تَنزِیلُ ٱلۡكِتَـٰبِ لَا رَیۡبَ فِیهِ مِن رَّبِّ ٱلۡعَـٰلَمِینَ ﴿٢﴾
2. Revelarea acestei Cărţi este, fără îndoială, de la Stăpânul lumilor.
أَمۡ یَقُولُونَ ٱفۡتَرَىٰهُۚ بَلۡ هُوَ ٱلۡحَقُّ مِن رَّبِّكَ لِتُنذِرَ قَوۡمࣰا مَّاۤ أَتَىٰهُم مِّن نَّذِیرࣲ مِّن قَبۡلِكَ لَعَلَّهُمۡ یَهۡتَدُونَ ﴿٣﴾
3. Zic ei: „El a plăsmuit‑o!” Dimpotrivă, ea este Adevărul de la Domnul tău, pentru ca tu să previi un neam, căruia nu i‑a venit nici un prevenitor mai înainte de tine.(3) Poate că ei se vor lăsa călăuziţi!
ٱللَّهُ ٱلَّذِی خَلَقَ ٱلسَّمَـٰوَ ٰتِ وَٱلۡأَرۡضَ وَمَا بَیۡنَهُمَا فِی سِتَّةِ أَیَّامࣲ ثُمَّ ٱسۡتَوَىٰ عَلَى ٱلۡعَرۡشِۖ مَا لَكُم مِّن دُونِهِۦ مِن وَلِیࣲّ وَلَا شَفِیعٍۚ أَفَلَا تَتَذَكَّرُونَ ﴿٤﴾
4. Allah este Cel care a creat cerurile şi pământul, precum şi ceea ce se află între ele, în şase zile, şi apoi S‑a aşezat pe Tron(4). Voi nu aveţi în afara Lui ocrotitor şi nici mijlocitor. Oare voi nu vreţi să luaţi aminte?
یُدَبِّرُ ٱلۡأَمۡرَ مِنَ ٱلسَّمَاۤءِ إِلَى ٱلۡأَرۡضِ ثُمَّ یَعۡرُجُ إِلَیۡهِ فِی یَوۡمࣲ كَانَ مِقۡدَارُهُۥۤ أَلۡفَ سَنَةࣲ مِّمَّا تَعُدُّونَ ﴿٥﴾
5. El cârmuieşte toate lucrurile din cer şi de pre pământ. Apoi vor urca ele la El într‑o zi a cărei măsură este de o mie de ani, după cum număraţi voi.
ذَ ٰلِكَ عَـٰلِمُ ٱلۡغَیۡبِ وَٱلشَّهَـٰدَةِ ٱلۡعَزِیزُ ٱلرَّحِیمُ ﴿٦﴾
6. Acesta(5) este Ştiutorul lumii celor nevăzute şi a celor văzute, Atotputernic [şi] Îndurător [Al‑’Aziz, Ar‑Rahim],
ٱلَّذِیۤ أَحۡسَنَ كُلَّ شَیۡءٍ خَلَقَهُۥۖ وَبَدَأَ خَلۡقَ ٱلۡإِنسَـٰنِ مِن طِینࣲ ﴿٧﴾
7. Care a făcut desăvârşit tot ceea ce a creat. Aşadar, [El] a creat omul din lut(6), la început,
ثُمَّ جَعَلَ نَسۡلَهُۥ مِن سُلَـٰلَةࣲ مِّن مَّاۤءࣲ مَّهِینࣲ ﴿٨﴾
8. Apoi i‑a făcut pe urmaşii lui dintr‑o apă anume dispreţuiţă [sperma].
ثُمَّ سَوَّىٰهُ وَنَفَخَ فِیهِ مِن رُّوحِهِۦۖ وَجَعَلَ لَكُمُ ٱلسَّمۡعَ وَٱلۡأَبۡصَـٰرَ وَٱلۡأَفۡـِٔدَةَۚ قَلِیلࣰا مَّا تَشۡكُرُونَ ﴿٩﴾
9. Apoi l‑a plăsmuit pe el(7) şi a suflat în el duhul Său(8). Şi v‑a dat vouă auzul, ochii şi inimile.(9) Însă voi îi aduceţi atât de puţin mulţumire!
وَقَالُوۤاْ أَءِذَا ضَلَلۡنَا فِی ٱلۡأَرۡضِ أَءِنَّا لَفِی خَلۡقࣲ جَدِیدِۭۚ بَلۡ هُم بِلِقَاۤءِ رَبِّهِمۡ كَـٰفِرُونَ ﴿١٠﴾
10. Şi zic ei(10): „Oare când noi ne vom pierde în pământ, vom mai fi noi făcuţi din nou?” [Desigur], dar ei nu cred în întâlnirea cu Domnul lor(11).
۞ قُلۡ یَتَوَفَّىٰكُم مَّلَكُ ٱلۡمَوۡتِ ٱلَّذِی وُكِّلَ بِكُمۡ ثُمَّ إِلَىٰ رَبِّكُمۡ تُرۡجَعُونَ ﴿١١﴾
11. Spune: „Vă va lua îngerul morţii căruia i‑au fost încredinţate sufletele voastre, dar apoi veţi fi aduşi înapoi(12) la Domnul vostru”.
وَلَوۡ تَرَىٰۤ إِذِ ٱلۡمُجۡرِمُونَ نَاكِسُواْ رُءُوسِهِمۡ عِندَ رَبِّهِمۡ رَبَّنَاۤ أَبۡصَرۡنَا وَسَمِعۡنَا فَٱرۡجِعۡنَا نَعۡمَلۡ صَـٰلِحًا إِنَّا مُوقِنُونَ ﴿١٢﴾
12. Şi de i‑ai vedea tu pe nelegiuiţi atunci cu capetele plecate înaintea Domnului lor, zicând: „Doamne, noi am văzut şi am auzit. Lasă‑ne pe noi să ne întoarcem(13), ca să săvârşim fapte bune, căci noi credem acum cu tărie(14)!”
وَلَوۡ شِئۡنَا لَـَٔاتَیۡنَا كُلَّ نَفۡسٍ هُدَىٰهَا وَلَـٰكِنۡ حَقَّ ٱلۡقَوۡلُ مِنِّی لَأَمۡلَأَنَّ جَهَنَّمَ مِنَ ٱلۡجِنَّةِ وَٱلنَّاسِ أَجۡمَعِینَ ﴿١٣﴾
13. Dacă Noi am voi, i‑am da fiecărui suflet călăuzire, dar cuvântul Meu este adevărat: „Voi umple Gheena cu djinni şi oameni, adunaţi într‑aolaltă!”
فَذُوقُواْ بِمَا نَسِیتُمۡ لِقَاۤءَ یَوۡمِكُمۡ هَـٰذَاۤ إِنَّا نَسِینَـٰكُمۡۖ وَذُوقُواْ عَذَابَ ٱلۡخُلۡدِ بِمَا كُنتُمۡ تَعۡمَلُونَ ﴿١٤﴾
14. „Gustaţi, aşadar, pentru că voi aţi uitat întâlnirea cu această zi a voastră!(15) Şi Noi v‑am uitat pe voi!(16) Gustaţi chinul cel veşnic pentru ceea ce aţi făcut!”
إِنَّمَا یُؤۡمِنُ بِـَٔایَـٰتِنَا ٱلَّذِینَ إِذَا ذُكِّرُواْ بِهَا خَرُّواْ سُجَّدࣰا وَسَبَّحُواْ بِحَمۡدِ رَبِّهِمۡ وَهُمۡ لَا یَسۡتَكۡبِرُونَ ۩ ﴿١٥﴾
15. Ci numai aceia cred în versetele Noastre, care, atunci când ele le sunt pomenite, cad, prosternându‑se(17), şi aduc laudă şi slavă Domnului lor, fără ca ei să fie semeţi,(18)
تَتَجَافَىٰ جُنُوبُهُمۡ عَنِ ٱلۡمَضَاجِعِ یَدۡعُونَ رَبَّهُمۡ خَوۡفࣰا وَطَمَعࣰا وَمِمَّا رَزَقۡنَـٰهُمۡ یُنفِقُونَ ﴿١٦﴾
16. Când coastele lor părăsesc culcuşurile, pentru a‑L chema pe Domnul lor cu frică(19) şi c u n ădejde(20) şi ei fac milostenie din cele(21) cu care i‑am înzestrat.
فَلَا تَعۡلَمُ نَفۡسࣱ مَّاۤ أُخۡفِیَ لَهُم مِّن قُرَّةِ أَعۡیُنࣲ جَزَاۤءَۢ بِمَا كَانُواْ یَعۡمَلُونَ ﴿١٧﴾
17. Dar nici un suflet nu ştie ce‑i este ascuns(22) ca bucurie(23), drept răsplată pentru ceea ce au săvârşit(24).
أَفَمَن كَانَ مُؤۡمِنࣰا كَمَن كَانَ فَاسِقࣰاۚ لَّا یَسۡتَوُۥنَ ﴿١٨﴾
18. Dar oare cel care crede este asemenea cu cel nelegiuit? Nu, ei nu sunt deopotrivă!(25)
أَمَّا ٱلَّذِینَ ءَامَنُواْ وَعَمِلُواْ ٱلصَّـٰلِحَـٰتِ فَلَهُمۡ جَنَّـٰتُ ٱلۡمَأۡوَىٰ نُزُلَۢا بِمَا كَانُواْ یَعۡمَلُونَ ﴿١٩﴾
19. În ce‑i priveşte pe aceia care cred şi săvârşesc fapte bune, ei vor avea parte de grădinile Sălaşului(26) ca răsplată pentru ceea ce au săvârşit.
وَأَمَّا ٱلَّذِینَ فَسَقُواْ فَمَأۡوَىٰهُمُ ٱلنَّارُۖ كُلَّمَاۤ أَرَادُوۤاْ أَن یَخۡرُجُواْ مِنۡهَاۤ أُعِیدُواْ فِیهَا وَقِیلَ لَهُمۡ ذُوقُواْ عَذَابَ ٱلنَّارِ ٱلَّذِی كُنتُم بِهِۦ تُكَذِّبُونَ ﴿٢٠﴾
20. În ce‑i priveşte pe aceia care sunt nelegiuiţi, sălaşul lor va fi Focul şi ori de câte ori vor încerca să iasă din el,(27) v or fi împinşi înapoi în el şi li se va zice lor: „Gustaţi chinul Focului, pe care voi aţi tăgăduit‑o!”
وَلَنُذِیقَنَّهُم مِّنَ ٱلۡعَذَابِ ٱلۡأَدۡنَىٰ دُونَ ٱلۡعَذَابِ ٱلۡأَكۡبَرِ لَعَلَّهُمۡ یَرۡجِعُونَ ﴿٢١﴾
21. Însă Noi le vom da lor(28) să guste din chinul cel mai apropiat,(29) înainte de chinul cel mare(30), pentru ca ei să se întoarcă(31).
وَمَنۡ أَظۡلَمُ مِمَّن ذُكِّرَ بِـَٔایَـٰتِ رَبِّهِۦ ثُمَّ أَعۡرَضَ عَنۡهَاۤۚ إِنَّا مِنَ ٱلۡمُجۡرِمِینَ مُنتَقِمُونَ ﴿٢٢﴾
22. Şi cine este mai nelegiuit decât acela căruia i se pomenesc versetele Domnului său, iar el se întoarce apoi de la ele(32)? Noi suntem pedepsitori faţă de cei nelegiuiţi!
وَلَقَدۡ ءَاتَیۡنَا مُوسَى ٱلۡكِتَـٰبَ فَلَا تَكُن فِی مِرۡیَةࣲ مِّن لِّقَاۤىِٕهِۦۖ وَجَعَلۡنَـٰهُ هُدࣰى لِّبَنِیۤ إِسۡرَ ٰۤءِیلَ ﴿٢٣﴾
23. Noi i‑am dat lui Moise Cartea(33) – deci nu te îndoi de primirea ei!(34) – şi Noi am făcut‑o îndreptare pentru fiii lui Israel.
وَجَعَلۡنَا مِنۡهُمۡ أَىِٕمَّةࣰ یَهۡدُونَ بِأَمۡرِنَا لَمَّا صَبَرُواْۖ وَكَانُواْ بِـَٔایَـٰتِنَا یُوقِنُونَ ﴿٢٤﴾
24. Şi Noi am făcut dintre ei ocârmuitori care să călăuzească după porunca Noastră, câtă vreme ei s‑au arătat statornici şi au crezut cu tărie în versetele Noastre.
إِنَّ رَبَّكَ هُوَ یَفۡصِلُ بَیۡنَهُمۡ یَوۡمَ ٱلۡقِیَـٰمَةِ فِیمَا كَانُواْ فِیهِ یَخۡتَلِفُونَ ﴿٢٥﴾
25. Domnul tău este Cel care va hotărî între ei şi în Ziua Învierii cu privire la cele asupra cărora au păreri deosebite.
أَوَلَمۡ یَهۡدِ لَهُمۡ كَمۡ أَهۡلَكۡنَا مِن قَبۡلِهِم مِّنَ ٱلۡقُرُونِ یَمۡشُونَ فِی مَسَـٰكِنِهِمۡۚ إِنَّ فِی ذَ ٰلِكَ لَـَٔایَـٰتٍۚ أَفَلَا یَسۡمَعُونَ ﴿٢٦﴾
26. Oare nu au luat ei pildă(35) de la neamurile pe care Noi le‑am făcut să piară mai înainte de ei şi prin ale căror locuinţe umblă?(36) Întru aceasta sunt semne(37)! Oare ei nu aud?(38)
أَوَلَمۡ یَرَوۡاْ أَنَّا نَسُوقُ ٱلۡمَاۤءَ إِلَى ٱلۡأَرۡضِ ٱلۡجُرُزِ فَنُخۡرِجُ بِهِۦ زَرۡعࣰا تَأۡكُلُ مِنۡهُ أَنۡعَـٰمُهُمۡ وَأَنفُسُهُمۡۚ أَفَلَا یُبۡصِرُونَ ﴿٢٧﴾
27. Oare ei nu văd că Noi mânăm apa în pământul cel uscat şi din ea facem să se ivească semănături(39), din care mănâncă vitele lor şi ei înşişi? Oare ei nu văd?(40)
وَیَقُولُونَ مَتَىٰ هَـٰذَا ٱلۡفَتۡحُ إِن كُنتُمۡ صَـٰدِقِینَ ﴿٢٨﴾
28. Şi ei zic(41): „Şi când va fi această victorie,(42) dacă voi spuneţi adevărul?”
قُلۡ یَوۡمَ ٱلۡفَتۡحِ لَا یَنفَعُ ٱلَّذِینَ كَفَرُوۤاْ إِیمَـٰنُهُمۡ وَلَا هُمۡ یُنظَرُونَ ﴿٢٩﴾
29. Spune: „În ziua victoriei nu le va fi de nici un folos credinţa acelora care nu cred şi nu li se va da lor nici un răgaz(43)!”
فَأَعۡرِضۡ عَنۡهُمۡ وَٱنتَظِرۡ إِنَّهُم مُّنتَظِرُونَ ﴿٣٠﴾
30. Deci, întoarce‑te de la ei(44) şi aşteaptă(45), căci ei sunt în aşteptare(46)!