تَنزِیلُ ٱلۡكِتَـٰبِ مِنَ ٱللَّهِ ٱلۡعَزِیزِ ٱلۡعَلِیمِ ﴿٢﴾
2. Revelarea Cărţii este de la Allah Cel Puternic, Ştiutor [Al‑’Aziz, Al‑’Alim],
غَافِرِ ٱلذَّنۢبِ وَقَابِلِ ٱلتَّوۡبِ شَدِیدِ ٱلۡعِقَابِ ذِی ٱلطَّوۡلِۖ لَاۤ إِلَـٰهَ إِلَّا هُوَۖ إِلَیۡهِ ٱلۡمَصِیرُ ﴿٣﴾
3. Iertătorul păcatelor, Primitorul căinţei, Cel Aspru la pedeapsă, Dătătorul de îndurare. Nu există altă divinitate afară de El şi la El este întoarcerea.
مَا یُجَـٰدِلُ فِیۤ ءَایَـٰتِ ٱللَّهِ إِلَّا ٱلَّذِینَ كَفَرُواْ فَلَا یَغۡرُرۡكَ تَقَلُّبُهُمۡ فِی ٱلۡبِلَـٰدِ ﴿٤﴾
4. Nu se împotrivesc faţă de semnele lui Allah decât aceia care nu cred. Aşadar, să nu te înşele umbletul lor prin ţări(3)!
كَذَّبَتۡ قَبۡلَهُمۡ قَوۡمُ نُوحࣲ وَٱلۡأَحۡزَابُ مِنۢ بَعۡدِهِمۡۖ وَهَمَّتۡ كُلُّ أُمَّةِۭ بِرَسُولِهِمۡ لِیَأۡخُذُوهُۖ وَجَـٰدَلُواْ بِٱلۡبَـٰطِلِ لِیُدۡحِضُواْ بِهِ ٱلۡحَقَّ فَأَخَذۡتُهُمۡۖ فَكَیۡفَ كَانَ عِقَابِ ﴿٥﴾
5. Mai înainte de ei, i‑au socotit mincinoşi [pe trimişii lor] neamul lui Noe, şi după ei şi aliaţii(4), şi fiecare comunitate se gândea cum să‑l piardă(5) pe trimisul ei, şi ei au luat ca argument neadevărul pentru a tăgădui cu el Adevărul şi de aceea i‑am lovit Eu. Şi cum a fost pedeapsa Mea(6)!
وَكَذَ ٰلِكَ حَقَّتۡ كَلِمَتُ رَبِّكَ عَلَى ٱلَّذِینَ كَفَرُوۤاْ أَنَّهُمۡ أَصۡحَـٰبُ ٱلنَّارِ ﴿٦﴾
6. Astfel s‑a adeverit cuvântul Domnului tău(7) împotriva celor care nu au crezut: „Ei vor fi oaspeţii Focului!”
ٱلَّذِینَ یَحۡمِلُونَ ٱلۡعَرۡشَ وَمَنۡ حَوۡلَهُۥ یُسَبِّحُونَ بِحَمۡدِ رَبِّهِمۡ وَیُؤۡمِنُونَ بِهِۦ وَیَسۡتَغۡفِرُونَ لِلَّذِینَ ءَامَنُواْۖ رَبَّنَا وَسِعۡتَ كُلَّ شَیۡءࣲ رَّحۡمَةࣰ وَعِلۡمࣰا فَٱغۡفِرۡ لِلَّذِینَ تَابُواْ وَٱتَّبَعُواْ سَبِیلَكَ وَقِهِمۡ عَذَابَ ٱلۡجَحِیمِ ﴿٧﴾
7. Cei ce poartă Tronul şi cei care‑l înconjoară(8) Îl preamăresc pe Domnul lor, aducându‑I laudă, cred în El şi cer iertare pentru cei care cred: „Doamne! Tu Îţi întinzi peste toate lucrurile îndurarea şi ştiinţa Ta. Deci, iartă‑i pe cei care Îţi cer iertare, se căiesc şi urmează calea Ta(9) şi păzeşte‑i de chinul Iadului,
رَبَّنَا وَأَدۡخِلۡهُمۡ جَنَّـٰتِ عَدۡنٍ ٱلَّتِی وَعَدتَّهُمۡ وَمَن صَلَحَ مِنۡ ءَابَاۤىِٕهِمۡ وَأَزۡوَ ٰجِهِمۡ وَذُرِّیَّـٰتِهِمۡۚ إِنَّكَ أَنتَ ٱلۡعَزِیزُ ٱلۡحَكِیمُ ﴿٨﴾
8. Doamne! Şi fă‑i pe ei să intre în grădinile Edenului, pe care Tu le‑ai promis, ca şi pe cei care au fost evlavioşi dintre părinţii lor, soţiile lor şi urmaşii lor, căci Tu eşti Cel Puternic [şi] Înţelept [Al‑’Aziz, Al‑Hakim].
وَقِهِمُ ٱلسَّیِّـَٔاتِۚ وَمَن تَقِ ٱلسَّیِّـَٔاتِ یَوۡمَىِٕذࣲ فَقَدۡ رَحِمۡتَهُۥۚ وَذَ ٰلِكَ هُوَ ٱلۡفَوۡزُ ٱلۡعَظِیمُ ﴿٩﴾
9. Şi păzeşte‑i pe ei de cele rele!(10) Iar acela pe care‑l păzeşti de rele, în Ziua Aceea, de acela Te‑ai îndurat. Şi aceasta este marea izbândă!”
إِنَّ ٱلَّذِینَ كَفَرُواْ یُنَادَوۡنَ لَمَقۡتُ ٱللَّهِ أَكۡبَرُ مِن مَّقۡتِكُمۡ أَنفُسَكُمۡ إِذۡ تُدۡعَوۡنَ إِلَى ٱلۡإِیمَـٰنِ فَتَكۡفُرُونَ ﴿١٠﴾
10. Iar către aceia care nu vor crede se va striga [de către îngeri]: „Ura lui Allah [faţă de voi] – atunci când sunteţi chemaţi la credinţă, iar voi stăruiţi în necredinţă – este mai mare decât ura voastră faţă de voi înşivă!”
قَالُواْ رَبَّنَاۤ أَمَتَّنَا ٱثۡنَتَیۡنِ وَأَحۡیَیۡتَنَا ٱثۡنَتَیۡنِ فَٱعۡتَرَفۡنَا بِذُنُوبِنَا فَهَلۡ إِلَىٰ خُرُوجࣲ مِّن سَبِیلࣲ ﴿١١﴾
11. Vor zice ei: „Doamne, ne‑ai dat nouă moarte de două ori şi ne‑ai dat nouă viaţă de două ori, deci mărturisim păcatele noastre. Oare există vreo cale de ieşire?”(11)
ذَ ٰلِكُم بِأَنَّهُۥۤ إِذَا دُعِیَ ٱللَّهُ وَحۡدَهُۥ كَفَرۡتُمۡ وَإِن یُشۡرَكۡ بِهِۦ تُؤۡمِنُواْۚ فَٱلۡحُكۡمُ لِلَّهِ ٱلۡعَلِیِّ ٱلۡكَبِیرِ ﴿١٢﴾
12. Aceasta(12) este pentru voi, pentru că atunci când a fost invocat numai Allah Singur, voi nu aţi crezut, în timp ce, atunci când I s‑au făcut Lui asociaţi, atunci aţi crezut voi(13). Însă judecata este la Allah Cel Înalt [şi] Mare [Al‑’Aliyy, Al‑Kabir].
هُوَ ٱلَّذِی یُرِیكُمۡ ءَایَـٰتِهِۦ وَیُنَزِّلُ لَكُم مِّنَ ٱلسَّمَاۤءِ رِزۡقࣰاۚ وَمَا یَتَذَكَّرُ إِلَّا مَن یُنِیبُ ﴿١٣﴾
13. El este Cel care vă arată semnele Sale(14) şi face să coboare pentru voi din cer cele de trebuinţă(15). Dar nu se lasă îndemnat decât acela care se căieşte şi se întoarce(16).
فَٱدۡعُواْ ٱللَّهَ مُخۡلِصِینَ لَهُ ٱلدِّینَ وَلَوۡ كَرِهَ ٱلۡكَـٰفِرُونَ ﴿١٤﴾
14. Deci chemaţi‑L pe Allah(17), cu credinţă numai în El, chiar dacă voia necredincioşilor [nu este aceasta]!(18)
رَفِیعُ ٱلدَّرَجَـٰتِ ذُو ٱلۡعَرۡشِ یُلۡقِی ٱلرُّوحَ مِنۡ أَمۡرِهِۦ عَلَىٰ مَن یَشَاۤءُ مِنۡ عِبَادِهِۦ لِیُنذِرَ یَوۡمَ ٱلتَّلَاقِ ﴿١٥﴾
15. El este Cel cu însuşiri fără egal, Stăpânul Tronului; El trimite Duhul(19), prin porunca Sa, asupra aceluia care voieşte El dintre robii Săi(20), pentru ca să‑l prevină asupra Zilei întâlnirii,
یَوۡمَ هُم بَـٰرِزُونَۖ لَا یَخۡفَىٰ عَلَى ٱللَّهِ مِنۡهُمۡ شَیۡءࣱۚ لِّمَنِ ٱلۡمُلۡكُ ٱلۡیَوۡمَۖ لِلَّهِ ٱلۡوَ ٰحِدِ ٱلۡقَهَّارِ ﴿١٦﴾
16. Ziua în care ei se vor arăta(21) fără ca nimic să‑I fie ascuns lui Allah în privinţa lor. [Şi atunci se va grăi]: „A cui este împărăţia în Ziua aceasta?” „A Lui Allah, Cel Unic [şi] Atotputernic [Al‑Wahid, Al‑Qahhar]!”(22)
ٱلۡیَوۡمَ تُجۡزَىٰ كُلُّ نَفۡسِۭ بِمَا كَسَبَتۡۚ لَا ظُلۡمَ ٱلۡیَوۡمَۚ إِنَّ ٱللَّهَ سَرِیعُ ٱلۡحِسَابِ ﴿١٧﴾
17. În Ziua aceea, fiecare suflet va fi răsplătit, după cum îşi va fi agonisit. Nu va fi nedreptate în Ziua aceea. Allah este grabnic la socotire.
وَأَنذِرۡهُمۡ یَوۡمَ ٱلۡـَٔازِفَةِ إِذِ ٱلۡقُلُوبُ لَدَى ٱلۡحَنَاجِرِ كَـٰظِمِینَۚ مَا لِلظَّـٰلِمِینَ مِنۡ حَمِیمࣲ وَلَا شَفِیعࣲ یُطَاعُ ﴿١٨﴾
18. Şi să‑i previi pe ei despre Ziua ce este aproape, căci inimile vor ajunge la gâturi(23) şi vor fi ei înspăimântaţi(24) şi nu vor avea nelegiuiţii nici prieten, nici mijlocitor căruia să i se dea ascultare.
یَعۡلَمُ خَاۤىِٕنَةَ ٱلۡأَعۡیُنِ وَمَا تُخۡفِی ٱلصُّدُورُ ﴿١٩﴾
19. El [Allah] cunoaşte hainia din ochi(25) şi ceea ce ascund piepturile.
وَٱللَّهُ یَقۡضِی بِٱلۡحَقِّۖ وَٱلَّذِینَ یَدۡعُونَ مِن دُونِهِۦ لَا یَقۡضُونَ بِشَیۡءٍۗ إِنَّ ٱللَّهَ هُوَ ٱلسَّمِیعُ ٱلۡبَصِیرُ ﴿٢٠﴾
20. Şi Allah judecă cu toată dreptatea, în vreme ce aceia pe care îi invocă, afară de El, nu vor judeca întru nimic(26). Allah este Cel care Aude [şi] Vede Totul [As‑Sami’, Al‑Basir].
۞ أَوَلَمۡ یَسِیرُواْ فِی ٱلۡأَرۡضِ فَیَنظُرُواْ كَیۡفَ كَانَ عَـٰقِبَةُ ٱلَّذِینَ كَانُواْ مِن قَبۡلِهِمۡۚ كَانُواْ هُمۡ أَشَدَّ مِنۡهُمۡ قُوَّةࣰ وَءَاثَارࣰا فِی ٱلۡأَرۡضِ فَأَخَذَهُمُ ٱللَّهُ بِذُنُوبِهِمۡ وَمَا كَانَ لَهُم مِّنَ ٱللَّهِ مِن وَاقࣲ ﴿٢١﴾
21. Oare n‑au purces ei pe pământ ca să vadă cum a fost sfârşitul celor care au trăit înainte de ei? Au fost mai tari decât ei şi au lăsat pe pământ urme mai puternice decât ei(27), însă Allah i‑a apucat(28) pentru păcatele lor şi nu au avut ei apărător înaintea lui Allah.
ذَ ٰلِكَ بِأَنَّهُمۡ كَانَت تَّأۡتِیهِمۡ رُسُلُهُم بِٱلۡبَیِّنَـٰتِ فَكَفَرُواْ فَأَخَذَهُمُ ٱللَّهُۚ إِنَّهُۥ قَوِیࣱّ شَدِیدُ ٱلۡعِقَابِ ﴿٢٢﴾
22. Aceasta a fost şi pentru că trimişii lor au venit la ei cu semnele cele limpezi, iar ei nu au crezut. Atunci i‑a apucat Allah, fiindcă El este Puternic [Qawiyy] [şi] Aspru la pedeapsă.
وَلَقَدۡ أَرۡسَلۡنَا مُوسَىٰ بِـَٔایَـٰتِنَا وَسُلۡطَـٰنࣲ مُّبِینٍ ﴿٢٣﴾
23. Şi i‑am trimis Noi pe Moise cu semnele Noastre(29) şi cu dovadă limpede
إِلَىٰ فِرۡعَوۡنَ وَهَـٰمَـٰنَ وَقَـٰرُونَ فَقَالُواْ سَـٰحِرࣱ كَذَّابࣱ ﴿٢٤﴾
24. La Faraon(30) şi l a H aman(31) şi l a Core(32), însă ei au zis: „El este un vrăjitor şi un mincinos!”
فَلَمَّا جَاۤءَهُم بِٱلۡحَقِّ مِنۡ عِندِنَا قَالُواْ ٱقۡتُلُوۤاْ أَبۡنَاۤءَ ٱلَّذِینَ ءَامَنُواْ مَعَهُۥ وَٱسۡتَحۡیُواْ نِسَاۤءَهُمۡۚ وَمَا كَیۡدُ ٱلۡكَـٰفِرِینَ إِلَّا فِی ضَلَـٰلࣲ ﴿٢٥﴾
25. Şi când le‑a adus lor Adevărul de la Noi(33), atunci au zis ei: „Omorâţi‑i pe pruncii acelora care au crezut împreună cu el şi lăsaţi‑le în viaţă numai pe femeile lor!” Dar viclenia necredincioşilor nu este decât în deşert(34).
وَقَالَ فِرۡعَوۡنُ ذَرُونِیۤ أَقۡتُلۡ مُوسَىٰ وَلۡیَدۡعُ رَبَّهُۥۤۖ إِنِّیۤ أَخَافُ أَن یُبَدِّلَ دِینَكُمۡ أَوۡ أَن یُظۡهِرَ فِی ٱلۡأَرۡضِ ٱلۡفَسَادَ ﴿٢٦﴾
26. Şi Faraon a zis: „Lăsaţi‑mă să‑l omor pe Moise şi el să‑L cheme pe Domnul său! Mă tem să nu vă schimbe religia voastră(35) şi să nu aducă stricăciunea pe pământ!(36)”
وَقَالَ مُوسَىٰۤ إِنِّی عُذۡتُ بِرَبِّی وَرَبِّكُم مِّن كُلِّ مُتَكَبِّرࣲ لَّا یُؤۡمِنُ بِیَوۡمِ ٱلۡحِسَابِ ﴿٢٧﴾
27. Şi Moise a zis: „Eu caut apărare(37) la Domnul meu şi Domnul vostru împotriva oricărui trufaş care nu crede în Ziua socotirii!”
وَقَالَ رَجُلࣱ مُّؤۡمِنࣱ مِّنۡ ءَالِ فِرۡعَوۡنَ یَكۡتُمُ إِیمَـٰنَهُۥۤ أَتَقۡتُلُونَ رَجُلًا أَن یَقُولَ رَبِّیَ ٱللَّهُ وَقَدۡ جَاۤءَكُم بِٱلۡبَیِّنَـٰتِ مِن رَّبِّكُمۡۖ وَإِن یَكُ كَـٰذِبࣰا فَعَلَیۡهِ كَذِبُهُۥۖ وَإِن یَكُ صَادِقࣰا یُصِبۡكُم بَعۡضُ ٱلَّذِی یَعِدُكُمۡۖ إِنَّ ٱللَّهَ لَا یَهۡدِی مَنۡ هُوَ مُسۡرِفࣱ كَذَّابࣱ ﴿٢٨﴾
28. Şi un om care credea, din neamul lui Faraon, şi care‑şi ascundea credinţa lui(38) a zis: „Omorâţi voi un bărbat pentru că el a zis: „Domnul meu este Allah,” după ce a venit el cu semne desluşite de la Domnul vostru? Dacă el este mincinos, minciuna sa va fi numai spre dauna lui, însă dacă el spune adevărul, atunci vă va lovi pe voi o parte din cele cu care vă ameninţă(39)! Allah nu‑l călăuzeşte pe cel care este nelegiuit şi mincinos.
یَـٰقَوۡمِ لَكُمُ ٱلۡمُلۡكُ ٱلۡیَوۡمَ ظَـٰهِرِینَ فِی ٱلۡأَرۡضِ فَمَن یَنصُرُنَا مِنۢ بَأۡسِ ٱللَّهِ إِن جَاۤءَنَاۚ قَالَ فِرۡعَوۡنُ مَاۤ أُرِیكُمۡ إِلَّا مَاۤ أَرَىٰ وَمَاۤ أَهۡدِیكُمۡ إِلَّا سَبِیلَ ٱلرَّشَادِ ﴿٢٩﴾
29. O, neam al meu! A voastră este stăpânirea astăzi şi sunteţi voi biruitori pe pământ! Dar cine ne va ajuta pe noi împotriva mâniei(40) lui Allah, dacă ea se va abate asupra noastră?” Faraon a zis: „Eu nu vă arăt decât ceea ce văd(41) şi nu vă călăuzesc pe voi decât pe calea cea dreaptă!(42)”
وَقَالَ ٱلَّذِیۤ ءَامَنَ یَـٰقَوۡمِ إِنِّیۤ أَخَافُ عَلَیۡكُم مِّثۡلَ یَوۡمِ ٱلۡأَحۡزَابِ ﴿٣٠﴾
30. Şi cel care credea a zis: „O, neam al meu! Eu mă tem pentru voi(43), de o zi asemenea Zilei aliaţilor,(44)
مِثۡلَ دَأۡبِ قَوۡمِ نُوحࣲ وَعَادࣲ وَثَمُودَ وَٱلَّذِینَ مِنۢ بَعۡدِهِمۡۚ وَمَا ٱللَّهُ یُرِیدُ ظُلۡمࣰا لِّلۡعِبَادِ ﴿٣١﴾
31. Asemenea cum a păţit neamul lui Noe şi [neamul] ’Ad şi [neamul] Thamud şi cei care au venit după ei! Dar Allah nu voieşte nedreptate pentru robi!(45)
وَیَـٰقَوۡمِ إِنِّیۤ أَخَافُ عَلَیۡكُمۡ یَوۡمَ ٱلتَّنَادِ ﴿٣٢﴾
32. O, neam al meu! Eu mă tem pentru voi în Ziua chemării(46),
یَوۡمَ تُوَلُّونَ مُدۡبِرِینَ مَا لَكُم مِّنَ ٱللَّهِ مِنۡ عَاصِمࣲۗ وَمَن یُضۡلِلِ ٱللَّهُ فَمَا لَهُۥ مِنۡ هَادࣲ ﴿٣٣﴾
33. De Ziua în care veţi întoarce voi spatele, fugind,(47) fără ca să aveţi voi apărător de Allah(48)! Iar acela pe care îl duce Allah în rătăcire nu va avea ocârmuitor.”
وَلَقَدۡ جَاۤءَكُمۡ یُوسُفُ مِن قَبۡلُ بِٱلۡبَیِّنَـٰتِ فَمَا زِلۡتُمۡ فِی شَكࣲّ مِّمَّا جَاۤءَكُم بِهِۦۖ حَتَّىٰۤ إِذَا هَلَكَ قُلۡتُمۡ لَن یَبۡعَثَ ٱللَّهُ مِنۢ بَعۡدِهِۦ رَسُولࣰاۚ كَذَ ٰلِكَ یُضِلُّ ٱللَّهُ مَنۡ هُوَ مُسۡرِفࣱ مُّرۡتَابٌ ﴿٣٤﴾
34. [Şi aduceţi‑vă aminte când] a venit la voi Iosif, mai înainte, cu semne învederate,(49) însă voi nu aţi încetat să aveţi îndoieli asupra celor pe care vi le‑a adus. Iar când el a murit, atunci aţi zis voi: „Allah nu va mai trimite un alt trimis, după el!” Astfel îl duce Allah în rătăcire pe cel care este nelegiuit şi se îndoieşte.
ٱلَّذِینَ یُجَـٰدِلُونَ فِیۤ ءَایَـٰتِ ٱللَّهِ بِغَیۡرِ سُلۡطَـٰنٍ أَتَىٰهُمۡۖ كَبُرَ مَقۡتًا عِندَ ٱللَّهِ وَعِندَ ٱلَّذِینَ ءَامَنُواْۚ كَذَ ٰلِكَ یَطۡبَعُ ٱللَّهُ عَلَىٰ كُلِّ قَلۡبِ مُتَكَبِّرࣲ جَبَّارࣲ ﴿٣٥﴾
35. Aceia care discută Religia lui Allah, fără nici o dovadă care să le fi venit, [fapta lor] este foarte urâtă de Allah şi de cei care cred. Astfel pecetluieşte Allah orice inimă a unui [om] îngâmfat şi nelegiuit.
وَقَالَ فِرۡعَوۡنُ یَـٰهَـٰمَـٰنُ ٱبۡنِ لِی صَرۡحࣰا لَّعَلِّیۤ أَبۡلُغُ ٱلۡأَسۡبَـٰبَ ﴿٣٦﴾
36. Şi Faraon a zis: „O, Haman, durează‑mi mie un turn(50), poate că eu voi ajunge la cărări,
أَسۡبَـٰبَ ٱلسَّمَـٰوَ ٰتِ فَأَطَّلِعَ إِلَىٰۤ إِلَـٰهِ مُوسَىٰ وَإِنِّی لَأَظُنُّهُۥ كَـٰذِبࣰاۚ وَكَذَ ٰلِكَ زُیِّنَ لِفِرۡعَوۡنَ سُوۤءُ عَمَلِهِۦ وَصُدَّ عَنِ ٱلسَّبِیلِۚ وَمَا كَیۡدُ فِرۡعَوۡنَ إِلَّا فِی تَبَابࣲ ﴿٣٧﴾
37. La cărările cerurilor, astfel încât să‑L văd pe Dumnezeul lui Moise(51), căci eu îl socotesc pe el(52) mincinos!...” Astfel i s‑a împlinit lui Faraon fapta sa cea rea şi a fost el abătut de la drum. Însă vicleşugul lui Faraon nu a fost decât întru pierdere.
وَقَالَ ٱلَّذِیۤ ءَامَنَ یَـٰقَوۡمِ ٱتَّبِعُونِ أَهۡدِكُمۡ سَبِیلَ ٱلرَّشَادِ ﴿٣٨﴾
38. Şi cel care credea a zis: „O, neam al meu! Urmaţi‑mă pe mine şi eu vă voi călăuzi pe drumul cel drept!
یَـٰقَوۡمِ إِنَّمَا هَـٰذِهِ ٱلۡحَیَوٰةُ ٱلدُّنۡیَا مَتَـٰعࣱ وَإِنَّ ٱلۡـَٔاخِرَةَ هِیَ دَارُ ٱلۡقَرَارِ ﴿٣٩﴾
39. O, neam al meu! Această viaţă lumească nu este decât o plăcere trecătoare, în vreme ce Viaţa de Apoi(53) este Casa odihnei(54).
مَنۡ عَمِلَ سَیِّئَةࣰ فَلَا یُجۡزَىٰۤ إِلَّا مِثۡلَهَاۖ وَمَنۡ عَمِلَ صَـٰلِحࣰا مِّن ذَكَرٍ أَوۡ أُنثَىٰ وَهُوَ مُؤۡمِنࣱ فَأُوْلَـٰۤىِٕكَ یَدۡخُلُونَ ٱلۡجَنَّةَ یُرۡزَقُونَ فِیهَا بِغَیۡرِ حِسَابࣲ ﴿٤٠﴾
40. Cel care săvârşeşte o faptă rea(55) n u v a fi răsplătit(56) decât cu una asemănătoare cu ea, iar cel care săvârşeşte o faptă bună – fie el bărbat sau muiere – şi este credincios, acela va intra în Rai, unde va primi cele de trebuinţă, fără socoteală(57).
۞ وَیَـٰقَوۡمِ مَا لِیۤ أَدۡعُوكُمۡ إِلَى ٱلنَّجَوٰةِ وَتَدۡعُونَنِیۤ إِلَى ٱلنَّارِ ﴿٤١﴾
41. O, neam al meu! De ce vă chem eu pe voi la mântuire, în vreme ce voi mă chemaţi pe mine la Foc?
تَدۡعُونَنِی لِأَكۡفُرَ بِٱللَّهِ وَأُشۡرِكَ بِهِۦ مَا لَیۡسَ لِی بِهِۦ عِلۡمࣱ وَأَنَا۠ أَدۡعُوكُمۡ إِلَى ٱلۡعَزِیزِ ٱلۡغَفَّـٰرِ ﴿٤٢﴾
42. Voi mă chemaţi să mă lepăd de Allah şi să‑I fac Lui ca asociaţi cele despre care eu nu am nici o ştiinţă(58), în vreme ce eu vă chem pe voi la Cel Puternic [şi] Atoateiertător [Al‑’Aziz, Al‑Gaffar]!
لَا جَرَمَ أَنَّمَا تَدۡعُونَنِیۤ إِلَیۡهِ لَیۡسَ لَهُۥ دَعۡوَةࣱ فِی ٱلدُّنۡیَا وَلَا فِی ٱلۡـَٔاخِرَةِ وَأَنَّ مَرَدَّنَاۤ إِلَى ٱللَّهِ وَأَنَّ ٱلۡمُسۡرِفِینَ هُمۡ أَصۡحَـٰبُ ٱلنَّارِ ﴿٤٣﴾
43. Nu este îndoială că aceea la ce mă chemaţi(59) nu p oate fi chemat nici în această lume, nici în Lumea de Apoi şi că întoarcerea noastră este la Allah, iar cei nelegiuiţi vor fi oaspeţii Focului.
فَسَتَذۡكُرُونَ مَاۤ أَقُولُ لَكُمۡۚ وَأُفَوِّضُ أَمۡرِیۤ إِلَى ٱللَّهِۚ إِنَّ ٱللَّهَ بَصِیرُۢ بِٱلۡعِبَادِ ﴿٤٤﴾
44. În curând(60) vă veţi aduce aminte de ceea ce vă spun, iar eu las soarta mea în seama lui Allah(61). Allah îi vede bine pe robii [Săi]”.
فَوَقَىٰهُ ٱللَّهُ سَیِّـَٔاتِ مَا مَكَرُواْۖ وَحَاقَ بِـَٔالِ فِرۡعَوۡنَ سُوۤءُ ٱلۡعَذَابِ ﴿٤٥﴾
45. Şi Allah l‑a ferit(62) de relele pe care ei le‑au plăsmuit şi chinul cel rău a împresurat clanul lui Faraon(63),
ٱلنَّارُ یُعۡرَضُونَ عَلَیۡهَا غُدُوࣰّا وَعَشِیࣰّاۚ وَیَوۡمَ تَقُومُ ٱلسَّاعَةُ أَدۡخِلُوۤاْ ءَالَ فِرۡعَوۡنَ أَشَدَّ ٱلۡعَذَابِ ﴿٤٦﴾
46. Focul la care ei vor fi expuşi dimineaţa şi seara(64). Iar în Ziua când va sosi Ceasul, [se va zice]: „Faceţi să intre clanul lui Faraon la osânda cea mai aspră!”
وَإِذۡ یَتَحَاۤجُّونَ فِی ٱلنَّارِ فَیَقُولُ ٱلضُّعَفَـٰۤؤُاْ لِلَّذِینَ ٱسۡتَكۡبَرُوۤاْ إِنَّا كُنَّا لَكُمۡ تَبَعࣰا فَهَلۡ أَنتُم مُّغۡنُونَ عَنَّا نَصِیبࣰا مِّنَ ٱلنَّارِ ﴿٤٧﴾
47. Iar când vor discuta în Foc şi vor zice cei slabi către cei care s‑au semeţit: „Noi v‑am urmat vouă. Oare nu puteţi voi să ne scăpaţi de o parte din foc?”
قَالَ ٱلَّذِینَ ٱسۡتَكۡبَرُوۤاْ إِنَّا كُلࣱّ فِیهَاۤ إِنَّ ٱللَّهَ قَدۡ حَكَمَ بَیۡنَ ٱلۡعِبَادِ ﴿٤٨﴾
48. Atunci vor zice cei care s‑au semeţit: „Noi(65) suntem cu toţii în el!” Allah a judecat deja între robii [Săi].(66)
وَقَالَ ٱلَّذِینَ فِی ٱلنَّارِ لِخَزَنَةِ جَهَنَّمَ ٱدۡعُواْ رَبَّكُمۡ یُخَفِّفۡ عَنَّا یَوۡمࣰا مِّنَ ٱلۡعَذَابِ ﴿٤٩﴾
49. Şi cei care se vor afla în Foc vor zice către păzitorii Gheenei: „Rugaţi‑vă Domnului vostru ca să ne uşureze nouă chinul [măcar] pentru o zi!”
قَالُوۤاْ أَوَلَمۡ تَكُ تَأۡتِیكُمۡ رُسُلُكُم بِٱلۡبَیِّنَـٰتِۖ قَالُواْ بَلَىٰۚ قَالُواْ فَٱدۡعُواْۗ وَمَا دُعَـٰۤؤُاْ ٱلۡكَـٰفِرِینَ إِلَّا فِی ضَلَـٰلٍ ﴿٥٠﴾
50. Ei(67) vor zice: „Oare nu v‑au adus vouă trimişii voştri dovezi limpezi?” Şi ei vor răspunde: „Ba da!” Ei(68) vor zice: „Atunci, rugaţi‑vă!” Dar ruga necredincioşilor va fi numai în deşert.
إِنَّا لَنَنصُرُ رُسُلَنَا وَٱلَّذِینَ ءَامَنُواْ فِی ٱلۡحَیَوٰةِ ٱلدُّنۡیَا وَیَوۡمَ یَقُومُ ٱلۡأَشۡهَـٰدُ ﴿٥١﴾
51. Noi îi vom ajuta pe trimişii Noştri şi pe cei care cred, atât în viaţa din această lume cât şi în Ziua când se vor ridica martorii(69),
یَوۡمَ لَا یَنفَعُ ٱلظَّـٰلِمِینَ مَعۡذِرَتُهُمۡۖ وَلَهُمُ ٱللَّعۡنَةُ وَلَهُمۡ سُوۤءُ ٱلدَّارِ ﴿٥٢﴾
52. În Ziua când dezvinovăţirea nu le va mai fi de nici un folos nelegiuiţilor şi când vor avea ei parte de blestem şi rău sălaş.
وَلَقَدۡ ءَاتَیۡنَا مُوسَى ٱلۡهُدَىٰ وَأَوۡرَثۡنَا بَنِیۤ إِسۡرَ ٰۤءِیلَ ٱلۡكِتَـٰبَ ﴿٥٣﴾
53. Şi i‑am dat Noi lui Moise călăuzire(70) şi i‑am făcut pe fiii lui Israel să moştenească Scriptura(71),
هُدࣰى وَذِكۡرَىٰ لِأُوْلِی ٱلۡأَلۡبَـٰبِ ﴿٥٤﴾
54. Ca o cârmuire şi o îndemnare pentru cei dăruiţi cu pricepere.
فَٱصۡبِرۡ إِنَّ وَعۡدَ ٱللَّهِ حَقࣱّ وَٱسۡتَغۡفِرۡ لِذَنۢبِكَ وَسَبِّحۡ بِحَمۡدِ رَبِّكَ بِٱلۡعَشِیِّ وَٱلۡإِبۡكَـٰرِ ﴿٥٥﴾
55. Deci fii statornic(72), căci făgăduinţa lui Allah(73) este adevăr, cere iertare pentru păcatul tău şi preamăreşte‑L pe Domnul tău cu laudă, atât spre seară cât şi spre dimineaţă(74)!
إِنَّ ٱلَّذِینَ یُجَـٰدِلُونَ فِیۤ ءَایَـٰتِ ٱللَّهِ بِغَیۡرِ سُلۡطَـٰنٍ أَتَىٰهُمۡ إِن فِی صُدُورِهِمۡ إِلَّا كِبۡرࣱ مَّا هُم بِبَـٰلِغِیهِۚ فَٱسۡتَعِذۡ بِٱللَّهِۖ إِنَّهُۥ هُوَ ٱلسَّمِیعُ ٱلۡبَصِیرُ ﴿٥٦﴾
56. Aceia care discută despre versetele lui Allah, fără să le fi venit lor nici o dovadă(75), nu au în piepturile lor decât numai îngâmfare şi ei nu vor atinge ţelul lor. Deci caută ocrotire la Allah(76), căci El este Cel care Aude [şi] Cel care Vede [As‑Sami’, Al‑Basir]!
لَخَلۡقُ ٱلسَّمَـٰوَ ٰتِ وَٱلۡأَرۡضِ أَكۡبَرُ مِنۡ خَلۡقِ ٱلنَّاسِ وَلَـٰكِنَّ أَكۡثَرَ ٱلنَّاسِ لَا یَعۡلَمُونَ ﴿٥٧﴾
57. Crearea cerurilor şi a pământului este mai mare decât crearea oamenilor, dar cei mai mulţi oameni nu ştiu.
وَمَا یَسۡتَوِی ٱلۡأَعۡمَىٰ وَٱلۡبَصِیرُ وَٱلَّذِینَ ءَامَنُواْ وَعَمِلُواْ ٱلصَّـٰلِحَـٰتِ وَلَا ٱلۡمُسِیۤءُۚ قَلِیلࣰا مَّا تَتَذَكَّرُونَ ﴿٥٨﴾
58. Nu sunt deopotrivă cel care este orb şi cel care vede(77); nici cei care cred şi împlinesc fapte bune [nu pot fi deopotrivă] cu cel care săvârşeşte o faptă rea(78). Dar cât de rar vă aduceţi voi aminte!
إِنَّ ٱلسَّاعَةَ لَـَٔاتِیَةࣱ لَّا رَیۡبَ فِیهَا وَلَـٰكِنَّ أَكۡثَرَ ٱلنَّاسِ لَا یُؤۡمِنُونَ ﴿٥٩﴾
59. Ceasul va veni, fără îndoială, însă cei mai mulţi oameni nu cred(79).
وَقَالَ رَبُّكُمُ ٱدۡعُونِیۤ أَسۡتَجِبۡ لَكُمۡۚ إِنَّ ٱلَّذِینَ یَسۡتَكۡبِرُونَ عَنۡ عِبَادَتِی سَیَدۡخُلُونَ جَهَنَّمَ دَاخِرِینَ ﴿٦٠﴾
60. Şi Domnul vostru zice: „Chemaţi‑Mă(80) şi Eu vă voi răspunde! Aceia care din prea multă trufie refuză să Mă adore vor intra în Gheena umiliţi”.
ٱللَّهُ ٱلَّذِی جَعَلَ لَكُمُ ٱلَّیۡلَ لِتَسۡكُنُواْ فِیهِ وَٱلنَّهَارَ مُبۡصِرًاۚ إِنَّ ٱللَّهَ لَذُو فَضۡلٍ عَلَى ٱلنَّاسِ وَلَـٰكِنَّ أَكۡثَرَ ٱلنَّاسِ لَا یَشۡكُرُونَ ﴿٦١﴾
61. Allah este Cel care v‑a făcut vouă noaptea, ca să vă odihniţi în ea, şi ziua, ca să vedeţi desluşit(81). Allah este Cel plin de îndurare faţă de oameni, însă cei mai mulţi dintre oameni nu sunt mulţumitori.
ذَ ٰلِكُمُ ٱللَّهُ رَبُّكُمۡ خَـٰلِقُ كُلِّ شَیۡءࣲ لَّاۤ إِلَـٰهَ إِلَّا هُوَۖ فَأَنَّىٰ تُؤۡفَكُونَ ﴿٦٢﴾
62. Acesta este Allah, Domnul vostru, Creatorul tuturor lucrurilor. Nu există altă divinitate afară de El. Cum se poate să vă întoarceţi(82)?.
كَذَ ٰلِكَ یُؤۡفَكُ ٱلَّذِینَ كَانُواْ بِـَٔایَـٰتِ ٱللَّهِ یَجۡحَدُونَ ﴿٦٣﴾
63. Astfel s‑au întors aceia care au tăgăduit semnele lui Allah(83).
ٱللَّهُ ٱلَّذِی جَعَلَ لَكُمُ ٱلۡأَرۡضَ قَرَارࣰا وَٱلسَّمَاۤءَ بِنَاۤءࣰ وَصَوَّرَكُمۡ فَأَحۡسَنَ صُوَرَكُمۡ وَرَزَقَكُم مِّنَ ٱلطَّیِّبَـٰتِۚ ذَ ٰلِكُمُ ٱللَّهُ رَبُّكُمۡۖ فَتَبَارَكَ ٱللَّهُ رَبُّ ٱلۡعَـٰلَمِینَ ﴿٦٤﴾
64. Allah este Cel care v‑a dat vouă pământul, ca să trăiţi pe el(84) şi cerul, ca acoperiş(85), şi v‑a dat vouă chip – şi ce chip minunat v‑a dat(86)! – şi v‑a înzestrat pe voi cu lucruri bune(87). Acesta este Allah, Domnul vostru! Binecuvântat fie Allah, Stăpânul lumilor!
هُوَ ٱلۡحَیُّ لَاۤ إِلَـٰهَ إِلَّا هُوَ فَٱدۡعُوهُ مُخۡلِصِینَ لَهُ ٱلدِّینَۗ ٱلۡحَمۡدُ لِلَّهِ رَبِّ ٱلۡعَـٰلَمِینَ ﴿٦٥﴾
65. El este Cel Veşnic Viu [Al‑Hayy]. Nu există altă divinitate afară de El, deci chemaţi‑L pe El cu credinţă curată numai în El! Mărire lui Allah, Stăpânul lumilor!
۞ قُلۡ إِنِّی نُهِیتُ أَنۡ أَعۡبُدَ ٱلَّذِینَ تَدۡعُونَ مِن دُونِ ٱللَّهِ لَمَّا جَاۤءَنِیَ ٱلۡبَیِّنَـٰتُ مِن رَّبِّی وَأُمِرۡتُ أَنۡ أُسۡلِمَ لِرَبِّ ٱلۡعَـٰلَمِینَ ﴿٦٦﴾
66. Spune(88): „Mi s‑a oprit mie să‑i ador pe aceia pe care îi chemaţi în locul lui Allah(89), după ce mi‑au venit semnele cele limpezi de la Domnul meu şi mi s‑a poruncit să mă supun Stăpânului lumilor”.
هُوَ ٱلَّذِی خَلَقَكُم مِّن تُرَابࣲ ثُمَّ مِن نُّطۡفَةࣲ ثُمَّ مِنۡ عَلَقَةࣲ ثُمَّ یُخۡرِجُكُمۡ طِفۡلࣰا ثُمَّ لِتَبۡلُغُوۤاْ أَشُدَّكُمۡ ثُمَّ لِتَكُونُواْ شُیُوخࣰاۚ وَمِنكُم مَّن یُتَوَفَّىٰ مِن قَبۡلُۖ وَلِتَبۡلُغُوۤاْ أَجَلࣰا مُّسَمࣰّى وَلَعَلَّكُمۡ تَعۡقِلُونَ ﴿٦٧﴾
67. El este Cel care v‑a creat pe voi din ţărână(90), apoi(91) dintr‑o picătură, apoi dintr‑un cheag de sânge. Apoi El vă face să ieşiţi copii mici, pentru ca apoi să ajungeţi la maturitate şi apoi să fiţi bătrâni – însă unii dintre voi sunt omorâţi mai înainte(92) –, şi să ajungeţi la un termen hotărât(93). Poate că voi veţi pricepe.
هُوَ ٱلَّذِی یُحۡیِۦ وَیُمِیتُۖ فَإِذَا قَضَىٰۤ أَمۡرࣰا فَإِنَّمَا یَقُولُ لَهُۥ كُن فَیَكُونُ ﴿٦٨﴾
68. El este Cel care dă viaţă şi dă moarte şi, dacă hotărăşte un lucru, El spune: „Fii” şi el este.
أَلَمۡ تَرَ إِلَى ٱلَّذِینَ یُجَـٰدِلُونَ فِیۤ ءَایَـٰتِ ٱللَّهِ أَنَّىٰ یُصۡرَفُونَ ﴿٦٩﴾
69. Tu nu‑i vezi pe aceia care se ceartă asupra semnelor lui Allah cum sunt abătuţi?(94)
ٱلَّذِینَ كَذَّبُواْ بِٱلۡكِتَـٰبِ وَبِمَاۤ أَرۡسَلۡنَا بِهِۦ رُسُلَنَاۖ فَسَوۡفَ یَعۡلَمُونَ ﴿٧٠﴾
70. Aceia care socotesc mincinoase Cartea(95) şi cele cu care i‑am trimis pe trimişii Noştri vor şti [în curând](96),
إِذِ ٱلۡأَغۡلَـٰلُ فِیۤ أَعۡنَـٰقِهِمۡ وَٱلسَّلَـٰسِلُ یُسۡحَبُونَ ﴿٧١﴾
71. Când cătuşele şi lanţurile vor fi pe gâtul lor şi vor fi ei traşi.
ثُمَّ قِیلَ لَهُمۡ أَیۡنَ مَا كُنتُمۡ تُشۡرِكُونَ ﴿٧٣﴾
73. Apoi li se va zice lor: „Unde sunt cei pe care voi i‑aţi făcut asociaţi
مِن دُونِ ٱللَّهِۖ قَالُواْ ضَلُّواْ عَنَّا بَل لَّمۡ نَكُن نَّدۡعُواْ مِن قَبۡلُ شَیۡـࣰٔاۚ كَذَ ٰلِكَ یُضِلُّ ٱللَّهُ ٱلۡكَـٰفِرِینَ ﴿٧٤﴾
74. Lăsându‑l pe Allah?” Şi vor răspunde ei: „S‑au rătăcit de noi. Ba noi nu am chemat mai înainte nimic!” Astfel îi duce Allah în rătăcire pe necredincioşi.
ذَ ٰلِكُم بِمَا كُنتُمۡ تَفۡرَحُونَ فِی ٱلۡأَرۡضِ بِغَیۡرِ ٱلۡحَقِّ وَبِمَا كُنتُمۡ تَمۡرَحُونَ ﴿٧٥﴾
75. Acesta(97) este preţul pentru că voi v‑aţi bucurat pe pământ întru nedreptate şi pentru că v‑aţi îngâmfat.
ٱدۡخُلُوۤاْ أَبۡوَ ٰبَ جَهَنَّمَ خَـٰلِدِینَ فِیهَاۖ فَبِئۡسَ مَثۡوَى ٱلۡمُتَكَبِّرِینَ ﴿٧٦﴾
76. Intraţi pe porţile Gheenei, în care veşnic veţi sălăşlui! Şi ce loc rău vor avea cei îngâmfaţi!
فَٱصۡبِرۡ إِنَّ وَعۡدَ ٱللَّهِ حَقࣱّۚ فَإِمَّا نُرِیَنَّكَ بَعۡضَ ٱلَّذِی نَعِدُهُمۡ أَوۡ نَتَوَفَّیَنَّكَ فَإِلَیۡنَا یُرۡجَعُونَ ﴿٧٧﴾
77. Deci fii statornic(98)! Făgăduinţa lui Allah este adevăr şi fie că îţi vom arăta o parte din aceea cu care îi ameninţăm, fie că te vom lua pe tine [înainte de aceasta], oricum la Noi se vor întoarce!
وَلَقَدۡ أَرۡسَلۡنَا رُسُلࣰا مِّن قَبۡلِكَ مِنۡهُم مَّن قَصَصۡنَا عَلَیۡكَ وَمِنۡهُم مَّن لَّمۡ نَقۡصُصۡ عَلَیۡكَۗ وَمَا كَانَ لِرَسُولٍ أَن یَأۡتِیَ بِـَٔایَةٍ إِلَّا بِإِذۡنِ ٱللَّهِۚ فَإِذَا جَاۤءَ أَمۡرُ ٱللَّهِ قُضِیَ بِٱلۡحَقِّ وَخَسِرَ هُنَالِكَ ٱلۡمُبۡطِلُونَ ﴿٧٨﴾
78. Noi am trimis trimişi şi mai înainte de tine. Despre unii dintre ei ţi‑am povestit, iar despre alţii dintre ei nu ţi‑am povestit. Şi nu i‑a fost dat nici unui trimis să vină cu un semn(99), decât cu îngăduinţa lui Allah. Când porunca lui Allah va veni, se va judeca întru dreptate şi atunci vor pierde cei care spun minciuni.
ٱللَّهُ ٱلَّذِی جَعَلَ لَكُمُ ٱلۡأَنۡعَـٰمَ لِتَرۡكَبُواْ مِنۡهَا وَمِنۡهَا تَأۡكُلُونَ ﴿٧٩﴾
79. Allah este Cel care v‑a făcut vouă vitele(100): pentru ca să călăriţi pe unele dintre ele şi pentru ca să mâncaţi de la altele;
وَلَكُمۡ فِیهَا مَنَـٰفِعُ وَلِتَبۡلُغُواْ عَلَیۡهَا حَاجَةࣰ فِی صُدُورِكُمۡ وَعَلَیۡهَا وَعَلَى ٱلۡفُلۡكِ تُحۡمَلُونَ ﴿٨٠﴾
80. Voi aveţi de la ele [şi alte] foloase(101) şi pentru ca voi să vă împliniţi o dorinţă din piepturile voastre(102), însă, mai sunteţi purtaţi pe ele şi pe corăbii.
وَیُرِیكُمۡ ءَایَـٰتِهِۦ فَأَیَّ ءَایَـٰتِ ٱللَّهِ تُنكِرُونَ ﴿٨١﴾
81. El vă arată semnele Sale, dar care dintre semnele lui Allah le tăgăduiţi voi?
أَفَلَمۡ یَسِیرُواْ فِی ٱلۡأَرۡضِ فَیَنظُرُواْ كَیۡفَ كَانَ عَـٰقِبَةُ ٱلَّذِینَ مِن قَبۡلِهِمۡۚ كَانُوۤاْ أَكۡثَرَ مِنۡهُمۡ وَأَشَدَّ قُوَّةࣰ وَءَاثَارࣰا فِی ٱلۡأَرۡضِ فَمَاۤ أَغۡنَىٰ عَنۡهُم مَّا كَانُواْ یَكۡسِبُونَ ﴿٨٢﴾
82. Oare nu au purces ei pe pământ pentru a vedea care a fost urmarea pentru cei de dinaintea lor? Au fost mai numeroşi decât ei şi mai puternici şi au lăsat mai multe urme pe pământ(103), însă nu le‑au fost de nici un folos cele pe care le‑au agonisit(104).
فَلَمَّا جَاۤءَتۡهُمۡ رُسُلُهُم بِٱلۡبَیِّنَـٰتِ فَرِحُواْ بِمَا عِندَهُم مِّنَ ٱلۡعِلۡمِ وَحَاقَ بِهِم مَّا كَانُواْ بِهِۦ یَسۡتَهۡزِءُونَ ﴿٨٣﴾
83. Şi când au venit la ei trimişii lor cu semnele cele limpezi, s‑au bucurat de ştiinţa pe care o aveau, însă cele de care şi‑au bătut joc i‑au împresurat pe ei.
فَلَمَّا رَأَوۡاْ بَأۡسَنَا قَالُوۤاْ ءَامَنَّا بِٱللَّهِ وَحۡدَهُۥ وَكَفَرۡنَا بِمَا كُنَّا بِهِۦ مُشۡرِكِینَ ﴿٨٤﴾
84. Şi când au văzut mânia Noastră, au zis ei: „Noi credem numai în Allah Singur şi ne lepădăm de ceea ce I‑am făcut Lui ca asociaţi!”
فَلَمۡ یَكُ یَنفَعُهُمۡ إِیمَـٰنُهُمۡ لَمَّا رَأَوۡاْ بَأۡسَنَاۖ سُنَّتَ ٱللَّهِ ٱلَّتِی قَدۡ خَلَتۡ فِی عِبَادِهِۦۖ وَخَسِرَ هُنَالِكَ ٱلۡكَـٰفِرُونَ ﴿٨٥﴾
85. Însă nu le‑a mai fost credinţa lor de nici un folos, când au văzut mânia Noastră. Aceasta este rânduiala lui Allah faţă de robii Săi(105) şi au pierdut(106) atunci aceia care nu au crezut.