلَّهِۚ وَمَن یَشۡكُرۡ فَإِنَّمَا یَشۡكُرُ لِنَفۡسِهِۦۖ وَمَن كَفَرَ فَإِنَّ ٱللَّهَ غَنِیٌّ حَمِیدࣱ ﴿١٢﴾
12. Noi i‑am dat lui Luqman înţelepciunea, [zicând]: „Adu‑I mulţumiri lui Allah(11), căci cel care aduce mulţumire nu aduce mulţumire decât pentru sine(12), pe când cel care este nemulţumitor [să ştie că] Allah cu adevărat nu are nevoie de nimic(13) şi El este Vrednic de Laudă [Hamid].
وَإِذۡ قَالَ لُقۡمَـٰنُ لِٱبۡنِهِۦ وَهُوَ یَعِظُهُۥ یَـٰبُنَیَّ لَا تُشۡرِكۡ بِٱللَّهِۖ إِنَّ ٱلشِّرۡكَ لَظُلۡمٌ عَظِیمࣱ ﴿١٣﴾
13. Şi i‑a zis Luqman fiului său, sfătuindu‑l pe el: „O, fiule! Nu‑I face lui Allah asociat, căci facerea de părtaşi este fărădelege mare!”
وَوَصَّیۡنَا ٱلۡإِنسَـٰنَ بِوَ ٰلِدَیۡهِ حَمَلَتۡهُ أُمُّهُۥ وَهۡنًا عَلَىٰ وَهۡنࣲ وَفِصَـٰلُهُۥ فِی عَامَیۡنِ أَنِ ٱشۡكُرۡ لِی وَلِوَ ٰلِدَیۡكَ إِلَیَّ ٱلۡمَصِیرُ ﴿١٤﴾
14. Noi l‑am povăţuit pe om [să facă bine] părinţilor săi, mama lui l‑a purtat, [suportând pentru el] slăbiciune după slăbiciune, iar înţărcarea lui a fost după doi ani, [aşadar]: „Adu mulţumire Mie şi părinţilor tăi, căci la Mine este întoarcerea!
وَإِن جَـٰهَدَاكَ عَلَىٰۤ أَن تُشۡرِكَ بِی مَا لَیۡسَ لَكَ بِهِۦ عِلۡمࣱ فَلَا تُطِعۡهُمَاۖ وَصَاحِبۡهُمَا فِی ٱلدُّنۡیَا مَعۡرُوفࣰاۖ وَٱتَّبِعۡ سَبِیلَ مَنۡ أَنَابَ إِلَیَّۚ ثُمَّ إِلَیَّ مَرۡجِعُكُمۡ فَأُنَبِّئُكُم بِمَا كُنتُمۡ تَعۡمَلُونَ ﴿١٥﴾
15. Dar dacă se străduiesc pentru ca tu să‑Mi faci ca asociat altceva, despre care tu nu ai cunoştinţă(14), atunci nu te supune lor! Rămâi împreună cu ei în această lume, cu dreptate, dar urmează calea acelora care se întorc către Mine(15), căci apoi la Mine este întoarcerea şi Eu vă voi vesti ceea ce aţi făcut!”
یَـٰبُنَیَّ إِنَّهَاۤ إِن تَكُ مِثۡقَالَ حَبَّةࣲ مِّنۡ خَرۡدَلࣲ فَتَكُن فِی صَخۡرَةٍ أَوۡ فِی ٱلسَّمَـٰوَ ٰتِ أَوۡ فِی ٱلۡأَرۡضِ یَأۡتِ بِهَا ٱللَّهُۚ إِنَّ ٱللَّهَ لَطِیفٌ خَبِیرࣱ ﴿١٦﴾
16. „O, fiul Meu! De ar fi [ceva](16) de greutatea numai a unui bob de muştar(17) şi s‑ar afla ascuns într‑o stâncă, în ceruri sau în pământ(18), Allah îl va scoate la iveală(19), iar Allah este Binevoitor [şi] Bineştiutor [Latif, Khabir]!
یَـٰبُنَیَّ أَقِمِ ٱلصَّلَوٰةَ وَأۡمُرۡ بِٱلۡمَعۡرُوفِ وَٱنۡهَ عَنِ ٱلۡمُنكَرِ وَٱصۡبِرۡ عَلَىٰ مَاۤ أَصَابَكَۖ إِنَّ ذَ ٰلِكَ مِنۡ عَزۡمِ ٱلۡأُمُورِ ﴿١٧﴾
17. O, fiul Meu! Împlineşte Rugăciunea [As‑Salat], porunceşte fapta bună, opreşte de la ceea ce este urât şi rabdă ceea ce vine asupra ta(20), căci aceasta este dintre lucrurile hotărâte [de Allah]!
وَلَا تُصَعِّرۡ خَدَّكَ لِلنَّاسِ وَلَا تَمۡشِ فِی ٱلۡأَرۡضِ مَرَحًاۖ إِنَّ ٱللَّهَ لَا یُحِبُّ كُلَّ مُخۡتَالࣲ فَخُورࣲ ﴿١٨﴾
18. Nu te întoarce de la oameni şi nu păşi pe pământ cu semeţie, căci Allah nu‑l iubeşte pe cel trufaş şi mândru!
وَٱقۡصِدۡ فِی مَشۡیِكَ وَٱغۡضُضۡ مِن صَوۡتِكَۚ إِنَّ أَنكَرَ ٱلۡأَصۡوَ ٰتِ لَصَوۡتُ ٱلۡحَمِیرِ ﴿١٩﴾
19. Fii cumpătat în mersul tău şi scoboară glasul tău, căci cel mai urât dintre toate este glasul măgarului!”
أَلَمۡ تَرَوۡاْ أَنَّ ٱللَّهَ سَخَّرَ لَكُم مَّا فِی ٱلسَّمَـٰوَ ٰتِ وَمَا فِی ٱلۡأَرۡضِ وَأَسۡبَغَ عَلَیۡكُمۡ نِعَمَهُۥ ظَـٰهِرَةࣰ وَبَاطِنَةࣰۗ وَمِنَ ٱلنَّاسِ مَن یُجَـٰدِلُ فِی ٱللَّهِ بِغَیۡرِ عِلۡمࣲ وَلَا هُدࣰى وَلَا كِتَـٰبࣲ مُّنِیرࣲ ﴿٢٠﴾
20. Oare nu vedeţi voi că Allah v‑a supus vouă câte sunt în ceruri şi câte sunt pe pământ şi v‑a copleşit pe voi cu binefacerile Sale – atât cele văzute cât şi cele ascunse? Şi sunt unii dintre oameni care discută despre Allah(21)! fără de ştiinţă(22), fără călăuzire şi fără carte care să‑i lumineze(23)!
وَإِذَا قِیلَ لَهُمُ ٱتَّبِعُواْ مَاۤ أَنزَلَ ٱللَّهُ قَالُواْ بَلۡ نَتَّبِعُ مَا وَجَدۡنَا عَلَیۡهِ ءَابَاۤءَنَاۤۚ أَوَلَوۡ كَانَ ٱلشَّیۡطَـٰنُ یَدۡعُوهُمۡ إِلَىٰ عَذَابِ ٱلسَّعِیرِ ﴿٢١﴾
21. Şi când li se zice lor(24): „Urmaţi ceea ce a trimis Allah!”, atunci zic ei: „Ba noi urmăm cele cu care i‑am găsit pe părinţii noştri!”(25) Chiar dacă‑i cheamă Şeitan la pedeapsa văpăii?!
۞ وَمَن یُسۡلِمۡ وَجۡهَهُۥۤ إِلَى ٱللَّهِ وَهُوَ مُحۡسِنࣱ فَقَدِ ٱسۡتَمۡسَكَ بِٱلۡعُرۡوَةِ ٱلۡوُثۡقَىٰۗ وَإِلَى ٱللَّهِ عَـٰقِبَةُ ٱلۡأُمُورِ ﴿٢٢﴾
22. Acela care supune faţa sa lui Allah şi este binefăcător, acela s‑a prins de toarta cea mai trainică. La Allah se află sfârşitul [tuturor] lucrurilor(26).
وَمَن كَفَرَ فَلَا یَحۡزُنكَ كُفۡرُهُۥۤۚ إِلَیۡنَا مَرۡجِعُهُمۡ فَنُنَبِّئُهُم بِمَا عَمِلُوۤاْۚ إِنَّ ٱللَّهَ عَلِیمُۢ بِذَاتِ ٱلصُّدُورِ ﴿٢٣﴾
23. Iar acela care nu crede, să nu te întristeze necredinţa lui! La Noi este întoarcerea lor şi [atunci] Noi le vom vesti ceea ce au făcut ei. Allah este Bineştiutor al celor ascunse în piepturi.
نُمَتِّعُهُمۡ قَلِیلࣰا ثُمَّ نَضۡطَرُّهُمۡ إِلَىٰ عَذَابٍ غَلِیظࣲ ﴿٢٤﴾
24. Le dăm lor bucuria numai pentru puţin [timp], apoi îi vom sili pe ei la chin aspru(27).
وَلَىِٕن سَأَلۡتَهُم مَّنۡ خَلَقَ ٱلسَّمَـٰوَ ٰتِ وَٱلۡأَرۡضَ لَیَقُولُنَّ ٱللَّهُۚ قُلِ ٱلۡحَمۡدُ لِلَّهِۚ بَلۡ أَكۡثَرُهُمۡ لَا یَعۡلَمُونَ ﴿٢٥﴾
25. Însă dacă îi întrebi: „Cine a creat cerurile şi pământul?”, ei vor răspunde: „Allah!” Spune: „Slavă lui Allah!” Dar cei mai mulţi dintre ei nu ştiu.
لِلَّهِ مَا فِی ٱلسَّمَـٰوَ ٰتِ وَٱلۡأَرۡضِۚ إِنَّ ٱللَّهَ هُوَ ٱلۡغَنِیُّ ٱلۡحَمِیدُ ﴿٢٦﴾
26. Ale lui Allah sunt cele din ceruri şi de pre pământ. Allah este Deajuns pentru Sine(28) [şi] Vrednic de Laudă [Al‑Ghaniyy, Al‑Hamid]!
وَلَوۡ أَنَّمَا فِی ٱلۡأَرۡضِ مِن شَجَرَةٍ أَقۡلَـٰمࣱ وَٱلۡبَحۡرُ یَمُدُّهُۥ مِنۢ بَعۡدِهِۦ سَبۡعَةُ أَبۡحُرࣲ مَّا نَفِدَتۡ كَلِمَـٰتُ ٱللَّهِۚ إِنَّ ٱللَّهَ عَزِیزٌ حَكِیمࣱ ﴿٢٧﴾
27. Şi de s‑ar schimba în calemuri(29) toţi copacii de pe pământ şi de s‑ar vărsa în mare şapte(30) mări [de cerneală], cuvintele lui Allah(31) tot nu s‑ar termina. Allah este Puternic [şi] Înţelept [‘Aziz, Hakim].
مَّا خَلۡقُكُمۡ وَلَا بَعۡثُكُمۡ إِلَّا كَنَفۡسࣲ وَ ٰحِدَةٍۚ إِنَّ ٱللَّهَ سَمِیعُۢ بَصِیرٌ ﴿٢٨﴾
28. Crearea voastră şi învierea voastră nu sunt [pentru Allah] decât [la fel de uşoare] ca pentru un singur suflet! Allah este Cel care Aude Totul [şi] Cel care Vede [Samih, Basir]!
أَلَمۡ تَرَ أَنَّ ٱللَّهَ یُولِجُ ٱلَّیۡلَ فِی ٱلنَّهَارِ وَیُولِجُ ٱلنَّهَارَ فِی ٱلَّیۡلِ وَسَخَّرَ ٱلشَّمۡسَ وَٱلۡقَمَرَۖ كُلࣱّ یَجۡرِیۤ إِلَىٰۤ أَجَلࣲ مُّسَمࣰّى وَأَنَّ ٱللَّهَ بِمَا تَعۡمَلُونَ خَبِیرࣱ ﴿٢٩﴾
29. Oare nu vezi că Allah face să intre noaptea în zi şi face să intre ziua în noapte(32) şi că El a supus Soarele şi Luna, fiecare alergând până la un termen hotărât(33), şi că Allah este Bineştiutor a ceea ce faceţi voi?
ذَ ٰلِكَ بِأَنَّ ٱللَّهَ هُوَ ٱلۡحَقُّ وَأَنَّ مَا یَدۡعُونَ مِن دُونِهِ ٱلۡبَـٰطِلُ وَأَنَّ ٱللَّهَ هُوَ ٱلۡعَلِیُّ ٱلۡكَبِیرُ ﴿٣٠﴾
30. Aceasta(34) pentru că Allah este Adevărul, iar ceea ce cheamă ei în locul Lui sunt vorbe deşarte şi pentru că Allah este Cel Înalt [şi] Cel Mare [Al‑’Aliyy, Al‑Kabir].
أَلَمۡ تَرَ أَنَّ ٱلۡفُلۡكَ تَجۡرِی فِی ٱلۡبَحۡرِ بِنِعۡمَتِ ٱللَّهِ لِیُرِیَكُم مِّنۡ ءَایَـٰتِهِۦۤۚ إِنَّ فِی ذَ ٰلِكَ لَـَٔایَـٰتࣲ لِّكُلِّ صَبَّارࣲ شَكُورࣲ ﴿٣١﴾
31. Oare nu vezi că din harul lui Allah corăbiile plutesc pe mare, spre a vă arăta vouă din semnele Sale? Şi întru aceasta sunt semne pentru oricine este răbdător şi mulţumitor.
وَإِذَا غَشِیَهُم مَّوۡجࣱ كَٱلظُّلَلِ دَعَوُاْ ٱللَّهَ مُخۡلِصِینَ لَهُ ٱلدِّینَ فَلَمَّا نَجَّىٰهُمۡ إِلَى ٱلۡبَرِّ فَمِنۡهُم مُّقۡتَصِدࣱۚ وَمَا یَجۡحَدُ بِـَٔایَـٰتِنَاۤ إِلَّا كُلُّ خَتَّارࣲ كَفُورࣲ ﴿٣٢﴾
32. Şi dacă‑i învăluie pe ei valurile, asemenea umbrelor(35), atunci Îl cheamă ei numai pe Allah, cu credinţă faţă de religia Lui, iar după ce‑i izbăveşte pe ei, [aducându‑i] pe uscat, atunci unii dintre ei sunt şovăitori şi nimeni nu tăgăduieşte semnele Noastre, afară numai de cel viclean şi de cel nemulţumitor.
یَـٰۤأَیُّهَا ٱلنَّاسُ ٱتَّقُواْ رَبَّكُمۡ وَٱخۡشَوۡاْ یَوۡمࣰا لَّا یَجۡزِی وَالِدٌ عَن وَلَدِهِۦ وَلَا مَوۡلُودٌ هُوَ جَازٍ عَن وَالِدِهِۦ شَیۡـًٔاۚ إِنَّ وَعۡدَ ٱللَّهِ حَقࣱّۖ فَلَا تَغُرَّنَّكُمُ ٱلۡحَیَوٰةُ ٱلدُّنۡیَا وَلَا یَغُرَّنَّكُم بِٱللَّهِ ٱلۡغَرُورُ ﴿٣٣﴾
33. O, voi oameni, fiţi cu frică faţă de Domnul vostru şi temeţi‑vă de o Zi în care nici un părinte nu‑i va putea fi fiului său de ajutor şi nici un fiu nu‑i va fi de ajutor părintelui său! Făgăduinţa lui Allah este Adevăr. Şi să nu vă înşele pe voi viaţa lumească şi să nu vă înşele pe voi cel amăgitor în privinţa lui Allah!(36)
إِنَّ ٱللَّهَ عِندَهُۥ عِلۡمُ ٱلسَّاعَةِ وَیُنَزِّلُ ٱلۡغَیۡثَ وَیَعۡلَمُ مَا فِی ٱلۡأَرۡحَامِۖ وَمَا تَدۡرِی نَفۡسࣱ مَّاذَا تَكۡسِبُ غَدࣰاۖ وَمَا تَدۡرِی نَفۡسُۢ بِأَیِّ أَرۡضࣲ تَمُوتُۚ إِنَّ ٱللَّهَ عَلِیمٌ خَبِیرُۢ ﴿٣٤﴾
34. Numai la Allah se află cunoaşterea Ceasului(37). El face să coboare ploaia îmbelşugată şi El ştie ce se află în pântece(38). Nici un suflet nu ştie ce va dobândi mâine(39) şi nici un suflet nu ştie în care [loc de pe] pământ va muri. Allah este Atoateştiutor [şi] Bineştiutor [‘Alim, Khabir].