تَنزِیلَ ٱلۡعَزِیزِ ٱلرَّحِیمِ ﴿٥﴾
5. [Aceasta este] revelaţia Celui Atotputernic [şi] Îndurător [Al‑’Aziz, Ar‑Rahim],
لِتُنذِرَ قَوۡمࣰا مَّاۤ أُنذِرَ ءَابَاۤؤُهُمۡ فَهُمۡ غَـٰفِلُونَ ﴿٦﴾
6. Pentru ca să previi un popor, ai cărui părinţi nu au fost preveniţi, iar ei sunt nebăgători de seamă.(2)
لَقَدۡ حَقَّ ٱلۡقَوۡلُ عَلَىٰۤ أَكۡثَرِهِمۡ فَهُمۡ لَا یُؤۡمِنُونَ ﴿٧﴾
7. S‑a adeverit Cuvântul(3) că cei mai mulţi dintre ei nu vor crede.
إِنَّا جَعَلۡنَا فِیۤ أَعۡنَـٰقِهِمۡ أَغۡلَـٰلࣰا فَهِیَ إِلَى ٱلۡأَذۡقَانِ فَهُم مُّقۡمَحُونَ ﴿٨﴾
8. Noi am pus lanţuri pe gâturile lor şi ele sunt până la bărbii, iar capetele lor sunt înălţate.
وَجَعَلۡنَا مِنۢ بَیۡنِ أَیۡدِیهِمۡ سَدࣰّا وَمِنۡ خَلۡفِهِمۡ سَدࣰّا فَأَغۡشَیۡنَـٰهُمۡ فَهُمۡ لَا یُبۡصِرُونَ ﴿٩﴾
9. Şi Noi am pus o stavilă dinaintea lor şi o stavilă în urma lor şi astfel le‑am acoperit lor ochii şi iată că ei nu mai văd.
وَسَوَاۤءٌ عَلَیۡهِمۡ ءَأَنذَرۡتَهُمۡ أَمۡ لَمۡ تُنذِرۡهُمۡ لَا یُؤۡمِنُونَ ﴿١٠﴾
10. Şi le este totuna de‑i previi ori nu‑i previi, căci ei nu cred.
إِنَّمَا تُنذِرُ مَنِ ٱتَّبَعَ ٱلذِّكۡرَ وَخَشِیَ ٱلرَّحۡمَـٰنَ بِٱلۡغَیۡبِۖ فَبَشِّرۡهُ بِمَغۡفِرَةࣲ وَأَجۡرࣲ كَرِیمٍ ﴿١١﴾
11. Tu îl previi numai pe cel care urmează Îndemnarea(4) şi se teme de Cel Milostiv [Ar‑Rahman] în taină(5). Binevesteşte‑i lui iertare şi răsplată generoasă!
إِنَّا نَحۡنُ نُحۡیِ ٱلۡمَوۡتَىٰ وَنَكۡتُبُ مَا قَدَّمُواْ وَءَاثَـٰرَهُمۡۚ وَكُلَّ شَیۡءٍ أَحۡصَیۡنَـٰهُ فِیۤ إِمَامࣲ مُّبِینࣲ ﴿١٢﴾
12. Numai Noi îi înviem pe cei morţi şi scriem ceea ce au făcut ei mai înainte, ca şi urmele lor(6), şi toate lucrurile le‑am numărat(7) într‑o carte limpede(8).
وَٱضۡرِبۡ لَهُم مَّثَلًا أَصۡحَـٰبَ ٱلۡقَرۡیَةِ إِذۡ جَاۤءَهَا ٱلۡمُرۡسَلُونَ ﴿١٣﴾
13. Şi dă‑le lor(9) drept pildă pe locuitorii cetăţii(10), când au venit la ei trimişii.
إِذۡ أَرۡسَلۡنَاۤ إِلَیۡهِمُ ٱثۡنَیۡنِ فَكَذَّبُوهُمَا فَعَزَّزۡنَا بِثَالِثࣲ فَقَالُوۤاْ إِنَّاۤ إِلَیۡكُم مُّرۡسَلُونَ ﴿١٤﴾
14. Când am trimis la ei doi [trimişi], dar i‑au socotit pe ei mincinoşi. Atunci i‑am întărit şi cu un al treilea şi au zis ei: „Noi suntem trimişi la voi!”
قَالُواْ مَاۤ أَنتُمۡ إِلَّا بَشَرࣱ مِّثۡلُنَا وَمَاۤ أَنزَلَ ٱلرَّحۡمَـٰنُ مِن شَیۡءٍ إِنۡ أَنتُمۡ إِلَّا تَكۡذِبُونَ ﴿١٥﴾
15. Dar ei le‑au răspuns: „Voi nu sunteţi decât nişte oameni ca şi noi. Cel Milostiv [Ar‑Rahman] nu a făcut să coboare nimic, iar voi nu faceţi decât să minţiţi!”
قَالُواْ رَبُّنَا یَعۡلَمُ إِنَّاۤ إِلَیۡكُمۡ لَمُرۡسَلُونَ ﴿١٦﴾
16. Însă [trimişii le‑]au zis: „Domnul nostru ştie că noi suntem trimişi la voi,
وَمَا عَلَیۡنَاۤ إِلَّا ٱلۡبَلَـٰغُ ٱلۡمُبِینُ ﴿١٧﴾
17. Iar noi nu suntem datori decât cu transmiterea limpede [a mesajului nostru]”.
قَالُوۤاْ إِنَّا تَطَیَّرۡنَا بِكُمۡۖ لَىِٕن لَّمۡ تَنتَهُواْ لَنَرۡجُمَنَّكُمۡ وَلَیَمَسَّنَّكُم مِّنَّا عَذَابٌ أَلِیمࣱ ﴿١٨﴾
18. Au zis ei: „Noi vedem un semn [prevestitor de] rău în voi. Dacă nu încetaţi(11), noi vă vom ucide cu pietre şi vă va ajunge o osândă dureroasă de la noi!”
قَالُواْ طَـٰۤىِٕرُكُم مَّعَكُمۡ أَىِٕن ذُكِّرۡتُمۚ بَلۡ أَنتُمۡ قَوۡمࣱ مُّسۡرِفُونَ ﴿١٩﴾
19. Le‑au răspuns: „Semnul prevestitor de rău este cu voi!(12) Când aţi fost îndemnaţi, [aţi prevestit răul]!... Însă voi sunteţi un neam care întrece măsura!…”
وَجَاۤءَ مِنۡ أَقۡصَا ٱلۡمَدِینَةِ رَجُلࣱ یَسۡعَىٰ قَالَ یَـٰقَوۡمِ ٱتَّبِعُواْ ٱلۡمُرۡسَلِینَ ﴿٢٠﴾
20. Şi de la capătul cetăţii a venit un bărbat, alergând, şi a zis: „O, neam al meu, urmaţi‑i pe trimişi!
ٱتَّبِعُواْ مَن لَّا یَسۡـَٔلُكُمۡ أَجۡرࣰا وَهُم مُّهۡتَدُونَ ﴿٢١﴾
21. Urmaţi‑i pe cei care nu cer răsplată şi care sunt pe drumul cel bun!
وَمَا لِیَ لَاۤ أَعۡبُدُ ٱلَّذِی فَطَرَنِی وَإِلَیۡهِ تُرۡجَعُونَ ﴿٢٢﴾
22. De ce să nu‑L ador eu pe Cel care m‑a creat pe mine? Şi la El veţi fi voi întorşi(13)!
ءَأَتَّخِذُ مِن دُونِهِۦۤ ءَالِهَةً إِن یُرِدۡنِ ٱلرَّحۡمَـٰنُ بِضُرࣲّ لَّا تُغۡنِ عَنِّی شَفَـٰعَتُهُمۡ شَیۡـࣰٔا وَلَا یُنقِذُونِ ﴿٢٣﴾
23. Să iau eu alţi zei în locul Lui? Dacă Cel Milostiv [Ar‑Rahman] va voi să‑mi facă mie un rău, nu‑mi va fi de nici un folos mijlocirea lor şi ei nu mă vor putea mântui!
إِنِّیۤ ءَامَنتُ بِرَبِّكُمۡ فَٱسۡمَعُونِ ﴿٢٥﴾
25. Eu cred în Domnul vostru, deci ascultaţi de mine!”
قِیلَ ٱدۡخُلِ ٱلۡجَنَّةَۖ قَالَ یَـٰلَیۡتَ قَوۡمِی یَعۡلَمُونَ ﴿٢٦﴾
26. Şi i se zice lui(14): „Intră în Rai!”(15) Iar el răspunde: „O, de ar şti neamul meu
بِمَا غَفَرَ لِی رَبِّی وَجَعَلَنِی مِنَ ٱلۡمُكۡرَمِینَ ﴿٢٧﴾
27. Că Domnul meu m‑a iertat şi m‑a aşezat pe mine între cei cinstiţi!”
۞ وَمَاۤ أَنزَلۡنَا عَلَىٰ قَوۡمِهِۦ مِنۢ بَعۡدِهِۦ مِن جُندࣲ مِّنَ ٱلسَّمَاۤءِ وَمَا كُنَّا مُنزِلِینَ ﴿٢٨﴾
28. Şi Noi nu am făcut să coboare asupra neamului său, în urma lui(16), vreo oaste din cer(17), căci nu am vrut să facem să coboare.
إِن كَانَتۡ إِلَّا صَیۡحَةࣰ وَ ٰحِدَةࣰ فَإِذَا هُمۡ خَـٰمِدُونَ ﴿٢٩﴾
29. Nu a fost decât un singur strigăt(18) şi iată‑i pe ei stinşi, fără viaţă.
یَـٰحَسۡرَةً عَلَى ٱلۡعِبَادِۚ مَا یَأۡتِیهِم مِّن رَّسُولٍ إِلَّا كَانُواْ بِهِۦ یَسۡتَهۡزِءُونَ ﴿٣٠﴾
30. Vai, pentru robii [Mei]! Nu vine la ei nici un trimis fără ca ei să‑l batjocorească!
أَلَمۡ یَرَوۡاْ كَمۡ أَهۡلَكۡنَا قَبۡلَهُم مِّنَ ٱلۡقُرُونِ أَنَّهُمۡ إِلَیۡهِمۡ لَا یَرۡجِعُونَ ﴿٣١﴾
31. Nu au văzut(19) ei câte neamuri am nimicit Noi înaintea lor? [Şi nu au văzut ei că ele] nu se vor mai întoarce niciodată la ei?!
وَإِن كُلࣱّ لَّمَّا جَمِیعࣱ لَّدَیۡنَا مُحۡضَرُونَ ﴿٣٢﴾
32. Dar fiecare, toţi la un loc vor fi aduşi [înaintea] Noastră(20)!
وَءَایَةࣱ لَّهُمُ ٱلۡأَرۡضُ ٱلۡمَیۡتَةُ أَحۡیَیۡنَـٰهَا وَأَخۡرَجۡنَا مِنۡهَا حَبࣰّا فَمِنۡهُ یَأۡكُلُونَ ﴿٣٣﴾
33. Şi un semn pentru ei(21) este pământul cel mort, pe care Noi îl aducem la viaţă şi scoatem din el grâne, din care ei mănâncă.
وَجَعَلۡنَا فِیهَا جَنَّـٰتࣲ مِّن نَّخِیلࣲ وَأَعۡنَـٰبࣲ وَفَجَّرۡنَا فِیهَا مِنَ ٱلۡعُیُونِ ﴿٣٤﴾
34. Şi Noi facem pe el grădini de palmieri şi vii şi facem să ţâşnească din el izvoare.
لِیَأۡكُلُواْ مِن ثَمَرِهِۦ وَمَا عَمِلَتۡهُ أَیۡدِیهِمۡۚ أَفَلَا یَشۡكُرُونَ ﴿٣٥﴾
35. Pentru ca ei să mănânce din roadele Sale şi din ceea ce au făcut mâinile lor.(22) Oare ei nu vor fi mulţumitori?
سُبۡحَـٰنَ ٱلَّذِی خَلَقَ ٱلۡأَزۡوَ ٰجَ كُلَّهَا مِمَّا تُنۢبِتُ ٱلۡأَرۡضُ وَمِنۡ أَنفُسِهِمۡ وَمِمَّا لَا یَعۡلَمُونَ ﴿٣٦﴾
36. Mărire Celui care le‑a creat pe toate perechi,(23) din ceea ce face pământul să crească şi din ei înşişi şi din cele pe care ei nu le cunosc!
وَءَایَةࣱ لَّهُمُ ٱلَّیۡلُ نَسۡلَخُ مِنۡهُ ٱلنَّهَارَ فَإِذَا هُم مُّظۡلِمُونَ ﴿٣٧﴾
37. Şi un semn pentru ei este şi noaptea! Noi tragem din ea ziua şi iată‑i pe ei în întuneric,
وَٱلشَّمۡسُ تَجۡرِی لِمُسۡتَقَرࣲّ لَّهَاۚ ذَ ٰلِكَ تَقۡدِیرُ ٱلۡعَزِیزِ ٱلۡعَلِیمِ ﴿٣٨﴾
38. Iar Soarele aleargă către un sălaş al lui. Aceasta este rânduiala Celui Atotputernic [şi] Atoateştiutor [Al‑’Aziz, Al‑’Alim]!
وَٱلۡقَمَرَ قَدَّرۡنَـٰهُ مَنَازِلَ حَتَّىٰ عَادَ كَٱلۡعُرۡجُونِ ٱلۡقَدِیمِ ﴿٣٩﴾
39. Iar pentru Lună am orânduit Noi faze, până ce ea devine ca un ciorchine bătrân de palmier.(24)
لَا ٱلشَّمۡسُ یَنۢبَغِی لَهَاۤ أَن تُدۡرِكَ ٱلۡقَمَرَ وَلَا ٱلَّیۡلُ سَابِقُ ٱلنَّهَارِۚ وَكُلࣱّ فِی فَلَكࣲ یَسۡبَحُونَ ﴿٤٠﴾
40. Nici Soarele nu se cuvine să ajungă Luna, nici noaptea nu poate să o ia înaintea zilei(25) şi toate plutesc pe orbite [proprii].
وَءَایَةࣱ لَّهُمۡ أَنَّا حَمَلۡنَا ذُرِّیَّتَهُمۡ فِی ٱلۡفُلۡكِ ٱلۡمَشۡحُونِ ﴿٤١﴾
41. Şi un [alt] semn pentru ei este acela că Noi i‑am purtat pe scoborâtorii lor(26) într‑o corabie încărcată
وَخَلَقۡنَا لَهُم مِّن مِّثۡلِهِۦ مَا یَرۡكَبُونَ ﴿٤٢﴾
42. Şi le‑am făcut lor altele asemenea ei(27), pe care ei se suie(28)
وَإِن نَّشَأۡ نُغۡرِقۡهُمۡ فَلَا صَرِیخَ لَهُمۡ وَلَا هُمۡ یُنقَذُونَ ﴿٤٣﴾
43. Şi de am voi Noi, i‑am îneca pe ei şi ei nu ar avea nici un ajutor [ca să audă ţipetele lor](29) şi nici n‑ar fi ei mântuiţi,
إِلَّا رَحۡمَةࣰ مِّنَّا وَمَتَـٰعًا إِلَىٰ حِینࣲ ﴿٤٤﴾
44. Decât prin îndurarea Noastră [îi lăsăm să mai trăiască] şi să se bucure pentru un timp(30).
وَإِذَا قِیلَ لَهُمُ ٱتَّقُواْ مَا بَیۡنَ أَیۡدِیكُمۡ وَمَا خَلۡفَكُمۡ لَعَلَّكُمۡ تُرۡحَمُونَ ﴿٤٥﴾
45. Şi dacă li se zice lor: „Fiţi cu frică de ceea ce a fost înaintea voastră(31) şi de ceea ce este în urma voastră(32), poate că [astfel] vi se va arăta vouă îndurare(33)!” [ei se semeţesc].
وَمَا تَأۡتِیهِم مِّنۡ ءَایَةࣲ مِّنۡ ءَایَـٰتِ رَبِّهِمۡ إِلَّا كَانُواْ عَنۡهَا مُعۡرِضِینَ ﴿٤٦﴾
46. Şi nu le vine lor nici un semn dintre semnele Domnului lor(34) fără ca ei să nu se îndepărteze de el(35).
وَإِذَا قِیلَ لَهُمۡ أَنفِقُواْ مِمَّا رَزَقَكُمُ ٱللَّهُ قَالَ ٱلَّذِینَ كَفَرُواْ لِلَّذِینَ ءَامَنُوۤاْ أَنُطۡعِمُ مَن لَّوۡ یَشَاۤءُ ٱللَّهُ أَطۡعَمَهُۥۤ إِنۡ أَنتُمۡ إِلَّا فِی ضَلَـٰلࣲ مُّبِینࣲ ﴿٤٧﴾
47. Şi dacă li se zice lor: „Dăruiţi din cele cu care Allah v‑a înzestrat pe voi!”, aceia care nu cred grăiesc către aceia care cred: „Să‑l hrănim noi pe acela pe care l‑ar hrăni Allah, dacă ar voi? Voi nu sunteţi decât într‑o rătăcire vădită!”
وَیَقُولُونَ مَتَىٰ هَـٰذَا ٱلۡوَعۡدُ إِن كُنتُمۡ صَـٰدِقِینَ ﴿٤٨﴾
48. Şi ei zic: „Şi când se va împlini această ameninţare(36), dacă voi spuneţi adevărul?”
مَا یَنظُرُونَ إِلَّا صَیۡحَةࣰ وَ ٰحِدَةࣰ تَأۡخُذُهُمۡ وَهُمۡ یَخِصِّمُونَ ﴿٤٩﴾
49. Ei nu au a aştepta decât un singur strigăt(37), care‑i va apuca pe ei, în vreme ce ei se vor certa(38).
فَلَا یَسۡتَطِیعُونَ تَوۡصِیَةࣰ وَلَاۤ إِلَىٰۤ أَهۡلِهِمۡ یَرۡجِعُونَ ﴿٥٠﴾
50. Şi ei nu vor putea nici să facă vreo îndemnare, nici să se întoarcă la familiile lor(39).
وَنُفِخَ فِی ٱلصُّورِ فَإِذَا هُم مِّنَ ٱلۡأَجۡدَاثِ إِلَىٰ رَبِّهِمۡ یَنسِلُونَ ﴿٥١﴾
51. Şi se va sulfa în trâmbiţă(40) şi iată‑i pe ei grăbindu‑se din gropi către Domnul lor
قَالُواْ یَـٰوَیۡلَنَا مَنۢ بَعَثَنَا مِن مَّرۡقَدِنَاۜۗ هَـٰذَا مَا وَعَدَ ٱلرَّحۡمَـٰنُ وَصَدَقَ ٱلۡمُرۡسَلُونَ ﴿٥٢﴾
52. Şi zicând: „Vai nouă! Cine ne‑a sculat pe noi din culcuşul nostru?” Aceasta este ceea ce a făgăduit Cel Milostiv [Ar‑Rahman], iar trimişii au spus adevărul(41).
إِن كَانَتۡ إِلَّا صَیۡحَةࣰ وَ ٰحِدَةࣰ فَإِذَا هُمۡ جَمِیعࣱ لَّدَیۡنَا مُحۡضَرُونَ ﴿٥٣﴾
53. Nu va fi decât un singur strigăt şi iată că ei toţi vor fi aduşi la Noi.
فَٱلۡیَوۡمَ لَا تُظۡلَمُ نَفۡسࣱ شَیۡـࣰٔا وَلَا تُجۡزَوۡنَ إِلَّا مَا كُنتُمۡ تَعۡمَلُونَ ﴿٥٤﴾
54. Şi în Ziua aceea nu va fi nici un suflet nedreptăţit întru nimic şi nu veţi fi răsplătiţi decât pentru ceea ce aţi făcut.
إِنَّ أَصۡحَـٰبَ ٱلۡجَنَّةِ ٱلۡیَوۡمَ فِی شُغُلࣲ فَـٰكِهُونَ ﴿٥٥﴾
55. Locuitorii Raiului vor fi în Ziua aceea ocupaţi, bucurându‑se fericiţi,
هُمۡ وَأَزۡوَ ٰجُهُمۡ فِی ظِلَـٰلٍ عَلَى ٱلۡأَرَاۤىِٕكِ مُتَّكِـُٔونَ ﴿٥٦﴾
56. Ei împreună cu soaţele lor, la umbră(42), vor fi rezemaţi pe divanuri(43),
لَهُمۡ فِیهَا فَـٰكِهَةࣱ وَلَهُم مَّا یَدَّعُونَ ﴿٥٧﴾
57. Acolo vor avea ei roduri şi [tot] ceea ce vor cere.
وَٱمۡتَـٰزُواْ ٱلۡیَوۡمَ أَیُّهَا ٱلۡمُجۡرِمُونَ ﴿٥٩﴾
59. Iar voi, nelegiuiţilor, să staţi despărţiţi în Ziua aceea!
۞ أَلَمۡ أَعۡهَدۡ إِلَیۡكُمۡ یَـٰبَنِیۤ ءَادَمَ أَن لَّا تَعۡبُدُواْ ٱلشَّیۡطَـٰنَۖ إِنَّهُۥ لَكُمۡ عَدُوࣱّ مُّبِینࣱ ﴿٦٠﴾
60. „Oare nu am făcut Eu legământ cu voi, o, fii ai lui Adam, să nu‑l adoraţi pe Şeitan, căci el vă este vouă duşman învederat,
وَأَنِ ٱعۡبُدُونِیۚ هَـٰذَا صِرَ ٰطࣱ مُّسۡتَقِیمࣱ ﴿٦١﴾
61. Şi să Mă adoraţi pe Mine(44) [pentru că] acesta este drumul drept?!
وَلَقَدۡ أَضَلَّ مِنكُمۡ جِبِلࣰّا كَثِیرًاۖ أَفَلَمۡ تَكُونُواْ تَعۡقِلُونَ ﴿٦٢﴾
62. El(45) a dus în rătăcire o mare parte dintre voi(46). Oare voi nu pricepeţi?
ٱصۡلَوۡهَا ٱلۡیَوۡمَ بِمَا كُنتُمۡ تَكۡفُرُونَ ﴿٦٤﴾
64. Să ardeţi astăzi în el,(47) pentru că voi nu aţi crezut!”
ٱلۡیَوۡمَ نَخۡتِمُ عَلَىٰۤ أَفۡوَ ٰهِهِمۡ وَتُكَلِّمُنَاۤ أَیۡدِیهِمۡ وَتَشۡهَدُ أَرۡجُلُهُم بِمَا كَانُواْ یَكۡسِبُونَ ﴿٦٥﴾
65. În această Zi vom pecetlui gurile lor(48) şi ne vor grăi nouă mâinile lor, iar picioarele lor vor face mărturie pentru ceea ce ei au dobândit.
وَلَوۡ نَشَاۤءُ لَطَمَسۡنَا عَلَىٰۤ أَعۡیُنِهِمۡ فَٱسۡتَبَقُواْ ٱلصِّرَ ٰطَ فَأَنَّىٰ یُبۡصِرُونَ ﴿٦٦﴾
66. Şi de am fi voit, am fi stins Noi ochii lor şi s‑ar fi întrecut ei către drum, dar cum ar mai fi putut ei să vadă?
وَلَوۡ نَشَاۤءُ لَمَسَخۡنَـٰهُمۡ عَلَىٰ مَكَانَتِهِمۡ فَمَا ٱسۡتَطَـٰعُواْ مُضِیࣰّا وَلَا یَرۡجِعُونَ ﴿٦٧﴾
67. Şi de am fi voit, i‑am fi prefăcut Noi în locurile lor(49) şi n‑ar mai fi putut ei nici să meargă înainte, nici să se întoarcă(50).
وَمَن نُّعَمِّرۡهُ نُنَكِّسۡهُ فِی ٱلۡخَلۡقِۚ أَفَلَا یَعۡقِلُونَ ﴿٦٨﴾
68. Şi aceluia căruia îi dăruim Noi viaţă lungă, aceluia îi slăbim Noi înfăţişarea.(51) Oare ei nu pricep?
وَمَا عَلَّمۡنَـٰهُ ٱلشِّعۡرَ وَمَا یَنۢبَغِی لَهُۥۤۚ إِنۡ هُوَ إِلَّا ذِكۡرࣱ وَقُرۡءَانࣱ مُّبِینࣱ ﴿٦٩﴾
69. Şi Noi nu l‑am învăţat pe el poezia,(52) căci aceasta nu s‑ar fi cuvenit pentru el. Aceasta nu este decât îndemnare şi un Coran limpede,
لِّیُنذِرَ مَن كَانَ حَیࣰّا وَیَحِقَّ ٱلۡقَوۡلُ عَلَى ٱلۡكَـٰفِرِینَ ﴿٧٠﴾
70. Pentru a‑l preveni pe cel care este viu(53) ş i p entru a s e î mplini C uvântul(54) împotriva necredincioşilor.
أَوَلَمۡ یَرَوۡاْ أَنَّا خَلَقۡنَا لَهُم مِّمَّا عَمِلَتۡ أَیۡدِینَاۤ أَنۡعَـٰمࣰا فَهُمۡ لَهَا مَـٰلِكُونَ ﴿٧١﴾
71. Oare ei nu văd că Noi le‑am făcut lor, printre cele pe care le‑au creat mâinile Noastre, vite(55), cărora ei le sunt stăpâni?
وَذَلَّلۡنَـٰهَا لَهُمۡ فَمِنۡهَا رَكُوبُهُمۡ وَمِنۡهَا یَأۡكُلُونَ ﴿٧٢﴾
72. Şi le‑am făcut supuse lor şi unele dintre ele le servesc pentru călărie, iar de la altele mănâncă(56)
وَلَهُمۡ فِیهَا مَنَـٰفِعُ وَمَشَارِبُۚ أَفَلَا یَشۡكُرُونَ ﴿٧٣﴾
73. Şi au de la ele [şi alte] foloase(57) şi băuturi(58). Oare ei nu vor aduce mulţumire?
وَٱتَّخَذُواْ مِن دُونِ ٱللَّهِ ءَالِهَةࣰ لَّعَلَّهُمۡ یُنصَرُونَ ﴿٧٤﴾
74. Şi ei au luat în locul lui Allah alţi zei, în nădejdea că ei vor fi ajutaţi.
لَا یَسۡتَطِیعُونَ نَصۡرَهُمۡ وَهُمۡ لَهُمۡ جُندࣱ مُّحۡضَرُونَ ﴿٧٥﴾
75. Dar nu le vor putea fi de nici un ajutor, aşa cum sunt ei [pentru idoli ca] o oaste pregătită(59).
فَلَا یَحۡزُنكَ قَوۡلُهُمۡۘ إِنَّا نَعۡلَمُ مَا یُسِرُّونَ وَمَا یُعۡلِنُونَ ﴿٧٦﴾
76. Şi să nu te mâhnească vorbele lor! Noi ştim atât ceea ce ei ţin ascuns, cât şi ceea ce ei mărturisesc pe faţă.
أَوَلَمۡ یَرَ ٱلۡإِنسَـٰنُ أَنَّا خَلَقۡنَـٰهُ مِن نُّطۡفَةࣲ فَإِذَا هُوَ خَصِیمࣱ مُّبِینࣱ ﴿٧٧﴾
77. Oare nu vede omul că Noi l‑am creat pe el dintr‑o picătură? Şi iată că el Ne este Nouă un duşman învederat(60)!
وَضَرَبَ لَنَا مَثَلࣰا وَنَسِیَ خَلۡقَهُۥۖ قَالَ مَن یُحۡیِ ٱلۡعِظَـٰمَ وَهِیَ رَمِیمࣱ ﴿٧٨﴾
78. El ne dă Nouă o pildă,(61) uitând de crearea sa(62) şi zice: „Cine le mai dă viaţă oaselor după ce ele sunt putrezite?”
قُلۡ یُحۡیِیهَا ٱلَّذِیۤ أَنشَأَهَاۤ أَوَّلَ مَرَّةࣲۖ وَهُوَ بِكُلِّ خَلۡقٍ عَلِیمٌ ﴿٧٩﴾
79. Spune: „Le va da lor viaţă Acela care le‑a creat pe ele prima oară, căci El este bine ştiutor al întregii firi!
ٱلَّذِی جَعَلَ لَكُم مِّنَ ٱلشَّجَرِ ٱلۡأَخۡضَرِ نَارࣰا فَإِذَاۤ أَنتُم مِّنۡهُ تُوقِدُونَ ﴿٨٠﴾
80. Acela care a făcut pentru voi din pomul verde foc şi iată că voi de la el aprindeţi!”(63)
أَوَلَیۡسَ ٱلَّذِی خَلَقَ ٱلسَّمَـٰوَ ٰتِ وَٱلۡأَرۡضَ بِقَـٰدِرٍ عَلَىٰۤ أَن یَخۡلُقَ مِثۡلَهُمۚ بَلَىٰ وَهُوَ ٱلۡخَلَّـٰقُ ٱلۡعَلِیمُ ﴿٨١﴾
81. Oare Acela care a creat cerurile şi pământul(64) nu are putinţa să creeze asemenea lor(65)? Ba da!(66) Şi El este Creatorul Atoateştiutor [Al‑Khallaq, Al‑’Alim]!
إِنَّمَاۤ أَمۡرُهُۥۤ إِذَاۤ أَرَادَ شَیۡـًٔا أَن یَقُولَ لَهُۥ كُن فَیَكُونُ ﴿٨٢﴾
82. Şi dacă voieşte El un lucru, porunca Lui este numai să zică „Fii” şi el este.