وَٱلۡكِتَـٰبِ ٱلۡمُبِینِ ﴿٢﴾
2. Pe Cartea cea limpede!(3)
إِنَّاۤ أَنزَلۡنَـٰهُ فِی لَیۡلَةࣲ مُّبَـٰرَكَةٍۚ إِنَّا كُنَّا مُنذِرِینَ ﴿٣﴾
3. Noi am trimis‑o într‑o noapte binecuvântată(4) – căci Noi am fost cu adevărat prevenitori(5) –,
أَمۡرࣰا مِّنۡ عِندِنَاۤۚ إِنَّا كُنَّا مُرۡسِلِینَ ﴿٥﴾
5. Printr‑o poruncă de la Noi, căci Noi suntem Cel care trimite(6),
رَحۡمَةࣰ مِّن رَّبِّكَۚ إِنَّهُۥ هُوَ ٱلسَّمِیعُ ٱلۡعَلِیمُ ﴿٦﴾
6. Ca îndurare de la Domnul tău Cel Care Aude Totul [şi este] Atoateştiutor [As‑Sami’, Al‑’Alim],
رَبِّ ٱلسَّمَـٰوَ ٰتِ وَٱلۡأَرۡضِ وَمَا بَیۡنَهُمَاۤۖ إِن كُنتُم مُّوقِنِینَ ﴿٧﴾
7. Stăpânul cerurilor şi al pământului şi al celor ce sunt între ele, dacă voi sunteţi cu credinţă.
لَاۤ إِلَـٰهَ إِلَّا هُوَ یُحۡیِۦ وَیُمِیتُۖ رَبُّكُمۡ وَرَبُّ ءَابَاۤىِٕكُمُ ٱلۡأَوَّلِینَ ﴿٨﴾
8. Nu există altă divinitate afară de El; El dă viaţă şi dă moarte şi El este Stăpânul vostru şi Stăpânul părinţilor voştri cei dintâi.
بَلۡ هُمۡ فِی شَكࣲّ یَلۡعَبُونَ ﴿٩﴾
9. Însă ei sunt în îndoială(7) şi râd(8).
فَٱرۡتَقِبۡ یَوۡمَ تَأۡتِی ٱلسَّمَاۤءُ بِدُخَانࣲ مُّبِینࣲ ﴿١٠﴾
10. Deci, aşteaptă(9) o zi în care cerul va veni cu un fum învederat(10),
یَغۡشَى ٱلنَّاسَۖ هَـٰذَا عَذَابٌ أَلِیمࣱ ﴿١١﴾
11. Care‑i va învălui pe oameni. Aceasta va fi o osândă dureroasă.
رَّبَّنَا ٱكۡشِفۡ عَنَّا ٱلۡعَذَابَ إِنَّا مُؤۡمِنُونَ ﴿١٢﴾
12. „Doamne, îndepărtează osânda de la noi, căci noi [acum] credem!”(11)
أَنَّىٰ لَهُمُ ٱلذِّكۡرَىٰ وَقَدۡ جَاۤءَهُمۡ رَسُولࣱ مُّبِینࣱ ﴿١٣﴾
13. De unde le‑a venit lor această îndemnare, când a venit la ei un Trimis limpede,
ثُمَّ تَوَلَّوۡاْ عَنۡهُ وَقَالُواْ مُعَلَّمࣱ مَّجۡنُونٌ ﴿١٤﴾
14. Iar ei s‑au întors de la el şi au zis: „El este om învăţat [de către alţii], un nebun!”
إِنَّا كَاشِفُواْ ٱلۡعَذَابِ قَلِیلًاۚ إِنَّكُمۡ عَاۤىِٕدُونَ ﴿١٥﴾
15. Noi vom îndepărta puţin osânda, iar voi veţi reveni [tot aşa].(12)
یَوۡمَ نَبۡطِشُ ٱلۡبَطۡشَةَ ٱلۡكُبۡرَىٰۤ إِنَّا مُنتَقِمُونَ ﴿١٦﴾
16. Dar într‑o Zi(13) vom lovi cu asprimea cea mai mare şi atunci Noi Ne vom răzbuna.
۞ وَلَقَدۡ فَتَنَّا قَبۡلَهُمۡ قَوۡمَ فِرۡعَوۡنَ وَجَاۤءَهُمۡ رَسُولࣱ كَرِیمٌ ﴿١٧﴾
17. Mai înainte de ei am încercat Noi neamul lui Faraon, când a venit la ei un trimis nobil(14)
أَنۡ أَدُّوۤاْ إِلَیَّ عِبَادَ ٱللَّهِۖ إِنِّی لَكُمۡ رَسُولٌ أَمِینࣱ ﴿١٨﴾
18. [Şi le‑a zis lor]: „Aduceţi‑i la mine(15) pe robii lui Allah, căci eu sunt un trimis vrednic de încredere
وَأَن لَّا تَعۡلُواْ عَلَى ٱللَّهِۖ إِنِّیۤ ءَاتِیكُم بِسُلۡطَـٰنࣲ مُّبِینࣲ ﴿١٩﴾
19. Şi nu vă ridicaţi cu semeţie împotriva lui Allah, căci eu vă aduc dovadă limpede
وَإِنِّی عُذۡتُ بِرَبِّی وَرَبِّكُمۡ أَن تَرۡجُمُونِ ﴿٢٠﴾
20. Şi eu caut apărare la Domnul meu şi Domnul vostru pentru ca voi să nu mă loviţi cu pietre, [pentru a mă ucide],
وَإِن لَّمۡ تُؤۡمِنُواْ لِی فَٱعۡتَزِلُونِ ﴿٢١﴾
21. Iar dacă nu voiţi să mă credeţi, staţi departe de mine!”
فَدَعَا رَبَّهُۥۤ أَنَّ هَـٰۤؤُلَاۤءِ قَوۡمࣱ مُّجۡرِمُونَ ﴿٢٢﴾
22. Şi L‑a chemat el pe Domnul lui, [zicând]: „Aceştia sunt un neam de oameni nelegiuiţi!”
فَأَسۡرِ بِعِبَادِی لَیۡلًا إِنَّكُم مُّتَّبَعُونَ ﴿٢٣﴾
23. „Deci, purcede noaptea împreună cu robii Mei!(16) Însă voi veţi fi urmăriţi(17)!
وَٱتۡرُكِ ٱلۡبَحۡرَ رَهۡوًاۖ إِنَّهُمۡ جُندࣱ مُّغۡرَقُونَ ﴿٢٤﴾
24. Şi lasă marea liniştită!(18) Ei sunt oşteni sortiţi înecului!”
كَمۡ تَرَكُواْ مِن جَنَّـٰتࣲ وَعُیُونࣲ ﴿٢٥﴾
25. Câte grădini şi izvoare au lăsat [în urma lor](19),
وَنَعۡمَةࣲ كَانُواْ فِیهَا فَـٰكِهِینَ ﴿٢٧﴾
27. Şi câte plăceri de care s‑au bucurat ei(20)!
كَذَ ٰلِكَۖ وَأَوۡرَثۡنَـٰهَا قَوۡمًا ءَاخَرِینَ ﴿٢٨﴾
28. Aşa!(21) Şi am lăsat Noi un alt neam care să‑i moştenească,
فَمَا بَكَتۡ عَلَیۡهِمُ ٱلسَّمَاۤءُ وَٱلۡأَرۡضُ وَمَا كَانُواْ مُنظَرِینَ ﴿٢٩﴾
29. Şi nu i‑au plâns pe ei nici cerul, nici pământul şi nu li s‑a dat lor nici un răgaz(22).
وَلَقَدۡ نَجَّیۡنَا بَنِیۤ إِسۡرَ ٰۤءِیلَ مِنَ ٱلۡعَذَابِ ٱلۡمُهِینِ ﴿٣٠﴾
30. Şi i‑am mântuit Noi pe fiii lui Israel de osânda cea umilitoare(23),
مِن فِرۡعَوۡنَۚ إِنَّهُۥ كَانَ عَالِیࣰا مِّنَ ٱلۡمُسۡرِفِینَ ﴿٣١﴾
31. De Faraon care era îngâmfat şi întrecea măsura.
وَلَقَدِ ٱخۡتَرۡنَـٰهُمۡ عَلَىٰ عِلۡمٍ عَلَى ٱلۡعَـٰلَمِینَ ﴿٣٢﴾
32. Şi Noi i‑am ales pe ei cu bună ştiinţă peste [toate] lumile(24)
وَءَاتَیۡنَـٰهُم مِّنَ ٱلۡـَٔایَـٰتِ مَا فِیهِ بَلَـٰۤؤࣱاْ مُّبِینٌ ﴿٣٣﴾
33. Şi le‑am dat lor semne în care s‑a aflat încercare limpede(25),
إِنۡ هِیَ إِلَّا مَوۡتَتُنَا ٱلۡأُولَىٰ وَمَا نَحۡنُ بِمُنشَرِینَ ﴿٣٥﴾
35. „Nu este pentru noi decât prima noastră moarte şi nu vom mai fi noi readuşi la viaţă;
فَأۡتُواْ بِـَٔابَاۤىِٕنَاۤ إِن كُنتُمۡ صَـٰدِقِینَ ﴿٣٦﴾
36. Aduceţi‑i [înapoi] pe părinţii noştri, dacă grăiţi voi adevăr(26)!”
أَهُمۡ خَیۡرٌ أَمۡ قَوۡمُ تُبَّعࣲ وَٱلَّذِینَ مِن قَبۡلِهِمۡ أَهۡلَكۡنَـٰهُمۡۚ إِنَّهُمۡ كَانُواْ مُجۡرِمِینَ ﴿٣٧﴾
37. Oare sunt ei mai buni sau neamul lui Tubba’(27) şi cei de dinainte de ei? Noi i‑am făcut să piară, pentru că ei au fost nelegiuiţi.
وَمَا خَلَقۡنَا ٱلسَّمَـٰوَ ٰتِ وَٱلۡأَرۡضَ وَمَا بَیۡنَهُمَا لَـٰعِبِینَ ﴿٣٨﴾
38.0 Şi nu am făcut Noi cerurile şi pământul şi cele ce se află între ele, jucându‑ne(28).
مَا خَلَقۡنَـٰهُمَاۤ إِلَّا بِٱلۡحَقِّ وَلَـٰكِنَّ أَكۡثَرَهُمۡ لَا یَعۡلَمُونَ ﴿٣٩﴾
39. Nu le‑am făcut Noi decât întru adevăr, însă cei mai mulţi dintre ei nu ştiu.
إِنَّ یَوۡمَ ٱلۡفَصۡلِ مِیقَـٰتُهُمۡ أَجۡمَعِینَ ﴿٤٠﴾
40. Ziua despărţirii(29) este timpul hotărât pentru ei toţi,
یَوۡمَ لَا یُغۡنِی مَوۡلًى عَن مَّوۡلࣰى شَیۡـࣰٔا وَلَا هُمۡ یُنصَرُونَ ﴿٤١﴾
41. O Zi în care un aliat nu va putea fi de nici un folos unui [alt] aliat şi în care ei nu vor fi ajutaţi,
إِلَّا مَن رَّحِمَ ٱللَّهُۚ إِنَّهُۥ هُوَ ٱلۡعَزِیزُ ٱلرَّحِیمُ ﴿٤٢﴾
42. Afară de acela căruia Allah îi va arăta îndurare, căci El este Puternic şi Îndurător [Al‑’Aziz, Ar‑Rahim].
إِنَّ شَجَرَتَ ٱلزَّقُّومِ ﴿٤٣﴾
43. Fără îndoială că pomul Zaqqum(30)
خُذُوهُ فَٱعۡتِلُوهُ إِلَىٰ سَوَاۤءِ ٱلۡجَحِیمِ ﴿٤٧﴾
47. „Apucaţi‑l(31) şi căraţi‑l pe el în mijlocul Iadului!
ثُمَّ صُبُّواْ فَوۡقَ رَأۡسِهِۦ مِنۡ عَذَابِ ٱلۡحَمِیمِ ﴿٤٨﴾
48. Apoi turnaţi asupra capului său din chinul apei fierbinţi!(32)”
ذُقۡ إِنَّكَ أَنتَ ٱلۡعَزِیزُ ٱلۡكَرِیمُ ﴿٤٩﴾
49. [Şi i se va zice]: „Gustă! Tu [care pretindeai că eşti] puternic şi nobil!
إِنَّ هَـٰذَا مَا كُنتُم بِهِۦ تَمۡتَرُونَ ﴿٥٠﴾
50. Aceasta(33) este aceea de care vă îndoiaţi!”
إِنَّ ٱلۡمُتَّقِینَ فِی مَقَامٍ أَمِینࣲ ﴿٥١﴾
51. Cei cu frică [de Allah] se vor afla într‑un loc sigur,
یَلۡبَسُونَ مِن سُندُسࣲ وَإِسۡتَبۡرَقࣲ مُّتَقَـٰبِلِینَ ﴿٥٣﴾
53. Vor purta straie de mătase şi brocart, şezând faţă în faţă.
كَذَ ٰلِكَ وَزَوَّجۡنَـٰهُم بِحُورٍ عِینࣲ ﴿٥٤﴾
54. Întocmai aşa! Şi le vom da Noi ca soaţe hurii cu ochii mari.
یَدۡعُونَ فِیهَا بِكُلِّ فَـٰكِهَةٍ ءَامِنِینَ ﴿٥٥﴾
55. Şi în ele vor cere în deplină linişte tot felul de fructe.
لَا یَذُوقُونَ فِیهَا ٱلۡمَوۡتَ إِلَّا ٱلۡمَوۡتَةَ ٱلۡأُولَىٰۖ وَوَقَىٰهُمۡ عَذَابَ ٱلۡجَحِیمِ ﴿٥٦﴾
56. Nu vor gusta în ele moartea, afară de moartea cea dintâi.(34) Şi Allah îi va feri pe ei de chinul Iadului.
فَضۡلࣰا مِّن رَّبِّكَۚ ذَ ٰلِكَ هُوَ ٱلۡفَوۡزُ ٱلۡعَظِیمُ ﴿٥٧﴾
57. Aceasta este ca îndurare de la Domnul tău şi aceasta este marea izbândă.
فَإِنَّمَا یَسَّرۡنَـٰهُ بِلِسَانِكَ لَعَلَّهُمۡ یَتَذَكَّرُونَ ﴿٥٨﴾
58. Şi Noi l‑am făcut uşor [Coranul], în limba ta, astfel încât ei să ia aminte(35)!