بَلِ ٱلَّذِینَ كَفَرُواْ فِی عِزَّةࣲ وَشِقَاقࣲ ﴿٢﴾
2. Cei care nu au crezut sunt [mai degrabă] în îngâmfare şi schismă!
كَمۡ أَهۡلَكۡنَا مِن قَبۡلِهِم مِّن قَرۡنࣲ فَنَادَواْ وَّلَاتَ حِینَ مَنَاصࣲ ﴿٣﴾
3. Câte neamuri am nimicit Noi mai înainte de ei!(2) Într‑un sfârşit ei au strigat, însă nu mai era timp pentru ei de mântuire!
وَعَجِبُوۤاْ أَن جَاۤءَهُم مُّنذِرࣱ مِّنۡهُمۡۖ وَقَالَ ٱلۡكَـٰفِرُونَ هَـٰذَا سَـٰحِرࣱ كَذَّابٌ ﴿٤﴾
4. S‑au mirat ei că le‑a venit un prevenitor(3) chiar dintre ei, iar necredincioşii au zis: „Acesta este un vrăjitor mincinos,
أَجَعَلَ ٱلۡـَٔالِهَةَ إِلَـٰهࣰا وَ ٰحِدًاۖ إِنَّ هَـٰذَا لَشَیۡءٌ عُجَابࣱ ﴿٥﴾
5. Oare a făcut el din zei un Dumnezeu Unic? Acesta este un lucru uimitor!”
وَٱنطَلَقَ ٱلۡمَلَأُ مِنۡهُمۡ أَنِ ٱمۡشُواْ وَٱصۡبِرُواْ عَلَىٰۤ ءَالِهَتِكُمۡۖ إِنَّ هَـٰذَا لَشَیۡءࣱ یُرَادُ ﴿٦﴾
6. Însă mai‑marii lor au pornit să zică(4): „Mergeţi voi înainte(5) şi rămâneţi statornici la zeii voştri(6)! Acesta este un lucru dorit!
مَا سَمِعۡنَا بِهَـٰذَا فِی ٱلۡمِلَّةِ ٱلۡـَٔاخِرَةِ إِنۡ هَـٰذَاۤ إِلَّا ٱخۡتِلَـٰقٌ ﴿٧﴾
7. Noi nu am auzit despre aceasta în ultima religie!(7) Aceasta(8) nu este decât o născocire!”
أَءُنزِلَ عَلَیۡهِ ٱلذِّكۡرُ مِنۢ بَیۡنِنَاۚ بَلۡ هُمۡ فِی شَكࣲّ مِّن ذِكۡرِیۚ بَل لَّمَّا یَذُوقُواْ عَذَابِ ﴿٨﴾
8. Oare a fost trimisă Pomenirea(9) chiar lui, d intre noi [toţi]?(10)” Ei sunt în îndoială asupra Îndemnării Mele. Ba ei nu au gustat încă pedeapsa Mea!
أَمۡ عِندَهُمۡ خَزَاۤىِٕنُ رَحۡمَةِ رَبِّكَ ٱلۡعَزِیزِ ٱلۡوَهَّابِ ﴿٩﴾
9. Ori au ei comorile îndurării Domnului tău Cel Puternic [şi] Darnic [Al‑’Aziz, Al‑Wahhab](11)?
أَمۡ لَهُم مُّلۡكُ ٱلسَّمَـٰوَ ٰتِ وَٱلۡأَرۡضِ وَمَا بَیۡنَهُمَاۖ فَلۡیَرۡتَقُواْ فِی ٱلۡأَسۡبَـٰبِ ﴿١٠﴾
10. Ori au ei împărăţia cerurilor şi a pământului şi a ceea ce se află între ele? Dacă‑i aşa, atunci să urce în cer(12)!
جُندࣱ مَّا هُنَالِكَ مَهۡزُومࣱ مِّنَ ٱلۡأَحۡزَابِ ﴿١١﴾
11. Va fi pusă pe fugă oştirea celor aliaţi de acolo!(13)
كَذَّبَتۡ قَبۡلَهُمۡ قَوۡمُ نُوحࣲ وَعَادࣱ وَفِرۡعَوۡنُ ذُو ٱلۡأَوۡتَادِ ﴿١٢﴾
12. Mai înainte de ei(14) au învinuit de minciună şi neamurile lui Noe, lui ’Ad(15) şi lui Faraon, stăpânul ţăruşilor(16),
وَثَمُودُ وَقَوۡمُ لُوطࣲ وَأَصۡحَـٰبُ لۡـَٔیۡكَةِۚ أُوْلَـٰۤىِٕكَ ٱلۡأَحۡزَابُ ﴿١٣﴾
13. Şi Thamud(17) şi neamul lui Lot şi neamul din Al‑Ayka(18). Aceştia sunt aliaţii!(19)
إِن كُلٌّ إِلَّا كَذَّبَ ٱلرُّسُلَ فَحَقَّ عِقَابِ ﴿١٤﴾
14. Nu a fost nici unul dintre ei care să nu‑i fi socotit, pe trimişi, mincinoşi. Aşadar, a fost dreaptă pedeapsa [Mea]!
وَمَا یَنظُرُ هَـٰۤؤُلَاۤءِ إِلَّا صَیۡحَةࣰ وَ ٰحِدَةࣰ مَّا لَهَا مِن فَوَاقࣲ ﴿١٥﴾
15. Aceştia(20) nu aşteaptă decât un singur strigăt, care va veni, fără întrerupere, [până ce îi va nimici].
وَقَالُواْ رَبَّنَا عَجِّل لَّنَا قِطَّنَا قَبۡلَ یَوۡمِ ٱلۡحِسَابِ ﴿١٦﴾
16. Ei zic: „Doamne, grăbeşte‑ne nouă pedeapsa noastră, înainte de Ziua Judecăţii!”(21)
ٱصۡبِرۡ عَلَىٰ مَا یَقُولُونَ وَٱذۡكُرۡ عَبۡدَنَا دَاوُۥدَ ذَا ٱلۡأَیۡدِۖ إِنَّهُۥۤ أَوَّابٌ ﴿١٧﴾
17. Fii răbdător cu ceea ce spun ei(22) şi adu‑ţi aminte de robul Nostru David, cel cu putere [în adorare şi credinţă], cel care a arătat căinţă!
إِنَّا سَخَّرۡنَا ٱلۡجِبَالَ مَعَهُۥ یُسَبِّحۡنَ بِٱلۡعَشِیِّ وَٱلۡإِشۡرَاقِ ﴿١٨﴾
18. Noi am supus munţii să slăvească [pe Allah] împreună cu el, seara şi dimineaţa!(23)
وَٱلطَّیۡرَ مَحۡشُورَةࣰۖ كُلࣱّ لَّهُۥۤ أَوَّابࣱ ﴿١٩﴾
19. Şi păsările cele adunate(24)! Toate(25) se vor întoarce spre El(26)!
وَشَدَدۡنَا مُلۡكَهُۥ وَءَاتَیۡنَـٰهُ ٱلۡحِكۡمَةَ وَفَصۡلَ ٱلۡخِطَابِ ﴿٢٠﴾
20. Şi Noi am întărit stăpânirea lui şi i‑am dat lui înţelepciunea(27) şi judecata sănătoasă în vorbire!(28)
۞ وَهَلۡ أَتَىٰكَ نَبَؤُاْ ٱلۡخَصۡمِ إِذۡ تَسَوَّرُواْ ٱلۡمِحۡرَابَ ﴿٢١﴾
21. Oare a ajuns până la tine vestea celor care se certau şi care s‑au căţărat pe zidul templului(29)?
إِذۡ دَخَلُواْ عَلَىٰ دَاوُۥدَ فَفَزِعَ مِنۡهُمۡۖ قَالُواْ لَا تَخَفۡۖ خَصۡمَانِ بَغَىٰ بَعۡضُنَا عَلَىٰ بَعۡضࣲ فَٱحۡكُم بَیۡنَنَا بِٱلۡحَقِّ وَلَا تُشۡطِطۡ وَٱهۡدِنَاۤ إِلَىٰ سَوَاۤءِ ٱلصِّرَ ٰطِ ﴿٢٢﴾
22. Când au intrat la David şi el s‑a speriat de ei(30) au zis ei: „Nu‑ţi fie frică! Noi suntem doi care ne certăm(31); unul dintre noi a fost nedrept cu celălalt. Deci judecă între noi cu dreptate şi nu fi cu strâmbătate şi călăuzeşte‑ne pe noi pe calea cea dreaptă!
إِنَّ هَـٰذَاۤ أَخِی لَهُۥ تِسۡعࣱ وَتِسۡعُونَ نَعۡجَةࣰ وَلِیَ نَعۡجَةࣱ وَ ٰحِدَةࣱ فَقَالَ أَكۡفِلۡنِیهَا وَعَزَّنِی فِی ٱلۡخِطَابِ ﴿٢٣﴾
23. Acesta este fratele meu. El are nouăzeci şi nouă de oi, iar eu am o singură oaie. Şi mi‑a zis el: „Dă‑mi‑o în grija mea!” Şi m‑a biruit el cu vorba”.
قَالَ لَقَدۡ ظَلَمَكَ بِسُؤَالِ نَعۡجَتِكَ إِلَىٰ نِعَاجِهِۦۖ وَإِنَّ كَثِیرࣰا مِّنَ ٱلۡخُلَطَاۤءِ لَیَبۡغِی بَعۡضُهُمۡ عَلَىٰ بَعۡضٍ إِلَّا ٱلَّذِینَ ءَامَنُواْ وَعَمِلُواْ ٱلصَّـٰلِحَـٰتِ وَقَلِیلࣱ مَّا هُمۡۗ وَظَنَّ دَاوُۥدُ أَنَّمَا فَتَنَّـٰهُ فَٱسۡتَغۡفَرَ رَبَّهُۥ وَخَرَّ رَاكِعࣰا وَأَنَابَ ۩ ﴿٢٤﴾
24. A zis [David]: „El a fost nedrept cu tine, dacă ţi‑a cerut să împreuni oaia ta cu oile lui. Şi mulţi dintre cei care se asociază(32) îşi încalcă unii altora drepturile, afară de aceia care cred şi împlinesc fapte bune – dar cât de puţini sunt ei!” Şi David a socotit(33) că Noi îl punem la încercare şi s‑a rugat de iertare Domnului său şi a căzut, prosternându‑se, şi s‑a căit.(34)
فَغَفَرۡنَا لَهُۥ ذَ ٰلِكَۖ وَإِنَّ لَهُۥ عِندَنَا لَزُلۡفَىٰ وَحُسۡنَ مَـَٔابࣲ ﴿٢٥﴾
25. Şi i‑am iertat Noi aceasta(35) şi el a avut parte de loc apropiat la Noi şi de frumoasă întoarcere(36).
یَـٰدَاوُۥدُ إِنَّا جَعَلۡنَـٰكَ خَلِیفَةࣰ فِی ٱلۡأَرۡضِ فَٱحۡكُم بَیۡنَ ٱلنَّاسِ بِٱلۡحَقِّ وَلَا تَتَّبِعِ ٱلۡهَوَىٰ فَیُضِلَّكَ عَن سَبِیلِ ٱللَّهِۚ إِنَّ ٱلَّذِینَ یَضِلُّونَ عَن سَبِیلِ ٱللَّهِ لَهُمۡ عَذَابࣱ شَدِیدُۢ بِمَا نَسُواْ یَوۡمَ ٱلۡحِسَابِ ﴿٢٦﴾
26. „O, David! Noi te‑am făcut pe tine urmaş(37) pe pământ. Deci judecă între oameni cu adevăr şi nu urma poftei care te abate de la calea lui Allah!” Aceia care se abat de la calea lui Allah vor avea parte de osândă aspră, pentru că au uitat de Ziua Socotirii.
وَمَا خَلَقۡنَا ٱلسَّمَاۤءَ وَٱلۡأَرۡضَ وَمَا بَیۡنَهُمَا بَـٰطِلࣰاۚ ذَ ٰلِكَ ظَنُّ ٱلَّذِینَ كَفَرُواْۚ فَوَیۡلࣱ لِّلَّذِینَ كَفَرُواْ مِنَ ٱلنَّارِ ﴿٢٧﴾
27. Noi nu am făcut în deşert cerul şi pământul şi ceea ce se află între ele. Aceasta este bănuiala celor care nu au crezut. Dar vai necredincioşilor pentru focul [care‑i aşteaptă]!
أَمۡ نَجۡعَلُ ٱلَّذِینَ ءَامَنُواْ وَعَمِلُواْ ٱلصَّـٰلِحَـٰتِ كَٱلۡمُفۡسِدِینَ فِی ٱلۡأَرۡضِ أَمۡ نَجۡعَلُ ٱلۡمُتَّقِینَ كَٱلۡفُجَّارِ ﴿٢٨﴾
28. Oare să‑i punem Noi pe cei care cred şi împlinesc fapte bune împreună cu cei care fac stricăciuni pe pământ sau să‑i punem pe cei cu frică [de Allah] în rând cu nelegiuiţii?(38)
كِتَـٰبٌ أَنزَلۡنَـٰهُ إِلَیۡكَ مُبَـٰرَكࣱ لِّیَدَّبَّرُوۤاْ ءَایَـٰتِهِۦ وَلِیَتَذَكَّرَ أُوْلُواْ ٱلۡأَلۡبَـٰبِ ﴿٢٩﴾
29. [Iată] o Carte binecuvântată pe care Noi ţi‑am trimis‑o, pentru ca ei să ia aminte la versetele ei şi pentru ca cei care au pricepere să chibzuiască!
وَوَهَبۡنَا لِدَاوُۥدَ سُلَیۡمَـٰنَۚ نِعۡمَ ٱلۡعَبۡدُ إِنَّهُۥۤ أَوَّابٌ ﴿٣٠﴾
30. Şi i l‑am dăruit Noi lui David pe Solomon, care a fost un rob prea bun şi care a fost cu căinţă!
إِذۡ عُرِضَ عَلَیۡهِ بِٱلۡعَشِیِّ ٱلصَّـٰفِنَـٰتُ ٱلۡجِیَادُ ﴿٣١﴾
31. Când i s‑au adus lui spre seară cai sprinteni,
فَقَالَ إِنِّیۤ أَحۡبَبۡتُ حُبَّ ٱلۡخَیۡرِ عَن ذِكۡرِ رَبِّی حَتَّىٰ تَوَارَتۡ بِٱلۡحِجَابِ ﴿٣٢﴾
32. A zis el: „Eu am fost înclinat către iubirea bunurilor [din această lume] într‑atât încât [am uitat de] pomenirea Domnului meu, până ce [soarele] s‑a ascuns în spatele vălului său;(39))
رُدُّوهَا عَلَیَّۖ فَطَفِقَ مَسۡحَۢا بِٱلسُّوقِ وَٱلۡأَعۡنَاقِ ﴿٣٣﴾
33. Aduceţi‑i înapoi la mine(40)!” Şi s‑a pornit el să le mângâie picioarele şi gâturile.(41)
وَلَقَدۡ فَتَنَّا سُلَیۡمَـٰنَ وَأَلۡقَیۡنَا عَلَىٰ كُرۡسِیِّهِۦ جَسَدࣰا ثُمَّ أَنَابَ ﴿٣٤﴾
34. Şi l‑am încercat Noi pe Solomon şi am aruncat pe tronul lui un trup.(42) A poi s ‑a c ăit e l(43).
قَالَ رَبِّ ٱغۡفِرۡ لِی وَهَبۡ لِی مُلۡكࣰا لَّا یَنۢبَغِی لِأَحَدࣲ مِّنۢ بَعۡدِیۤۖ إِنَّكَ أَنتَ ٱلۡوَهَّابُ ﴿٣٥﴾
35. A zis: „Doamne, iartă‑mă pe mine şi dăruieşte‑mi mie putere cum nu se mai cuvine nimănui după mine, căci Tu eşti Cel Darnic [Al‑Wahhab]!”
فَسَخَّرۡنَا لَهُ ٱلرِّیحَ تَجۡرِی بِأَمۡرِهِۦ رُخَاۤءً حَیۡثُ أَصَابَ ﴿٣٦﴾
36. Şi i‑am supus lui vântul, ca să alerge lin, după porunca lui, unde el voia,
وَٱلشَّیَـٰطِینَ كُلَّ بَنَّاۤءࣲ وَغَوَّاصࣲ ﴿٣٧﴾
37. Ca şi pe şeitani: pe toţi ziditorii şi cufundătorii,
هَـٰذَا عَطَاۤؤُنَا فَٱمۡنُنۡ أَوۡ أَمۡسِكۡ بِغَیۡرِ حِسَابࣲ ﴿٣٩﴾
39. „Acesta este darul Nostru. Deci împarte‑l sau păstrează‑l, fără să dai nici o socoteală!”
وَإِنَّ لَهُۥ عِندَنَا لَزُلۡفَىٰ وَحُسۡنَ مَـَٔابࣲ ﴿٤٠﴾
40. Şi el are la Noi un loc apropiat şi frumoasă întoarcere(44).
وَٱذۡكُرۡ عَبۡدَنَاۤ أَیُّوبَ إِذۡ نَادَىٰ رَبَّهُۥۤ أَنِّی مَسَّنِیَ ٱلشَّیۡطَـٰنُ بِنُصۡبࣲ وَعَذَابٍ ﴿٤١﴾
41. Adu‑ţi aminte de robul Nostru Iov, care a strigat către Domnul său: „Şeitan m‑a atins pe mine cu nenorocire şi cu suferinţă”
ٱرۡكُضۡ بِرِجۡلِكَۖ هَـٰذَا مُغۡتَسَلُۢ بَارِدࣱ وَشَرَابࣱ ﴿٤٢﴾
42. „Loveşte cu piciorul tău şi [priveşte cum iese] o apă răcoroasă pentru spălat şi pentru băut!”
وَوَهَبۡنَا لَهُۥۤ أَهۡلَهُۥ وَمِثۡلَهُم مَّعَهُمۡ رَحۡمَةࣰ مِّنَّا وَذِكۡرَىٰ لِأُوْلِی ٱلۡأَلۡبَـٰبِ ﴿٤٣﴾
43. Şi Noi i‑am dat lui familia sa(45) şi încă pe cât ea, cu îndurare de la Noi şi ca îndemnare pentru cei care pricep.
وَخُذۡ بِیَدِكَ ضِغۡثࣰا فَٱضۡرِب بِّهِۦ وَلَا تَحۡنَثۡۗ إِنَّا وَجَدۡنَـٰهُ صَابِرࣰاۚ نِّعۡمَ ٱلۡعَبۡدُ إِنَّهُۥۤ أَوَّابࣱ ﴿٤٤﴾
44. „Şi ia în mâna ta un mănunchi şi loveşte cu el şi nu călca jurământul tău!” Şi Noi l‑am aflat statornic pe el! Un rob prea bun care se căieşte!
وَٱذۡكُرۡ عِبَـٰدَنَاۤ إِبۡرَ ٰهِیمَ وَإِسۡحَـٰقَ وَیَعۡقُوبَ أُوْلِی ٱلۡأَیۡدِی وَٱلۡأَبۡصَـٰرِ ﴿٤٥﴾
45. Şi adu‑ţi aminte de robii Noştri Avraam, Isaac şi Iacob – cei cu putere [în adorare şi credinţă] şi cu pricepere!
إِنَّاۤ أَخۡلَصۡنَـٰهُم بِخَالِصَةࣲ ذِكۡرَى ٱلدَّارِ ﴿٤٦﴾
46. I‑am ales pe ei pentru un scop anume: vestirea mesajului despre Viaţa de Apoi.
وَإِنَّهُمۡ عِندَنَا لَمِنَ ٱلۡمُصۡطَفَیۡنَ ٱلۡأَخۡیَارِ ﴿٤٧﴾
47. Ei au fost la Noi printre cei mai buni aleşi.
وَٱذۡكُرۡ إِسۡمَـٰعِیلَ وَٱلۡیَسَعَ وَذَا ٱلۡكِفۡلِۖ وَكُلࣱّ مِّنَ ٱلۡأَخۡیَارِ ﴿٤٨﴾
48. Şi adu‑ţi aminte de Ismail, de Eliseu, şi de Dhu‑l‑Kifl, căci toţi au fost printre cei mai buni!
هَـٰذَا ذِكۡرࣱۚ وَإِنَّ لِلۡمُتَّقِینَ لَحُسۡنَ مَـَٔابࣲ ﴿٤٩﴾
49. Aceasta este o pomenire,(46) iar cei cu frică vor avea parte de frumos loc la întoarcere:
جَنَّـٰتِ عَدۡنࣲ مُّفَتَّحَةࣰ لَّهُمُ ٱلۡأَبۡوَ ٰبُ ﴿٥٠﴾
50. Grădinile Edenului cu porţile deschise pentru ei,
مُتَّكِـِٔینَ فِیهَا یَدۡعُونَ فِیهَا بِفَـٰكِهَةࣲ كَثِیرَةࣲ وَشَرَابࣲ ﴿٥١﴾
51. Unde, rezemaţi(47), vor cere ei fructe din belşug şi băuturi(48)
۞ وَعِندَهُمۡ قَـٰصِرَ ٰتُ ٱلطَّرۡفِ أَتۡرَابٌ ﴿٥٢﴾
52. Şi vor avea ei [fecioare] frumoase, cu priviri curate(49), toate deopotrivă.
هَـٰذَا مَا تُوعَدُونَ لِیَوۡمِ ٱلۡحِسَابِ ﴿٥٣﴾
53. Aceasta este ceea ce vi se promite vouă pentru Ziua Socotirii(50).
إِنَّ هَـٰذَا لَرِزۡقُنَا مَا لَهُۥ مِن نَّفَادٍ ﴿٥٤﴾
54. Acesta va fi darul Nostru [pentru voi] şi el va fi fără de sfârşit.
هَـٰذَاۚ وَإِنَّ لِلطَّـٰغِینَ لَشَرَّ مَـَٔابࣲ ﴿٥٥﴾
55. Astfel va fi! Însă nelegiuiţii vor avea parte de cel mai rău loc de întoarcere(51).
جَهَنَّمَ یَصۡلَوۡنَهَا فَبِئۡسَ ٱلۡمِهَادُ ﴿٥٦﴾
56. Gheena în care, vor arde! Şi rău culcuş va fi ea!
هَـٰذَا فَلۡیَذُوقُوهُ حَمِیمࣱ وَغَسَّاقࣱ ﴿٥٧﴾
57. Astfel va fi! Şi vor gusta ei apă clocotită şi puroi
هَـٰذَا فَوۡجࣱ مُّقۡتَحِمࣱ مَّعَكُمۡ لَا مَرۡحَبَۢا بِهِمۡۚ إِنَّهُمۡ صَالُواْ ٱلنَّارِ ﴿٥٩﴾
59. [Şi atunci li se va zice nelegiuiţilor]: „Aceasta este o ceată ce intră grăbită împreună cu voi.” Iar ei [vor răspunde]: „Să nu aibă [această ceată] parte de bun venit, pentru că ea este sortită să ardă în foc!”
قَالُواْ بَلۡ أَنتُمۡ لَا مَرۡحَبَۢا بِكُمۡۖ أَنتُمۡ قَدَّمۡتُمُوهُ لَنَاۖ فَبِئۡسَ ٱلۡقَرَارُ ﴿٦٠﴾
60. Ei(52) vor zice: „Ba voi nu veţi avea parte de bun venit! Voi aţi adus aceasta asupra noastră!” Ce rău culcuş va fi el!(53)
قَالُواْ رَبَّنَا مَن قَدَّمَ لَنَا هَـٰذَا فَزِدۡهُ عَذَابࣰا ضِعۡفࣰا فِی ٱلنَّارِ ﴿٦١﴾
61. Vor zice ei(54): „Doamne, acelora care au adus aceasta asupra noastră, sporeşte‑le pedeapsa îndoit, în Foc!”
وَقَالُواْ مَا لَنَا لَا نَرَىٰ رِجَالࣰا كُنَّا نَعُدُّهُم مِّنَ ٱلۡأَشۡرَارِ ﴿٦٢﴾
62. Şi ei vor zice: „De ce nu‑i vedem pe bărbaţii pe care noi îi socoteam printre cei răi(55)?
أَتَّخَذۡنَـٰهُمۡ سِخۡرِیًّا أَمۡ زَاغَتۡ عَنۡهُمُ ٱلۡأَبۡصَـٰرُ ﴿٦٣﴾
63. I‑am luat noi în batjocură! Sau ochii noştri nu‑i zăresc?”
إِنَّ ذَ ٰلِكَ لَحَقࣱّ تَخَاصُمُ أَهۡلِ ٱلنَّارِ ﴿٦٤﴾
64. Aceasta este cu adevărat cearta neamului Focului.
قُلۡ إِنَّمَاۤ أَنَا۠ مُنذِرࣱۖ وَمَا مِنۡ إِلَـٰهٍ إِلَّا ٱللَّهُ ٱلۡوَ ٰحِدُ ٱلۡقَهَّارُ ﴿٦٥﴾
65. Spune: „Eu sunt numai un prevenitor! Nu există nici o divinitate afară de Allah Cel Unic, Stăpânul Atotputernic [Al‑Wahid, Al‑Qahhar],
رَبُّ ٱلسَّمَـٰوَ ٰتِ وَٱلۡأَرۡضِ وَمَا بَیۡنَهُمَا ٱلۡعَزِیزُ ٱلۡغَفَّـٰرُ ﴿٦٦﴾
66. Stăpânul cerurilor şi al pământului şi al celor ce se află între ele, Cel Puternic [şi] Mereu Iertător [Al‑’Aziz, Al‑Ghaffar]!”
قُلۡ هُوَ نَبَؤٌاْ عَظِیمٌ ﴿٦٧﴾
67. Spune: „Aceasta este o veste măreaţă(56),
مَا كَانَ لِیَ مِنۡ عِلۡمِۭ بِٱلۡمَلَإِ ٱلۡأَعۡلَىٰۤ إِذۡ یَخۡتَصِمُونَ ﴿٦٩﴾
69. Eu nu am nici o cunoştinţă despre căpeteniile preaînalte(57) că ele s‑ar fi certat(58),
إِن یُوحَىٰۤ إِلَیَّ إِلَّاۤ أَنَّمَاۤ أَنَا۠ نَذِیرࣱ مُّبِینٌ ﴿٧٠﴾
70. Mie nu mi s‑a revelat decât că eu sunt un prevenitor limpede!”
إِذۡ قَالَ رَبُّكَ لِلۡمَلَـٰۤىِٕكَةِ إِنِّی خَـٰلِقُۢ بَشَرࣰا مِّن طِینࣲ ﴿٧١﴾
71. Când Domnul tău le‑a zis îngerilor: „Eu voi crea un om din lut!
فَإِذَا سَوَّیۡتُهُۥ وَنَفَخۡتُ فِیهِ مِن رُّوحِی فَقَعُواْ لَهُۥ سَـٰجِدِینَ ﴿٧٢﴾
72. Când Eu îl voi fi plăsmuit şi voi fi suflat în el din duhul Meu, voi să cădeţi dinaintea lui, prosternându‑vă!”
إِلَّاۤ إِبۡلِیسَ ٱسۡتَكۡبَرَ وَكَانَ مِنَ ٱلۡكَـٰفِرِینَ ﴿٧٤﴾
74. Afară de Iblis, căci el s‑a arătat trufaş şi a devenit unul dintre cei care au tăgăduit credinţa.
قَالَ یَـٰۤإِبۡلِیسُ مَا مَنَعَكَ أَن تَسۡجُدَ لِمَا خَلَقۡتُ بِیَدَیَّۖ أَسۡتَكۡبَرۡتَ أَمۡ كُنتَ مِنَ ٱلۡعَالِینَ ﴿٧٥﴾
75. [Allah] a zis: „O, Iblis! Ce te‑a împiedicat pe tine să te prosternezi dinaintea a ceea ce Eu am plămădit cu mâinile Mele? Te‑ai semeţit tu ori te‑ai socotit tu printre cei înalţi?”
قَالَ أَنَا۠ خَیۡرࣱ مِّنۡهُ خَلَقۡتَنِی مِن نَّارࣲ وَخَلَقۡتَهُۥ مِن طِینࣲ ﴿٧٦﴾
76. A zis [Iblis]: „Eu sunt mai bun decât el! Pe mine m‑ai plămădit din foc, în vreme ce pe el l‑ai plămădit Tu din lut!”.
قَالَ فَٱخۡرُجۡ مِنۡهَا فَإِنَّكَ رَجِیمࣱ ﴿٧٧﴾
77. I‑a zis [Allah]: „Ieşi din el(59) şi vei fi tu alungat
وَإِنَّ عَلَیۡكَ لَعۡنَتِیۤ إِلَىٰ یَوۡمِ ٱلدِّینِ ﴿٧٨﴾
78. Şi asupra ta se va abate blestemul Meu până în Ziua Judecăţii!”
قَالَ رَبِّ فَأَنظِرۡنِیۤ إِلَىٰ یَوۡمِ یُبۡعَثُونَ ﴿٧٩﴾
79. A zis [Iblis]: „Doamne, dă‑mi mie răgaz până în Ziua când vor fi ei înviaţi!”
إِلَىٰ یَوۡمِ ٱلۡوَقۡتِ ٱلۡمَعۡلُومِ ﴿٨١﴾
81. Până în Ziua timpului hotărât!(60)”
قَالَ فَبِعِزَّتِكَ لَأُغۡوِیَنَّهُمۡ أَجۡمَعِینَ ﴿٨٢﴾
82. A zis [Iblis]: „Pe puterea Ta [jur]! Eu îi voi duce în ispită pe toţi,
قَالَ فَٱلۡحَقُّ وَٱلۡحَقَّ أَقُولُ ﴿٨٤﴾
84. A zis [Allah]: „Eu sunt Cel Drept [Al‑Haqq]! Adevăr este ceea ce spun:
لَأَمۡلَأَنَّ جَهَنَّمَ مِنكَ وَمِمَّن تَبِعَكَ مِنۡهُمۡ أَجۡمَعِینَ ﴿٨٥﴾
85. Voi umple Gheena cu tine şi cu toţi cei care te‑au urmat pe tine!”
قُلۡ مَاۤ أَسۡـَٔلُكُمۡ عَلَیۡهِ مِنۡ أَجۡرࣲ وَمَاۤ أَنَا۠ مِنَ ٱلۡمُتَكَلِّفِینَ ﴿٨٦﴾
86. Spune(61): „Eu nu vă cer pentru aceasta(62) nici o răsplată şi Eu nu sunt dintre prefăcuţi(63)!
إِنۡ هُوَ إِلَّا ذِكۡرࣱ لِّلۡعَـٰلَمِینَ ﴿٨٧﴾
87. El(64) nu este decât Îndemnare pentru lumi!