سَبَّحَ لِلَّهِ مَا فِی ٱلسَّمَـٰوَ ٰتِ وَمَا فِی ٱلۡأَرۡضِۖ وَهُوَ ٱلۡعَزِیزُ ٱلۡحَكِیمُ ﴿١﴾
1. Cele din ceruri şi cele de pre pământ(2) Îi aduc laudă lui Allah, căci El este Cel Puternic [şi] Înţelept [Al‑’Aziz, Al‑Hakim].
هُوَ ٱلَّذِیۤ أَخۡرَجَ ٱلَّذِینَ كَفَرُواْ مِنۡ أَهۡلِ ٱلۡكِتَـٰبِ مِن دِیَـٰرِهِمۡ لِأَوَّلِ ٱلۡحَشۡرِۚ مَا ظَنَنتُمۡ أَن یَخۡرُجُواْۖ وَظَنُّوۤاْ أَنَّهُم مَّانِعَتُهُمۡ حُصُونُهُم مِّنَ ٱللَّهِ فَأَتَىٰهُمُ ٱللَّهُ مِنۡ حَیۡثُ لَمۡ یَحۡتَسِبُواْۖ وَقَذَفَ فِی قُلُوبِهِمُ ٱلرُّعۡبَۚ یُخۡرِبُونَ بُیُوتَهُم بِأَیۡدِیهِمۡ وَأَیۡدِی ٱلۡمُؤۡمِنِینَ فَٱعۡتَبِرُواْ یَـٰۤأُوْلِی ٱلۡأَبۡصَـٰرِ ﴿٢﴾
2. El este Cel care i‑a scos pe cei care nu au crezut dintre oamenii Cărţii(3) din căminele lor în prima pribegie.(4) Nu aţi crezut(5) că vor ieşi, iar ei şi‑au închipuit că cetăţile lor îi vor apăra de Allah. Însă Allah a venit la ei de acolo de unde ei nu se aşteptau şi a aruncat spaimă în inimile lor. Şi ei au dărâmat casele lor cu propriile mâini şi cu mâinile dreptcredincioşilor. Trageţi învăţăminte, voi cei care aveţi ochi!
وَلَوۡلَاۤ أَن كَتَبَ ٱللَّهُ عَلَیۡهِمُ ٱلۡجَلَاۤءَ لَعَذَّبَهُمۡ فِی ٱلدُّنۡیَاۖ وَلَهُمۡ فِی ٱلۡـَٔاخِرَةِ عَذَابُ ٱلنَّارِ ﴿٣﴾
3. Şi dacă Allah n‑ar fi scris pentru ei pribegia, El i‑ar fi chinut pe ei în lumea aceasta, iar în Lumea de Apoi ar fi avut parte de chinul Focului.
ذَ ٰلِكَ بِأَنَّهُمۡ شَاۤقُّواْ ٱللَّهَ وَرَسُولَهُۥۖ وَمَن یُشَاۤقِّ ٱللَّهَ فَإِنَّ ٱللَّهَ شَدِیدُ ٱلۡعِقَابِ ﴿٤﴾
4. Aceasta(6) pentru că ei s‑au împotrivit lui Allah şi Trimisului Său. Iar acela care se împotriveşte lui Allah [să ştie că] Allah este aspru la pedeapsă.
مَا قَطَعۡتُم مِّن لِّینَةٍ أَوۡ تَرَكۡتُمُوهَا قَاۤىِٕمَةً عَلَىٰۤ أُصُولِهَا فَبِإِذۡنِ ٱللَّهِ وَلِیُخۡزِیَ ٱلۡفَـٰسِقِینَ ﴿٥﴾
5. Câţi palmieri aţi tăiat sau i‑aţi lăsat în picioare pe rădăcinile lor, [aceasta a fost] cu voia lui Allah, pentru ca să‑i acopere de ruşine pe nelegiuiţi.(7)
وَمَاۤ أَفَاۤءَ ٱللَّهُ عَلَىٰ رَسُولِهِۦ مِنۡهُمۡ فَمَاۤ أَوۡجَفۡتُمۡ عَلَیۡهِ مِنۡ خَیۡلࣲ وَلَا رِكَابࣲ وَلَـٰكِنَّ ٱللَّهَ یُسَلِّطُ رُسُلَهُۥ عَلَىٰ مَن یَشَاۤءُۚ وَٱللَّهُ عَلَىٰ كُلِّ شَیۡءࣲ قَدِیرࣱ ﴿٦﴾
6. Voi nu aţi intrat în nici o luptă cu cai şi nici cu cămile pentru ceea ce Allah a dăruit ca pradă Trimisului Său de la ei. Însă Allah dă putere trimişilor Săi asupra celor cărora El voieşte şi Allah este cu putere peste toate.
مَّاۤ أَفَاۤءَ ٱللَّهُ عَلَىٰ رَسُولِهِۦ مِنۡ أَهۡلِ ٱلۡقُرَىٰ فَلِلَّهِ وَلِلرَّسُولِ وَلِذِی ٱلۡقُرۡبَىٰ وَٱلۡیَتَـٰمَىٰ وَٱلۡمَسَـٰكِینِ وَٱبۡنِ ٱلسَّبِیلِ كَیۡ لَا یَكُونَ دُولَةَۢ بَیۡنَ ٱلۡأَغۡنِیَاۤءِ مِنكُمۡۚ وَمَاۤ ءَاتَىٰكُمُ ٱلرَّسُولُ فَخُذُوهُ وَمَا نَهَىٰكُمۡ عَنۡهُ فَٱنتَهُواْۚ وَٱتَّقُواْ ٱللَّهَۖ إِنَّ ٱللَّهَ شَدِیدُ ٱلۡعِقَابِ ﴿٧﴾
7. Ceea ce Allah a dăruit Trimisului Său ca pradă de la locuitorii cetăţilor, aceasta aparţine lui Allah şi Trimisului, rudelor, orfanilor, sărmanilor şi călătorului de pe drum, pentru ca să nu se schimbe doar între cei bogaţi dintre voi. Ceea ce vă dăruieşte Trimisul primiţi, iar cele de la care vă opreşte, de la acelea opriţi‑vă şi fiţi cu frică de Allah, căci Allah este aspru la pedeapsă!
لِلۡفُقَرَاۤءِ ٱلۡمُهَـٰجِرِینَ ٱلَّذِینَ أُخۡرِجُواْ مِن دِیَـٰرِهِمۡ وَأَمۡوَ ٰلِهِمۡ یَبۡتَغُونَ فَضۡلࣰا مِّنَ ٱللَّهِ وَرِضۡوَ ٰنࣰا وَیَنصُرُونَ ٱللَّهَ وَرَسُولَهُۥۤۚ أُوْلَـٰۤىِٕكَ هُمُ ٱلصَّـٰدِقُونَ ﴿٨﴾
8. [Şi din acestea se cuvine] şi muhajiriţilor săraci(8) care au fost alungaţi din căminele lor şi de la averile lor, căutând îndurare şi mulţumire de la Allah şi făcând să triumfe cauza lui Allah şi a Trimisului Său. Aceştia sunt cei iubitori de Adevăr.
وَٱلَّذِینَ تَبَوَّءُو ٱلدَّارَ وَٱلۡإِیمَـٰنَ مِن قَبۡلِهِمۡ یُحِبُّونَ مَنۡ هَاجَرَ إِلَیۡهِمۡ وَلَا یَجِدُونَ فِی صُدُورِهِمۡ حَاجَةࣰ مِّمَّاۤ أُوتُواْ وَیُؤۡثِرُونَ عَلَىٰۤ أَنفُسِهِمۡ وَلَوۡ كَانَ بِهِمۡ خَصَاصَةࣱۚ وَمَن یُوقَ شُحَّ نَفۡسِهِۦ فَأُوْلَـٰۤىِٕكَ هُمُ ٱلۡمُفۡلِحُونَ ﴿٩﴾
9. Cât despre aceia care, înainte de ei, s‑au statornicit în Casă(9) şi în credinţă şi i‑au iubit pe aceia care s‑au dus în pribegie la ei, nu au avut în piepturile lor nici o supărare pentru ceea ce li s‑a dat lor(10), ci i‑au preferat pe ei lor înşişi, chiar dacă ei erau în nevoie. Iar aceia care se feresc de zgârcenia propriilor suflete, aceia sunt cei care izbândesc.
وَٱلَّذِینَ جَاۤءُو مِنۢ بَعۡدِهِمۡ یَقُولُونَ رَبَّنَا ٱغۡفِرۡ لَنَا وَلِإِخۡوَ ٰنِنَا ٱلَّذِینَ سَبَقُونَا بِٱلۡإِیمَـٰنِ وَلَا تَجۡعَلۡ فِی قُلُوبِنَا غِلࣰّا لِّلَّذِینَ ءَامَنُواْ رَبَّنَاۤ إِنَّكَ رَءُوفࣱ رَّحِیمٌ ﴿١٠﴾
10. Şi acelora care au venit după ei(11) şi au zis: „Doamne, iartă‑ne nouă şi fraţilor noştri care ne‑au luat‑o înainte întru credinţă şi nu ne lăsa în sufletele noastre nici un fel de pizmă faţă de aceia care au crezut! Doamne, Tu eşti Iertător, Îndurător [Ra’uf, Rahim]!”
۞ أَلَمۡ تَرَ إِلَى ٱلَّذِینَ نَافَقُواْ یَقُولُونَ لِإِخۡوَ ٰنِهِمُ ٱلَّذِینَ كَفَرُواْ مِنۡ أَهۡلِ ٱلۡكِتَـٰبِ لَىِٕنۡ أُخۡرِجۡتُمۡ لَنَخۡرُجَنَّ مَعَكُمۡ وَلَا نُطِیعُ فِیكُمۡ أَحَدًا أَبَدࣰا وَإِن قُوتِلۡتُمۡ لَنَنصُرَنَّكُمۡ وَٱللَّهُ یَشۡهَدُ إِنَّهُمۡ لَكَـٰذِبُونَ ﴿١١﴾
11. Oare nu i‑ai văzut pe cei făţarnici(12), spunându‑le fraţilor lor, care nu au crezut, dintre oamenii Cărţii(13): „Dacă veţi fi alungaţi(14), vom ieşi împreună cu voi şi nu ne vom supune nimănui împotriva voastră, iar de se va purta luptă împotriva voastră, noi vă vom ajuta”? Şi Allah este Martor că ei sunt mincinoşi!
لَىِٕنۡ أُخۡرِجُواْ لَا یَخۡرُجُونَ مَعَهُمۡ وَلَىِٕن قُوتِلُواْ لَا یَنصُرُونَهُمۡ وَلَىِٕن نَّصَرُوهُمۡ لَیُوَلُّنَّ ٱلۡأَدۡبَـٰرَ ثُمَّ لَا یُنصَرُونَ ﴿١٢﴾
12. Dar dacă ei sunt alungaţi, nu vor ieşi împreună cu ei, iar dacă se va purta luptă împotriva lor, nu le vor veni în ajutor. Şi dacă le‑ar veni în ajutor, ei vor întoarce spatele fugind, aşa încât ei nu vor primi nici un ajutor.
لَأَنتُمۡ أَشَدُّ رَهۡبَةࣰ فِی صُدُورِهِم مِّنَ ٱللَّهِۚ ذَ ٰلِكَ بِأَنَّهُمۡ قَوۡمࣱ لَّا یَفۡقَهُونَ ﴿١٣﴾
13. Voi [stârniţi] în piepturile lor mai multă spaimă decât Allah. Aceasta pentru că ei sunt un neam [de oameni] care nu pricep.
لَا یُقَـٰتِلُونَكُمۡ جَمِیعًا إِلَّا فِی قُرࣰى مُّحَصَّنَةٍ أَوۡ مِن وَرَاۤءِ جُدُرِۭۚ بَأۡسُهُم بَیۡنَهُمۡ شَدِیدࣱۚ تَحۡسَبُهُمۡ جَمِیعࣰا وَقُلُوبُهُمۡ شَتَّىٰۚ ذَ ٰلِكَ بِأَنَّهُمۡ قَوۡمࣱ لَّا یَعۡقِلُونَ ﴿١٤﴾
14. Ei nu vor lupta laolaltă împotriva voastră(15), ci numai din cetăţi întărite sau din spatele unor ziduri. Duşmănia dintre ei este mare. Îi socoteşti a fi uniţi, dar inimile lor sunt împărţite. Aceasta pentru că ei sunt un neam [de oameni] care nu au minte.
كَمَثَلِ ٱلَّذِینَ مِن قَبۡلِهِمۡ قَرِیبࣰاۖ ذَاقُواْ وَبَالَ أَمۡرِهِمۡ وَلَهُمۡ عَذَابٌ أَلِیمࣱ ﴿١٥﴾
15. [Ei sunt] asemenea acelora care puţin înaintea lor au gustat urmarea rea a purtării lor şi au avut parte de chin dureros(16).
كَمَثَلِ ٱلشَّیۡطَـٰنِ إِذۡ قَالَ لِلۡإِنسَـٰنِ ٱكۡفُرۡ فَلَمَّا كَفَرَ قَالَ إِنِّی بَرِیۤءࣱ مِّنكَ إِنِّیۤ أَخَافُ ٱللَّهَ رَبَّ ٱلۡعَـٰلَمِینَ ﴿١٦﴾
16. [Ei sunt] asemenea lui Şeitan, când îi zice omului: „Fii fără credinţă!”, iar după ce el rămâne necredincios, el zice: „Eu nu am nici o vină în privinţa ta! Eu mă tem de Allah, Stăpânul lumilor!”
فَكَانَ عَـٰقِبَتَهُمَاۤ أَنَّهُمَا فِی ٱلنَّارِ خَـٰلِدَیۡنِ فِیهَاۚ وَذَ ٰلِكَ جَزَ ٰۤؤُاْ ٱلظَّـٰلِمِینَ ﴿١٧﴾
17. Şi sfârşitul amândurora(17) va fi în Focul în care vor rămâne veşnic, căci aceasta este răsplata nelegiuiţilor.
یَـٰۤأَیُّهَا ٱلَّذِینَ ءَامَنُواْ ٱتَّقُواْ ٱللَّهَ وَلۡتَنظُرۡ نَفۡسࣱ مَّا قَدَّمَتۡ لِغَدࣲۖ وَٱتَّقُواْ ٱللَّهَۚ إِنَّ ٱللَّهَ خَبِیرُۢ بِمَا تَعۡمَلُونَ ﴿١٨﴾
18. O, voi cei care credeţi, fiţi cu frică de Allah! Şi fiecare suflet să bage de seamă ce trimite înainte pentru Ziua de mâine(18)! Şi fiţi cu frică de Allah, căci Allah este bine ştiutor a tot ceea ce faceţi voi!
وَلَا تَكُونُواْ كَٱلَّذِینَ نَسُواْ ٱللَّهَ فَأَنسَىٰهُمۡ أَنفُسَهُمۡۚ أُوْلَـٰۤىِٕكَ هُمُ ٱلۡفَـٰسِقُونَ ﴿١٩﴾
19. Nu fiţi ca aceia care L‑au uitat pe Allah(19) şi pe care El i‑a făcut de aceea să uite de ei înşişi! Aceştia sunt nelegiuiţii.
لَا یَسۡتَوِیۤ أَصۡحَـٰبُ ٱلنَّارِ وَأَصۡحَـٰبُ ٱلۡجَنَّةِۚ أَصۡحَـٰبُ ٱلۡجَنَّةِ هُمُ ٱلۡفَاۤىِٕزُونَ ﴿٢٠﴾
20. Oaspeţii Focului nu sunt deopotrivă cu oaspeţii Raiului! Oaspeţii Raiului sunt cei care izbândesc.
لَوۡ أَنزَلۡنَا هَـٰذَا ٱلۡقُرۡءَانَ عَلَىٰ جَبَلࣲ لَّرَأَیۡتَهُۥ خَـٰشِعࣰا مُّتَصَدِّعࣰا مِّنۡ خَشۡیَةِ ٱللَّهِۚ وَتِلۡكَ ٱلۡأَمۡثَـٰلُ نَضۡرِبُهَا لِلنَّاسِ لَعَلَّهُمۡ یَتَفَكَّرُونَ ﴿٢١﴾
21. Dacă am fi trimis Noi acest Coran unui munte, l‑ai fi văzut tu umilindu‑se smerit şi despicându‑se de frica lui Allah. Şi aceste pilde le dăm Noi oamenilor pentru ca ei să cugete.
هُوَ ٱللَّهُ ٱلَّذِی لَاۤ إِلَـٰهَ إِلَّا هُوَۖ عَـٰلِمُ ٱلۡغَیۡبِ وَٱلشَّهَـٰدَةِۖ هُوَ ٱلرَّحۡمَـٰنُ ٱلرَّحِیمُ ﴿٢٢﴾
22. El este Allah, afară de care nu este alt dumnezeu, Ştiutorul celor nevăzute şi al celor văzute. El este Cel Milostiv, Îndurător [Ar‑Rahman, Ar‑Rahim].
هُوَ ٱللَّهُ ٱلَّذِی لَاۤ إِلَـٰهَ إِلَّا هُوَ ٱلۡمَلِكُ ٱلۡقُدُّوسُ ٱلسَّلَـٰمُ ٱلۡمُؤۡمِنُ ٱلۡمُهَیۡمِنُ ٱلۡعَزِیزُ ٱلۡجَبَّارُ ٱلۡمُتَكَبِّرُۚ سُبۡحَـٰنَ ٱللَّهِ عَمَّا یُشۡرِكُونَ ﴿٢٣﴾
23. El este Allah, afară de care nu este alt dumnezeu: Stăpânitorul [Al‑Malik], Cel Sfânt [Al‑Quddus], Făcătorul de pace [As‑Salam], Apărătorul Credinţei [Al‑Mu’min], Veghetorul [Al‑Muhaymin], Cel Tare [Al‑’Aziz], Atotputernicul [Al‑Jabbar], Cel Preaînalt [Al‑Mutakabbir]. Mărire lui Allah! El este mai presus de ceea ce voi Îi asociaţi.
هُوَ ٱللَّهُ ٱلۡخَـٰلِقُ ٱلۡبَارِئُ ٱلۡمُصَوِّرُۖ لَهُ ٱلۡأَسۡمَاۤءُ ٱلۡحُسۡنَىٰۚ یُسَبِّحُ لَهُۥ مَا فِی ٱلسَّمَـٰوَ ٰتِ وَٱلۡأَرۡضِۖ وَهُوَ ٱلۡعَزِیزُ ٱلۡحَكِیمُ ﴿٢٤﴾
24. El este Allah: Făcătorul [Al‑Khaliq], Creatorul [Al‑Bari’], Dătătorul de chipuri [Al‑Musawwir]. Ale Lui sunt numele cele mai frumoase. Pe El Îl laudă cele din ceruri şi cele de pre pământ. El este Cel Puternic [şi] Înţelept [Al‑’Aziz, Al‑Hakim].