إِنَّا جَعَلۡنَـٰهُ قُرۡءَ ٰ نًا عَرَبِیࣰّا لَّعَلَّكُمۡ تَعۡقِلُونَ ﴿٣﴾
3. Noi l‑am făcut un Coran arab, pentru ca voi să pricepeţi.
وَإِنَّهُۥ فِیۤ أُمِّ ٱلۡكِتَـٰبِ لَدَیۡنَا لَعَلِیٌّ حَكِیمٌ ﴿٤﴾
4. El este la Noi, în Mama Cărţii,(4) preaînalt şi plin de înţelepciune.
أَفَنَضۡرِبُ عَنكُمُ ٱلذِّكۡرَ صَفۡحًا أَن كُنتُمۡ قَوۡمࣰا مُّسۡرِفِینَ ﴿٥﴾
5. Oare să îndepărtăm Noi Îndemnarea(5) de la voi, pentru că voi sunteţi un neam de păcătoşi?!
وَكَمۡ أَرۡسَلۡنَا مِن نَّبِیࣲّ فِی ٱلۡأَوَّلِینَ ﴿٦﴾
6. Şi câţi profeţi le‑am trimis Noi neamurilor celor dintâi!
وَمَا یَأۡتِیهِم مِّن نَّبِیٍّ إِلَّا كَانُواْ بِهِۦ یَسۡتَهۡزِءُونَ ﴿٧﴾
7. Însă nu a venit nici un profet la ei fără să‑l ia în derâdere!
فَأَهۡلَكۡنَاۤ أَشَدَّ مِنۡهُم بَطۡشࣰا وَمَضَىٰ مَثَلُ ٱلۡأَوَّلِینَ ﴿٨﴾
8. Şi i‑am nimicit Noi [pe alţii] mai puternici decât ei şi a umblat pilda înaintaşilor dintâi!
وَلَىِٕن سَأَلۡتَهُم مَّنۡ خَلَقَ ٱلسَّمَـٰوَ ٰتِ وَٱلۡأَرۡضَ لَیَقُولُنَّ خَلَقَهُنَّ ٱلۡعَزِیزُ ٱلۡعَلِیمُ ﴿٩﴾
9. Şi dacă‑i întrebi pe ei „Cine a făcut cerurile şi pământul?”, răspund ei: „Le‑a făcut Cel Puternic [şi] Atoateştiutor [Al‑’Aziz, Al‑’Alim]!”
ٱلَّذِی جَعَلَ لَكُمُ ٱلۡأَرۡضَ مَهۡدࣰا وَجَعَلَ لَكُمۡ فِیهَا سُبُلࣰا لَّعَلَّكُمۡ تَهۡتَدُونَ ﴿١٠﴾
10. [El este] Acela care v‑a făcut vouă pământul ca un pat(6) şi v‑a făcut vouă pe el cărări(7) pentru ca voi să fiţi călăuziţi(8).
وَٱلَّذِی نَزَّلَ مِنَ ٱلسَّمَاۤءِ مَاۤءَۢ بِقَدَرࣲ فَأَنشَرۡنَا بِهِۦ بَلۡدَةࣰ مَّیۡتࣰاۚ كَذَ ٰلِكَ تُخۡرَجُونَ ﴿١١﴾
11. Şi El este Acela care a făcut să pogoare apa din cer, cu măsura cuvenită(9), şi cu ea am dat Noi viaţă unei ţări moarte(10). Astfel veţi fi şi voi scoşi [din morminte](11).
وَٱلَّذِی خَلَقَ ٱلۡأَزۡوَ ٰجَ كُلَّهَا وَجَعَلَ لَكُم مِّنَ ٱلۡفُلۡكِ وَٱلۡأَنۡعَـٰمِ مَا تَرۡكَبُونَ ﴿١٢﴾
12. Şi El este Acela care le‑a creat pe toate soiurile(12) şi v‑a făcut vouă corăbiile şi dobitoacele pe care le călăriţi(13),
لِتَسۡتَوُۥاْ عَلَىٰ ظُهُورِهِۦ ثُمَّ تَذۡكُرُواْ نِعۡمَةَ رَبِّكُمۡ إِذَا ٱسۡتَوَیۡتُمۡ عَلَیۡهِ وَتَقُولُواْ سُبۡحَـٰنَ ٱلَّذِی سَخَّرَ لَنَا هَـٰذَا وَمَا كُنَّا لَهُۥ مُقۡرِنِینَ ﴿١٣﴾
13. Ca să vă aşezaţi pe spinările lor şi să pomeniţi îndurarea Domnului vostru, când şedeţi pe ele(14), zicând: „Slavă Celui care ni le‑a supus nouă pe acestea pe care noi nu am fi putut să le stăpânim!
وَجَعَلُواْ لَهُۥ مِنۡ عِبَادِهِۦ جُزۡءًاۚ إِنَّ ٱلۡإِنسَـٰنَ لَكَفُورࣱ مُّبِینٌ ﴿١٥﴾
15. Şi ei I‑au făcut dintre robii Săi parte(15). Omul este nemulţumitor învederat!
أَمِ ٱتَّخَذَ مِمَّا یَخۡلُقُ بَنَاتࣲ وَأَصۡفَىٰكُم بِٱلۡبَنِینَ ﴿١٦﴾
16. Sau Şi‑a luat El copile din cele pe care le‑a creat şi v‑a dat numai vouă băieţi”!
وَإِذَا بُشِّرَ أَحَدُهُم بِمَا ضَرَبَ لِلرَّحۡمَـٰنِ مَثَلࣰا ظَلَّ وَجۡهُهُۥ مُسۡوَدࣰّا وَهُوَ كَظِیمٌ ﴿١٧﴾
17. Şi când i se vesteşte unuia dintre ei ceea ce el a dat ca pildă pentru Cel Milostiv [Ar‑Rahman](16), atunci faţa sa devine întunecată(17) şi el este plin de mânie.
أَوَمَن یُنَشَّؤُاْ فِی ٱلۡحِلۡیَةِ وَهُوَ فِی ٱلۡخِصَامِ غَیۡرُ مُبِینࣲ ﴿١٨﴾
18. Oare pe cineva care este crescut în podoabe(18) şi care într‑o ceartă nu este în stare să se apere, cu dovadă limpede?(19)
وَجَعَلُواْ ٱلۡمَلَـٰۤىِٕكَةَ ٱلَّذِینَ هُمۡ عِبَـٰدُ ٱلرَّحۡمَـٰنِ إِنَـٰثًاۚ أَشَهِدُواْ خَلۡقَهُمۡۚ سَتُكۡتَبُ شَهَـٰدَتُهُمۡ وَیُسۡـَٔلُونَ ﴿١٩﴾
19. Şi‑i fac ei pe îngerii, care sunt robii Celui Milostiv [Ar‑Rahman], copile! Au fost ei martori la facerea lor?(20) Mărturisirea lor(21) se va scrie şi vor fi ei întrebaţi.
وَقَالُواْ لَوۡ شَاۤءَ ٱلرَّحۡمَـٰنُ مَا عَبَدۡنَـٰهُمۗ مَّا لَهُم بِذَ ٰلِكَ مِنۡ عِلۡمٍۖ إِنۡ هُمۡ إِلَّا یَخۡرُصُونَ ﴿٢٠﴾
20. Şi zic ei: „Dacă ar fi voit Cel Milostiv [Ar‑Rahman], noi nu i‑am fi adorat pe ei!” Însă ei nu au nici o ştiinţă despre aceasta, ci numai născocesc.
أَمۡ ءَاتَیۡنَـٰهُمۡ كِتَـٰبࣰا مِّن قَبۡلِهِۦ فَهُم بِهِۦ مُسۡتَمۡسِكُونَ ﴿٢١﴾
21. Sau le‑am dăruit Noi o Scriptură(22) mai înainte de el(23) şi ei se ţin strâns de ea?
بَلۡ قَالُوۤاْ إِنَّا وَجَدۡنَاۤ ءَابَاۤءَنَا عَلَىٰۤ أُمَّةࣲ وَإِنَّا عَلَىٰۤ ءَاثَـٰرِهِم مُّهۡتَدُونَ ﴿٢٢﴾
22. Ba ei zic: „Noi i‑am găsit pe părinţii noştri într‑o credinţă şi noi ne călăuzim după urmele lor”.(24)
وَكَذَ ٰلِكَ مَاۤ أَرۡسَلۡنَا مِن قَبۡلِكَ فِی قَرۡیَةࣲ مِّن نَّذِیرٍ إِلَّا قَالَ مُتۡرَفُوهَاۤ إِنَّا وَجَدۡنَاۤ ءَابَاۤءَنَا عَلَىٰۤ أُمَّةࣲ وَإِنَّا عَلَىٰۤ ءَاثَـٰرِهِم مُّقۡتَدُونَ ﴿٢٣﴾
23. Tot astfel nu am trimis Noi în nici o cetate un prevenitor mai înainte de tine, fără ca cei îmbuibaţi din ea să nu zică: „Noi i‑am găsit pe părinţii noştri într‑o religie şi noi ne călăuzim după urmele lor!”
۞ قَـٰلَ أَوَلَوۡ جِئۡتُكُم بِأَهۡدَىٰ مِمَّا وَجَدتُّمۡ عَلَیۡهِ ءَابَاۤءَكُمۡۖ قَالُوۤاْ إِنَّا بِمَاۤ أُرۡسِلۡتُم بِهِۦ كَـٰفِرُونَ ﴿٢٤﴾
24. A zis(25): „Chiar dacă eu v‑aş aduce vouă o călăuzire mai bună decât aceea în care i‑aţi găsit pe părinţii voştri?” I‑au răspuns: „Noi nu credem în cele cu care aţi fost trimişi!”(26)
فَٱنتَقَمۡنَا مِنۡهُمۡۖ فَٱنظُرۡ كَیۡفَ كَانَ عَـٰقِبَةُ ٱلۡمُكَذِّبِینَ ﴿٢٥﴾
25. Şi Noi Ne‑am răzbunat pe ei(27) şi priveşte care a fost sfârşitul acelora care au tăgăduit!
وَإِذۡ قَالَ إِبۡرَ ٰهِیمُ لِأَبِیهِ وَقَوۡمِهِۦۤ إِنَّنِی بَرَاۤءࣱ مِّمَّا تَعۡبُدُونَ ﴿٢٦﴾
26. Şi când a zis Avraam tatălui său(28) şi neamului său: „Eu mă dezic de aceia la care vă închinaţi voi,
إِلَّا ٱلَّذِی فَطَرَنِی فَإِنَّهُۥ سَیَهۡدِینِ ﴿٢٧﴾
27. Afară de Cel care m‑a făcut pe mine(29) şi care mă va călăuzi!”
وَجَعَلَهَا كَلِمَةَۢ بَاقِیَةࣰ فِی عَقِبِهِۦ لَعَلَّهُمۡ یَرۡجِعُونَ ﴿٢٨﴾
28. Şi el [Avraam] a făcut‑o(30) [această afirmaţie] un cuvânt care să rămână pentru urmaşii săi. Poate că ei se vor întoarce(31).
بَلۡ مَتَّعۡتُ هَـٰۤؤُلَاۤءِ وَءَابَاۤءَهُمۡ حَتَّىٰ جَاۤءَهُمُ ٱلۡحَقُّ وَرَسُولࣱ مُّبِینࣱ ﴿٢٩﴾
29. Şi Eu le‑am dăruit acestora şi părinţilor lor(32) bucurie, până ce a venit la ei Adevărul(33) şi un Trimis care să facă lucrurile desluşite.
وَلَمَّا جَاۤءَهُمُ ٱلۡحَقُّ قَالُواْ هَـٰذَا سِحۡرࣱ وَإِنَّا بِهِۦ كَـٰفِرُونَ ﴿٣٠﴾
30. Şi când a venit Adevărul la ei, au zis ei: „Aceasta este vrăjitorie şi noi nu credem în ea!”
وَقَالُواْ لَوۡلَا نُزِّلَ هَـٰذَا ٱلۡقُرۡءَانُ عَلَىٰ رَجُلࣲ مِّنَ ٱلۡقَرۡیَتَیۡنِ عَظِیمٍ ﴿٣١﴾
31. Şi au zis ei: „De ce nu a fost trimis acest Coran unui om de vază din cele două cetăţi?”(34)
أَهُمۡ یَقۡسِمُونَ رَحۡمَتَ رَبِّكَۚ نَحۡنُ قَسَمۡنَا بَیۡنَهُم مَّعِیشَتَهُمۡ فِی ٱلۡحَیَوٰةِ ٱلدُّنۡیَاۚ وَرَفَعۡنَا بَعۡضَهُمۡ فَوۡقَ بَعۡضࣲ دَرَجَـٰتࣲ لِّیَتَّخِذَ بَعۡضُهُم بَعۡضࣰا سُخۡرِیࣰّاۗ وَرَحۡمَتُ رَبِّكَ خَیۡرࣱ مِّمَّا یَجۡمَعُونَ ﴿٣٢﴾
32. Oare ei împart îndurarea(35) Domnului tău? Noi le‑am împărţit lor cele spre trebuinţă în viaţa din această lume şi i‑am ridicat pe ei unii deasupra altora, în trepte, pentru ca unii dintre ei să‑i pună pe alţii să lucreze. Iar îndurarea Domnului tău este mai bună decât ceea ce adună ei.
وَلَوۡلَاۤ أَن یَكُونَ ٱلنَّاسُ أُمَّةࣰ وَ ٰحِدَةࣰ لَّجَعَلۡنَا لِمَن یَكۡفُرُ بِٱلرَّحۡمَـٰنِ لِبُیُوتِهِمۡ سُقُفࣰا مِّن فِضَّةࣲ وَمَعَارِجَ عَلَیۡهَا یَظۡهَرُونَ ﴿٣٣﴾
33. Şi de n‑ar fi oamenii o singură comunitate(36), am fi făcut Noi pentru casele celor care‑L tăgăduiesc pe Cel Milostiv [Ar‑Rahman] acoperişuri şi scări de argint, pe care ei să urce,
وَلِبُیُوتِهِمۡ أَبۡوَ ٰبࣰا وَسُرُرًا عَلَیۡهَا یَتَّكِـُٔونَ ﴿٣٤﴾
34. Şi uşi(37) pentru casele lor şi divanuri(38) pe care să stea rezemaţi,
وَزُخۡرُفࣰاۚ وَإِن كُلُّ ذَ ٰلِكَ لَمَّا مَتَـٰعُ ٱلۡحَیَوٰةِ ٱلدُّنۡیَاۚ وَٱلۡـَٔاخِرَةُ عِندَ رَبِّكَ لِلۡمُتَّقِینَ ﴿٣٥﴾
35. Şi podoabe de aur. Dar toate acestea nu sunt decât bucurie trecătoare din viaţa din această lume, în vreme ce Viaţa de Apoi(39) se află la Domnul tău, pentru cei cu frică(40).
وَمَن یَعۡشُ عَن ذِكۡرِ ٱلرَّحۡمَـٰنِ نُقَیِّضۡ لَهُۥ شَیۡطَـٰنࣰا فَهُوَ لَهُۥ قَرِینࣱ ﴿٣٦﴾
36. Cât despre acela care se întoarce de la Îndemnarea Celui Milostiv [Ar‑Rahman](41), aceluia îi vom orândui Noi un şeitan care‑i va fi tovarăş nedespărţit.
وَإِنَّهُمۡ لَیَصُدُّونَهُمۡ عَنِ ٱلسَّبِیلِ وَیَحۡسَبُونَ أَنَّهُم مُّهۡتَدُونَ ﴿٣٧﴾
37. Şi ei(42) îi vor abate pe ei de la drum, în vreme ce ei(43) vor socoti că sunt bine călăuziţi.
حَتَّىٰۤ إِذَا جَاۤءَنَا قَالَ یَـٰلَیۡتَ بَیۡنِی وَبَیۡنَكَ بُعۡدَ ٱلۡمَشۡرِقَیۡنِ فَبِئۡسَ ٱلۡقَرِینُ ﴿٣٨﴾
38. Astfel încât el, când va veni la Noi, va zice tovarăşului său:(44) „Vai! De ce nu este între mine şi tine distanţa dintre cele două răsărituri!(45) Ce rău tovarăş ai fost!!”
وَلَن یَنفَعَكُمُ ٱلۡیَوۡمَ إِذ ظَّلَمۡتُمۡ أَنَّكُمۡ فِی ٱلۡعَذَابِ مُشۡتَرِكُونَ ﴿٣٩﴾
39. Şi nu vă va fi vouă de nici un folos în Ziua aceea – de vreme ce voi aţi fost nelegiuiţi – că veţi fi voi împreună la osândă!
أَفَأَنتَ تُسۡمِعُ ٱلصُّمَّ أَوۡ تَهۡدِی ٱلۡعُمۡیَ وَمَن كَانَ فِی ضَلَـٰلࣲ مُّبِینࣲ ﴿٤٠﴾
40. Şi oare tu poţi să‑i faci să audă pe cei surzi şi‑i poţi călăuzi pe cei orbi şi pe cel care se află în rătăcire învederată?
فَإِمَّا نَذۡهَبَنَّ بِكَ فَإِنَّا مِنۡهُم مُّنتَقِمُونَ ﴿٤١﴾
41. Fie că Noi te vom lua pe tine şi Ne vom răzbuna pe ei,
أَوۡ نُرِیَنَّكَ ٱلَّذِی وَعَدۡنَـٰهُمۡ فَإِنَّا عَلَیۡهِم مُّقۡتَدِرُونَ ﴿٤٢﴾
42. Fie că îţi vom arăta ţie ceea ce le‑am făgăduit lor(46), căci Noi avem putere asupra lor.
فَٱسۡتَمۡسِكۡ بِٱلَّذِیۤ أُوحِیَ إِلَیۡكَۖ إِنَّكَ عَلَىٰ صِرَ ٰطࣲ مُّسۡتَقِیمࣲ ﴿٤٣﴾
43. Tu ţine‑te cu putere de ceea ce ţi‑a fost revelat(47), căci tu eşti pe drum drept.
وَإِنَّهُۥ لَذِكۡرࣱ لَّكَ وَلِقَوۡمِكَۖ وَسَوۡفَ تُسۡـَٔلُونَ ﴿٤٤﴾
44. El(48) e ste d oară î ndemnare(49) pentru tine şi pentru neamul tău şi voi veţi fi întrebaţi.
وَسۡـَٔلۡ مَنۡ أَرۡسَلۡنَا مِن قَبۡلِكَ مِن رُّسُلِنَاۤ أَجَعَلۡنَا مِن دُونِ ٱلرَّحۡمَـٰنِ ءَالِهَةࣰ یُعۡبَدُونَ ﴿٤٥﴾
45. Întreabă‑i pe trimişii Noştri, pe care i‑am trimis înainte de tine(50), dacă am făcut Noi alte divinităţi, afară de Cel Milostiv [Ar‑Rahman], ca să fie adorate!
وَلَقَدۡ أَرۡسَلۡنَا مُوسَىٰ بِـَٔایَـٰتِنَاۤ إِلَىٰ فِرۡعَوۡنَ وَمَلَإِیْهِۦ فَقَالَ إِنِّی رَسُولُ رَبِّ ٱلۡعَـٰلَمِینَ ﴿٤٦﴾
46. Şi l‑am trimis Noi pe Moise cu semnele Noastre la Faraon şi la dregătorii săi şi a zis el: „Eu sunt Trimisul Stăpânului lumilor!”
فَلَمَّا جَاۤءَهُم بِـَٔایَـٰتِنَاۤ إِذَا هُم مِّنۡهَا یَضۡحَكُونَ ﴿٤٧﴾
47. Dar când le‑a arătat lor semnele Noastre, au râs ei de ele.
وَمَا نُرِیهِم مِّنۡ ءَایَةٍ إِلَّا هِیَ أَكۡبَرُ مِنۡ أُخۡتِهَاۖ وَأَخَذۡنَـٰهُم بِٱلۡعَذَابِ لَعَلَّهُمۡ یَرۡجِعُونَ ﴿٤٨﴾
48. Şi nu le‑am arătat Noi nici un semn care să nu fi fost şi mai mare decât sora lui(51). Şi i‑am apucat Noi cu chinul, în nădejdea că ei se vor întoarce [la Noi].
وَقَالُواْ یَـٰۤأَیُّهَ ٱلسَّاحِرُ ٱدۡعُ لَنَا رَبَّكَ بِمَا عَهِدَ عِندَكَ إِنَّنَا لَمُهۡتَدُونَ ﴿٤٩﴾
49. Şi au zis ei: „O, vrăjitorule! Roagă‑te pentru noi Domnului tău, pentru legământul ce l‑a făcut cu tine(52) şi noi vom urma calea cea dreaptă!”
فَلَمَّا كَشَفۡنَا عَنۡهُمُ ٱلۡعَذَابَ إِذَا هُمۡ یَنكُثُونَ ﴿٥٠﴾
50. Şi când Noi am îndepărtat chinul de la ei, atunci iată‑i pe ei cum şi‑au călcat făgăduinţa.
وَنَادَىٰ فِرۡعَوۡنُ فِی قَوۡمِهِۦ قَالَ یَـٰقَوۡمِ أَلَیۡسَ لِی مُلۡكُ مِصۡرَ وَهَـٰذِهِ ٱلۡأَنۡهَـٰرُ تَجۡرِی مِن تَحۡتِیۤۚ أَفَلَا تُبۡصِرُونَ ﴿٥١﴾
51. Şi Faraon a strigat către neamul său, zicând: „O, neam al meu! Oare nu sunt ale mele împărăţia Egiptului şi aceste pâraie care curg la picioarele mele? Oare voi nu vedeţi(53)?
أَمۡ أَنَا۠ خَیۡرࣱ مِّنۡ هَـٰذَا ٱلَّذِی هُوَ مَهِینࣱ وَلَا یَكَادُ یُبِینُ ﴿٥٢﴾
52. Oare nu sunt eu mai bun decât acesta care este umilit şi abia de poate grăi?(54)
فَلَوۡلَاۤ أُلۡقِیَ عَلَیۡهِ أَسۡوِرَةࣱ مِّن ذَهَبٍ أَوۡ جَاۤءَ مَعَهُ ٱلۡمَلَـٰۤىِٕكَةُ مُقۡتَرِنِینَ ﴿٥٣﴾
53. De ce nu i se aruncă lui brăţări de aur sau de ce nu vin cu el îngerii pentru a‑l însoţi?(55)”
فَٱسۡتَخَفَّ قَوۡمَهُۥ فَأَطَاعُوهُۚ إِنَّهُمۡ كَانُواْ قَوۡمࣰا فَـٰسِقِینَ ﴿٥٤﴾
54. Şi astfel l‑a amăgit el pe neamul său şi ei s‑au supus, fiindcă ei erau un neam de nelegiuiţi.
فَلَمَّاۤ ءَاسَفُونَا ٱنتَقَمۡنَا مِنۡهُمۡ فَأَغۡرَقۡنَـٰهُمۡ أَجۡمَعِینَ ﴿٥٥﴾
55. Şi când Ne‑au supărat(56) pe Noi, Ne‑am răzbunat Noi pe ei şi i‑am înecat pe toţi.
فَجَعَلۡنَـٰهُمۡ سَلَفࣰا وَمَثَلࣰا لِّلۡـَٔاخِرِینَ ﴿٥٦﴾
56. Şi i‑am făcut Noi [printre cei] trecuţi şi pildă pentru cei de după ei(57).
۞ وَلَمَّا ضُرِبَ ٱبۡنُ مَرۡیَمَ مَثَلًا إِذَا قَوۡمُكَ مِنۡهُ یَصِدُّونَ ﴿٥٧﴾
57. Şi când a fost dat fiul Mariei ca pildă, atunci neamul tău s‑a veselit,
وَقَالُوۤاْ ءَأَ ٰلِهَتُنَا خَیۡرٌ أَمۡ هُوَۚ مَا ضَرَبُوهُ لَكَ إِلَّا جَدَلَۢاۚ بَلۡ هُمۡ قَوۡمٌ خَصِمُونَ ﴿٥٨﴾
58. Zicând ei: „Oare zeii noştri sunt mai buni sau el?” Şi nu ţi l‑au dat ţie ca pildă, decât pentru ceartă. Ba ei sunt un neam [de oameni] gâlcevitori.
إِنۡ هُوَ إِلَّا عَبۡدٌ أَنۡعَمۡنَا عَلَیۡهِ وَجَعَلۡنَـٰهُ مَثَلࣰا لِّبَنِیۤ إِسۡرَ ٰۤءِیلَ ﴿٥٩﴾
59. El(58) nu este decât un rob, asupra căruia Noi ne‑am revărsat harul Nostru şi din care am făcut o pildă pentru fiii lui Israel.
وَلَوۡ نَشَاۤءُ لَجَعَلۡنَا مِنكُم مَّلَـٰۤىِٕكَةࣰ فِی ٱلۡأَرۡضِ یَخۡلُفُونَ ﴿٦٠﴾
60. Şi de am fi voit Noi, am fi făcut în locul vostru îngeri care să vă urmeze pe pământ(59).
وَإِنَّهُۥ لَعِلۡمࣱ لِّلسَّاعَةِ فَلَا تَمۡتَرُنَّ بِهَا وَٱتَّبِعُونِۚ هَـٰذَا صِرَ ٰطࣱ مُّسۡتَقِیمࣱ ﴿٦١﴾
61. Şi el(60) va fi un semn pentru Ceas; deci nu vă îndoiţi în privinţa lui şi urmaţi‑mă pe mine, căci aceasta(61) este o cale dreaptă!
وَلَا یَصُدَّنَّكُمُ ٱلشَّیۡطَـٰنُۖ إِنَّهُۥ لَكُمۡ عَدُوࣱّ مُّبِینࣱ ﴿٦٢﴾
62. Şi să nu vă abată pe voi Şeitan(62), căci el vă este duşman învederat!
وَلَمَّا جَاۤءَ عِیسَىٰ بِٱلۡبَیِّنَـٰتِ قَالَ قَدۡ جِئۡتُكُم بِٱلۡحِكۡمَةِ وَلِأُبَیِّنَ لَكُم بَعۡضَ ٱلَّذِی تَخۡتَلِفُونَ فِیهِۖ فَٱتَّقُواْ ٱللَّهَ وَأَطِیعُونِ ﴿٦٣﴾
63. Şi când a venit Isus cu semnele limpezi, a zis el: „Am venit la voi cu înţelepciunea, pentru a vă limpezi vouă unele [din lucrurile] în care voi sunteţi deosebiţi(63). Fiţi cu frică de Allah şi daţi‑mi ascultare!
إِنَّ ٱللَّهَ هُوَ رَبِّی وَرَبُّكُمۡ فَٱعۡبُدُوهُۚ هَـٰذَا صِرَ ٰطࣱ مُّسۡتَقِیمࣱ ﴿٦٤﴾
64. Allah(64) este Stăpânul meu şi este Stăpânul vostru, aşadar adoraţi‑L pe El! Aceasta este calea cea dreaptă!”
فَٱخۡتَلَفَ ٱلۡأَحۡزَابُ مِنۢ بَیۡنِهِمۡۖ فَوَیۡلࣱ لِّلَّذِینَ ظَلَمُواْ مِنۡ عَذَابِ یَوۡمٍ أَلِیمٍ ﴿٦٥﴾
65. Dar sectele s‑au certat între ele(65). Şi vai acelora care au fost nedrepţi pentru chinul unei Zile dureroase!
هَلۡ یَنظُرُونَ إِلَّا ٱلسَّاعَةَ أَن تَأۡتِیَهُم بَغۡتَةࣰ وَهُمۡ لَا یَشۡعُرُونَ ﴿٦٦﴾
66. Oare aşteaptă ei(66) altceva decât să vină asupra lor Ceasul, deodată, fără ca ei să‑şi dea seama?
ٱلۡأَخِلَّاۤءُ یَوۡمَىِٕذِۭ بَعۡضُهُمۡ لِبَعۡضٍ عَدُوٌّ إِلَّا ٱلۡمُتَّقِینَ ﴿٦٧﴾
67. Prietenii(67) îşi vor fi în Ziua aceea duşmani unii altora, afară de cei cu frică(68).
یَـٰعِبَادِ لَا خَوۡفٌ عَلَیۡكُمُ ٱلۡیَوۡمَ وَلَاۤ أَنتُمۡ تَحۡزَنُونَ ﴿٦٨﴾
68. „O, robii Mei! Fiţi fără teamă în Ziua aceasta(69) şi nu vă întristaţi,
ٱلَّذِینَ ءَامَنُواْ بِـَٔایَـٰتِنَا وَكَانُواْ مُسۡلِمِینَ ﴿٦٩﴾
69. Aceia care credeţi în semnele Noastre(70) şi sunteţi musulmani!
ٱدۡخُلُواْ ٱلۡجَنَّةَ أَنتُمۡ وَأَزۡوَ ٰجُكُمۡ تُحۡبَرُونَ ﴿٧٠﴾
70. Intraţi în Rai, voi şi soaţele voastre, şi vă veţi bucura voi!”
یُطَافُ عَلَیۡهِم بِصِحَافࣲ مِّن ذَهَبࣲ وَأَكۡوَابࣲۖ وَفِیهَا مَا تَشۡتَهِیهِ ٱلۡأَنفُسُ وَتَلَذُّ ٱلۡأَعۡیُنُۖ وَأَنتُمۡ فِیهَا خَـٰلِدُونَ ﴿٧١﴾
71. Se va trece printre ei cu tipsii de aur şi cupe; în el(71) se va afla tot ceea ce poftesc sufletele şi place ochilor(72). „Şi în veci veţi rămâne voi în el,
وَتِلۡكَ ٱلۡجَنَّةُ ٱلَّتِیۤ أُورِثۡتُمُوهَا بِمَا كُنتُمۡ تَعۡمَلُونَ ﴿٧٢﴾
72. Căci acela este Raiul ce vi s‑a dat ca moştenire pentru ceea ce aţi împlinit(73),
لَكُمۡ فِیهَا فَـٰكِهَةࣱ كَثِیرَةࣱ مِّنۡهَا تَأۡكُلُونَ ﴿٧٣﴾
73. Şi în el veţi avea multe roduri din care veţi mânca”.
إِنَّ ٱلۡمُجۡرِمِینَ فِی عَذَابِ جَهَنَّمَ خَـٰلِدُونَ ﴿٧٤﴾
74. Iar nelegiuiţii vor petrece în veci în chinurile Gheenei,
لَا یُفَتَّرُ عَنۡهُمۡ وَهُمۡ فِیهِ مُبۡلِسُونَ ﴿٧٥﴾
75. Care nu se vor potoli pentru ei şi vor fi fără de nădejde în ele.
وَمَا ظَلَمۡنَـٰهُمۡ وَلَـٰكِن كَانُواْ هُمُ ٱلظَّـٰلِمِینَ ﴿٧٦﴾
76. Şi Noi nu i‑am nedreptăţit pe ei(74), ci s‑au nedreptăţit(75).
وَنَادَوۡاْ یَـٰمَـٰلِكُ لِیَقۡضِ عَلَیۡنَا رَبُّكَۖ قَالَ إِنَّكُم مَّـٰكِثُونَ ﴿٧٧﴾
77. Şi ei vor striga(76): „O, Malik!(77) Să ne piardă Domnul tău!”(78) Iar el(79) le va răspunde: „Voi veţi rămâne astfel [veşnic]!”
لَقَدۡ جِئۡنَـٰكُم بِٱلۡحَقِّ وَلَـٰكِنَّ أَكۡثَرَكُمۡ لِلۡحَقِّ كَـٰرِهُونَ ﴿٧٨﴾
78. Noi am venit la voi cu Adevărul, însă cei mai mulţi dintre voi urăsc Adevărul!
أَمۡ أَبۡرَمُوۤاْ أَمۡرࣰا فَإِنَّا مُبۡرِمُونَ ﴿٧٩﴾
79. Au luat ei vreo hotărâre?(80) Vom hotărî şi Noi(81)!
أَمۡ یَحۡسَبُونَ أَنَّا لَا نَسۡمَعُ سِرَّهُمۡ وَنَجۡوَىٰهُمۚ بَلَىٰ وَرُسُلُنَا لَدَیۡهِمۡ یَكۡتُبُونَ ﴿٨٠﴾
80. Sau cred ei că Noi nu auzim taina lor şi discuţia lor în şoaptă? Ba da! Iar trimişii Noştri la ei scriu.(82)
قُلۡ إِن كَانَ لِلرَّحۡمَـٰنِ وَلَدࣱ فَأَنَا۠ أَوَّلُ ٱلۡعَـٰبِدِینَ ﴿٨١﴾
81. Spune: „Dacă ar avea Cel Milostiv [Ar‑Rahman] un fiu, eu aş fi primul dintre adoratori(83)!
سُبۡحَـٰنَ رَبِّ ٱلسَّمَـٰوَ ٰتِ وَٱلۡأَرۡضِ رَبِّ ٱلۡعَرۡشِ عَمَّا یَصِفُونَ ﴿٨٢﴾
82. Mărire Stăpânului cerurilor şi pământului, Stăpânul Tronului! El este mai presus de ceea ce ei vorbesc [despre El](84)!
فَذَرۡهُمۡ یَخُوضُواْ وَیَلۡعَبُواْ حَتَّىٰ یُلَـٰقُواْ یَوۡمَهُمُ ٱلَّذِی یُوعَدُونَ ﴿٨٣﴾
83. Lasă‑i pe ei să se afunde şi să se joace, până ce se vor întâlni cu Ziua lor(85), care le‑a fost făgăduită!
وَهُوَ ٱلَّذِی فِی ٱلسَّمَاۤءِ إِلَـٰهࣱ وَفِی ٱلۡأَرۡضِ إِلَـٰهࣱۚ وَهُوَ ٱلۡحَكِیمُ ٱلۡعَلِیمُ ﴿٨٤﴾
84. El este Cel care este Domn în cer şi care este Domn pe pământ; El este Cel Înţelept [şi] Atoateştiutor [Al‑Hakim, Al‑’Alim]!
وَتَبَارَكَ ٱلَّذِی لَهُۥ مُلۡكُ ٱلسَّمَـٰوَ ٰتِ وَٱلۡأَرۡضِ وَمَا بَیۡنَهُمَا وَعِندَهُۥ عِلۡمُ ٱلسَّاعَةِ وَإِلَیۡهِ تُرۡجَعُونَ ﴿٨٥﴾
85. Binecuvântat este Cel a căruia este împărăţia cerurilor şi a pământului şi a celor dintre ele. La El este ştiinţa despre Ceas şi la El vă veţi întoarce.
وَلَا یَمۡلِكُ ٱلَّذِینَ یَدۡعُونَ مِن دُونِهِ ٱلشَّفَـٰعَةَ إِلَّا مَن شَهِدَ بِٱلۡحَقِّ وَهُمۡ یَعۡلَمُونَ ﴿٨٦﴾
86. Şi nu au putere aceia pe care îi cheamă în afară de El, ca să mijlocească, ci numai aceia care fac mărturie despre Adevăr şi care ştiu(86).
وَلَىِٕن سَأَلۡتَهُم مَّنۡ خَلَقَهُمۡ لَیَقُولُنَّ ٱللَّهُۖ فَأَنَّىٰ یُؤۡفَكُونَ ﴿٨٧﴾
87. Şi dacă îi întrebi cine i‑a creat pe ei, vor răspunde: „Allah!” Atunci cum de se întorc ei(87)?
وَقِیلِهِۦ یَـٰرَبِّ إِنَّ هَـٰۤؤُلَاۤءِ قَوۡمࣱ لَّا یُؤۡمِنُونَ ﴿٨٨﴾
88. Şi la El este ştiinţa despre graiul lui(88): „Doamne, aceştia(89) sunt un neam [de oameni] care nu cred!”