ٱقۡتَرَبَتِ ٱلسَّاعَةُ وَٱنشَقَّ ٱلۡقَمَرُ ﴿١﴾
1. Ceasul(2) s‑a apropiat şi Luna s‑a despicat.(3)
وَإِن یَرَوۡاْ ءَایَةࣰ یُعۡرِضُواْ وَیَقُولُواْ سِحۡرࣱ مُّسۡتَمِرࣱّ ﴿٢﴾
2. Însă când văd un semn(4), ei se îndepărtează şi zic: „[Aceasta este] o vrăjitorie neîntreruptă!”
وَكَذَّبُواْ وَٱتَّبَعُوۤاْ أَهۡوَاۤءَهُمۡۚ وَكُلُّ أَمۡرࣲ مُّسۡتَقِرࣱّ ﴿٣﴾
3. Ei învinuiesc de minciună(5) şi urmează poftelor lor şi tot lucrul este hotărât(6).
وَلَقَدۡ جَاۤءَهُم مِّنَ ٱلۡأَنۢبَاۤءِ مَا فِیهِ مُزۡدَجَرٌ ﴿٤﴾
4. Le‑au venit lor ştiri destule în care se află oprire [de la necredinţă].
حِكۡمَةُۢ بَـٰلِغَةࣱۖ فَمَا تُغۡنِ ٱلنُّذُرُ ﴿٥﴾
5. [Aceasta este] o înţelepciune deplină, însă prevenitorii nu sunt de nici un folos [pentru cei care nu vor să priceapă].
فَتَوَلَّ عَنۡهُمۡۘ یَوۡمَ یَدۡعُ ٱلدَّاعِ إِلَىٰ شَیۡءࣲ نُّكُرٍ ﴿٦﴾
6. Deci întoarce‑te de la ei! [Şi aminteşte‑le de] Ziua când chemătorul va chema la un lucru înspăimântător(7)!
خُشَّعًا أَبۡصَـٰرُهُمۡ یَخۡرُجُونَ مِنَ ٱلۡأَجۡدَاثِ كَأَنَّهُمۡ جَرَادࣱ مُّنتَشِرࣱ ﴿٧﴾
7. Atunci când vor ieşi ei din gropi, cu ochii plecaţi(8), de parcă ar fi nişte lăcuste risipite,
مُّهۡطِعِینَ إِلَى ٱلدَّاعِۖ یَقُولُ ٱلۡكَـٰفِرُونَ هَـٰذَا یَوۡمٌ عَسِرࣱ ﴿٨﴾
8. Alergând(9) spre chemător, necredincioşii vor zice: „Aceasta este o Zi grea!”
۞ كَذَّبَتۡ قَبۡلَهُمۡ قَوۡمُ نُوحࣲ فَكَذَّبُواْ عَبۡدَنَا وَقَالُواْ مَجۡنُونࣱ وَٱزۡدُجِرَ ﴿٩﴾
9. Înainte de ei, au ţinut de minciună neamul lui Noe şi ei l‑au socotit mincinos pe robul Nostru şi au zis: „[El este] un nebun!” Şi el a fost ocărât [de necredincioşi].
فَدَعَا رَبَّهُۥۤ أَنِّی مَغۡلُوبࣱ فَٱنتَصِرۡ ﴿١٠﴾
10. Şi L‑a chemat pe Stăpânul său, [zicând]: „Eu sunt învins! Fă să fie biruitoare [cauza Ta]!”(10)
فَفَتَحۡنَاۤ أَبۡوَ ٰبَ ٱلسَّمَاۤءِ بِمَاۤءࣲ مُّنۡهَمِرࣲ ﴿١١﴾
11. Şi am deschis Noi porţile cerului pentru o apă ce a curs potop
وَفَجَّرۡنَا ٱلۡأَرۡضَ عُیُونࣰا فَٱلۡتَقَى ٱلۡمَاۤءُ عَلَىٰۤ أَمۡرࣲ قَدۡ قُدِرَ ﴿١٢﴾
12. Şi am făcut să ţâşnească izvoare din pământ şi astfel s‑a întâlnit apa, după o poruncă ce a fost hotărâtă(11).
وَحَمَلۡنَـٰهُ عَلَىٰ ذَاتِ أَلۡوَ ٰحࣲ وَدُسُرࣲ ﴿١٣﴾
13. Şi Noi l‑am dus [pe Noe pe corabia] cea durată din scânduri şi cuie,
تَجۡرِی بِأَعۡیُنِنَا جَزَاۤءࣰ لِّمَن كَانَ كُفِرَ ﴿١٤﴾
14. Care plutea sub ochii Noştri(12), [drept] răsplată pentru cel ce a fost tăgăduit(13).
وَلَقَد تَّرَكۡنَـٰهَاۤ ءَایَةࣰ فَهَلۡ مِن مُّدَّكِرࣲ ﴿١٥﴾
15. Şi am lăsat‑o Noi(14) ca un semn [de prevenire]. Dar oare se află cine să ia aminte?
وَلَقَدۡ یَسَّرۡنَا ٱلۡقُرۡءَانَ لِلذِّكۡرِ فَهَلۡ مِن مُّدَّكِرࣲ ﴿١٧﴾
17. Noi am făcut Coranul uşor(15), pentru îndemnare, dar oare se află cine să ia aminte?
كَذَّبَتۡ عَادࣱ فَكَیۡفَ كَانَ عَذَابِی وَنُذُرِ ﴿١٨﴾
18. A învinuit de minciună şi ’Ad(16). Şi cum a fost pedeapsa Mea şi prevenirile Mele?!
إِنَّاۤ أَرۡسَلۡنَا عَلَیۡهِمۡ رِیحࣰا صَرۡصَرࣰا فِی یَوۡمِ نَحۡسࣲ مُّسۡتَمِرࣲّ ﴿١٩﴾
19. Noi am trimis asupra lor un vânt puternic şi rece, într‑o zi nefericită, fără sfârşit(17),
تَنزِعُ ٱلنَّاسَ كَأَنَّهُمۡ أَعۡجَازُ نَخۡلࣲ مُّنقَعِرࣲ ﴿٢٠﴾
20. Care i‑a smuls pe oameni, de parcă ar fi fost nişte trunchiuri de palmieri dezrădăcinaţi.
وَلَقَدۡ یَسَّرۡنَا ٱلۡقُرۡءَانَ لِلذِّكۡرِ فَهَلۡ مِن مُّدَّكِرࣲ ﴿٢٢﴾
22. Noi am făcut Coranul uşor, pentru îndemnare, dar oare este cineva care să cugete?
كَذَّبَتۡ ثَمُودُ بِٱلنُّذُرِ ﴿٢٣﴾
23. A socotit şi Thamud mincinoase prevenirile(18).
فَقَالُوۤاْ أَبَشَرࣰا مِّنَّا وَ ٰحِدࣰا نَّتَّبِعُهُۥۤ إِنَّاۤ إِذࣰا لَّفِی ضَلَـٰلࣲ وَسُعُرٍ ﴿٢٤﴾
24. Şi au zis ei: „Oare să urmăm un singur om dintre noi? Atunci noi am fi în rătăcire şi în sminteală!
أَءُلۡقِیَ ٱلذِّكۡرُ عَلَیۡهِ مِنۢ بَیۡنِنَا بَلۡ هُوَ كَذَّابٌ أَشِرࣱ ﴿٢٥﴾
25. Oare să‑i fi fost îndemnarea(19) trimisă lui, dintre noi [toţi]? Ba el este un mincinos plin de semeţie(20)!”
سَیَعۡلَمُونَ غَدࣰا مَّنِ ٱلۡكَذَّابُ ٱلۡأَشِرُ ﴿٢٦﴾
26. Mâine(21) vor afla ei cine este mincinosul plin de semeţie!
إِنَّا مُرۡسِلُواْ ٱلنَّاقَةِ فِتۡنَةࣰ لَّهُمۡ فَٱرۡتَقِبۡهُمۡ وَٱصۡطَبِرۡ ﴿٢٧﴾
27. Noi le vom trimite cămila pentru încercare.(22) Deci veghează‑i(23) şi fii cu răbdare(24)!
وَنَبِّئۡهُمۡ أَنَّ ٱلۡمَاۤءَ قِسۡمَةُۢ بَیۡنَهُمۡۖ كُلُّ شِرۡبࣲ مُّحۡتَضَرࣱ ﴿٢٨﴾
28. Şi vesteşte‑le că apa(25) va fi împărţită între ei [şi cămilă]! Fiecare va bea când va veni rândul său.
فَنَادَوۡاْ صَاحِبَهُمۡ فَتَعَاطَىٰ فَعَقَرَ ﴿٢٩﴾
29. Însă ei l‑au chemat pe tovarăşul lor şi el a luat [sabia sa] şi a ologit‑o(26).
إِنَّاۤ أَرۡسَلۡنَا عَلَیۡهِمۡ صَیۡحَةࣰ وَ ٰحِدَةࣰ فَكَانُواْ كَهَشِیمِ ٱلۡمُحۡتَظِرِ ﴿٣١﴾
31. Am trimis asupra lor un singur strigăt şi ei au devenit asemenea surcelelor uscate ale păstorului de la ţarcul de vite(27).
وَلَقَدۡ یَسَّرۡنَا ٱلۡقُرۡءَانَ لِلذِّكۡرِ فَهَلۡ مِن مُّدَّكِرࣲ ﴿٣٢﴾
32. Noi am făcut Coranul uşor, pentru îndemnare, dar oare este cineva care să ia aminte?
إِنَّاۤ أَرۡسَلۡنَا عَلَیۡهِمۡ حَاصِبًا إِلَّاۤ ءَالَ لُوطࣲۖ نَّجَّیۡنَـٰهُم بِسَحَرࣲ ﴿٣٤﴾
34. Noi am trimis asupra lor vijelie cu pietre şi nu am izbăvit decât familia lui Lot, înainte de revărsatul zorilor,
نِّعۡمَةࣰ مِّنۡ عِندِنَاۚ كَذَ ٰلِكَ نَجۡزِی مَن شَكَرَ ﴿٣٥﴾
35. Ca îndurare din partea Noastră. Astfel îl răsplătim Noi pe cel care aduce mulţumire(28);
وَلَقَدۡ أَنذَرَهُم بَطۡشَتَنَا فَتَمَارَوۡاْ بِٱلنُّذُرِ ﴿٣٦﴾
36. El(29) i‑a prevenit despre pedeapsa Noastră dar ei s‑au îndoit de prevenirile lui.
وَلَقَدۡ رَ ٰوَدُوهُ عَن ضَیۡفِهِۦ فَطَمَسۡنَاۤ أَعۡیُنَهُمۡ فَذُوقُواْ عَذَابِی وَنُذُرِ ﴿٣٧﴾
37. Ei l‑au ademenit în privinţa oaspeţilor(30) săi, însă Noi le‑am luat vederea lor. „Gustaţi chinul Meu şi prevenirile Mele!”.
وَلَقَدۡ صَبَّحَهُم بُكۡرَةً عَذَابࣱ مُّسۡتَقِرࣱّ ﴿٣٨﴾
38. Şi dimineaţa devreme i‑a lovit pe ei o osândă îndelungă(31).
وَلَقَدۡ یَسَّرۡنَا ٱلۡقُرۡءَانَ لِلذِّكۡرِ فَهَلۡ مِن مُّدَّكِرࣲ ﴿٤٠﴾
40. Noi am făcut Coranul uşor, pentru îndemnare, dar oare este cineva care să ia aminte?
وَلَقَدۡ جَاۤءَ ءَالَ فِرۡعَوۡنَ ٱلنُّذُرُ ﴿٤١﴾
41. Şi s‑au dus prevenitorii(32) şi la clanul lui Faraon,
كَذَّبُواْ بِـَٔایَـٰتِنَا كُلِّهَا فَأَخَذۡنَـٰهُمۡ أَخۡذَ عَزِیزࣲ مُّقۡتَدِرٍ ﴿٤٢﴾
42. Însă ei au socotit mincinoase toate minunile Noastre şi i‑am apucat Noi cu pedeapsa Celui Tare, Atotputernic [‘Aziz, Muqtader].
أَكُفَّارُكُمۡ خَیۡرࣱ مِّنۡ أُوْلَـٰۤىِٕكُمۡ أَمۡ لَكُم بَرَاۤءَةࣱ فِی ٱلزُّبُرِ ﴿٤٣﴾
43. Oare necredincioşii voştri(33) sunt mai buni decât aceştia(34) sau se află în scripturi mântuire pentru voi?
سَیُهۡزَمُ ٱلۡجَمۡعُ وَیُوَلُّونَ ٱلدُّبُرَ ﴿٤٥﴾
45. Dar mulţimea lor va fi înfrântă şi ei vor întoarce spatele [fugind].(35)
بَلِ ٱلسَّاعَةُ مَوۡعِدُهُمۡ وَٱلسَّاعَةُ أَدۡهَىٰ وَأَمَرُّ ﴿٤٦﴾
46. Ba Ceasul este timpul promis lor(36), iar Ceasul va fi mai groaznic şi mai amar.
إِنَّ ٱلۡمُجۡرِمِینَ فِی ضَلَـٰلࣲ وَسُعُرࣲ ﴿٤٧﴾
47. Nelegiuiţii se află în rătăcire şi în sminteală!
یَوۡمَ یُسۡحَبُونَ فِی ٱلنَّارِ عَلَىٰ وُجُوهِهِمۡ ذُوقُواْ مَسَّ سَقَرَ ﴿٤٨﴾
48. În Ziua aceea vor fi târâţi în Foc cu feţele lor în jos [şi li se va zice]: „Gustaţi voi atingerea(37) Iadului!”
وَمَاۤ أَمۡرُنَاۤ إِلَّا وَ ٰحِدَةࣱ كَلَمۡحِۭ بِٱلۡبَصَرِ ﴿٥٠﴾
50. Şi nu este porunca Noastră(38) decât un singur [cuvânt care se va împlini] într‑o singură clipită.
وَلَقَدۡ أَهۡلَكۡنَاۤ أَشۡیَاعَكُمۡ فَهَلۡ مِن مُّدَّكِرࣲ ﴿٥١﴾
51. Noi am nimicit cetele [asemănătoare cu] voi(39), dar oare este cine să ia aminte?
إِنَّ ٱلۡمُتَّقِینَ فِی جَنَّـٰتࣲ وَنَهَرࣲ ﴿٥٤﴾
54. Cei care se tem(40) vor fi în grădini şi [printre] pâraie,