ٱلۡحَمۡدُ لِلَّهِ ٱلَّذِی لَهُۥ مَا فِی ٱلسَّمَـٰوَ ٰتِ وَمَا فِی ٱلۡأَرۡضِ وَلَهُ ٱلۡحَمۡدُ فِی ٱلۡـَٔاخِرَةِۚ وَهُوَ ٱلۡحَكِیمُ ٱلۡخَبِیرُ ﴿١﴾
1. Slavă lui Allah, ale Căruia sunt cele din ceruri şi cele de pre pământ, şi slavă Lui în Viaţa de Apoi! El este Cel Înţelept [şi] Bineştiutor [Al‑Hakim, Al‑Khabir].
یَعۡلَمُ مَا یَلِجُ فِی ٱلۡأَرۡضِ وَمَا یَخۡرُجُ مِنۡهَا وَمَا یَنزِلُ مِنَ ٱلسَّمَاۤءِ وَمَا یَعۡرُجُ فِیهَاۚ وَهُوَ ٱلرَّحِیمُ ٱلۡغَفُورُ ﴿٢﴾
2. El ştie ce intră în pământ(2) şi ce iese din el(3), ce coboară din cer(4) şi ce se suie la el(5). Şi El este Îndurător, Iertător [Ar‑Rahim, Al‑Ghafur].
وَقَالَ ٱلَّذِینَ كَفَرُواْ لَا تَأۡتِینَا ٱلسَّاعَةُۖ قُلۡ بَلَىٰ وَرَبِّی لَتَأۡتِیَنَّكُمۡ عَـٰلِمِ ٱلۡغَیۡبِۖ لَا یَعۡزُبُ عَنۡهُ مِثۡقَالُ ذَرَّةࣲ فِی ٱلسَّمَـٰوَ ٰتِ وَلَا فِی ٱلۡأَرۡضِ وَلَاۤ أَصۡغَرُ مِن ذَ ٰلِكَ وَلَاۤ أَكۡبَرُ إِلَّا فِی كِتَـٰبࣲ مُّبِینࣲ ﴿٣﴾
3. Aceia care nu cred zic(6):„Ceasul nu va veni la noi!(7)” Spune: „Ba – pe Domnul meu! – el(8) va veni la voi!” Celui ce ştie Necunoscutul nu‑I scapă nici măcar greutatea unui fir de colb, nici din ceruri, nici de pe pământ. Şi nimic – nici mai mic decât aceasta, nici mai mare – nu există fără să nu fie [înscris] într‑o Carte desluşită(9).
لِّیَجۡزِیَ ٱلَّذِینَ ءَامَنُواْ وَعَمِلُواْ ٱلصَّـٰلِحَـٰتِۚ أُوْلَـٰۤىِٕكَ لَهُم مَّغۡفِرَةࣱ وَرِزۡقࣱ كَرِیمࣱ ﴿٤﴾
4. Pentru ca El să‑i răsplătească pe aceia care cred şi săvârşesc fapte bune, căci pentru ei este iertare şi înzestrare generoasă;
وَٱلَّذِینَ سَعَوۡ فِیۤ ءَایَـٰتِنَا مُعَـٰجِزِینَ أُوْلَـٰۤىِٕكَ لَهُمۡ عَذَابࣱ مِّن رِّجۡزٍ أَلِیمࣱ ﴿٥﴾
5. Aceia, însă, care se străduiesc să facă zadarnice versetele Noastre(10), aceia vor avea parte de suferinţa unei pedepse dureroase(11).
وَیَرَى ٱلَّذِینَ أُوتُواْ ٱلۡعِلۡمَ ٱلَّذِیۤ أُنزِلَ إِلَیۡكَ مِن رَّبِّكَ هُوَ ٱلۡحَقَّ وَیَهۡدِیۤ إِلَىٰ صِرَ ٰطِ ٱلۡعَزِیزِ ٱلۡحَمِیدِ ﴿٦﴾
6. Şi cei cărora li s‑a dat ştiinţa văd(12) că ceea ce ţi s‑a trimis de către Domnul tău este Adevărul care călăuzeşte către calea Celui Puternic [şi] Vrednic de Laudă [Al‑’Aziz, Al‑Hamid](13).
وَقَالَ ٱلَّذِینَ كَفَرُواْ هَلۡ نَدُلُّكُمۡ عَلَىٰ رَجُلࣲ یُنَبِّئُكُمۡ إِذَا مُزِّقۡتُمۡ كُلَّ مُمَزَّقٍ إِنَّكُمۡ لَفِی خَلۡقࣲ جَدِیدٍ ﴿٧﴾
7. Şi zic aceia care nu cred(14): „Vreţi să vă îndrumăm către un bărbat(15) care vă vesteşte că, după ce vă veţi fi făcuţi voi fărâme împrăştiate(16), veţi fi voi întorşi la viaţă?
أَفۡتَرَىٰ عَلَى ٱللَّهِ كَذِبًا أَم بِهِۦ جِنَّةُۢۗ بَلِ ٱلَّذِینَ لَا یُؤۡمِنُونَ بِٱلۡـَٔاخِرَةِ فِی ٱلۡعَذَابِ وَٱلضَّلَـٰلِ ٱلۡبَعِیدِ ﴿٨﴾
8. A plăsmuit el minciună, punând‑o pe seama lui Allah(17) sau este el stăpânit de nebunie?” [Ba nu!] Iar aceia care nu cred în Viaţa de Apoi vor avea parte de osândă pentru că ei sunt în rătăcire adâncă(18).
أَفَلَمۡ یَرَوۡاْ إِلَىٰ مَا بَیۡنَ أَیۡدِیهِمۡ وَمَا خَلۡفَهُم مِّنَ ٱلسَّمَاۤءِ وَٱلۡأَرۡضِۚ إِن نَّشَأۡ نَخۡسِفۡ بِهِمُ ٱلۡأَرۡضَ أَوۡ نُسۡقِطۡ عَلَیۡهِمۡ كِسَفࣰا مِّنَ ٱلسَّمَاۤءِۚ إِنَّ فِی ذَ ٰلِكَ لَـَٔایَةࣰ لِّكُلِّ عَبۡدࣲ مُّنِیبࣲ ﴿٩﴾
9. Oare nu văd ei cerul şi pământul de dinaintea lor şi din urma lor?(19) De am voi Noi, am face ca pământul să se scufunde cu ei(20) sau am face să cadă asupra lor bucăţi din cer(21). Întru aceasta se află semn pentru orice rob care se căieşte.
۞ وَلَقَدۡ ءَاتَیۡنَا دَاوُۥدَ مِنَّا فَضۡلࣰاۖ یَـٰجِبَالُ أَوِّبِی مَعَهُۥ وَٱلطَّیۡرَۖ وَأَلَنَّا لَهُ ٱلۡحَدِیدَ ﴿١٠﴾
10. Şi Noi i‑am dat lui David îndurare din partea Noastră. „O, voi munţi, aduceţi mărire, repetând împreună cu el, şi voi păsări [asemenea]!” Şi am muiat Noi fierul pentru el(22),
أَنِ ٱعۡمَلۡ سَـٰبِغَـٰتࣲ وَقَدِّرۡ فِی ٱلسَّرۡدِۖ وَٱعۡمَلُواْ صَـٰلِحًاۖ إِنِّی بِمَا تَعۡمَلُونَ بَصِیرࣱ ﴿١١﴾
11. [Zicându‑i lui:] „Fă cămăşi de zale şi îmbină bine verigile! Şi săvârşiţi lucruri bune [tu şi neamul tău]! Eu sunt Veghetor [Basir] la ceea ce faceţi voi!”
وَلِسُلَیۡمَـٰنَ ٱلرِّیحَ غُدُوُّهَا شَهۡرࣱ وَرَوَاحُهَا شَهۡرࣱۖ وَأَسَلۡنَا لَهُۥ عَیۡنَ ٱلۡقِطۡرِۖ وَمِنَ ٱلۡجِنِّ مَن یَعۡمَلُ بَیۡنَ یَدَیۡهِ بِإِذۡنِ رَبِّهِۦۖ وَمَن یَزِغۡ مِنۡهُمۡ عَنۡ أَمۡرِنَا نُذِقۡهُ مِنۡ عَذَابِ ٱلسَّعِیرِ ﴿١٢﴾
12. Şi lui Solomon [i‑am supus] vântul, încât mersul lui de dimineaţă a fost cât o lună de zile şi mersul lui de seară a fost cât o lună de zile. Şi am făcut să curgă pentru el un izvor de aramă(23). Şi printre djinni erau [unii] care munceau dinaintea lui, cu îngăduinţa Domnului său. Iar pe aceia dintre ei care se abăteau de la porunca Noastră îi făceam Noi să guste chinul flăcărilor.
یَعۡمَلُونَ لَهُۥ مَا یَشَاۤءُ مِن مَّحَـٰرِیبَ وَتَمَـٰثِیلَ وَجِفَانࣲ كَٱلۡجَوَابِ وَقُدُورࣲ رَّاسِیَـٰتٍۚ ٱعۡمَلُوۤاْ ءَالَ دَاوُۥدَ شُكۡرࣰاۚ وَقَلِیلࣱ مِّنۡ عِبَادِیَ ٱلشَّكُورُ ﴿١٣﴾
13. Îi lucrau ei lui ceea ce el voia: sanctuare(24) şi statui(25), vase [pentru mâncat] cât bazinele şi oale care se aşază bine. „Lucraţi, voi neam al lui David, [după legea lui Allah], pentru a‑I aduce mulţumire!” Dar puţini dintre robii Mei sunt mulţumitori.
فَلَمَّا قَضَیۡنَا عَلَیۡهِ ٱلۡمَوۡتَ مَا دَلَّهُمۡ عَلَىٰ مَوۡتِهِۦۤ إِلَّا دَاۤبَّةُ ٱلۡأَرۡضِ تَأۡكُلُ مِنسَأَتَهُۥۖ فَلَمَّا خَرَّ تَبَیَّنَتِ ٱلۡجِنُّ أَن لَّوۡ كَانُواْ یَعۡلَمُونَ ٱلۡغَیۡبَ مَا لَبِثُواْ فِی ٱلۡعَذَابِ ٱلۡمُهِینِ ﴿١٤﴾
14. Şi când am hotărât Noi moartea lui [Solomon], nimic nu le‑a arătat lor moartea lui, afară de o vietate a pământului(26) care a ros toiagul lui. Şi când s‑a prăbuşit, li s‑a arătat djinnilor că, dacă ei ar fi ştiut cu adevărat necunoscutul, ei nu ar fi rămas în chinul umilitor [al robiei lor].(27)
لَقَدۡ كَانَ لِسَبَإࣲ فِی مَسۡكَنِهِمۡ ءَایَةࣱۖ جَنَّتَانِ عَن یَمِینࣲ وَشِمَالࣲۖ كُلُواْ مِن رِّزۡقِ رَبِّكُمۡ وَٱشۡكُرُواْ لَهُۥۚ بَلۡدَةࣱ طَیِّبَةࣱ وَرَبٌّ غَفُورࣱ ﴿١٥﴾
15. Şi a avut [neamul din] Saba’ în sălaşul lor(28) u n semn(29): două grădini, în dreapta şi în stânga(30). „Mâncaţi din darul Domnului vostru şi aduceţi‑I Lui mulţumire! O ţară bună(31) şi un Stăpân Iertător [Ghafur] !”
فَأَعۡرَضُواْ فَأَرۡسَلۡنَا عَلَیۡهِمۡ سَیۡلَ ٱلۡعَرِمِ وَبَدَّلۡنَـٰهُم بِجَنَّتَیۡهِمۡ جَنَّتَیۡنِ ذَوَاتَیۡ أُكُلٍ خَمۡطࣲ وَأَثۡلࣲ وَشَیۡءࣲ مِّن سِدۡرࣲ قَلِیلࣲ ﴿١٦﴾
16. Însă ei s‑au întors(32) şi Noi am trimis asupra lor înecul de la Al‑’Arim(33) şi le‑am schimbat amândouă grădinile lor cu două grădini cu roade amare(34), tamarisc(35) şi câţiva jujubieri(36).
ذَ ٰلِكَ جَزَیۡنَـٰهُم بِمَا كَفَرُواْۖ وَهَلۡ نُجَـٰزِیۤ إِلَّا ٱلۡكَفُورَ ﴿١٧﴾
17. Aceasta le‑am dat‑o ca răsplată pentru că ei au fost necredincioşi. Şi oare răsplătim Noi [astfel pe altcineva] afară de cel necredincios(37)?
وَجَعَلۡنَا بَیۡنَهُمۡ وَبَیۡنَ ٱلۡقُرَى ٱلَّتِی بَـٰرَكۡنَا فِیهَا قُرࣰى ظَـٰهِرَةࣰ وَقَدَّرۡنَا فِیهَا ٱلسَّیۡرَۖ سِیرُواْ فِیهَا لَیَالِیَ وَأَیَّامًا ءَامِنِینَ ﴿١٨﴾
18. Şi Noi am aşezat între ei şi între cetăţile pe care le‑am binecuvântat alte cetăţi cunoscute şi am hotărât distanţele dintre ele: „Mergeţi între ele nopţi şi zile, în siguranţă!”(38)
فَقَالُواْ رَبَّنَا بَـٰعِدۡ بَیۡنَ أَسۡفَارِنَا وَظَلَمُوۤاْ أَنفُسَهُمۡ فَجَعَلۡنَـٰهُمۡ أَحَادِیثَ وَمَزَّقۡنَـٰهُمۡ كُلَّ مُمَزَّقٍۚ إِنَّ فِی ذَ ٰلِكَ لَـَٔایَـٰتࣲ لِّكُلِّ صَبَّارࣲ شَكُورࣲ ﴿١٩﴾
19. Însă ei au zis: „Doamne, depărtează mai mult distanţele noastre!” Însă ei au fost nedrepţi faţă de ei înşişi, aşa încât Noi i‑am făcut [subiecte de] legende(39) şi i‑am risipit pe ei, despărţindu‑i. Întru aceasta se află semne(40) pentru cel răbdător şi mulţumitor(41)!
وَلَقَدۡ صَدَّقَ عَلَیۡهِمۡ إِبۡلِیسُ ظَنَّهُۥ فَٱتَّبَعُوهُ إِلَّا فَرِیقࣰا مِّنَ ٱلۡمُؤۡمِنِینَ ﴿٢٠﴾
20. Bănuiala lui Iblis asupra lor(42) s‑a adeverit şi ei l‑au urmat pe el, afară de o parte dintre dreptcredincioşi.
وَمَا كَانَ لَهُۥ عَلَیۡهِم مِّن سُلۡطَـٰنٍ إِلَّا لِنَعۡلَمَ مَن یُؤۡمِنُ بِٱلۡـَٔاخِرَةِ مِمَّنۡ هُوَ مِنۡهَا فِی شَكࣲّۗ وَرَبُّكَ عَلَىٰ كُلِّ شَیۡءٍ حَفِیظࣱ ﴿٢١﴾
21. Şi totuşi el nu a avut asupra lor putere. [Ei au fost încercaţi cu ispitele lui] numai pentru ca Noi să ştim [să‑l deosebim pe acela care] crede în Lumea de Apoi de acela care se îndoieşte asupra ei. Iar Domnul tău, [o, Muhammed!] este Atoatepăzitor [Hafiz].
قُلِ ٱدۡعُواْ ٱلَّذِینَ زَعَمۡتُم مِّن دُونِ ٱللَّهِ لَا یَمۡلِكُونَ مِثۡقَالَ ذَرَّةࣲ فِی ٱلسَّمَـٰوَ ٰتِ وَلَا فِی ٱلۡأَرۡضِ وَمَا لَهُمۡ فِیهِمَا مِن شِرۡكࣲ وَمَا لَهُۥ مِنۡهُم مِّن ظَهِیرࣲ ﴿٢٢﴾
22. Spune(43): „Chemaţi‑i pe aceia care voi aţi pretins [că ar fi divinităţi] afară de Allah! Ei nu stăpânesc nici cât greutatea unui fir de colb în ceruri şi nici pre pământ. Ei nu au nici o parte la acestea(44), iar El nu are nici un ajutor între ei!(45)
وَلَا تَنفَعُ ٱلشَّفَـٰعَةُ عِندَهُۥۤ إِلَّا لِمَنۡ أَذِنَ لَهُۥۚ حَتَّىٰۤ إِذَا فُزِّعَ عَن قُلُوبِهِمۡ قَالُواْ مَاذَا قَالَ رَبُّكُمۡۖ قَالُواْ ٱلۡحَقَّۖ وَهُوَ ٱلۡعَلِیُّ ٱلۡكَبِیرُ ﴿٢٣﴾
23. Şi nu este de nici un folos mijlocirea la El, afară de aceia cărora El le îngăduie(46), iar când frica este îndepărtată din inimile lor(47), atunci zic ei(48): „Ce a spus Stăpânul vostru?” Şi ei răspund: „Adevărul!(49) El este Cel mai Înalt [şi] Cel Mare!” [Al‑’Aliyy, Al‑Khabir].
۞ قُلۡ مَن یَرۡزُقُكُم مِّنَ ٱلسَّمَـٰوَ ٰتِ وَٱلۡأَرۡضِۖ قُلِ ٱللَّهُۖ وَإِنَّاۤ أَوۡ إِیَّاكُمۡ لَعَلَىٰ هُدًى أَوۡ فِی ضَلَـٰلࣲ مُّبِینࣲ ﴿٢٤﴾
24. Spune: „Cine vă dăruieşte cu cele de trebuinţă pe voi din ceruri şi de pre pământ?”(50) Spune: „Allah!(51) Şi noi sau voi suntem pe un drum bun sau într‑o rătăcire răzvedită”.(52)
قُل لَّا تُسۡـَٔلُونَ عَمَّاۤ أَجۡرَمۡنَا وَلَا نُسۡـَٔلُ عَمَّا تَعۡمَلُونَ ﴿٢٥﴾
25. Spune: „Voi nu veţi fi întrebaţi pentru păcatele ce le‑am săvârşit, iar noi nu vom fi întrebaţi pentru cele pe care voi le săvârşiţi!”
قُلۡ یَجۡمَعُ بَیۡنَنَا رَبُّنَا ثُمَّ یَفۡتَحُ بَیۡنَنَا بِٱلۡحَقِّ وَهُوَ ٱلۡفَتَّاحُ ٱلۡعَلِیمُ ﴿٢٦﴾
26. Spune: „Domnul nostru ne va aduna pe noi(53), apoi va hotărî între noi cu dreptate,(54) căci El este Marele Judecător [şi] Atoateştiutorul [Al‑Fattah, Al‑’Alim]!”
قُلۡ أَرُونِیَ ٱلَّذِینَ أَلۡحَقۡتُم بِهِۦ شُرَكَاۤءَۖ كَلَّاۚ بَلۡ هُوَ ٱللَّهُ ٱلۡعَزِیزُ ٱلۡحَكِیمُ ﴿٢٧﴾
27. Spune: „Arătaţi‑mi‑i pe aceia pe care i‑aţi adăugat Lui ca asociaţi(55)! Nicidecum! El este Allah Cel Puternic [şi] Înţelept [Al‑’Aziz, Al‑Hakim]!”
وَمَاۤ أَرۡسَلۡنَـٰكَ إِلَّا كَاۤفَّةࣰ لِّلنَّاسِ بَشِیرࣰا وَنَذِیرࣰا وَلَـٰكِنَّ أَكۡثَرَ ٱلنَّاسِ لَا یَعۡلَمُونَ ﴿٢٨﴾
28. Şi Noi nu te‑am trimis decât ca vestitor şi prevenitor pentru toată lumea, însă cei mai mulţi dintre oameni nu ştiu.
وَیَقُولُونَ مَتَىٰ هَـٰذَا ٱلۡوَعۡدُ إِن كُنتُمۡ صَـٰدِقِینَ ﴿٢٩﴾
29. Şi ei zic(56): „Când [se va împlini] această promisiune, dacă voi grăiţi adevăr?”
قُل لَّكُم مِّیعَادُ یَوۡمࣲ لَّا تَسۡتَـٔۡخِرُونَ عَنۡهُ سَاعَةࣰ وَلَا تَسۡتَقۡدِمُونَ ﴿٣٠﴾
30. Spune: „Voi aveţi hotărâtă o Zi, pe care nu o puteţi nici amâna cu un ceas, nici nu o puteţi grăbi!”
وَقَالَ ٱلَّذِینَ كَفَرُواْ لَن نُّؤۡمِنَ بِهَـٰذَا ٱلۡقُرۡءَانِ وَلَا بِٱلَّذِی بَیۡنَ یَدَیۡهِۗ وَلَوۡ تَرَىٰۤ إِذِ ٱلظَّـٰلِمُونَ مَوۡقُوفُونَ عِندَ رَبِّهِمۡ یَرۡجِعُ بَعۡضُهُمۡ إِلَىٰ بَعۡضٍ ٱلۡقَوۡلَ یَقُولُ ٱلَّذِینَ ٱسۡتُضۡعِفُواْ لِلَّذِینَ ٱسۡتَكۡبَرُواْ لَوۡلَاۤ أَنتُمۡ لَكُنَّا مُؤۡمِنِینَ ﴿٣١﴾
31. Dar cei care nu cred zic: „Noi nu vom crede în acest Coran şi nici în acelea de dinaintea lui!” Dar de i‑ai vedea pe nelegiuiţi stând în picioare dinaintea Domnului lor, întorcându‑şi unii altora vorbe(57)! Cei care au fost socotiţi slabi(58) le vor zice celor care s‑au arătat trufaşi(59): „De n‑aţi fi fost voi [ocârmuitori], noi am fi fost credincioşi!”
قَالَ ٱلَّذِینَ ٱسۡتَكۡبَرُواْ لِلَّذِینَ ٱسۡتُضۡعِفُوۤاْ أَنَحۡنُ صَدَدۡنَـٰكُمۡ عَنِ ٱلۡهُدَىٰ بَعۡدَ إِذۡ جَاۤءَكُمۖ بَلۡ كُنتُم مُّجۡرِمِینَ ﴿٣٢﴾
32. Cei care s‑au arătat trufaşi le vor zice celor care au fost socotiţi slabi: „Oare noi v‑am îndepărtat de la calea cea dreaptă, după ce ea v‑a venit vouă(60)? Ba voi aţi fost nelegiuiţi!”
وَقَالَ ٱلَّذِینَ ٱسۡتُضۡعِفُواْ لِلَّذِینَ ٱسۡتَكۡبَرُواْ بَلۡ مَكۡرُ ٱلَّیۡلِ وَٱلنَّهَارِ إِذۡ تَأۡمُرُونَنَاۤ أَن نَّكۡفُرَ بِٱللَّهِ وَنَجۡعَلَ لَهُۥۤ أَندَادࣰاۚ وَأَسَرُّواْ ٱلنَّدَامَةَ لَمَّا رَأَوُاْ ٱلۡعَذَابَۚ وَجَعَلۡنَا ٱلۡأَغۡلَـٰلَ فِیۤ أَعۡنَاقِ ٱلَّذِینَ كَفَرُواْۖ هَلۡ یُجۡزَوۡنَ إِلَّا مَا كَانُواْ یَعۡمَلُونَ ﴿٣٣﴾
33. Iar cei care au fost socotiţi slabi le vor zice celor care s‑au arătat trufaşi: „Ba este mai degrabă vicleşugul vostru de zi şi de noapte(61), când voi ne‑aţi poruncit să nu credem în Allah şi să‑I facem Lui semeni(62)!” Şi‑şi vor ascunde ei(63) căinţa, când vor vedea chinul. Şi vom pune Noi lanţuri pe gâturile celor care nu au crezut(64). Şi oare vor fi ei răsplătiţi altfel decât după ceea ce au săvârşit?
وَمَاۤ أَرۡسَلۡنَا فِی قَرۡیَةࣲ مِّن نَّذِیرٍ إِلَّا قَالَ مُتۡرَفُوهَاۤ إِنَّا بِمَاۤ أُرۡسِلۡتُم بِهِۦ كَـٰفِرُونَ ﴿٣٤﴾
34. Şi nu am trimis Noi nici un prevenitor în vreo cetate fără ca cei înstăriţi(65) din ea să nu zică: „Noi nu credem în cele cu care aţi fost trimişi!”
وَقَالُواْ نَحۡنُ أَكۡثَرُ أَمۡوَ ٰلࣰا وَأَوۡلَـٰدࣰا وَمَا نَحۡنُ بِمُعَذَّبِینَ ﴿٣٥﴾
35. Şi au zis ei: „Noi am avut mai multe bogăţii şi mai mulţi copii şi noi nu vom fi chinuiţi!”(66)
قُلۡ إِنَّ رَبِّی یَبۡسُطُ ٱلرِّزۡقَ لِمَن یَشَاۤءُ وَیَقۡدِرُ وَلَـٰكِنَّ أَكۡثَرَ ٱلنَّاسِ لَا یَعۡلَمُونَ ﴿٣٦﴾
36. Spune: „Domnul meu dă din belşug sau împuţinează cele de trebuinţă cui voieşte El, însă cei mai mulţi oameni nu ştiu!”
وَمَاۤ أَمۡوَ ٰلُكُمۡ وَلَاۤ أَوۡلَـٰدُكُم بِٱلَّتِی تُقَرِّبُكُمۡ عِندَنَا زُلۡفَىٰۤ إِلَّا مَنۡ ءَامَنَ وَعَمِلَ صَـٰلِحࣰا فَأُوْلَـٰۤىِٕكَ لَهُمۡ جَزَاۤءُ ٱلضِّعۡفِ بِمَا عَمِلُواْ وَهُمۡ فِی ٱلۡغُرُفَـٰتِ ءَامِنُونَ ﴿٣٧﴾
37. Nici averile voastre, nici copiii voştri nu sunt dintre acelea care vă vor aduce aproape de Noi, ci numai aceia care au crezut şi au săvârşit fapte bune vor avea parte de răsplată îndoită pentru ceea ce au făptuit şi ei vor fi în siguranţă în odăile de sus(67) [ale Paradisului].
وَٱلَّذِینَ یَسۡعَوۡنَ فِیۤ ءَایَـٰتِنَا مُعَـٰجِزِینَ أُوْلَـٰۤىِٕكَ فِی ٱلۡعَذَابِ مُحۡضَرُونَ ﴿٣٨﴾
38. Iar aceia care se străduiesc să facă versetele Noastre zadarnice(68), aceia vor fi aduşi la chin(69).
قُلۡ إِنَّ رَبِّی یَبۡسُطُ ٱلرِّزۡقَ لِمَن یَشَاۤءُ مِنۡ عِبَادِهِۦ وَیَقۡدِرُ لَهُۥۚ وَمَاۤ أَنفَقۡتُم مِّن شَیۡءࣲ فَهُوَ یُخۡلِفُهُۥۖ وَهُوَ خَیۡرُ ٱلرَّ ٰزِقِینَ ﴿٣٩﴾
39. Spune: „Domnul meu dă din belşug cele de trebuinţă acelora care voieşte El dintre robii Săi sau le împuţinează lor. Şi pentru tot ceea ce dăruiţi voi El vă va da vouă în schimb(70), căci El este Cel mai bun dintre dăruitori”.
وَیَوۡمَ یَحۡشُرُهُمۡ جَمِیعࣰا ثُمَّ یَقُولُ لِلۡمَلَـٰۤىِٕكَةِ أَهَـٰۤؤُلَاۤءِ إِیَّاكُمۡ كَانُواْ یَعۡبُدُونَ ﴿٤٠﴾
40. Şi într‑o Zi, îi va aduna pe ei toţi şi apoi le va zice îngerilor: „Aceştia v‑au adorat pe voi?”
قَالُواْ سُبۡحَـٰنَكَ أَنتَ وَلِیُّنَا مِن دُونِهِمۖ بَلۡ كَانُواْ یَعۡبُدُونَ ٱلۡجِنَّۖ أَكۡثَرُهُم بِهِم مُّؤۡمِنُونَ ﴿٤١﴾
41. Însă ei vor răspunde: „Mărire Ţie! Tu eşti Ocrotitorul nostru, nu ei! Ei i‑au adorat pe djinni; cei mai mulţi dintre ei au crezut în aceştia(71)!”
فَٱلۡیَوۡمَ لَا یَمۡلِكُ بَعۡضُكُمۡ لِبَعۡضࣲ نَّفۡعࣰا وَلَا ضَرࣰّا وَنَقُولُ لِلَّذِینَ ظَلَمُواْ ذُوقُواْ عَذَابَ ٱلنَّارِ ٱلَّتِی كُنتُم بِهَا تُكَذِّبُونَ ﴿٤٢﴾
42. În Ziua aceea, nu‑şi vor putea ei aduce unul altuia nici folos nici vătămare şi le vom zice Noi acelora care au fost nelegiuiţi: „Gustaţi chinul Focului pe care voi l‑aţi tăgăduit!”
وَإِذَا تُتۡلَىٰ عَلَیۡهِمۡ ءَایَـٰتُنَا بَیِّنَـٰتࣲ قَالُواْ مَا هَـٰذَاۤ إِلَّا رَجُلࣱ یُرِیدُ أَن یَصُدَّكُمۡ عَمَّا كَانَ یَعۡبُدُ ءَابَاۤؤُكُمۡ وَقَالُواْ مَا هَـٰذَاۤ إِلَّاۤ إِفۡكࣱ مُّفۡتَرࣰىۚ وَقَالَ ٱلَّذِینَ كَفَرُواْ لِلۡحَقِّ لَمَّا جَاۤءَهُمۡ إِنۡ هَـٰذَاۤ إِلَّا سِحۡرࣱ مُّبِینࣱ ﴿٤٣﴾
43. Şi când li se recită lor versetele Noastre limpezi, atunci zic ei: „Acesta(72) nu este decât un om care voieşte să vă îndepărteze pe voi de la cele pe care le‑au adorat părinţii voştri!” Şi zic ei: „Aceasta(73) nu este decât o minciună plăsmuită!“ Iar aceia care nu au crezut în Adevăr zic, atunci când el vine la ei: „Acesta nu este decât vrăjitorie învederată!”.
وَمَاۤ ءَاتَیۡنَـٰهُم مِّن كُتُبࣲ یَدۡرُسُونَهَاۖ وَمَاۤ أَرۡسَلۡنَاۤ إِلَیۡهِمۡ قَبۡلَكَ مِن نَّذِیرࣲ ﴿٤٤﴾
44. Noi nu le‑am dat lor cărţi ca să înveţe din ele, nici nu le‑am trimis lor mai înainte de tine prevenitor.
وَكَذَّبَ ٱلَّذِینَ مِن قَبۡلِهِمۡ وَمَا بَلَغُواْ مِعۡشَارَ مَاۤ ءَاتَیۡنَـٰهُمۡ فَكَذَّبُواْ رُسُلِیۖ فَكَیۡفَ كَانَ نَكِیرِ ﴿٤٥﴾
45. Aceia de dinainte de ei(74) i‑au învinuit de minciună [pe trimişii lor]. Dar la ei [la cei din neamul tău] nu a ajuns nici a zecea parte din ceea ce le‑am dat lor(75). Ei, deci, i‑au socotit mincinoşi pe trimişii Mei, dar şi cum a fost lepădarea Mea [de ei](76)!
۞ قُلۡ إِنَّمَاۤ أَعِظُكُم بِوَ ٰحِدَةٍۖ أَن تَقُومُواْ لِلَّهِ مَثۡنَىٰ وَفُرَ ٰدَىٰ ثُمَّ تَتَفَكَّرُواْۚ مَا بِصَاحِبِكُم مِّن جِنَّةٍۚ إِنۡ هُوَ إِلَّا نَذِیرࣱ لَّكُم بَیۡنَ یَدَیۡ عَذَابࣲ شَدِیدࣲ ﴿٤٦﴾
46. Spune: „Eu vă îndemn pe voi cu privire la un singur lucru: Să vă ridicaţi voi înaintea lui Allah câte doi sau câte unul şi apoi să cugetaţi(77)! Tovarăşul vostru [Muhammed] nu este stăpânit de duhuri(78), ci el nu este decât un prevenitor pentru voi înainte de o osândă aspră(79)!”
قُلۡ مَا سَأَلۡتُكُم مِّنۡ أَجۡرࣲ فَهُوَ لَكُمۡۖ إِنۡ أَجۡرِیَ إِلَّا عَلَى ٱللَّهِۖ وَهُوَ عَلَىٰ كُلِّ شَیۡءࣲ شَهِیدࣱ ﴿٤٧﴾
47. Spune: „Eu nu am cerut de la voi nici o răsplată pentru călăuzirea voastră,(80) căci răsplata mea nu este decât numai la Allah şi El este la toate Martor” [Şahid].
قُلۡ إِنَّ رَبِّی یَقۡذِفُ بِٱلۡحَقِّ عَلَّـٰمُ ٱلۡغُیُوبِ ﴿٤٨﴾
48. Spune: „Domnul meu trimite Adevărul(81)! El este Ştiutorul deplin al celor neştiute!”
قُلۡ جَاۤءَ ٱلۡحَقُّ وَمَا یُبۡدِئُ ٱلۡبَـٰطِلُ وَمَا یُعِیدُ ﴿٤٩﴾
49. Spune: „A venit Adevărul! Minciuna nu mai poate să înceapă, nici să mai revină [vreodată]!”
قُلۡ إِن ضَلَلۡتُ فَإِنَّمَاۤ أَضِلُّ عَلَىٰ نَفۡسِیۖ وَإِنِ ٱهۡتَدَیۡتُ فَبِمَا یُوحِیۤ إِلَیَّ رَبِّیۤۚ إِنَّهُۥ سَمِیعࣱ قَرِیبࣱ ﴿٥٠﴾
50. Spune: „Eu dacă rătăcesc(82), rătăcesc spre pierderea mea însumi(83), iar dacă sunt călăuzit, aceasta este prin ceea ce Allah îmi revelează mie, fiindcă El este Cel care Aude [şi] este Apropiat [Sami’, Qarib]”.
وَلَوۡ تَرَىٰۤ إِذۡ فَزِعُواْ فَلَا فَوۡتَ وَأُخِذُواْ مِن مَّكَانࣲ قَرِیبࣲ ﴿٥١﴾
51. Şi de i‑ai vedea tu când sunt cuprinşi de spaimă(84), căci nu mai este scăpare pentru ei, şi cum sunt ei luaţi dintr‑un loc apropiat!(85)
وَقَالُوۤاْ ءَامَنَّا بِهِۦ وَأَنَّىٰ لَهُمُ ٱلتَّنَاوُشُ مِن مَّكَانِۭ بَعِیدࣲ ﴿٥٢﴾
52. Şi ei vor zice atunci: „Noi credem în El(86)!” Dar cum ar mai putea ei primi [credinţa] într‑un loc atât de îndepărtat,(87)
وَقَدۡ كَفَرُواْ بِهِۦ مِن قَبۡلُۖ وَیَقۡذِفُونَ بِٱلۡغَیۡبِ مِن مَّكَانِۭ بَعِیدࣲ ﴿٥٣﴾
53. După ce mai înainte nu au crezut şi au hulit necunoscutul dintr‑un loc atât de îndepărtat?!(88)
وَحِیلَ بَیۡنَهُمۡ وَبَیۡنَ مَا یَشۡتَهُونَ كَمَا فُعِلَ بِأَشۡیَاعِهِم مِّن قَبۡلُۚ إِنَّهُمۡ كَانُواْ فِی شَكࣲّ مُّرِیبِۭ ﴿٥٤﴾
54. Şi se va pune stavilă între ei şi între ceea ce ei voiesc,(89) întocmai cum s‑a făcut cu semenii lor mai înainte,(90) fiindcă ei s‑au aflat în mare îndoială.