ٱلۡحَمۡدُ لِلَّهِ ٱلَّذِی خَلَقَ ٱلسَّمَـٰوَ ٰتِ وَٱلۡأَرۡضَ وَجَعَلَ ٱلظُّلُمَـٰتِ وَٱلنُّورَۖ ثُمَّ ٱلَّذِینَ كَفَرُواْ بِرَبِّهِمۡ یَعۡدِلُونَ ﴿١﴾
1. Laudă lui Allah care a creat cerurile şi pământul şi a rânduit întunericurile şi lumina(2)! Cu toate acestea, cei care nu cred Îi fac egali Domnului lor.
هُوَ ٱلَّذِی خَلَقَكُم مِّن طِینࣲ ثُمَّ قَضَىٰۤ أَجَلࣰاۖ وَأَجَلࣱ مُّسَمًّى عِندَهُۥۖ ثُمَّ أَنتُمۡ تَمۡتَرُونَ ﴿٢﴾
2. El este Acela care v‑a creat din lut. Apoi a hotărât un termen(3) ş i l a e l s e a flă u n [ alt] t ermen(4) hotărât. Dar cu toate acestea, voi vă îndoiţi!(5)
وَهُوَ ٱللَّهُ فِی ٱلسَّمَـٰوَ ٰتِ وَفِی ٱلۡأَرۡضِ یَعۡلَمُ سِرَّكُمۡ وَجَهۡرَكُمۡ وَیَعۡلَمُ مَا تَكۡسِبُونَ ﴿٣﴾
3. Şi El, Allah, este în ceruri şi pre pământ.(6) El ştie ceea ce voi tăinuiţi şi ceea ce voi rostiţi(7), după cum ştie şi ceea ce agonisiţi voi(8).
وَمَا تَأۡتِیهِم مِّنۡ ءَایَةࣲ مِّنۡ ءَایَـٰتِ رَبِّهِمۡ إِلَّا كَانُواْ عَنۡهَا مُعۡرِضِینَ ﴿٤﴾
4. Şi nu le vine lor nici un semn dintre semnele Domnului lor, fără ca ei să se întoarcă de la ele(9).
فَقَدۡ كَذَّبُواْ بِٱلۡحَقِّ لَمَّا جَاۤءَهُمۡ فَسَوۡفَ یَأۡتِیهِمۡ أَنۢبَـٰۤؤُاْ مَا كَانُواْ بِهِۦ یَسۡتَهۡزِءُونَ ﴿٥﴾
5. Şi au socotit drept minciună Adevărul(10), atunci când le‑a venit. Însă le vor veni lor veşti despre acelea pe care le‑au luat în derâdere.(11)
أَلَمۡ یَرَوۡاْ كَمۡ أَهۡلَكۡنَا مِن قَبۡلِهِم مِّن قَرۡنࣲ مَّكَّنَّـٰهُمۡ فِی ٱلۡأَرۡضِ مَا لَمۡ نُمَكِّن لَّكُمۡ وَأَرۡسَلۡنَا ٱلسَّمَاۤءَ عَلَیۡهِم مِّدۡرَارࣰا وَجَعَلۡنَا ٱلۡأَنۡهَـٰرَ تَجۡرِی مِن تَحۡتِهِمۡ فَأَهۡلَكۡنَـٰهُم بِذُنُوبِهِمۡ وَأَنشَأۡنَا مِنۢ بَعۡدِهِمۡ قَرۡنًا ءَاخَرِینَ ﴿٦﴾
6. Oare n‑au văzut ei câte dintre neamuri am nimicit Noi înaintea lor? Pe aceia îi întăriserăm Noi pe pământ cum nu v‑am întărit pe voi! Şi le‑am trimis Noi lor cerul îmbelşugat(12) şi am făcut Noi să curgă râuri pe sub picioarele lor. Însă i‑am nimicit Noi pentru păcatele lor şi am creat, după ei, alte neamuri.
وَلَوۡ نَزَّلۡنَا عَلَیۡكَ كِتَـٰبࣰا فِی قِرۡطَاسࣲ فَلَمَسُوهُ بِأَیۡدِیهِمۡ لَقَالَ ٱلَّذِینَ كَفَرُوۤاْ إِنۡ هَـٰذَاۤ إِلَّا سِحۡرࣱ مُّبِینࣱ ﴿٧﴾
7. Şi de ţi‑am fi pogorât Noi ţie, [Muhammed], o Carte scrisă pe foi, [coborâtă din cer] şi ar fi atins‑o cu mâinile lor, ar fi zis cei care nu cred: „Aceasta nu este decât vrăjitorie învederată”(13).
وَقَالُواْ لَوۡلَاۤ أُنزِلَ عَلَیۡهِ مَلَكࣱۖ وَلَوۡ أَنزَلۡنَا مَلَكࣰا لَّقُضِیَ ٱلۡأَمۡرُ ثُمَّ لَا یُنظَرُونَ ﴿٨﴾
8. „De ce nu a fost pogorât asupra lui [Muhammed] un înger?”(14) Însă de‑am fi trimis Noi cu el un înger, treaba ar fi fost terminată, căci după aceea nu li s‑ar mai fi dat lor nici un răgaz!
وَلَوۡ جَعَلۡنَـٰهُ مَلَكࣰا لَّجَعَلۡنَـٰهُ رَجُلࣰا وَلَلَبَسۡنَا عَلَیۡهِم مَّا یَلۡبِسُونَ ﴿٩﴾
9. De l‑am fi făcut Noi un înger [pe Profet], l‑am fi făcut Noi cu chip de om şi s‑ar fi aflat în aceeaşi încurcătură în care sunt ei.
وَلَقَدِ ٱسۡتُهۡزِئَ بِرُسُلࣲ مِّن قَبۡلِكَ فَحَاقَ بِٱلَّذِینَ سَخِرُواْ مِنۡهُم مَّا كَانُواْ بِهِۦ یَسۡتَهۡزِءُونَ ﴿١٠﴾
10. Însă au fost batjocoriţi trimişi şi înainte de tine, dară pe aceia care i‑au batjocorit i‑a cuprins tocmai aceia de care ei şi‑au bătut joc.(15)
قُلۡ سِیرُواْ فِی ٱلۡأَرۡضِ ثُمَّ ٱنظُرُواْ كَیۡفَ كَانَ عَـٰقِبَةُ ٱلۡمُكَذِّبِینَ ﴿١١﴾
11. Spune: „Umblaţi prin lume şi vedeţi care este urmarea pentru aceia care socotesc adevărul minciună!”
قُل لِّمَن مَّا فِی ٱلسَّمَـٰوَ ٰتِ وَٱلۡأَرۡضِۖ قُل لِّلَّهِۚ كَتَبَ عَلَىٰ نَفۡسِهِ ٱلرَّحۡمَةَۚ لَیَجۡمَعَنَّكُمۡ إِلَىٰ یَوۡمِ ٱلۡقِیَـٰمَةِ لَا رَیۡبَ فِیهِۚ ٱلَّذِینَ خَسِرُوۤاْ أَنفُسَهُمۡ فَهُمۡ لَا یُؤۡمِنُونَ ﴿١٢﴾
12. Spune: „Ale cui sunt cele din ceruri şi de pre pământ?!” Spune: „Ale lui Allah!” Şi‑a prescris Lui însuşi îndurarea. Şi vă va aduna în Ziua Învierii, asupra căreia nu este nici o îndoială. Şi aceia îşi vor pierde sufletele lor, cei care nu cred.
۞ وَلَهُۥ مَا سَكَنَ فِی ٱلَّیۡلِ وَٱلنَّهَارِۚ وَهُوَ ٱلسَّمِیعُ ٱلۡعَلِیمُ ﴿١٣﴾
13. Ale Lui sunt [toate] cele care sălăşluiesc noaptea şi ziua(16) şi El este Cel care Aude Totul [şi e] Bine Ştiutor [Sami’, ‘Alim].
قُلۡ أَغَیۡرَ ٱللَّهِ أَتَّخِذُ وَلِیࣰّا فَاطِرِ ٱلسَّمَـٰوَ ٰتِ وَٱلۡأَرۡضِ وَهُوَ یُطۡعِمُ وَلَا یُطۡعَمُۗ قُلۡ إِنِّیۤ أُمِرۡتُ أَنۡ أَكُونَ أَوَّلَ مَنۡ أَسۡلَمَۖ وَلَا تَكُونَنَّ مِنَ ٱلۡمُشۡرِكِینَ ﴿١٤﴾
14. Spune(17): „Oare să‑mi iau eu alt aliat(18) decât Allah, Creatorul cerurilor şi al pământului?! El este Cel care îi hrăneşte [pe toţi] şi căruia nu I se dă hrană”. Spune: „Mi s‑a poruncit mie să fiu primul care primeşte Islamul!” şi să nu fii printre politeişti!
قُلۡ إِنِّیۤ أَخَافُ إِنۡ عَصَیۡتُ رَبِّی عَذَابَ یَوۡمٍ عَظِیمࣲ ﴿١٥﴾
15. Spune: „Mi‑e frică – de nu mă voi supune Domnului meu – de chinul unei Zile Mari!”
مَّن یُصۡرَفۡ عَنۡهُ یَوۡمَىِٕذࣲ فَقَدۡ رَحِمَهُۥۚ وَذَ ٰلِكَ ٱلۡفَوۡزُ ٱلۡمُبِینُ ﴿١٦﴾
16. Cel de la care va fi îndepărtată [pedeapsa] în Ziua Aceea(19), pe acela l‑a iertat. Şi aceasta este izbândă limpede!
وَإِن یَمۡسَسۡكَ ٱللَّهُ بِضُرࣲّ فَلَا كَاشِفَ لَهُۥۤ إِلَّا هُوَۖ وَإِن یَمۡسَسۡكَ بِخَیۡرࣲ فَهُوَ عَلَىٰ كُلِّ شَیۡءࣲ قَدِیرࣱ ﴿١٧﴾
17. De te va atinge Allah cu vreun rău, nimeni în afară de El nu‑l va putea îndepărta. Iar de te va atinge cu ceva bun, El este peste toate cu putere.
وَهُوَ ٱلۡقَاهِرُ فَوۡقَ عِبَادِهِۦۚ وَهُوَ ٱلۡحَكِیمُ ٱلۡخَبِیرُ ﴿١٨﴾
18. El este Stăpânul Suprem [Al‑Qahir] peste robii Lui şi El este Înţeleptul [şi] Bine Ştiutorul [Al‑Hakim, Al‑Khabir].
قُلۡ أَیُّ شَیۡءٍ أَكۡبَرُ شَهَـٰدَةࣰۖ قُلِ ٱللَّهُۖ شَهِیدُۢ بَیۡنِی وَبَیۡنَكُمۡۚ وَأُوحِیَ إِلَیَّ هَـٰذَا ٱلۡقُرۡءَانُ لِأُنذِرَكُم بِهِۦ وَمَنۢ بَلَغَۚ أَىِٕنَّكُمۡ لَتَشۡهَدُونَ أَنَّ مَعَ ٱللَّهِ ءَالِهَةً أُخۡرَىٰۚ قُل لَّاۤ أَشۡهَدُۚ قُلۡ إِنَّمَا هُوَ إِلَـٰهࣱ وَ ٰحِدࣱ وَإِنَّنِی بَرِیۤءࣱ مِّمَّا تُشۡرِكُونَ ﴿١٩﴾
19. Spune: „Cine este cu cea mai mare mărturie?” Spune: „Allah! El este Martor între mine şi între voi şi mie mi‑a fost revelat acest Coran, pentru ca să vă previn cu el pe voi(20) şi pe aceia la care va ajunge”. Şi oare voi mărturisiţi că alături de Allah mai sunt şi alţi dumnezei?! Spune: „Nu mărturisesc!” Spune: „Numai El [este un singur Dumnezeu] şi eu nu recunosc asociaţii pe care îi faceţi voi [lui Allah]!”(21).
ٱلَّذِینَ ءَاتَیۡنَـٰهُمُ ٱلۡكِتَـٰبَ یَعۡرِفُونَهُۥ كَمَا یَعۡرِفُونَ أَبۡنَاۤءَهُمُۘ ٱلَّذِینَ خَسِرُوۤاْ أَنفُسَهُمۡ فَهُمۡ لَا یُؤۡمِنُونَ ﴿٢٠﴾
20. Cei cărora le‑am dăruit Cartea îl cunosc [pe Muhammed], întocmai cum îi cunosc pe copiii lor, însă aceia care şi‑au pierdut sufletele [sunt] aceia care nu cred.
وَمَنۡ أَظۡلَمُ مِمَّنِ ٱفۡتَرَىٰ عَلَى ٱللَّهِ كَذِبًا أَوۡ كَذَّبَ بِـَٔایَـٰتِهِۦۤۚ إِنَّهُۥ لَا یُفۡلِحُ ٱلظَّـٰلِمُونَ ﴿٢١﴾
21. Şi cine este mai nelegiuit decât acela care născoceşte minciuni pe seama lui Allah sau socoteşte mincinoase versetele Lui? Iar cei nelegiuiţi nu vor izbândi!
وَیَوۡمَ نَحۡشُرُهُمۡ جَمِیعࣰا ثُمَّ نَقُولُ لِلَّذِینَ أَشۡرَكُوۤاْ أَیۡنَ شُرَكَاۤؤُكُمُ ٱلَّذِینَ كُنتُمۡ تَزۡعُمُونَ ﴿٢٢﴾
22. Şi în Ziua când Noi îi vom aduna pe toţi, atunci le vom zice acelora care au făcut asociaţi: „Unde sunt asociaţii voştri pe care i‑aţi pretins?”.
ثُمَّ لَمۡ تَكُن فِتۡنَتُهُمۡ إِلَّاۤ أَن قَالُواْ وَٱللَّهِ رَبِّنَا مَا كُنَّا مُشۡرِكِینَ ﴿٢٣﴾
23. Atunci nu vor avea alt răspuns decât să zică: „[Jurăm] pe Allah, Stăpânul nostru, Noi nu am făcut niciodată asociaţi!”.
ٱنظُرۡ كَیۡفَ كَذَبُواْ عَلَىٰۤ أَنفُسِهِمۡۚ وَضَلَّ عَنۡهُم مَّا كَانُواْ یَفۡتَرُونَ ﴿٢٤﴾
24. Priveşte cum se mint pre ei înşişi(22) şi cum părăsesc ei ceea ce au născocit!
وَمِنۡهُم مَّن یَسۡتَمِعُ إِلَیۡكَۖ وَجَعَلۡنَا عَلَىٰ قُلُوبِهِمۡ أَكِنَّةً أَن یَفۡقَهُوهُ وَفِیۤ ءَاذَانِهِمۡ وَقۡرࣰاۚ وَإِن یَرَوۡاْ كُلَّ ءَایَةࣲ لَّا یُؤۡمِنُواْ بِهَاۖ حَتَّىٰۤ إِذَا جَاۤءُوكَ یُجَـٰدِلُونَكَ یَقُولُ ٱلَّذِینَ كَفَرُوۤاْ إِنۡ هَـٰذَاۤ إِلَّاۤ أَسَـٰطِیرُ ٱلۡأَوَّلِینَ ﴿٢٥﴾
25. Printre ei sunt unii care ascultă la tine, însă Noi am pus acoperăminte peste inimile lor, pentru ca ei să nu‑l(23) priceapă, şi surzenie în urechile lor, căci chiar şi dacă ei văd fiecare semn, ei tot nu cred în el. Iar dacă vin la tine ca să discute cu tine(24), zic cei necredincioşi: „Acestea nu sunt decât poveşti ale celor de demult!”.
وَهُمۡ یَنۡهَوۡنَ عَنۡهُ وَیَنۡـَٔوۡنَ عَنۡهُۖ وَإِن یُهۡلِكُونَ إِلَّاۤ أَنفُسَهُمۡ وَمَا یَشۡعُرُونَ ﴿٢٦﴾
26. Şi ei îi opresc [pe oameni] de la aceasta(25) şi se îndepărtează şi ei înşişi de la aceasta. Dar ei nu se fac să piară decât pe ei înşişi, fără ca să‑şi dea seama.
وَلَوۡ تَرَىٰۤ إِذۡ وُقِفُواْ عَلَى ٱلنَّارِ فَقَالُواْ یَـٰلَیۡتَنَا نُرَدُّ وَلَا نُكَذِّبَ بِـَٔایَـٰتِ رَبِّنَا وَنَكُونَ مِنَ ٱلۡمُؤۡمِنِینَ ﴿٢٧﴾
27. Şi de i‑ai vedea stând la marginea Focului(26), zicând: „O, de ne‑am întoarce noi [la viaţă], n‑am mai socoti semnele Domnului nostru mincinoase şi am fi în rândul celor credincioşi!”.
بَلۡ بَدَا لَهُم مَّا كَانُواْ یُخۡفُونَ مِن قَبۡلُۖ وَلَوۡ رُدُّواْ لَعَادُواْ لِمَا نُهُواْ عَنۡهُ وَإِنَّهُمۡ لَكَـٰذِبُونَ ﴿٢٨﴾
28. Dar nu! Iată că li se arată ceea ce au ascuns mai înainte. Şi dacă s‑ar întoarce [la viaţa pământească], ar reveni neîndoielnic la cele ce le‑au fost oprite, căci ei sunt mincinoşi.
وَقَالُوۤاْ إِنۡ هِیَ إِلَّا حَیَاتُنَا ٱلدُّنۡیَا وَمَا نَحۡنُ بِمَبۡعُوثِینَ ﴿٢٩﴾
29. Şi ei zic: „Nu există [altă viaţă] decât viaţa noastră pământească şi noi nu vom fi înviaţi(27)!”
وَلَوۡ تَرَىٰۤ إِذۡ وُقِفُواْ عَلَىٰ رَبِّهِمۡۚ قَالَ أَلَیۡسَ هَـٰذَا بِٱلۡحَقِّۚ قَالُواْ بَلَىٰ وَرَبِّنَاۚ قَالَ فَذُوقُواْ ٱلۡعَذَابَ بِمَا كُنتُمۡ تَكۡفُرُونَ ﴿٣٠﴾
30. Dar dacă i‑ai vedea când vor sta dinaintea Domnului lor şi El le va zice: „Nu este acest lucru adevărat?(28)” Vor răspunde ei: „Ba da, pe Domnul nostru!”. Iar El le va spune atunci: „Gustaţi chinul pentru că nu aţi crezut!”.
قَدۡ خَسِرَ ٱلَّذِینَ كَذَّبُواْ بِلِقَاۤءِ ٱللَّهِۖ حَتَّىٰۤ إِذَا جَاۤءَتۡهُمُ ٱلسَّاعَةُ بَغۡتَةࣰ قَالُواْ یَـٰحَسۡرَتَنَا عَلَىٰ مَا فَرَّطۡنَا فِیهَا وَهُمۡ یَحۡمِلُونَ أَوۡزَارَهُمۡ عَلَىٰ ظُهُورِهِمۡۚ أَلَا سَاۤءَ مَا یَزِرُونَ ﴿٣١﴾
31. Vor pierde cei care tăgăduiesc întâlnirea cu Allah. Iar când Ceasul le va veni deodată, vor zice ei: „Vai de noi, pentru ceea ce am nesocotit în ea(29)!” Şi vor purta poverile [pentru păcatele] lor în spinările lor. Şi ce poveri [grele] vor purta ei!
وَمَا ٱلۡحَیَوٰةُ ٱلدُّنۡیَاۤ إِلَّا لَعِبࣱ وَلَهۡوࣱۖ وَلَلدَّارُ ٱلۡـَٔاخِرَةُ خَیۡرࣱ لِّلَّذِینَ یَتَّقُونَۚ أَفَلَا تَعۡقِلُونَ ﴿٣٢﴾
32. Această viaţă lumească nu este decât joacă şi glumă, iar Lumea de Apoi va fi mai bună pentru cei cu frică. Oare voi nu pricepeţi!?
قَدۡ نَعۡلَمُ إِنَّهُۥ لَیَحۡزُنُكَ ٱلَّذِی یَقُولُونَۖ فَإِنَّهُمۡ لَا یُكَذِّبُونَكَ وَلَـٰكِنَّ ٱلظَّـٰلِمِینَ بِـَٔایَـٰتِ ٱللَّهِ یَجۡحَدُونَ ﴿٣٣﴾
33. Ştim că te mâhneşte ceea ce spun ei(30), însă ei nu te socotesc pe tine mincinos, ci nelegiuiţii tăgăduiesc versetele lui Allah.(31)
وَلَقَدۡ كُذِّبَتۡ رُسُلࣱ مِّن قَبۡلِكَ فَصَبَرُواْ عَلَىٰ مَا كُذِّبُواْ وَأُوذُواْ حَتَّىٰۤ أَتَىٰهُمۡ نَصۡرُنَاۚ وَلَا مُبَدِّلَ لِكَلِمَـٰتِ ٱللَّهِۚ وَلَقَدۡ جَاۤءَكَ مِن نَّبَإِیْ ٱلۡمُرۡسَلِینَ ﴿٣٤﴾
34. Într‑adevăr, au fost socotiţi mincinoşi [şi alţi] trimişi de dinaintea ta, [Muhammed]!(32) Însă ei au îndurat să fie socotiţi mincinoşi şi să fie oropsiţi, până când le‑a venit biruinţa Noastră. Şi nu poate nimeni să schimbe vorbele(33) l ui A llah ş i ţ i‑a v enit d eja o p arte d in p ovestea trimişilor.(34)
وَإِن كَانَ كَبُرَ عَلَیۡكَ إِعۡرَاضُهُمۡ فَإِنِ ٱسۡتَطَعۡتَ أَن تَبۡتَغِیَ نَفَقࣰا فِی ٱلۡأَرۡضِ أَوۡ سُلَّمࣰا فِی ٱلسَّمَاۤءِ فَتَأۡتِیَهُم بِـَٔایَةࣲۚ وَلَوۡ شَاۤءَ ٱللَّهُ لَجَمَعَهُمۡ عَلَى ٱلۡهُدَىٰۚ فَلَا تَكُونَنَّ مِنَ ٱلۡجَـٰهِلِینَ ﴿٣٥﴾
35. Dacă nepăsarea lor ţi se pare greu de suportat şi de‑ai putea căuta un tunel în pământ sau o scară către cer ca să le aduci o minune(35), [fă‑o]! Iar dacă Allah ar voi, i‑ar aduna pe calea cea dreaptă! Deci nu fi dintre cei neştiutori!(36)
۞ إِنَّمَا یَسۡتَجِیبُ ٱلَّذِینَ یَسۡمَعُونَۘ وَٱلۡمَوۡتَىٰ یَبۡعَثُهُمُ ٱللَّهُ ثُمَّ إِلَیۡهِ یُرۡجَعُونَ ﴿٣٦﴾
36. Ci vor răspunde(37) aceia care aud(38). Şi pe morţi(39) îi va învia Allah(40). Apoi la El vor fi întorşi(41).
وَقَالُواْ لَوۡلَا نُزِّلَ عَلَیۡهِ ءَایَةࣱ مِّن رَّبِّهِۦۚ قُلۡ إِنَّ ٱللَّهَ قَادِرٌ عَلَىٰۤ أَن یُنَزِّلَ ءَایَةࣰ وَلَـٰكِنَّ أَكۡثَرَهُمۡ لَا یَعۡلَمُونَ ﴿٣٧﴾
37. Ei zic(42): „Numai de i s‑ar trimite lui [Muhammed] o minune de la Domnul Său!”(43) Spune: „Allah poate să trimită o minune, dar cei mai mulţi dintre ei nu ştiu!”
وَمَا مِن دَاۤبَّةࣲ فِی ٱلۡأَرۡضِ وَلَا طَـٰۤىِٕرࣲ یَطِیرُ بِجَنَاحَیۡهِ إِلَّاۤ أُمَمٌ أَمۡثَالُكُمۚ مَّا فَرَّطۡنَا فِی ٱلۡكِتَـٰبِ مِن شَیۡءࣲۚ ثُمَّ إِلَىٰ رَبِّهِمۡ یُحۡشَرُونَ ﴿٣٨﴾
38. Nu este vietate pe pământ, nici pasăre care zboară cu aripile ei, decât în neamuri, ca şi voi. Nu am lăsat nimic nepomenit în Carte(44). Apoi, la Domnul lor vor fi adunaţi(45).
وَٱلَّذِینَ كَذَّبُواْ بِـَٔایَـٰتِنَا صُمࣱّ وَبُكۡمࣱ فِی ٱلظُّلُمَـٰتِۗ مَن یَشَإِ ٱللَّهُ یُضۡلِلۡهُ وَمَن یَشَأۡ یَجۡعَلۡهُ عَلَىٰ صِرَ ٰطࣲ مُّسۡتَقِیمࣲ ﴿٣٩﴾
39. Iar aceia care socotesc mincinoase versetele Noastre sunt surzi şi muţi, în întunericuri. Allah pe cine voieşte îl duce în rătăcire şi pe cine voieşte îl duce pe drum drept.
قُلۡ أَرَءَیۡتَكُمۡ إِنۡ أَتَىٰكُمۡ عَذَابُ ٱللَّهِ أَوۡ أَتَتۡكُمُ ٱلسَّاعَةُ أَغَیۡرَ ٱللَّهِ تَدۡعُونَ إِن كُنتُمۡ صَـٰدِقِینَ ﴿٤٠﴾
40. Spune: „Spuneţi‑mi mie! Atunci când va veni la voi chinul lui Allah(46) sau va veni la voi Ceasul(47), veţi chema pe altcineva decât pe Allah(48), dacă voi spuneţi adevărul?”
بَلۡ إِیَّاهُ تَدۡعُونَ فَیَكۡشِفُ مَا تَدۡعُونَ إِلَیۡهِ إِن شَاۤءَ وَتَنسَوۡنَ مَا تُشۡرِكُونَ ﴿٤١﴾
41. Nu, ci numai pe El îl veţi chema, iar El va risipi pricina rugii voastre(49), dacă El va voi, iar voi veţi uita ceea ce Îi asociaţi [Lui].
وَلَقَدۡ أَرۡسَلۡنَاۤ إِلَىٰۤ أُمَمࣲ مِّن قَبۡلِكَ فَأَخَذۡنَـٰهُم بِٱلۡبَأۡسَاۤءِ وَٱلضَّرَّاۤءِ لَعَلَّهُمۡ یَتَضَرَّعُونَ ﴿٤٢﴾
42. Noi am trimis [profeţi] la neamuri, înainte de tine, şi le‑am cercat cu nenorociri şi suferinţe – nădăjduind să se roage [de îndurare]!
فَلَوۡلَاۤ إِذۡ جَاۤءَهُم بَأۡسُنَا تَضَرَّعُواْ وَلَـٰكِن قَسَتۡ قُلُوبُهُمۡ وَزَیَّنَ لَهُمُ ٱلشَّیۡطَـٰنُ مَا كَانُواْ یَعۡمَلُونَ ﴿٤٣﴾
43. Şi de s‑ar fi rugat ei, când i‑a ajuns asprimea Noastră! Însă inimile lor s‑au împietrit şi Şeitan le‑a împodobit ceea ce făceau ei.
فَلَمَّا نَسُواْ مَا ذُكِّرُواْ بِهِۦ فَتَحۡنَا عَلَیۡهِمۡ أَبۡوَ ٰبَ كُلِّ شَیۡءٍ حَتَّىٰۤ إِذَا فَرِحُواْ بِمَاۤ أُوتُوۤاْ أَخَذۡنَـٰهُم بَغۡتَةࣰ فَإِذَا هُم مُّبۡلِسُونَ ﴿٤٤﴾
44. Când au uitat ei ceea ce li s‑a amintit(50), Noi le‑am deschis lor porţile tuturor lucrurilor. Iar când se bucurau ei de ceea ce li s‑a dat, i‑am apucat Noi deodată şi iată‑i pe ei deznădăjduiţi.
فَقُطِعَ دَابِرُ ٱلۡقَوۡمِ ٱلَّذِینَ ظَلَمُواْۚ وَٱلۡحَمۡدُ لِلَّهِ رَبِّ ٱلۡعَـٰلَمِینَ ﴿٤٥﴾
45. Deci a fost stârpit neamul celor care au fost nelegiuiţi. Laudă lui Allah, Domnul lumilor!
قُلۡ أَرَءَیۡتُمۡ إِنۡ أَخَذَ ٱللَّهُ سَمۡعَكُمۡ وَأَبۡصَـٰرَكُمۡ وَخَتَمَ عَلَىٰ قُلُوبِكُم مَّنۡ إِلَـٰهٌ غَیۡرُ ٱللَّهِ یَأۡتِیكُم بِهِۗ ٱنظُرۡ كَیۡفَ نُصَرِّفُ ٱلۡـَٔایَـٰتِ ثُمَّ هُمۡ یَصۡدِفُونَ ﴿٤٦﴾
46. Spune: „Spuneţi‑mi! Dacă Allah v‑ar lua auzul vostru şi văzul vostru şi v‑ar pecetlui inimile(51), care Domn în afara lui Allah vi le‑ar putea da înapoi? Priveşte cum tâlcuim Noi semnele(52), iară ei se întorc apoi [de la ele]!”.
قُلۡ أَرَءَیۡتَكُمۡ إِنۡ أَتَىٰكُمۡ عَذَابُ ٱللَّهِ بَغۡتَةً أَوۡ جَهۡرَةً هَلۡ یُهۡلَكُ إِلَّا ٱلۡقَوۡمُ ٱلظَّـٰلِمُونَ ﴿٤٧﴾
47. Spune: „Ce credeţi voi? Dacă ar veni peste voi osânda lui Allah pe neaşteptate(53) sau pe faţă(54), oare ar fi pierduţi [alţii] decât neamul celor nelegiuiţi?”
وَمَا نُرۡسِلُ ٱلۡمُرۡسَلِینَ إِلَّا مُبَشِّرِینَ وَمُنذِرِینَۖ فَمَنۡ ءَامَنَ وَأَصۡلَحَ فَلَا خَوۡفٌ عَلَیۡهِمۡ وَلَا هُمۡ یَحۡزَنُونَ ﴿٤٨﴾
48. Noi nu‑i trimitem pe trimişi decât ca vestitori de bine(55) şi prevestitori(56), iar aceia care cred şi îndreaptă [faptele lor] nu au a se teme şi nici nu vor fi mâhniţi.
وَٱلَّذِینَ كَذَّبُواْ بِـَٔایَـٰتِنَا یَمَسُّهُمُ ٱلۡعَذَابُ بِمَا كَانُواْ یَفۡسُقُونَ ﴿٤٩﴾
49. Însă pe cei ce ţin drept mincinoase semnele Noastre îi va atinge chinul, pentru că ei săvârşesc nelegiuiri.
قُل لَّاۤ أَقُولُ لَكُمۡ عِندِی خَزَاۤىِٕنُ ٱللَّهِ وَلَاۤ أَعۡلَمُ ٱلۡغَیۡبَ وَلَاۤ أَقُولُ لَكُمۡ إِنِّی مَلَكٌۖ إِنۡ أَتَّبِعُ إِلَّا مَا یُوحَىٰۤ إِلَیَّۚ قُلۡ هَلۡ یَسۡتَوِی ٱلۡأَعۡمَىٰ وَٱلۡبَصِیرُۚ أَفَلَا تَتَفَكَّرُونَ ﴿٥٠﴾
50. Spune [‑le lor](57): „Eu nu vă spun că la mine se află comorile lui Allah, nici că eu aş şti necunoscutul(58) şi nici nu vă spun că eu aş fi înger, ci eu urmez doar ceea ce mi se dezvăluie mie(59)”. Spune: „Oare sunt la fel orbul şi cel care vede? Voi nu vă gândiţi [la aceasta]?”
وَأَنذِرۡ بِهِ ٱلَّذِینَ یَخَافُونَ أَن یُحۡشَرُوۤاْ إِلَىٰ رَبِّهِمۡ لَیۡسَ لَهُم مِّن دُونِهِۦ وَلِیࣱّ وَلَا شَفِیعࣱ لَّعَلَّهُمۡ یَتَّقُونَ ﴿٥١﴾
51. Şi să‑i previi cu el [Coranul](60) pe cei ce se tem, că ei vor fi adunaţi la Domnul lor şi că ei nu au în afară de El(61) nici ocrotitor, nici mijlocitor! Poate că ei vor fi cu frică!
وَلَا تَطۡرُدِ ٱلَّذِینَ یَدۡعُونَ رَبَّهُم بِٱلۡغَدَوٰةِ وَٱلۡعَشِیِّ یُرِیدُونَ وَجۡهَهُۥۖ مَا عَلَیۡكَ مِنۡ حِسَابِهِم مِّن شَیۡءࣲ وَمَا مِنۡ حِسَابِكَ عَلَیۡهِم مِّن شَیۡءࣲ فَتَطۡرُدَهُمۡ فَتَكُونَ مِنَ ٱلظَّـٰلِمِینَ ﴿٥٢﴾
52. Şi nu‑i alunga pe cei care Îl imploră pe Domnul lor, dimineaţa şi seara, dorind Faţa Sa(62). Nu‑ţi revine ţie să le ţii socoteală de nimic şi nu le revine lor să‑ţi ţină socoteală de nimic. Iar de‑i vei alunga, vei fi dintre cei nelegiuiţi.(63)
وَكَذَ ٰلِكَ فَتَنَّا بَعۡضَهُم بِبَعۡضࣲ لِّیَقُولُوۤاْ أَهَـٰۤؤُلَاۤءِ مَنَّ ٱللَّهُ عَلَیۡهِم مِّنۢ بَیۡنِنَاۤۗ أَلَیۡسَ ٱللَّهُ بِأَعۡلَمَ بِٱلشَّـٰكِرِینَ ﴿٥٣﴾
53. Şi astfel i‑am încercat Noi [pe oameni], unii prin alţii, pentru ca ei să zică: „Aceştia sunt cei pe care i‑a binecuvântat Allah cu harul Său dintre noi?” Oare nu este Allah cel care‑i cunoaşte cel mai bine pe cei mulţumitori?
وَإِذَا جَاۤءَكَ ٱلَّذِینَ یُؤۡمِنُونَ بِـَٔایَـٰتِنَا فَقُلۡ سَلَـٰمٌ عَلَیۡكُمۡۖ كَتَبَ رَبُّكُمۡ عَلَىٰ نَفۡسِهِ ٱلرَّحۡمَةَ أَنَّهُۥ مَنۡ عَمِلَ مِنكُمۡ سُوۤءَۢا بِجَهَـٰلَةࣲ ثُمَّ تَابَ مِنۢ بَعۡدِهِۦ وَأَصۡلَحَ فَأَنَّهُۥ غَفُورࣱ رَّحِیمࣱ ﴿٥٤﴾
54. Şi dacă vin la tine, [Muhammed,] aceia care cred în versetele Noastre(64), spune: „Pacea fie asupra voastră!(65) Domnul vostru Şi‑a prescris Sie însuşi îndurarea. Deci acela dintre voi care face un rău din ignoranţă, iar apoi se căieşte şi îndreaptă fapta, [să ştie că] El este Iertător, Îndurător [Ghafur, Rahim].”
وَكَذَ ٰلِكَ نُفَصِّلُ ٱلۡـَٔایَـٰتِ وَلِتَسۡتَبِینَ سَبِیلُ ٱلۡمُجۡرِمِینَ ﴿٥٥﴾
55. Astfel lămurim Noi versetele(66) în amănunţime, pentru ca să se vadă limpede drumul păcătoşilor.
قُلۡ إِنِّی نُهِیتُ أَنۡ أَعۡبُدَ ٱلَّذِینَ تَدۡعُونَ مِن دُونِ ٱللَّهِۚ قُل لَّاۤ أَتَّبِعُ أَهۡوَاۤءَكُمۡ قَدۡ ضَلَلۡتُ إِذࣰا وَمَاۤ أَنَا۠ مِنَ ٱلۡمُهۡتَدِینَ ﴿٥٦﴾
56. Spune: „Mie îmi este oprit să‑i ador pe aceia cărora voi vă rugaţi în afară de Allah”(67). Spune: „Eu nu urmez poftele voastre(68), căci eu aş fi atunci rătăcit şi nu aş mai fi printre cei bine călăuziţi”.
قُلۡ إِنِّی عَلَىٰ بَیِّنَةࣲ مِّن رَّبِّی وَكَذَّبۡتُم بِهِۦۚ مَا عِندِی مَا تَسۡتَعۡجِلُونَ بِهِۦۤۚ إِنِ ٱلۡحُكۡمُ إِلَّا لِلَّهِۖ یَقُصُّ ٱلۡحَقَّۖ وَهُوَ خَیۡرُ ٱلۡفَـٰصِلِینَ ﴿٥٧﴾
57. Spune: „Eu mă bizui numai pe dovadă limpede de la Domnul meu şi voi aţi ţinut aceasta de minciună”(69). Nu stă în puterea mea ceea ce voiţi voi să vină mai degrabă(70). Hotărârea [în privinţa aceasta] este numai la Allah. El spune adevărul şi El este Cel mai bun dintre judecători!”.
قُل لَّوۡ أَنَّ عِندِی مَا تَسۡتَعۡجِلُونَ بِهِۦ لَقُضِیَ ٱلۡأَمۡرُ بَیۡنِی وَبَیۡنَكُمۡۗ وَٱللَّهُ أَعۡلَمُ بِٱلظَّـٰلِمِینَ ﴿٥٨﴾
58. Spune: „Dacă ar sta în puterea mea ceea ce voiţi voi să se întâmple mai degrabă, ar fi hotărâtă treaba între mine şi voi”(71). Allah îi cunoaşte mai bine pe cei nelegiuiţi.
۞ وَعِندَهُۥ مَفَاتِحُ ٱلۡغَیۡبِ لَا یَعۡلَمُهَاۤ إِلَّا هُوَۚ وَیَعۡلَمُ مَا فِی ٱلۡبَرِّ وَٱلۡبَحۡرِۚ وَمَا تَسۡقُطُ مِن وَرَقَةٍ إِلَّا یَعۡلَمُهَا وَلَا حَبَّةࣲ فِی ظُلُمَـٰتِ ٱلۡأَرۡضِ وَلَا رَطۡبࣲ وَلَا یَابِسٍ إِلَّا فِی كِتَـٰبࣲ مُّبِینࣲ ﴿٥٩﴾
59. Şi la El sunt cheile necunoscutului şi nu le ştie decât numai El. Şi El cunoaşte ceea ce este pe uscat şi ceea ce este pe mare. Şi nu cade nici o frunză fără ca El să o ştie. Şi nu există bob în întunericurile pământului, nimic proaspăt şi nimic uscat, fără ca ele să fie [însemnate] într‑o Carte Limpede(72).
وَهُوَ ٱلَّذِی یَتَوَفَّىٰكُم بِٱلَّیۡلِ وَیَعۡلَمُ مَا جَرَحۡتُم بِٱلنَّهَارِ ثُمَّ یَبۡعَثُكُمۡ فِیهِ لِیُقۡضَىٰۤ أَجَلࣱ مُّسَمࣰّىۖ ثُمَّ إِلَیۡهِ مَرۡجِعُكُمۡ ثُمَّ یُنَبِّئُكُم بِمَا كُنتُمۡ تَعۡمَلُونَ ﴿٦٠﴾
60. El este Cel ce vă ia la Sine noaptea(73) şi El ştie ceea ce voi aţi dobândit peste zi(74). Apoi El vă readuce la viaţă în timpul ei, până se va împlini un termen hotărât(75). Atunci la El va fi întoarcerea voastră şi apoi vă va vesti El ceea ce aţi făcut.
وَهُوَ ٱلۡقَاهِرُ فَوۡقَ عِبَادِهِۦۖ وَیُرۡسِلُ عَلَیۡكُمۡ حَفَظَةً حَتَّىٰۤ إِذَا جَاۤءَ أَحَدَكُمُ ٱلۡمَوۡتُ تَوَفَّتۡهُ رُسُلُنَا وَهُمۡ لَا یُفَرِّطُونَ ﴿٦١﴾
61. El este Stăpânul Suprem [Al‑Qahir] peste robii Săi. Şi El trimite asupra voastră păzitori. Iar când moartea ajunge la unul dintre voi, pe acela îl iau la sine trimişii Noştri, fără să se neglijeze ceea ce li se porunceşte.
ثُمَّ رُدُّوۤاْ إِلَى ٱللَّهِ مَوۡلَىٰهُمُ ٱلۡحَقِّۚ أَلَا لَهُ ٱلۡحُكۡمُ وَهُوَ أَسۡرَعُ ٱلۡحَـٰسِبِینَ ﴿٦٢﴾
62. Apoi sunt aduşi înapoi la Allah, Stăpânul lor adevărat, căci la El este judecata(76) şi El este Cel mai grabnic dintre cei care cer socoteală.
قُلۡ مَن یُنَجِّیكُم مِّن ظُلُمَـٰتِ ٱلۡبَرِّ وَٱلۡبَحۡرِ تَدۡعُونَهُۥ تَضَرُّعࣰا وَخُفۡیَةࣰ لَّىِٕنۡ أَنجَىٰنَا مِنۡ هَـٰذِهِۦ لَنَكُونَنَّ مِنَ ٱلشَّـٰكِرِینَ ﴿٦٣﴾
63. Spune: „Cine vă mântuieşte de întunericurile(77) uscatului şi ale mării când voi Îl invocaţi cu smerenie(78) şi într‑ascuns: „De ne va mântui de acestea(79), vom fi printre mulţumitori!”?
قُلِ ٱللَّهُ یُنَجِّیكُم مِّنۡهَا وَمِن كُلِّ كَرۡبࣲ ثُمَّ أَنتُمۡ تُشۡرِكُونَ ﴿٦٤﴾
64. Spune: „Allah vă mântuieşte de acestea şi de orice primejdie şi totuşi voi Îi faceţi Lui asociaţi!”
قُلۡ هُوَ ٱلۡقَادِرُ عَلَىٰۤ أَن یَبۡعَثَ عَلَیۡكُمۡ عَذَابࣰا مِّن فَوۡقِكُمۡ أَوۡ مِن تَحۡتِ أَرۡجُلِكُمۡ أَوۡ یَلۡبِسَكُمۡ شِیَعࣰا وَیُذِیقَ بَعۡضَكُم بَأۡسَ بَعۡضٍۗ ٱنظُرۡ كَیۡفَ نُصَرِّفُ ٱلۡـَٔایَـٰتِ لَعَلَّهُمۡ یَفۡقَهُونَ ﴿٦٥﴾
65. Spune: „El este în stare să trimită împotriva voastră chin, fie de deasupra voastră, fie de sub picioarele voastre, sau să vă amestece în secte şi să vă facă să gustaţi vătămare unii de la alţii!” Priveşte cum tâlcuim Noi versetele [Noastre]! Poate că ei vor înţelege!
وَكَذَّبَ بِهِۦ قَوۡمُكَ وَهُوَ ٱلۡحَقُّۚ قُل لَّسۡتُ عَلَیۡكُم بِوَكِیلࣲ ﴿٦٦﴾
66. Însă neamul tău îl socoteşte mincinos, în vreme ce el este Adevărul. Spune: „Eu nu voi fi ocrotitor al vostru!(80)
لِّكُلِّ نَبَإࣲ مُّسۡتَقَرࣱّۚ وَسَوۡفَ تَعۡلَمُونَ ﴿٦٧﴾
67. Fiecare profeţie are un timp al său şi [în curând] le veţi cunoaşte.”
وَإِذَا رَأَیۡتَ ٱلَّذِینَ یَخُوضُونَ فِیۤ ءَایَـٰتِنَا فَأَعۡرِضۡ عَنۡهُمۡ حَتَّىٰ یَخُوضُواْ فِی حَدِیثٍ غَیۡرِهِۦۚ وَإِمَّا یُنسِیَنَّكَ ٱلشَّیۡطَـٰنُ فَلَا تَقۡعُدۡ بَعۡدَ ٱلذِّكۡرَىٰ مَعَ ٱلۡقَوۡمِ ٱلظَّـٰلِمِینَ ﴿٦٨﴾
68. Şi de‑i vei vedea pe aceia care intră în discuţii deşarte asupra versetelor Noastre, îndepărtează‑te de ei, până ce ei vor începe o altă discuţie! Iar dacă Şeitan te va face să uiţi [aceasta], nu mai rămâne cu neamul de nelegiuiţi, după amintire!
وَمَا عَلَى ٱلَّذِینَ یَتَّقُونَ مِنۡ حِسَابِهِم مِّن شَیۡءࣲ وَلَـٰكِن ذِكۡرَىٰ لَعَلَّهُمۡ یَتَّقُونَ ﴿٦٩﴾
69. Celor care se tem [de Allah] nu li se va cere socoteală pentru nimic din ceea ce fac [necredincioşii], ci numai să le aducă lor aminte; poate că ei vor rămâne temători [de Allah].(81)
وَذَرِ ٱلَّذِینَ ٱتَّخَذُواْ دِینَهُمۡ لَعِبࣰا وَلَهۡوࣰا وَغَرَّتۡهُمُ ٱلۡحَیَوٰةُ ٱلدُّنۡیَاۚ وَذَكِّرۡ بِهِۦۤ أَن تُبۡسَلَ نَفۡسُۢ بِمَا كَسَبَتۡ لَیۡسَ لَهَا مِن دُونِ ٱللَّهِ وَلِیࣱّ وَلَا شَفِیعࣱ وَإِن تَعۡدِلۡ كُلَّ عَدۡلࣲ لَّا یُؤۡخَذۡ مِنۡهَاۤۗ أُوْلَـٰۤىِٕكَ ٱلَّذِینَ أُبۡسِلُواْ بِمَا كَسَبُواْۖ لَهُمۡ شَرَابࣱ مِّنۡ حَمِیمࣲ وَعَذَابٌ أَلِیمُۢ بِمَا كَانُواْ یَكۡفُرُونَ ﴿٧٠﴾
70. Lasă‑i pe aceia care socotesc religia lor joacă şi zăbavă şi pe care i‑a ademenit viaţa lumească, dar aminteşte[‑le lor] prin acesta(82) că un suflet care se expune la pierzanie prin ceea ce a dobândit, nu va avea în afara lui Allah sprijinitor şi nici mijlocitor şi orice răscumpărare ar încerca să dea, nu i se va primi. Aceia care se expun pierzaniei prin ceea ce au dobândit vor avea parte de băutură din apa clocotitoare şi de chin dureros, pentru că nu au crezut.
قُلۡ أَنَدۡعُواْ مِن دُونِ ٱللَّهِ مَا لَا یَنفَعُنَا وَلَا یَضُرُّنَا وَنُرَدُّ عَلَىٰۤ أَعۡقَابِنَا بَعۡدَ إِذۡ هَدَىٰنَا ٱللَّهُ كَٱلَّذِی ٱسۡتَهۡوَتۡهُ ٱلشَّیَـٰطِینُ فِی ٱلۡأَرۡضِ حَیۡرَانَ لَهُۥۤ أَصۡحَـٰبࣱ یَدۡعُونَهُۥۤ إِلَى ٱلۡهُدَى ٱئۡتِنَاۗ قُلۡ إِنَّ هُدَى ٱللَّهِ هُوَ ٱلۡهُدَىٰۖ وَأُمِرۡنَا لِنُسۡلِمَ لِرَبِّ ٱلۡعَـٰلَمِینَ ﴿٧١﴾
71. Spune: „Voiţi să invocăm noi în locul lui Allah ceva care nici nu ne foloseşte, nici nu ne strică? Şi să ne întoarcem pe călcâiele noastre(83), după ce Allah ne‑a călăuzit, asemenea aceluia pe care şeitanii l‑au ademenit şi rătăceşte pe pământ, descumpănit(84), cu toate că el are prieteni care‑l cheamă la drumul cel drept, [zicându‑i]: „Vino la noi!”? Spune: „Numai călăuzirea lui Allah este Călăuzire! Şi ni s‑a poruncit să ne supunem Stăpânului lumilor!
وَأَنۡ أَقِیمُواْ ٱلصَّلَوٰةَ وَٱتَّقُوهُۚ وَهُوَ ٱلَّذِیۤ إِلَیۡهِ تُحۡشَرُونَ ﴿٧٢﴾
72. Şi împliniţi Rugăciunea [As‑Salat] şi fiţi cu frică de El, căci El este Cel la care vă veţi aduna!”
وَهُوَ ٱلَّذِی خَلَقَ ٱلسَّمَـٰوَ ٰتِ وَٱلۡأَرۡضَ بِٱلۡحَقِّۖ وَیَوۡمَ یَقُولُ كُن فَیَكُونُۚ قَوۡلُهُ ٱلۡحَقُّۚ وَلَهُ ٱلۡمُلۡكُ یَوۡمَ یُنفَخُ فِی ٱلصُّورِۚ عَـٰلِمُ ٱلۡغَیۡبِ وَٱلشَّهَـٰدَةِۚ وَهُوَ ٱلۡحَكِیمُ ٱلۡخَبِیرُ ﴿٧٣﴾
73. Şi El este cel care a făcut cerurile şi pământul întru adevăr. Şi în Ziua când El zice „Fii”, [orice lucru] va fi. Cuvântul Său este Adevărul şi a Lui va fi împărăţia în ziua când se va sufla în trâmbiţă(85). El este cunoscătorul celor nevăzute şi al celor văzute! Şi El este Înţeleptul [şi] Bine Ştiutorul [Al‑Hakim, Al‑Khabir]!
۞ وَإِذۡ قَالَ إِبۡرَ ٰهِیمُ لِأَبِیهِ ءَازَرَ أَتَتَّخِذُ أَصۡنَامًا ءَالِهَةً إِنِّیۤ أَرَىٰكَ وَقَوۡمَكَ فِی ضَلَـٰلࣲ مُّبِینࣲ ﴿٧٤﴾
74. [Adu‑ţi aminte când] Avraam i‑a zis lui ‘Azar, tatăl său: „Tu iei idolii drept zei? Eu te văd împreună cu neamul tău într‑o rătăcire limpede!”
وَكَذَ ٰلِكَ نُرِیۤ إِبۡرَ ٰهِیمَ مَلَكُوتَ ٱلسَّمَـٰوَ ٰتِ وَٱلۡأَرۡضِ وَلِیَكُونَ مِنَ ٱلۡمُوقِنِینَ ﴿٧٥﴾
75. Şi aşa i‑am arătat Noi lui Avraam împărăţia cerurilor şi a pământului, pentru ca el să fie dintre aceia care cred cu convingere.
فَلَمَّا جَنَّ عَلَیۡهِ ٱلَّیۡلُ رَءَا كَوۡكَبࣰاۖ قَالَ هَـٰذَا رَبِّیۖ فَلَمَّاۤ أَفَلَ قَالَ لَاۤ أُحِبُّ ٱلۡـَٔافِلِینَ ﴿٧٦﴾
76. Când noaptea l‑a acoperit, a văzut el o planetă(86) şi a zis: „Acesta este Domnul meu!” Şi când ea a asfinţit, a zis el: „Eu nu‑i iubesc pe cei care apun!”
فَلَمَّا رَءَا ٱلۡقَمَرَ بَازِغࣰا قَالَ هَـٰذَا رَبِّیۖ فَلَمَّاۤ أَفَلَ قَالَ لَىِٕن لَّمۡ یَهۡدِنِی رَبِّی لَأَكُونَنَّ مِنَ ٱلۡقَوۡمِ ٱلضَّاۤلِّینَ ﴿٧٧﴾
77. Şi când a văzut el Luna răsărind, a zis(87): „Acesta este Domnul meu!”. Dar când a apus, a zis el: „Dacă Domnul meu nu mă călăuzeşte, voi fi din neamul celor rătăciţi!”.(88)
فَلَمَّا رَءَا ٱلشَّمۡسَ بَازِغَةࣰ قَالَ هَـٰذَا رَبِّی هَـٰذَاۤ أَكۡبَرُۖ فَلَمَّاۤ أَفَلَتۡ قَالَ یَـٰقَوۡمِ إِنِّی بَرِیۤءࣱ مِّمَّا تُشۡرِكُونَ ﴿٧٨﴾
78. Şi când a zărit el Soarele răsărind, a zis: „Acesta este Domnul meu! Acesta este mai mare!” Apoi, când a asfinţit, a zis el: „O, neam al meu! Eu sunt nevinovat pentru tot ceea ce voi îi asociaţi [lui Allah]!
إِنِّی وَجَّهۡتُ وَجۡهِیَ لِلَّذِی فَطَرَ ٱلسَّمَـٰوَ ٰتِ وَٱلۡأَرۡضَ حَنِیفࣰاۖ وَمَاۤ أَنَا۠ مِنَ ٱلۡمُشۡرِكِینَ ﴿٧٩﴾
79. Ci eu îmi îndrept faţa cu credinţă doar către Cel care a creat cerurile şi pământul; şi niciodată nu voi mai fi dintre cei care‑I fac Lui asociaţi!”
وَحَاۤجَّهُۥ قَوۡمُهُۥۚ قَالَ أَتُحَـٰۤجُّوۤنِّی فِی ٱللَّهِ وَقَدۡ هَدَىٰنِۚ وَلَاۤ أَخَافُ مَا تُشۡرِكُونَ بِهِۦۤ إِلَّاۤ أَن یَشَاۤءَ رَبِّی شَیۡـࣰٔاۚ وَسِعَ رَبِّی كُلَّ شَیۡءٍ عِلۡمًاۚ أَفَلَا تَتَذَكَّرُونَ ﴿٨٠﴾
80. Şi s‑a certat neamul lui cu el, însă el(89) le‑a zis: „Voiţi voi să vă certaţi cu mine asupra lui Allah, când El m‑a călăuzit? Eu nu mă tem de ceea ce‑I alăturaţi voi, căci numai ce voieşte Domnul meu [se întâmplă]! Domnul meu cuprinde totul cu ştiinţa [Sa]. Voi nu vă amintiţi(90)?
وَكَیۡفَ أَخَافُ مَاۤ أَشۡرَكۡتُمۡ وَلَا تَخَافُونَ أَنَّكُمۡ أَشۡرَكۡتُم بِٱللَّهِ مَا لَمۡ یُنَزِّلۡ بِهِۦ عَلَیۡكُمۡ سُلۡطَـٰنࣰاۚ فَأَیُّ ٱلۡفَرِیقَیۡنِ أَحَقُّ بِٱلۡأَمۡنِۖ إِن كُنتُمۡ تَعۡلَمُونَ ﴿٨١﴾
81. Şi cum m‑aş teme eu de ceea ce voi I‑aţi alăturat(91), când voi nu vă temeţi să‑I alăturaţi lui Allah [lucruri] pentru care El nu v‑a trimis vouă nici o dovadă? Care dintre cele două tabere este mai îndreptăţită la siguranţă, dacă voi ştiţi(92)?
ٱلَّذِینَ ءَامَنُواْ وَلَمۡ یَلۡبِسُوۤاْ إِیمَـٰنَهُم بِظُلۡمٍ أُوْلَـٰۤىِٕكَ لَهُمُ ٱلۡأَمۡنُ وَهُم مُّهۡتَدُونَ ﴿٨٢﴾
82. Cei care cred şi nu amestecă puritatea credinţei lor cu nedreptatea, aceia sunt în siguranţă şi ei sunt bine călăuziţi.
وَتِلۡكَ حُجَّتُنَاۤ ءَاتَیۡنَـٰهَاۤ إِبۡرَ ٰهِیمَ عَلَىٰ قَوۡمِهِۦۚ نَرۡفَعُ دَرَجَـٰتࣲ مَّن نَّشَاۤءُۗ إِنَّ رَبَّكَ حَكِیمٌ عَلِیمࣱ ﴿٨٣﴾
83. Aceasta este dovada pe care am dat‑o Noi lui Avraam împotriva neamului său. Noi îi ridicăm cu trepte pe cei pe care voim. Domnul Tău este Înţelept, Atoateştiutor [Hakim, ‘Alim].”
وَوَهَبۡنَا لَهُۥۤ إِسۡحَـٰقَ وَیَعۡقُوبَۚ كُلًّا هَدَیۡنَاۚ وَنُوحًا هَدَیۡنَا مِن قَبۡلُۖ وَمِن ذُرِّیَّتِهِۦ دَاوُۥدَ وَسُلَیۡمَـٰنَ وَأَیُّوبَ وَیُوسُفَ وَمُوسَىٰ وَهَـٰرُونَۚ وَكَذَ ٰلِكَ نَجۡزِی ٱلۡمُحۡسِنِینَ ﴿٨٤﴾
84. Şi Noi i‑am dăruit lui(93) pe Isaac şi pe Iacob(94) şi pe amândoi i‑am călăuzit – şi pe Noe l‑am călăuzit Noi încă şi mai înainte – şi printre urmaşii săi(95) sunt David, Solomon, Iov, Iosif, Moise şi Aaron – şi astfel îi răsplătim Noi pe cei care fac bine –;
وَزَكَرِیَّا وَیَحۡیَىٰ وَعِیسَىٰ وَإِلۡیَاسَۖ كُلࣱّ مِّنَ ٱلصَّـٰلِحِینَ ﴿٨٥﴾
85. Şi Zaharia, Ioan, Isus şi Elie(96) – toţi fiind printre cei cuvioşi!
وَإِسۡمَـٰعِیلَ وَٱلۡیَسَعَ وَیُونُسَ وَلُوطࣰاۚ وَكُلࣰّا فَضَّلۡنَا عَلَى ٱلۡعَـٰلَمِینَ ﴿٨٦﴾
86. Şi Ismail, Eliseu(97), Iona şi Lot(98) – pe toţi i‑am preaales Noi deasupra tuturor lumilor [seminţiilor]!
وَمِنۡ ءَابَاۤىِٕهِمۡ وَذُرِّیَّـٰتِهِمۡ وَإِخۡوَ ٰنِهِمۡۖ وَٱجۡتَبَیۡنَـٰهُمۡ وَهَدَیۡنَـٰهُمۡ إِلَىٰ صِرَ ٰطࣲ مُّسۡتَقِیمࣲ ﴿٨٧﴾
87. Şi am ales Noi dintre părinţii lor şi dintre urmaşii lor şi dintre fraţii lor şi i‑am călăuzit Noi pe un drum drept.
ذَ ٰلِكَ هُدَى ٱللَّهِ یَهۡدِی بِهِۦ مَن یَشَاۤءُ مِنۡ عِبَادِهِۦۚ وَلَوۡ أَشۡرَكُواْ لَحَبِطَ عَنۡهُم مَّا كَانُواْ یَعۡمَلُونَ ﴿٨٨﴾
88. Aceasta este călăuzirea lui Allah, după care El îi îndrumă pe cei care voieşte dintre robii Săi. Dar dacă ei i‑ar fi alăturat Lui asociaţi, ar fi fost în deşert [tot] ceea ce ei au făcut.(99)
أُوْلَـٰۤىِٕكَ ٱلَّذِینَ ءَاتَیۡنَـٰهُمُ ٱلۡكِتَـٰبَ وَٱلۡحُكۡمَ وَٱلنُّبُوَّةَۚ فَإِن یَكۡفُرۡ بِهَا هَـٰۤؤُلَاۤءِ فَقَدۡ وَكَّلۡنَا بِهَا قَوۡمࣰا لَّیۡسُواْ بِهَا بِكَـٰفِرِینَ ﴿٨٩﴾
89. Aceştia(100) sunt cei cărora Noi le‑am încredinţat scriptura(101), înţelepciunea şi profeţia. Şi dacă aceştia(102) nu cred în ele, atunci le încredinţăm Noi unui neam(103) care nu le tăgăduieşte.
أُوْلَـٰۤىِٕكَ ٱلَّذِینَ هَدَى ٱللَّهُۖ فَبِهُدَىٰهُمُ ٱقۡتَدِهۡۗ قُل لَّاۤ أَسۡـَٔلُكُمۡ عَلَیۡهِ أَجۡرًاۖ إِنۡ هُوَ إِلَّا ذِكۡرَىٰ لِلۡعَـٰلَمِینَ ﴿٩٠﴾
90. Pe aceştia(104) i‑a călăuzit Allah. Aşadar, urmează îndrumarea lor! Spune: „Eu nu vă cer pentru aceasta răsplată!(105)”. Aceasta nu este decât un îndemn pentru toate lumile(106).
وَمَا قَدَرُواْ ٱللَّهَ حَقَّ قَدۡرِهِۦۤ إِذۡ قَالُواْ مَاۤ أَنزَلَ ٱللَّهُ عَلَىٰ بَشَرࣲ مِّن شَیۡءࣲۗ قُلۡ مَنۡ أَنزَلَ ٱلۡكِتَـٰبَ ٱلَّذِی جَاۤءَ بِهِۦ مُوسَىٰ نُورࣰا وَهُدࣰى لِّلنَّاسِۖ تَجۡعَلُونَهُۥ قَرَاطِیسَ تُبۡدُونَهَا وَتُخۡفُونَ كَثِیرࣰاۖ وَعُلِّمۡتُم مَّا لَمۡ تَعۡلَمُوۤاْ أَنتُمۡ وَلَاۤ ءَابَاۤؤُكُمۡۖ قُلِ ٱللَّهُۖ ثُمَّ ذَرۡهُمۡ فِی خَوۡضِهِمۡ یَلۡعَبُونَ ﴿٩١﴾
91. Ei nu‑L preţuiesc pe Allah la măsura Sa dreaptă, când zic: „Allah nu a pogorât asupra oamenilor nimic!”. Spune: „Cine a pogorât Cartea pe care Moise a adus‑o ca lumină şi îndrumare [călăuză] pentru oameni? Voi o faceţi foi, arătându‑le, dar şi ascunzând multe [din ele](107). Aţi fost învăţaţi(108) ceea ce n‑aţi ştiut nici voi şi n‑au ştiut nici părinţii voştri”. Spune: „Allah [le‑a trimis]!” Şi apoi lasă‑i să se joace în rătăcirea lor!
وَهَـٰذَا كِتَـٰبٌ أَنزَلۡنَـٰهُ مُبَارَكࣱ مُّصَدِّقُ ٱلَّذِی بَیۡنَ یَدَیۡهِ وَلِتُنذِرَ أُمَّ ٱلۡقُرَىٰ وَمَنۡ حَوۡلَهَاۚ وَٱلَّذِینَ یُؤۡمِنُونَ بِٱلۡـَٔاخِرَةِ یُؤۡمِنُونَ بِهِۦۖ وَهُمۡ عَلَىٰ صَلَاتِهِمۡ یُحَافِظُونَ ﴿٩٢﴾
92. Această Carte(109) binecuvântată, pe care Noi am pogorât‑o, întăreşte ceea ce exista deja înaintea ei, pentru ca tu să o previi pe Mama cetăţilor(110) şi împrejurimile ei(111). Aceia care cred în Ziua de Apoi, vor crede şi în ea [Carte](112) şi vor păzi stăruitor Rugăciunea lor.(113)
وَمَنۡ أَظۡلَمُ مِمَّنِ ٱفۡتَرَىٰ عَلَى ٱللَّهِ كَذِبًا أَوۡ قَالَ أُوحِیَ إِلَیَّ وَلَمۡ یُوحَ إِلَیۡهِ شَیۡءࣱ وَمَن قَالَ سَأُنزِلُ مِثۡلَ مَاۤ أَنزَلَ ٱللَّهُۗ وَلَوۡ تَرَىٰۤ إِذِ ٱلظَّـٰلِمُونَ فِی غَمَرَ ٰتِ ٱلۡمَوۡتِ وَٱلۡمَلَـٰۤىِٕكَةُ بَاسِطُوۤاْ أَیۡدِیهِمۡ أَخۡرِجُوۤاْ أَنفُسَكُمُۖ ٱلۡیَوۡمَ تُجۡزَوۡنَ عَذَابَ ٱلۡهُونِ بِمَا كُنتُمۡ تَقُولُونَ عَلَى ٱللَّهِ غَیۡرَ ٱلۡحَقِّ وَكُنتُمۡ عَنۡ ءَایَـٰتِهِۦ تَسۡتَكۡبِرُونَ ﴿٩٣﴾
93. Şi cine este mai nelegiuit decât acela care născoceşte minciuni şi le pune pe seama lui Allah sau care zice: „Mi s‑a revelat mie”, când lui nu i‑a fost revelat nimic, sau decât acela care zice: „Voi pogorî şi eu ceva asemănător cu ceea ce a pogorât Allah”? Dar de i‑ai vedea pe cei nelegiuiţi în chinurile morţii, în vreme ce îngerii întind mâinile lor(114), [zicând]: „Lăsaţi să iasă sufletele voastre! Astăzi veţi primi ca răsplată, osândă de umilire, pentru ceea ce aţi spus despre Allah, în afara adevărului, şi pentru că v‑aţi semeţit [faţă] de versetele Lui!”
وَلَقَدۡ جِئۡتُمُونَا فُرَ ٰدَىٰ كَمَا خَلَقۡنَـٰكُمۡ أَوَّلَ مَرَّةࣲ وَتَرَكۡتُم مَّا خَوَّلۡنَـٰكُمۡ وَرَاۤءَ ظُهُورِكُمۡۖ وَمَا نَرَىٰ مَعَكُمۡ شُفَعَاۤءَكُمُ ٱلَّذِینَ زَعَمۡتُمۡ أَنَّهُمۡ فِیكُمۡ شُرَكَـٰۤؤُاْۚ لَقَد تَّقَطَّعَ بَیۡنَكُمۡ وَضَلَّ عَنكُم مَّا كُنتُمۡ تَزۡعُمُونَ ﴿٩٤﴾
94. Şi acum aţi venit la Noi(115), singuri(116), precum v‑am creat pe voi la început(117), şi aţi lăsat în urma voastră tot ceea ce Noi v‑am dăruit. Şi nu‑i vedem Noi, împreună cu voi, pe mijlocitorii voştri, despre care aţi pretins că ar fi asociaţi. Acum s‑a tăiat orice legătură între voi şi v‑au părăsit pe voi aceia despre care aţi pretins [că ar fi mijlocitorii voştri].
۞ إِنَّ ٱللَّهَ فَالِقُ ٱلۡحَبِّ وَٱلنَّوَىٰۖ یُخۡرِجُ ٱلۡحَیَّ مِنَ ٱلۡمَیِّتِ وَمُخۡرِجُ ٱلۡمَیِّتِ مِنَ ٱلۡحَیِّۚ ذَ ٰلِكُمُ ٱللَّهُۖ فَأَنَّىٰ تُؤۡفَكُونَ ﴿٩٥﴾
95. Allah este Cel care face să se crape seminţele şi sâmburii. El dă viaţă la ceea ce este mort(118) şi face să moară ceea ce este viu. Acesta este Allah! Cum, atunci, vă lăsaţi voi abătuţi [de la El]?
فَالِقُ ٱلۡإِصۡبَاحِ وَجَعَلَ ٱلَّیۡلَ سَكَنࣰا وَٱلشَّمۡسَ وَٱلۡقَمَرَ حُسۡبَانࣰاۚ ذَ ٰلِكَ تَقۡدِیرُ ٱلۡعَزِیزِ ٱلۡعَلِیمِ ﴿٩٦﴾
96. El face să se ivească zorile şi a statornicit noaptea pentru odihnă şi Soarele şi Luna pentru socotirea [timpului]. Aceasta este hotărârea şi rânduiala Celui Puternic [şi] Atoateştiutor [Al‑’Aziz, Al‑’Alim].
وَهُوَ ٱلَّذِی جَعَلَ لَكُمُ ٱلنُّجُومَ لِتَهۡتَدُواْ بِهَا فِی ظُلُمَـٰتِ ٱلۡبَرِّ وَٱلۡبَحۡرِۗ قَدۡ فَصَّلۡنَا ٱلۡـَٔایَـٰتِ لِقَوۡمࣲ یَعۡلَمُونَ ﴿٩٧﴾
97. El este Cel care v‑a făcut stelele, pentru ca să vă călăuziţi după ele în întunericurile uscatului şi ale mării. Noi am tâlcuit semnele pentru oamenii care ştiu(119).
وَهُوَ ٱلَّذِیۤ أَنشَأَكُم مِّن نَّفۡسࣲ وَ ٰحِدَةࣲ فَمُسۡتَقَرࣱّ وَمُسۡتَوۡدَعࣱۗ قَدۡ فَصَّلۡنَا ٱلۡـَٔایَـٰتِ لِقَوۡمࣲ یَفۡقَهُونَ ﴿٩٨﴾
98. El este Cel care v‑a creat dintr‑un singur suflet(120) şi v‑a dat loc de odihnă şi loc de repaus(121). Noi am tâlcuit semnele pentru oamenii care pricep.
وَهُوَ ٱلَّذِیۤ أَنزَلَ مِنَ ٱلسَّمَاۤءِ مَاۤءࣰ فَأَخۡرَجۡنَا بِهِۦ نَبَاتَ كُلِّ شَیۡءࣲ فَأَخۡرَجۡنَا مِنۡهُ خَضِرࣰا نُّخۡرِجُ مِنۡهُ حَبࣰّا مُّتَرَاكِبࣰا وَمِنَ ٱلنَّخۡلِ مِن طَلۡعِهَا قِنۡوَانࣱ دَانِیَةࣱ وَجَنَّـٰتࣲ مِّنۡ أَعۡنَابࣲ وَٱلزَّیۡتُونَ وَٱلرُّمَّانَ مُشۡتَبِهࣰا وَغَیۡرَ مُتَشَـٰبِهٍۗ ٱنظُرُوۤاْ إِلَىٰ ثَمَرِهِۦۤ إِذَاۤ أَثۡمَرَ وَیَنۡعِهِۦۤۚ إِنَّ فِی ذَ ٰلِكُمۡ لَـَٔایَـٰتࣲ لِّقَوۡمࣲ یُؤۡمِنُونَ ﴿٩٩﴾
99. El este Acela care a făcut să coboare apă din cer(122). Apoi, prin ea, Noi am făcut să încolţească toate plantele, din care după aceea am făcut să iasă verdeaţă, din care scoatem grăunţe, unele peste altele(123), iar din curmali – din mlădiţele lor – ciorchini deşi şi grădini de struguri, măslini şi rodii, asemănătoare şi diferite unele de altele(124). Priviţi la fructele lor când rodesc, crescând când se coc! În aceasta sunt semne pentru oamenii care cred.
وَجَعَلُواْ لِلَّهِ شُرَكَاۤءَ ٱلۡجِنَّ وَخَلَقَهُمۡۖ وَخَرَقُواْ لَهُۥ بَنِینَ وَبَنَـٰتِۭ بِغَیۡرِ عِلۡمࣲۚ سُبۡحَـٰنَهُۥ وَتَعَـٰلَىٰ عَمَّا یَصِفُونَ ﴿١٠٠﴾
100. Şi au făcut ca asociaţi ai lui Allah djinnii(125), în vreme ce El i‑a creat pe ei.(126) Şi I‑au născocit Lui fii şi fiice(127) în neştiinţa [lor]. Mărire Lui! El este deasupra tuturor celor cu care Îl înfăţişează!
بَدِیعُ ٱلسَّمَـٰوَ ٰتِ وَٱلۡأَرۡضِۖ أَنَّىٰ یَكُونُ لَهُۥ وَلَدࣱ وَلَمۡ تَكُن لَّهُۥ صَـٰحِبَةࣱۖ وَخَلَقَ كُلَّ شَیۡءࣲۖ وَهُوَ بِكُلِّ شَیۡءٍ عَلِیمࣱ ﴿١٠١﴾
101. Făcătorul desăvârşit [Badi’] al cerurilor şi al pământului! Cum să aibă El un fiu, de vreme ce El nu a avut o soaţă? El le‑a creat pe toate şi El pe toate le ştie.
ذَ ٰلِكُمُ ٱللَّهُ رَبُّكُمۡۖ لَاۤ إِلَـٰهَ إِلَّا هُوَۖ خَـٰلِقُ كُلِّ شَیۡءࣲ فَٱعۡبُدُوهُۚ وَهُوَ عَلَىٰ كُلِّ شَیۡءࣲ وَكِیلࣱ ﴿١٠٢﴾
102. Acesta este Allah, Domnul vostru! Nu există altă divinitate în afară de El, Cel care le‑a făcut pe toate! Aşadar, adoraţi‑L pe El! Şi El este peste toate ocrotitor!
لَّا تُدۡرِكُهُ ٱلۡأَبۡصَـٰرُ وَهُوَ یُدۡرِكُ ٱلۡأَبۡصَـٰرَۖ وَهُوَ ٱللَّطِیفُ ٱلۡخَبِیرُ ﴿١٠٣﴾
103. Privirile nu‑L ajung(128), însă El prinde toate privirile(129). El este Cel Blând [şi] Bine Ştiutor [Latif, Khabir]!
قَدۡ جَاۤءَكُم بَصَاۤىِٕرُ مِن رَّبِّكُمۡۖ فَمَنۡ أَبۡصَرَ فَلِنَفۡسِهِۦۖ وَمَنۡ عَمِیَ فَعَلَیۡهَاۚ وَمَاۤ أَنَا۠ عَلَیۡكُم بِحَفِیظࣲ ﴿١٠٤﴾
104. V‑au venit vouă dovezi de la Domnul vostru. Cel ce le vede limpede o face pentru sufletul său, iar cel care rămâne orb [la ele] o face împotriva lui [sufletului său], fiindcă eu nu sunt Păzitor peste voi.
وَكَذَ ٰلِكَ نُصَرِّفُ ٱلۡـَٔایَـٰتِ وَلِیَقُولُواْ دَرَسۡتَ وَلِنُبَیِّنَهُۥ لِقَوۡمࣲ یَعۡلَمُونَ ﴿١٠٥﴾
105. Astfel schimbăm Noi semnele.(130) E i n ‑au d ecât s ă z ică: „ Tu a i învăţat!”(131), dar Noi îl(132) vom tâlcui limpede pentru oamenii care ştiu(133).
ٱتَّبِعۡ مَاۤ أُوحِیَ إِلَیۡكَ مِن رَّبِّكَۖ لَاۤ إِلَـٰهَ إِلَّا هُوَۖ وَأَعۡرِضۡ عَنِ ٱلۡمُشۡرِكِینَ ﴿١٠٦﴾
106. Urmează ceea ce ţi‑a fost revelat de către Domnul tău. Nu există altă divinitate în afara Lui! Şi nu‑i lua în seamă pe cei care‑I fac asociaţi!
وَلَوۡ شَاۤءَ ٱللَّهُ مَاۤ أَشۡرَكُواْۗ وَمَا جَعَلۡنَـٰكَ عَلَیۡهِمۡ حَفِیظࣰاۖ وَمَاۤ أَنتَ عَلَیۡهِم بِوَكِیلࣲ ﴿١٠٧﴾
107. Dar dacă Allah ar voi, ei nu I‑ar face asociaţi! Însă Noi nu te‑am făcut păzitor peste ei şi tu nu eşti nici chezaş pentru ei(134).
وَلَا تَسُبُّواْ ٱلَّذِینَ یَدۡعُونَ مِن دُونِ ٱللَّهِ فَیَسُبُّواْ ٱللَّهَ عَدۡوَۢا بِغَیۡرِ عِلۡمࣲۗ كَذَ ٰلِكَ زَیَّنَّا لِكُلِّ أُمَّةٍ عَمَلَهُمۡ ثُمَّ إِلَىٰ رَبِّهِم مَّرۡجِعُهُمۡ فَیُنَبِّئُهُم بِمَا كَانُواْ یَعۡمَلُونَ ﴿١٠٨﴾
108. Nu‑i ocărâţi pe aceia care sunt invocaţi afară de Allah(135), ca să nu‑L ocărască ei pe Allah, întru duşmănie şi nepricepere! Astfel am împodobit Noi [în ochii] fiecărei comunităţi făptuirea sa. Apoi, la Domnul lor va fi întoarcerea(136) lor şi El le va vesti despre ceea ce au făptuit ei(137).
وَأَقۡسَمُواْ بِٱللَّهِ جَهۡدَ أَیۡمَـٰنِهِمۡ لَىِٕن جَاۤءَتۡهُمۡ ءَایَةࣱ لَّیُؤۡمِنُنَّ بِهَاۚ قُلۡ إِنَّمَا ٱلۡـَٔایَـٰتُ عِندَ ٱللَّهِۖ وَمَا یُشۡعِرُكُمۡ أَنَّهَاۤ إِذَا جَاۤءَتۡ لَا یُؤۡمِنُونَ ﴿١٠٩﴾
109. Ei jură pe Allah cu toată puterea jurămintelor lor că, dacă le va veni vreo minune(138), ei vor crede în ea [fără şovăire]. Spune: „Doară minunile se află numai la Allah!(139)”, însă ce vă face să gândiţi că ei vor crede, când va veni la ei [vreo minune]?
وَنُقَلِّبُ أَفۡـِٔدَتَهُمۡ وَأَبۡصَـٰرَهُمۡ كَمَا لَمۡ یُؤۡمِنُواْ بِهِۦۤ أَوَّلَ مَرَّةࣲ وَنَذَرُهُمۡ فِی طُغۡیَـٰنِهِمۡ یَعۡمَهُونَ ﴿١١٠﴾
110. Noi le vom întoarce inimile şi privirile lor, pentru că ei nu au crezut prima oară(140) şi Noi îi vom lăsa să rătăcească în nelegiuirea lor.
۞ وَلَوۡ أَنَّنَا نَزَّلۡنَاۤ إِلَیۡهِمُ ٱلۡمَلَـٰۤىِٕكَةَ وَكَلَّمَهُمُ ٱلۡمَوۡتَىٰ وَحَشَرۡنَا عَلَیۡهِمۡ كُلَّ شَیۡءࣲ قُبُلࣰا مَّا كَانُواْ لِیُؤۡمِنُوۤاْ إِلَّاۤ أَن یَشَاۤءَ ٱللَّهُ وَلَـٰكِنَّ أَكۡثَرَهُمۡ یَجۡهَلُونَ ﴿١١١﴾
111. Şi de‑am fi pogorât Noi îngerii la ei, şi de le‑ar fi vorbit lor morţii şi‑am fi adunat Noi dinaintea lor toate cele, ei tot nu ar fi crezut, doar dacă ar fi voit Allah. Dar cei mai mulţi dintre ei sunt neştiutori.
وَكَذَ ٰلِكَ جَعَلۡنَا لِكُلِّ نَبِیٍّ عَدُوࣰّا شَیَـٰطِینَ ٱلۡإِنسِ وَٱلۡجِنِّ یُوحِی بَعۡضُهُمۡ إِلَىٰ بَعۡضࣲ زُخۡرُفَ ٱلۡقَوۡلِ غُرُورࣰاۚ وَلَوۡ شَاۤءَ رَبُّكَ مَا فَعَلُوهُۖ فَذَرۡهُمۡ وَمَا یَفۡتَرُونَ ﴿١١٢﴾
112. Astfel am făcut Noi pentru fiecare profet duşmani – şeitani, dintre oameni şi djinni, care să se ispitească unii pe alţii cu vorbe împodobite, în chip înşelător.(141) Însă dacă Domnul tău ar fi voit, ei nu ar fi putut să o facă. Deci părăseşte‑i pe ei laolaltă cu ceea ce născocesc ei!
وَلِتَصۡغَىٰۤ إِلَیۡهِ أَفۡـِٔدَةُ ٱلَّذِینَ لَا یُؤۡمِنُونَ بِٱلۡـَٔاخِرَةِ وَلِیَرۡضَوۡهُ وَلِیَقۡتَرِفُواْ مَا هُم مُّقۡتَرِفُونَ ﴿١١٣﴾
113. Să asculte la ele(142) inimile acelora care nu cred în Viaţa de Apoi, să afle plăcere în ele şi să săvârşească(143) ceea ce ei săvârşesc(144)!
أَفَغَیۡرَ ٱللَّهِ أَبۡتَغِی حَكَمࣰا وَهُوَ ٱلَّذِیۤ أَنزَلَ إِلَیۡكُمُ ٱلۡكِتَـٰبَ مُفَصَّلࣰاۚ وَٱلَّذِینَ ءَاتَیۡنَـٰهُمُ ٱلۡكِتَـٰبَ یَعۡلَمُونَ أَنَّهُۥ مُنَزَّلࣱ مِّن رَّبِّكَ بِٱلۡحَقِّۖ فَلَا تَكُونَنَّ مِنَ ٱلۡمُمۡتَرِینَ ﴿١١٤﴾
114. [Voiţi voi] să caut eu un alt judecător în afara lui Allah, când El este Cel care v‑a trimis vouă Cartea lămurită?(145) Aceia cărora le‑am dat Noi Cartea(146) ştiu că ea este pogorâtă de la Domnul tău cu Adevărul. Nu fi, aşadar, dintre aceia care se îndoiesc!(147)
وَتَمَّتۡ كَلِمَتُ رَبِّكَ صِدۡقࣰا وَعَدۡلࣰاۚ لَّا مُبَدِّلَ لِكَلِمَـٰتِهِۦۚ وَهُوَ ٱلسَّمِیعُ ٱلۡعَلِیمُ ﴿١١٥﴾
115. Cuvântul Domnului tău a fost plin de adevăr şi dreptate. Nu este nimeni care să schimbe cuvintele Sale(148), iar El este Cel care Aude Totul [şi] Atoateştiutor [As‑Sami’, Al‑Alim]!
وَإِن تُطِعۡ أَكۡثَرَ مَن فِی ٱلۡأَرۡضِ یُضِلُّوكَ عَن سَبِیلِ ٱللَّهِۚ إِن یَتَّبِعُونَ إِلَّا ٱلظَّنَّ وَإِنۡ هُمۡ إِلَّا یَخۡرُصُونَ ﴿١١٦﴾
116. De te‑ai supune celor mai mulţi de pe pământ(149), ei te‑ar abate de la calea lui Allah, căci ei nu urmează decât bănuielile(150) [lor] şi ei nu fac decât să născocească minciuni.
إِنَّ رَبَّكَ هُوَ أَعۡلَمُ مَن یَضِلُّ عَن سَبِیلِهِۦۖ وَهُوَ أَعۡلَمُ بِٱلۡمُهۡتَدِینَ ﴿١١٧﴾
117. Cu adevărat Domnul tău îi cunoaşte cel mai bine pe aceia care se abat de la calea Lui şi El este Cel care‑i cunoaşte cel mai bine şi pe aceia care urmează calea cea dreaptă.
فَكُلُواْ مِمَّا ذُكِرَ ٱسۡمُ ٱللَّهِ عَلَیۡهِ إِن كُنتُم بِـَٔایَـٰتِهِۦ مُؤۡمِنِینَ ﴿١١٨﴾
118. Mâncaţi [numai] din cele peste care s‑a pomenit numele lui Allah(151), dacă voi sunteţi încrezători în versetele Lui.
وَمَا لَكُمۡ أَلَّا تَأۡكُلُواْ مِمَّا ذُكِرَ ٱسۡمُ ٱللَّهِ عَلَیۡهِ وَقَدۡ فَصَّلَ لَكُم مَّا حَرَّمَ عَلَیۡكُمۡ إِلَّا مَا ٱضۡطُرِرۡتُمۡ إِلَیۡهِۗ وَإِنَّ كَثِیرࣰا لَّیُضِلُّونَ بِأَهۡوَاۤىِٕهِم بِغَیۡرِ عِلۡمٍۚ إِنَّ رَبَّكَ هُوَ أَعۡلَمُ بِٱلۡمُعۡتَدِینَ ﴿١١٩﴾
119. Ce aveţi voi ca să nu mâncaţi din cele peste care s‑a pomenit numele lui Allah?(152) El doară v‑a lămurit vouă limpede ceea ce v‑a oprit, afară de cele la care sunteţi nevoiţi.(153) M ulţi s e amăgesc prin poftele lor, fără să ştie. Domnul tău îi cunoaşte cel mai bine pe cei nelegiuiţi.
وَذَرُواْ ظَـٰهِرَ ٱلۡإِثۡمِ وَبَاطِنَهُۥۤۚ إِنَّ ٱلَّذِینَ یَكۡسِبُونَ ٱلۡإِثۡمَ سَیُجۡزَوۡنَ بِمَا كَانُواْ یَقۡتَرِفُونَ ﴿١٢٠﴾
120. Păziţi‑vă de păcatul învederat, ca şi de cel ascuns! Cei care dobândesc păcatul vor primi răsplata pentru ceea ce au săvârşit.
وَلَا تَأۡكُلُواْ مِمَّا لَمۡ یُذۡكَرِ ٱسۡمُ ٱللَّهِ عَلَیۡهِ وَإِنَّهُۥ لَفِسۡقࣱۗ وَإِنَّ ٱلشَّیَـٰطِینَ لَیُوحُونَ إِلَىٰۤ أَوۡلِیَاۤىِٕهِمۡ لِیُجَـٰدِلُوكُمۡۖ وَإِنۡ أَطَعۡتُمُوهُمۡ إِنَّكُمۡ لَمُشۡرِكُونَ ﴿١٢١﴾
121. Şi nu mâncaţi din cel peste care nu s‑a pomenit numele lui Allah, căci aceasta este nelegiuire! Şeitanii îi vor ispiti pe aliaţii lor să se certe cu voi(154). De le veţi da ascultare(155), veţi fi şi voi politeişti.(156)
أَوَمَن كَانَ مَیۡتࣰا فَأَحۡیَیۡنَـٰهُ وَجَعَلۡنَا لَهُۥ نُورࣰا یَمۡشِی بِهِۦ فِی ٱلنَّاسِ كَمَن مَّثَلُهُۥ فِی ٱلظُّلُمَـٰتِ لَیۡسَ بِخَارِجࣲ مِّنۡهَاۚ كَذَ ٰلِكَ زُیِّنَ لِلۡكَـٰفِرِینَ مَا كَانُواْ یَعۡمَلُونَ ﴿١٢٢﴾
122. Oare acela care a fost mort(157) şi pe care Noi l‑am readus la viaţă(158) şi i‑am dat lui lumină, după care se călăuzeşte, şi umblă printre oameni poate să fie asemenea cu acela care se află în întunericuri, de unde nu poate ieşi(159)? Aşa li s‑a împodobit celor necredincioşi ceea ce ei făceau.(160)
وَكَذَ ٰلِكَ جَعَلۡنَا فِی كُلِّ قَرۡیَةٍ أَكَـٰبِرَ مُجۡرِمِیهَا لِیَمۡكُرُواْ فِیهَاۖ وَمَا یَمۡكُرُونَ إِلَّا بِأَنفُسِهِمۡ وَمَا یَشۡعُرُونَ ﴿١٢٣﴾
123. Şi tot astfel am pus Noi în fiecare cetate pe marii ei făcători de rele să uneltească(161), însă ei nu vor unelti decât împotriva lor înşişi, fără ca ei să‑şi dea seama.
وَإِذَا جَاۤءَتۡهُمۡ ءَایَةࣱ قَالُواْ لَن نُّؤۡمِنَ حَتَّىٰ نُؤۡتَىٰ مِثۡلَ مَاۤ أُوتِیَ رُسُلُ ٱللَّهِۘ ٱللَّهُ أَعۡلَمُ حَیۡثُ یَجۡعَلُ رِسَالَتَهُۥۗ سَیُصِیبُ ٱلَّذِینَ أَجۡرَمُواْ صَغَارٌ عِندَ ٱللَّهِ وَعَذَابࣱ شَدِیدُۢ بِمَا كَانُواْ یَمۡكُرُونَ ﴿١٢٤﴾
124. Şi dacă a venit la ei un semn(162), au zis ei: „Nu vom crede noi până nu ni se va da ceva asemănător cu ceea ce a fost dat trimişilor lui Allah(163). Însă Allah ştie mai bine cui trimite mesajul Său. Pe cei care au săvârşit mari răutăţi îi va lovi umilirea lui Allah şi osândă aspră pentru ceea ce ei au uneltit.
فَمَن یُرِدِ ٱللَّهُ أَن یَهۡدِیَهُۥ یَشۡرَحۡ صَدۡرَهُۥ لِلۡإِسۡلَـٰمِۖ وَمَن یُرِدۡ أَن یُضِلَّهُۥ یَجۡعَلۡ صَدۡرَهُۥ ضَیِّقًا حَرَجࣰا كَأَنَّمَا یَصَّعَّدُ فِی ٱلسَّمَاۤءِۚ كَذَ ٰلِكَ یَجۡعَلُ ٱللَّهُ ٱلرِّجۡسَ عَلَى ٱلَّذِینَ لَا یُؤۡمِنُونَ ﴿١٢٥﴾
125. De voieşte Allah să călăuzească pe cineva, atunci îi deschide pieptul pentru Islam(164), iar dacă voieşte să ducă pe cineva la rătăcire, atunci îi face pieptul îngust şi închis, ca şi cum s‑ar căzni să se urce în cer.(165) Astfel trimite Allah osânda asupra acelora care nu cred.
وَهَـٰذَا صِرَ ٰطُ رَبِّكَ مُسۡتَقِیمࣰاۗ قَدۡ فَصَّلۡنَا ٱلۡـَٔایَـٰتِ لِقَوۡمࣲ یَذَّكَّرُونَ ﴿١٢٦﴾
126. Acesta(166) este drumul drept al Domnului tău. Noi am tâlcuit în amănunţime semnele(167) p entru o amenii c are î şi amintesc.
۞ لَهُمۡ دَارُ ٱلسَّلَـٰمِ عِندَ رَبِّهِمۡۖ وَهُوَ وَلِیُّهُم بِمَا كَانُواْ یَعۡمَلُونَ ﴿١٢٧﴾
127. Ei vor avea Casa Păcii(168) la Domnul lor. Şi El este Ocrotitorul lor pentru ceea ce fac(169).
وَیَوۡمَ یَحۡشُرُهُمۡ جَمِیعࣰا یَـٰمَعۡشَرَ ٱلۡجِنِّ قَدِ ٱسۡتَكۡثَرۡتُم مِّنَ ٱلۡإِنسِۖ وَقَالَ أَوۡلِیَاۤؤُهُم مِّنَ ٱلۡإِنسِ رَبَّنَا ٱسۡتَمۡتَعَ بَعۡضُنَا بِبَعۡضࣲ وَبَلَغۡنَاۤ أَجَلَنَا ٱلَّذِیۤ أَجَّلۡتَ لَنَاۚ قَالَ ٱلنَّارُ مَثۡوَىٰكُمۡ خَـٰلِدِینَ فِیهَاۤ إِلَّا مَا شَاۤءَ ٱللَّهُۗ إِنَّ رَبَّكَ حَكِیمٌ عَلِیمࣱ ﴿١٢٨﴾
128. În Ziua în care îi va aduna El pe toţi(170), [le va zice]: „O, obşte a djinnilor!(171) Prea mult i‑aţi silnicit pe oameni!(172)” Iar aliaţii lor din rândul oamenilor vor zice: „O, Doamne! Noi am avut folos unii de la alţii, dar noi am ajuns la sorocul pe care Tu ni l‑ai hotărât nouă!(173)” El va răspunde: „Focul este sălaşul vostru şi veşnic veţi rămâne în el, numai dacă Allah va voi altfel(174), căci Domnul tău este Înţelept, Atoateştiutor [Hakim, ‘Alim]!
وَكَذَ ٰلِكَ نُوَلِّی بَعۡضَ ٱلظَّـٰلِمِینَ بَعۡضَۢا بِمَا كَانُواْ یَكۡسِبُونَ ﴿١٢٩﴾
129. Astfel îi vom pune noi pe unii nelegiuiţi(175) peste alţii(176), după cum şi‑au agonisit.
یَـٰمَعۡشَرَ ٱلۡجِنِّ وَٱلۡإِنسِ أَلَمۡ یَأۡتِكُمۡ رُسُلࣱ مِّنكُمۡ یَقُصُّونَ عَلَیۡكُمۡ ءَایَـٰتِی وَیُنذِرُونَكُمۡ لِقَاۤءَ یَوۡمِكُمۡ هَـٰذَاۚ قَالُواْ شَهِدۡنَا عَلَىٰۤ أَنفُسِنَاۖ وَغَرَّتۡهُمُ ٱلۡحَیَوٰةُ ٱلدُّنۡیَا وَشَهِدُواْ عَلَىٰۤ أَنفُسِهِمۡ أَنَّهُمۡ كَانُواْ كَـٰفِرِینَ ﴿١٣٠﴾
130. O, obşte a djinnilor şi a oamenilor! N‑au venit, oare, la voi trimişi, aleşi dintre voi, care să vă vestească semnele Mele(177) şi să vă prevină asupra întâlnirii cu această Zi a voastră(178)? Vor zice ei: „Noi facem mărturie împotriva noastră înşine!”(179) Şi i‑a amăgit pe ei viaţa lumească(180); şi ei au făcut mărturie împotriva lor înşişi(181), cum că ei au fost într‑adevăr necredincioşi.
ذَ ٰلِكَ أَن لَّمۡ یَكُن رَّبُّكَ مُهۡلِكَ ٱلۡقُرَىٰ بِظُلۡمࣲ وَأَهۡلُهَا غَـٰفِلُونَ ﴿١٣١﴾
131. Aceasta pentru că Domnul tău nu a fost nimicitor al cetăţilor, cu nedreptate, dacă locuitorii lor nu au fost preveniţi(182).
وَلِكُلࣲّ دَرَجَـٰتࣱ مِّمَّا عَمِلُواْۚ وَمَا رَبُّكَ بِغَـٰفِلٍ عَمَّا یَعۡمَلُونَ ﴿١٣٢﴾
132. Pentru fiecare sunt trepte [deosebite](183), după cele pe care le‑a făptuit, căci Domnului tău nu‑I este necunoscut ceea ce ei fac.
وَرَبُّكَ ٱلۡغَنِیُّ ذُو ٱلرَّحۡمَةِۚ إِن یَشَأۡ یُذۡهِبۡكُمۡ وَیَسۡتَخۡلِفۡ مِنۢ بَعۡدِكُم مَّا یَشَاۤءُ كَمَاۤ أَنشَأَكُم مِّن ذُرِّیَّةِ قَوۡمٍ ءَاخَرِینَ ﴿١٣٣﴾
133. Domnul tău nu are nevoie [de nimeni şi de nimic](184) şi este cu îndurare. El dacă ar voi, v‑ar putea face să pieriţi şi ar lăsa în urma voastră ceea ce El ar voi, tot aşa cum v‑a creat şi pe voi din urmaşii unui alt neam(185).
إِنَّ مَا تُوعَدُونَ لَـَٔاتࣲۖ وَمَاۤ أَنتُم بِمُعۡجِزِینَ ﴿١٣٤﴾
134. Cele care vi se făgăduiesc vor veni [neîndoielnic], iar voi nu le veţi putea împiedica.
قُلۡ یَـٰقَوۡمِ ٱعۡمَلُواْ عَلَىٰ مَكَانَتِكُمۡ إِنِّی عَامِلࣱۖ فَسَوۡفَ تَعۡلَمُونَ مَن تَكُونُ لَهُۥ عَـٰقِبَةُ ٱلدَّارِۚ إِنَّهُۥ لَا یُفۡلِحُ ٱلظَّـٰلِمُونَ ﴿١٣٥﴾
135. Spune: „O, neam al meu! Pliniţi după putinţa voastră şi eu voi plini [după putinţa mea]! Şi veţi afla voi cine va avea izbândă în Casă”(186). Este acesta [lucru] neîndoielnic: Cei nelegiuiţi nu vor izbândi [niciodată]!
وَجَعَلُواْ لِلَّهِ مِمَّا ذَرَأَ مِنَ ٱلۡحَرۡثِ وَٱلۡأَنۡعَـٰمِ نَصِیبࣰا فَقَالُواْ هَـٰذَا لِلَّهِ بِزَعۡمِهِمۡ وَهَـٰذَا لِشُرَكَاۤىِٕنَاۖ فَمَا كَانَ لِشُرَكَاۤىِٕهِمۡ فَلَا یَصِلُ إِلَى ٱللَّهِۖ وَمَا كَانَ لِلَّهِ فَهُوَ یَصِلُ إِلَىٰ شُرَكَاۤىِٕهِمۡۗ سَاۤءَ مَا یَحۡكُمُونَ ﴿١٣٦﴾
136. Ei(187) I‑au hotărât lui Allah o parte din recoltele şi din dobitoacele(188) pe care El le‑a izvodit şi au zis: „Aceasta este pentru Allah – după pretenţia lor mincinoasă! – iar asta este pentru asociaţii(189) noştri!” Dar, ceea ce a fost pentru asociaţii lor, nu a ajuns la Allah, pe când ceea ce a fost pentru Allah a ajuns la asociaţii lor. Şi cât de prost au judecat ei!(190)
وَكَذَ ٰلِكَ زَیَّنَ لِكَثِیرࣲ مِّنَ ٱلۡمُشۡرِكِینَ قَتۡلَ أَوۡلَـٰدِهِمۡ شُرَكَاۤؤُهُمۡ لِیُرۡدُوهُمۡ وَلِیَلۡبِسُواْ عَلَیۡهِمۡ دِینَهُمۡۖ وَلَوۡ شَاۤءَ ٱللَّهُ مَا فَعَلُوهُۖ فَذَرۡهُمۡ وَمَا یَفۡتَرُونَ ﴿١٣٧﴾
137. Tot astfel i‑au ademenit asociaţii lor pe mulţi dintre idolatri să‑şi omoare copiii(191), ca să‑i piardă şi pe ei şi ca să le întunece religia lor(192). Şi de‑ar fi voit Allah, n‑ar fi făcut ei aceasta. Deci lasă‑i pe ei laolaltă cu ceea ce născocesc!
وَقَالُواْ هَـٰذِهِۦۤ أَنۡعَـٰمࣱ وَحَرۡثٌ حِجۡرࣱ لَّا یَطۡعَمُهَاۤ إِلَّا مَن نَّشَاۤءُ بِزَعۡمِهِمۡ وَأَنۡعَـٰمٌ حُرِّمَتۡ ظُهُورُهَا وَأَنۡعَـٰمࣱ لَّا یَذۡكُرُونَ ٱسۡمَ ٱللَّهِ عَلَیۡهَا ٱفۡتِرَاۤءً عَلَیۡهِۚ سَیَجۡزِیهِم بِمَا كَانُواْ یَفۡتَرُونَ ﴿١٣٨﴾
138. Şi au zis ei(193): „Acestea sunt vite şi recolte oprite. Nu mănâncă din ele decât aceia care voim noi!”(194), după pretenţia lor mincinoasă!(195) Sunt şi vite ale căror spinări au fost oprite(196) şi vite peste care nu rostesc ei numele lui Allah, născocind şi punând pe seama Lui! El îi va răsplăti pentru ceea ce ei au născocit!
وَقَالُواْ مَا فِی بُطُونِ هَـٰذِهِ ٱلۡأَنۡعَـٰمِ خَالِصَةࣱ لِّذُكُورِنَا وَمُحَرَّمٌ عَلَىٰۤ أَزۡوَ ٰجِنَاۖ وَإِن یَكُن مَّیۡتَةࣰ فَهُمۡ فِیهِ شُرَكَاۤءُۚ سَیَجۡزِیهِمۡ وَصۡفَهُمۡۚ إِنَّهُۥ حَكِیمٌ عَلِیمࣱ ﴿١٣٩﴾
139. Şi au mai spus ei: „Ceea ce se află în pântecul acestor vite(197) e ste m enit n umai b ărbaţilor noştri şi este oprit soaţelor noastre!” Dacă, însă, acesta [se naşte] mort, atunci sunt ei părtaşi. Însă Allah îi va răsplăti pentru porunca lor căci El este Înţelept, Atoateştiutor [Hakim, ‘Alim].
قَدۡ خَسِرَ ٱلَّذِینَ قَتَلُوۤاْ أَوۡلَـٰدَهُمۡ سَفَهَۢا بِغَیۡرِ عِلۡمࣲ وَحَرَّمُواْ مَا رَزَقَهُمُ ٱللَّهُ ٱفۡتِرَاۤءً عَلَى ٱللَّهِۚ قَدۡ ضَلُّواْ وَمَا كَانُواْ مُهۡتَدِینَ ﴿١٤٠﴾
140. Au pierdut aceia care şi‑au omorât copiii, din neghiobie şi neştiinţă(198), şi care au oprit ceea ce Allah le‑a dat pentru trai, născocind minciuni pe seama lui Allah! Ei sunt în rătăcire şi nu au fost bine călăuziţi.
۞ وَهُوَ ٱلَّذِیۤ أَنشَأَ جَنَّـٰتࣲ مَّعۡرُوشَـٰتࣲ وَغَیۡرَ مَعۡرُوشَـٰتࣲ وَٱلنَّخۡلَ وَٱلزَّرۡعَ مُخۡتَلِفًا أُكُلُهُۥ وَٱلزَّیۡتُونَ وَٱلرُّمَّانَ مُتَشَـٰبِهࣰا وَغَیۡرَ مُتَشَـٰبِهࣲۚ كُلُواْ مِن ثَمَرِهِۦۤ إِذَاۤ أَثۡمَرَ وَءَاتُواْ حَقَّهُۥ یَوۡمَ حَصَادِهِۦۖ وَلَا تُسۡرِفُوۤاْۚ إِنَّهُۥ لَا یُحِبُّ ٱلۡمُسۡرِفِینَ ﴿١٤١﴾
141. El este Cel care face să crească grădini cu spalieri(199) şi fără spalieri(200); curmalii şi culturile cu felurite roade, măslinii şi rodiile, asemănătoare şi deosebite. Mâncaţi din roadele lor, când ele rodesc, şi daţi dreptul din ele [dania] în ziua culesului şi nu risipiţi, căci El nu‑i iubeşte pe risipitori!
وَمِنَ ٱلۡأَنۡعَـٰمِ حَمُولَةࣰ وَفَرۡشࣰاۚ كُلُواْ مِمَّا رَزَقَكُمُ ٱللَّهُ وَلَا تَتَّبِعُواْ خُطُوَ ٰتِ ٱلشَّیۡطَـٰنِۚ إِنَّهُۥ لَكُمۡ عَدُوࣱّ مُّبِینࣱ ﴿١٤٢﴾
142. Şi [El a creat] printre vite unele pentru purtat poveri şi altele pentru întins [pe jos](201). Mâncaţi din ceea ce v‑a menit Allah pentru trai(202) şi nu urmaţi paşii lui Şeitan(203), căci el vă este duşman învederat!
ثَمَـٰنِیَةَ أَزۡوَ ٰجࣲۖ مِّنَ ٱلضَّأۡنِ ٱثۡنَیۡنِ وَمِنَ ٱلۡمَعۡزِ ٱثۡنَیۡنِۗ قُلۡ ءَاۤلذَّكَرَیۡنِ حَرَّمَ أَمِ ٱلۡأُنثَیَیۡنِ أَمَّا ٱشۡتَمَلَتۡ عَلَیۡهِ أَرۡحَامُ ٱلۡأُنثَیَیۡنِۖ نَبِّـُٔونِی بِعِلۡمٍ إِن كُنتُمۡ صَـٰدِقِینَ ﴿١٤٣﴾
143. [El a creat] opt suflete în perechi(204): două ovine şi două caprine. Spune(205): „Pe cei doi bărbătuşi i‑a oprit El sau pe cele două femeiuşe, ori ce este cuprins în pântecele celor două femeiuşe? Spuneţi‑Mi Mie, cu ştiinţă, dacă voi aveţi dreptate cu adevărat?”
وَمِنَ ٱلۡإِبِلِ ٱثۡنَیۡنِ وَمِنَ ٱلۡبَقَرِ ٱثۡنَیۡنِۗ قُلۡ ءَاۤلذَّكَرَیۡنِ حَرَّمَ أَمِ ٱلۡأُنثَیَیۡنِ أَمَّا ٱشۡتَمَلَتۡ عَلَیۡهِ أَرۡحَامُ ٱلۡأُنثَیَیۡنِۖ أَمۡ كُنتُمۡ شُهَدَاۤءَ إِذۡ وَصَّىٰكُمُ ٱللَّهُ بِهَـٰذَاۚ فَمَنۡ أَظۡلَمُ مِمَّنِ ٱفۡتَرَىٰ عَلَى ٱللَّهِ كَذِبࣰا لِّیُضِلَّ ٱلنَّاسَ بِغَیۡرِ عِلۡمٍۚ إِنَّ ٱللَّهَ لَا یَهۡدِی ٱلۡقَوۡمَ ٱلظَّـٰلِمِینَ ﴿١٤٤﴾
144. Două cămile şi două bovine. Spune: „Cei doi bărbătuşi i‑a oprit El sau cele două femeiuşe, ori ce este cuprins în pântecele celor două femeiuşe? Sau aţi fost voi, cumva, martori când v‑a poruncit Allah aceasta?!” Şi cine este mai nelegiuit decât acela care născoceşte minciuni şi le pune pe seama lui Allah, pentru a‑i rătăci pe oameni, în necunoştinţă? Allah nu‑i călăuzeşte pe oamenii nelegiuiţi!
قُل لَّاۤ أَجِدُ فِی مَاۤ أُوحِیَ إِلَیَّ مُحَرَّمًا عَلَىٰ طَاعِمࣲ یَطۡعَمُهُۥۤ إِلَّاۤ أَن یَكُونَ مَیۡتَةً أَوۡ دَمࣰا مَّسۡفُوحًا أَوۡ لَحۡمَ خِنزِیرࣲ فَإِنَّهُۥ رِجۡسٌ أَوۡ فِسۡقًا أُهِلَّ لِغَیۡرِ ٱللَّهِ بِهِۦۚ فَمَنِ ٱضۡطُرَّ غَیۡرَ بَاغࣲ وَلَا عَادࣲ فَإِنَّ رَبَّكَ غَفُورࣱ رَّحِیمࣱ ﴿١٤٥﴾
145. Spune: „Eu nu găsesc în ceea ce mi‑a fost revelat mie ceva oprit de a fi mâncat de către cel care mănâncă(206), decât dacă este mortăciune sau sânge care s‑a scurs(207) sau carne de porc(208) – aceasta fiind murdărie – sau ceva pângărit, peste care s‑a rostit numele altcuiva decât al lui Allah”. Iar dacă cineva a fost constrâns(209), fără plăcere şi fără poftă(210), Domnul tău este Iertător, Îndurător [Ghafur, Rahim].
وَعَلَى ٱلَّذِینَ هَادُواْ حَرَّمۡنَا كُلَّ ذِی ظُفُرࣲۖ وَمِنَ ٱلۡبَقَرِ وَٱلۡغَنَمِ حَرَّمۡنَا عَلَیۡهِمۡ شُحُومَهُمَاۤ إِلَّا مَا حَمَلَتۡ ظُهُورُهُمَاۤ أَوِ ٱلۡحَوَایَاۤ أَوۡ مَا ٱخۡتَلَطَ بِعَظۡمࣲۚ ذَ ٰلِكَ جَزَیۡنَـٰهُم بِبَغۡیِهِمۡۖ وَإِنَّا لَصَـٰدِقُونَ ﴿١٤٦﴾
146. Iar acelora care s‑au iudaizat le‑am oprit Noi pe toate cele cu o unghie, iar de la bovine şi ovine le‑am oprit Noi lor grăsimile, în afară de ceea ce poartă pe spatele lor sau este în măruntaie sau se amestecă între oase(211). Astfel i‑am pedepsit Noi pentru fărădelegea lor şi Noi spunem numai Adevărul.
فَإِن كَذَّبُوكَ فَقُل رَّبُّكُمۡ ذُو رَحۡمَةࣲ وَ ٰسِعَةࣲ وَلَا یُرَدُّ بَأۡسُهُۥ عَنِ ٱلۡقَوۡمِ ٱلۡمُجۡرِمِینَ ﴿١٤٧﴾
147. Iar dacă te invinuiesc de minciună, atunci spune‑le: „Domnul vostru este cu nemărginită îndurare, însă nu se va putea întoarce asprimea sa de la neamul de nelegiuiţi”.
سَیَقُولُ ٱلَّذِینَ أَشۡرَكُواْ لَوۡ شَاۤءَ ٱللَّهُ مَاۤ أَشۡرَكۡنَا وَلَاۤ ءَابَاۤؤُنَا وَلَا حَرَّمۡنَا مِن شَیۡءࣲۚ كَذَ ٰلِكَ كَذَّبَ ٱلَّذِینَ مِن قَبۡلِهِمۡ حَتَّىٰ ذَاقُواْ بَأۡسَنَاۗ قُلۡ هَلۡ عِندَكُم مِّنۡ عِلۡمࣲ فَتُخۡرِجُوهُ لَنَاۤۖ إِن تَتَّبِعُونَ إِلَّا ٱلظَّنَّ وَإِنۡ أَنتُمۡ إِلَّا تَخۡرُصُونَ ﴿١٤٨﴾
148. Vor zice aceia care Îi fac asociaţi(212): „De ar fi voit Allah, nu I‑am fi făcut asociaţi nici noi, nici părinţii noştri şi nici nu am fi oprit nimic”!(213) Tot astfel i‑au învinuit şi cei de dinaintea lor de minciună [pe profeţi], până ce au gustat asprimea Noastră(214). Spune: „Aveţi voi vreo ştire(215) pe care să ne‑o arătaţi? Voi nu urmaţi decât bănuieli şi voi nu faceţi decât să minţiţi!”.
قُلۡ فَلِلَّهِ ٱلۡحُجَّةُ ٱلۡبَـٰلِغَةُۖ فَلَوۡ شَاۤءَ لَهَدَىٰكُمۡ أَجۡمَعِینَ ﴿١٤٩﴾
149. Spune: „Numai la Allah se află dovada convingătoare! Iar dacă El ar fi voit, v‑ar fi călăuzit pe voi toţi”.
قُلۡ هَلُمَّ شُهَدَاۤءَكُمُ ٱلَّذِینَ یَشۡهَدُونَ أَنَّ ٱللَّهَ حَرَّمَ هَـٰذَاۖ فَإِن شَهِدُواْ فَلَا تَشۡهَدۡ مَعَهُمۡۚ وَلَا تَتَّبِعۡ أَهۡوَاۤءَ ٱلَّذِینَ كَذَّبُواْ بِـَٔایَـٰتِنَا وَٱلَّذِینَ لَا یُؤۡمِنُونَ بِٱلۡـَٔاخِرَةِ وَهُم بِرَبِّهِمۡ یَعۡدِلُونَ ﴿١٥٠﴾
150. Spune: „Aduceţi‑i pe martorii voştri care pot întări că Allah le‑a oprit pe acestea!” Iar dacă ei fac mărturie, tu să nu mărturiseşti împreună cu ei şi să nu urmezi poftele acelora care socotesc semnele noastre mincinoase şi ale acelora care nu cred în Ziua de Apoi şi fac egali Domnului lor.
۞ قُلۡ تَعَالَوۡاْ أَتۡلُ مَا حَرَّمَ رَبُّكُمۡ عَلَیۡكُمۡۖ أَلَّا تُشۡرِكُواْ بِهِۦ شَیۡـࣰٔاۖ وَبِٱلۡوَ ٰلِدَیۡنِ إِحۡسَـٰنࣰاۖ وَلَا تَقۡتُلُوۤاْ أَوۡلَـٰدَكُم مِّنۡ إِمۡلَـٰقࣲ نَّحۡنُ نَرۡزُقُكُمۡ وَإِیَّاهُمۡۖ وَلَا تَقۡرَبُواْ ٱلۡفَوَ ٰحِشَ مَا ظَهَرَ مِنۡهَا وَمَا بَطَنَۖ وَلَا تَقۡتُلُواْ ٱلنَّفۡسَ ٱلَّتِی حَرَّمَ ٱللَّهُ إِلَّا بِٱلۡحَقِّۚ ذَ ٰلِكُمۡ وَصَّىٰكُم بِهِۦ لَعَلَّكُمۡ تَعۡقِلُونَ ﴿١٥١﴾
151. Spune: „Veniţi să vă citesc ceea ce Domnul vostru v‑a oprit [cu adevărat]: Să nu‑I asociaţi Lui nimic; să fiţi buni cu părinţii(216); să nu‑i omorâţi pe copiii voştri de teama sărăciei(217), căci Noi vă vom da cele de trai atât vouă cât şi lor; nu vă apropiaţi de cele ruşinoase, nici cele care se văd, nici cele care sunt ascunse(218); nu ucideţi sufletul pe care l‑a oprit Allah, decât pe drept!(219)” Acestea vi le‑a poruncit [Allah]; poate că voi veţi pricepe!
وَلَا تَقۡرَبُواْ مَالَ ٱلۡیَتِیمِ إِلَّا بِٱلَّتِی هِیَ أَحۡسَنُ حَتَّىٰ یَبۡلُغَ أَشُدَّهُۥۚ وَأَوۡفُواْ ٱلۡكَیۡلَ وَٱلۡمِیزَانَ بِٱلۡقِسۡطِۖ لَا نُكَلِّفُ نَفۡسًا إِلَّا وُسۡعَهَاۖ وَإِذَا قُلۡتُمۡ فَٱعۡدِلُواْ وَلَوۡ كَانَ ذَا قُرۡبَىٰۖ وَبِعَهۡدِ ٱللَّهِ أَوۡفُواْۚ ذَ ٰلِكُمۡ وَصَّىٰكُم بِهِۦ لَعَلَّكُمۡ تَذَكَّرُونَ ﴿١٥٢﴾
152. Şi să nu vă apropiaţi de averea orfanului, decât cu ceea ce aţi putea s‑o faceţi şi mai bună(220), până când el nu ajunge la maturitate(221); şi împliniţi măsurarea şi cântărirea cu dreptate(222)! căci Noi nu impunem unui suflet decât atât cât poate el. Iar când spuneţi [ceva](223), fiţi drepţi, chiar când este vorba de o rudă apropiată şi ţineţi‑vă legământul faţă de Allah!” Acestea vi le‑a poruncit [Allah], poate că voi vă aduceţi aminte!
وَأَنَّ هَـٰذَا صِرَ ٰطِی مُسۡتَقِیمࣰا فَٱتَّبِعُوهُۖ وَلَا تَتَّبِعُواْ ٱلسُّبُلَ فَتَفَرَّقَ بِكُمۡ عَن سَبِیلِهِۦۚ ذَ ٰلِكُمۡ وَصَّىٰكُم بِهِۦ لَعَلَّكُمۡ تَتَّقُونَ ﴿١٥٣﴾
153. „Şi acesta este drumul Meu drept! Deci urmaţi‑l şi nu urmaţi căile care vă abat de la drumul Lui(224)!” Acestea vi le‑a poruncit; poate că voi veţi fi cu frică!
ثُمَّ ءَاتَیۡنَا مُوسَى ٱلۡكِتَـٰبَ تَمَامًا عَلَى ٱلَّذِیۤ أَحۡسَنَ وَتَفۡصِیلࣰا لِّكُلِّ شَیۡءࣲ وَهُدࣰى وَرَحۡمَةࣰ لَّعَلَّهُم بِلِقَاۤءِ رَبِّهِمۡ یُؤۡمِنُونَ ﴿١٥٤﴾
154. Apoi, Noi i‑am dat lui Moise Cartea(225), împlinind binecuvântarea, ca răsplată pentru acela care a făcut bine, ca o înfăţişare amănunţită a tuturor lucrurilor, drept călăuză şi îndurare. Poate că ei vor crede în întâlnirea cu Domnul lor!(226)
وَهَـٰذَا كِتَـٰبٌ أَنزَلۡنَـٰهُ مُبَارَكࣱ فَٱتَّبِعُوهُ وَٱتَّقُواْ لَعَلَّكُمۡ تُرۡحَمُونَ ﴿١٥٥﴾
155. Iar aceasta(227) este o Carte binecuvântată(228) pe care Noi am pogorât‑o. Urmaţi‑o şi temeţi‑vă(229)! Poate că vi se va arăta îndurare!
أَن تَقُولُوۤاْ إِنَّمَاۤ أُنزِلَ ٱلۡكِتَـٰبُ عَلَىٰ طَاۤىِٕفَتَیۡنِ مِن قَبۡلِنَا وَإِن كُنَّا عَن دِرَاسَتِهِمۡ لَغَـٰفِلِینَ ﴿١٥٦﴾
156. Pentru ca voi să nu spuneţi(230): „Doară Cartea(231) a fost pogorâtă pentru două neamuri, înaintea noastră, dar noi am rămas nepăsători faţă de studiul lor”(232).
أَوۡ تَقُولُواْ لَوۡ أَنَّاۤ أُنزِلَ عَلَیۡنَا ٱلۡكِتَـٰبُ لَكُنَّاۤ أَهۡدَىٰ مِنۡهُمۡۚ فَقَدۡ جَاۤءَكُم بَیِّنَةࣱ مِّن رَّبِّكُمۡ وَهُدࣰى وَرَحۡمَةࣱۚ فَمَنۡ أَظۡلَمُ مِمَّن كَذَّبَ بِـَٔایَـٰتِ ٱللَّهِ وَصَدَفَ عَنۡهَاۗ سَنَجۡزِی ٱلَّذِینَ یَصۡدِفُونَ عَنۡ ءَایَـٰتِنَا سُوۤءَ ٱلۡعَذَابِ بِمَا كَانُواْ یَصۡدِفُونَ ﴿١٥٧﴾
157. Sau să spuneţi: „Dacă ne‑ar fi fost trimisă nouă Cartea(233), noi am fi fost, neîndoielnic, mai bine călăuziţi decât ei(234)! Şi iată că de la Domnul vostru v‑a venit vouă dovadă limpede, călăuzire şi îndurare. Şi cine este mai nelegiuit decât acela care ia versetele lui Allah drept minciuni şi se abate de la ele(235)? Însă Noi îi vom răsplăti pe cei care se îndepărtează de la versetele Noastre cu grea pedeapsă, pentru că ei abat [pe alţii de la ele](236).
هَلۡ یَنظُرُونَ إِلَّاۤ أَن تَأۡتِیَهُمُ ٱلۡمَلَـٰۤىِٕكَةُ أَوۡ یَأۡتِیَ رَبُّكَ أَوۡ یَأۡتِیَ بَعۡضُ ءَایَـٰتِ رَبِّكَۗ یَوۡمَ یَأۡتِی بَعۡضُ ءَایَـٰتِ رَبِّكَ لَا یَنفَعُ نَفۡسًا إِیمَـٰنُهَا لَمۡ تَكُنۡ ءَامَنَتۡ مِن قَبۡلُ أَوۡ كَسَبَتۡ فِیۤ إِیمَـٰنِهَا خَیۡرࣰاۗ قُلِ ٱنتَظِرُوۤاْ إِنَّا مُنتَظِرُونَ ﴿١٥٨﴾
158. Oare aşteaptă ei altceva decât să vină îngerii la ei(237) s au s ă v ină Domnul tău(238) s au s ă l e v ină u nele s emne(239) d e l a D omnul tău(240)? În ziua când vor veni unele semne de la Domnul tău, nu‑i va mai fi de folos nici unui suflet credinţa sa dacă el nu a crezut mai înainte sau dacă nu a dobândit nimic bun prin credinţa sa! Spune: „Aşteptaţi!” Şi Noi aşteptăm(241)!
إِنَّ ٱلَّذِینَ فَرَّقُواْ دِینَهُمۡ وَكَانُواْ شِیَعࣰا لَّسۡتَ مِنۡهُمۡ فِی شَیۡءٍۚ إِنَّمَاۤ أَمۡرُهُمۡ إِلَى ٱللَّهِ ثُمَّ یُنَبِّئُهُم بِمَا كَانُواْ یَفۡعَلُونَ ﴿١٥٩﴾
159. Tu nu eşti răspunzător cu nimic pentru aceia care şi‑au fărâmiţat religia lor în secte.(242) S oarta l or d epinde n umai d e A llah. Ş i apoi El le va vesti ceea ce au făcut(243).
مَن جَاۤءَ بِٱلۡحَسَنَةِ فَلَهُۥ عَشۡرُ أَمۡثَالِهَاۖ وَمَن جَاۤءَ بِٱلسَّیِّئَةِ فَلَا یُجۡزَىٰۤ إِلَّا مِثۡلَهَا وَهُمۡ لَا یُظۡلَمُونَ ﴿١٦٠﴾
160. Acela care va veni(244) cu o faptă bună va avea parte de zece asemenea ei, iar acela care va veni cu o faptă rea nu va fi răsplătit decât cu o faptă pe măsura ei. Dar nu li se va face nici o nedreptate!
قُلۡ إِنَّنِی هَدَىٰنِی رَبِّیۤ إِلَىٰ صِرَ ٰطࣲ مُّسۡتَقِیمࣲ دِینࣰا قِیَمࣰا مِّلَّةَ إِبۡرَ ٰهِیمَ حَنِیفࣰاۚ وَمَا كَانَ مِنَ ٱلۡمُشۡرِكِینَ ﴿١٦١﴾
161. Spune: „Într‑adevăr, Domnul meu m‑a călăuzit pe un drum drept(245), o religie adevărată – religia lui Avraam cel drept întru credinţă, care nu a fost printre cei care au făcut asociaţi [lui Allah]!”
قُلۡ إِنَّ صَلَاتِی وَنُسُكِی وَمَحۡیَایَ وَمَمَاتِی لِلَّهِ رَبِّ ٱلۡعَـٰلَمِینَ ﴿١٦٢﴾
162. Spune: „Într‑adevăr, Rugăciunea mea, actele mele de devoţiune, viaţa mea şi moartea mea îi aparţin lui Allah, Stăpânul lumilor!
لَا شَرِیكَ لَهُۥۖ وَبِذَ ٰلِكَ أُمِرۡتُ وَأَنَا۠ أَوَّلُ ٱلۡمُسۡلِمِینَ ﴿١٦٣﴾
163. El nu are nici un asociat! Astfel mi s‑a poruncit şi eu sunt primul dintre musulmani!”(246).
قُلۡ أَغَیۡرَ ٱللَّهِ أَبۡغِی رَبࣰّا وَهُوَ رَبُّ كُلِّ شَیۡءࣲۚ وَلَا تَكۡسِبُ كُلُّ نَفۡسٍ إِلَّا عَلَیۡهَاۚ وَلَا تَزِرُ وَازِرَةࣱ وِزۡرَ أُخۡرَىٰۚ ثُمَّ إِلَىٰ رَبِّكُم مَّرۡجِعُكُمۡ فَیُنَبِّئُكُم بِمَا كُنتُمۡ فِیهِ تَخۡتَلِفُونَ ﴿١٦٤﴾
164. Spune: „Să caut eu un alt Domn în afară de Allah(247), când El este Stăpân peste toate? Nici un suflet nu va agonisi decât împotriva sa. Şi nici un [suflet] purtător de poveri(248) nu va purta povara altuia!”. Şi apoi la Domnul vostru se află întoarcerea voastră şi El vă va vesti despre cele asupra cărora aţi fost cu păreri diferite.
وَهُوَ ٱلَّذِی جَعَلَكُمۡ خَلَـٰۤىِٕفَ ٱلۡأَرۡضِ وَرَفَعَ بَعۡضَكُمۡ فَوۡقَ بَعۡضࣲ دَرَجَـٰتࣲ لِّیَبۡلُوَكُمۡ فِی مَاۤ ءَاتَىٰكُمۡۗ إِنَّ رَبَّكَ سَرِیعُ ٱلۡعِقَابِ وَإِنَّهُۥ لَغَفُورࣱ رَّحِیمُۢ ﴿١٦٥﴾
165. El este acela care v‑a făcut pe voi urmaşi pe pământ(249), care v‑a ridicat pe unii dintre voi deasupra altora, în trepte(250), pentru a vă cerca întru ceea ce v‑a dat. Cu adevărat Domnul tău este repede la pedeapsă, însă El este Iertător, Îndurător [Ghafur, Rahim].