نۤۚ وَٱلۡقَلَمِ وَمَا یَسۡطُرُونَ ﴿١﴾
1. Nun.(2) Pe calem şi pe ceea ce ei scriu!(3)
مَاۤ أَنتَ بِنِعۡمَةِ رَبِّكَ بِمَجۡنُونࣲ ﴿٢﴾
2. Tu nu eşti, prin mila Domnului tău, smintit!(4)
وَإِنَّ لَكَ لَأَجۡرًا غَیۡرَ مَمۡنُونࣲ ﴿٣﴾
3. Şi tu vei avea parte de o răsplată neîntreruptă(5)!
وَإِنَّكَ لَعَلَىٰ خُلُقٍ عَظِیمࣲ ﴿٤﴾
4. Şi tu ai o fire minunată!(6)
إِنَّ رَبَّكَ هُوَ أَعۡلَمُ بِمَن ضَلَّ عَن سَبِیلِهِۦ وَهُوَ أَعۡلَمُ بِٱلۡمُهۡتَدِینَ ﴿٧﴾
7. Domnul tău ştie mai bine cine a rătăcit de la drumul Său şi El îi cunoaşte mai bine pe cei care sunt bine călăuziţi.
فَلَا تُطِعِ ٱلۡمُكَذِّبِینَ ﴿٨﴾
8. Deci, nu da ascultare celor ce socot minciună(7)!
وَدُّواْ لَوۡ تُدۡهِنُ فَیُدۡهِنُونَ ﴿٩﴾
9. Ei ar dori ca tu să fii binevoitor şi să fie şi ei binevoitori.
وَلَا تُطِعۡ كُلَّ حَلَّافࣲ مَّهِینٍ ﴿١٠﴾
10. Nu da ascultare celui care juruieşte întruna şi e vrednic de dispreţ,(8)
مَّنَّاعࣲ لِّلۡخَیۡرِ مُعۡتَدٍ أَثِیمٍ ﴿١٢﴾
12. Care împiedică binele,(9) e nelegiuit, păcătos,
أَن كَانَ ذَا مَالࣲ وَبَنِینَ ﴿١٤﴾
14. Pentru că el are avere şi copii!(10)
إِذَا تُتۡلَىٰ عَلَیۡهِ ءَایَـٰتُنَا قَالَ أَسَـٰطِیرُ ٱلۡأَوَّلِینَ ﴿١٥﴾
15. Când i se recită(11) lui versetele Noastre, el zice: „Basme ale celor de demult!”
إِنَّا بَلَوۡنَـٰهُمۡ كَمَا بَلَوۡنَاۤ أَصۡحَـٰبَ ٱلۡجَنَّةِ إِذۡ أَقۡسَمُواْ لَیَصۡرِمُنَّهَا مُصۡبِحِینَ ﴿١٧﴾
17. Noi i‑am încercat pe ei(12), aşa cum i‑am încercat pe stăpânii grădinii, când au jurat să adune roadele din ea dimineaţa,
وَلَا یَسۡتَثۡنُونَ ﴿١٨﴾
18. Dar fără să lase nimic necules,(13)
فَطَافَ عَلَیۡهَا طَاۤىِٕفࣱ مِّن رَّبِّكَ وَهُمۡ نَاۤىِٕمُونَ ﴿١٩﴾
19. Şi s‑a abătut peste ea o nenorocire de la Domnul tău, în vreme ce ei dormeau,
أَنِ ٱغۡدُواْ عَلَىٰ حَرۡثِكُمۡ إِن كُنتُمۡ صَـٰرِمِینَ ﴿٢٢﴾
22. „Purcedeţi devreme la ogoarele voastre, ca să culegeţi [roadele]!”
فَٱنطَلَقُواْ وَهُمۡ یَتَخَـٰفَتُونَ ﴿٢٣﴾
23. Şi au purces ei, zicându‑şi unul altuia mai mult în şoaptă:
أَن لَّا یَدۡخُلَنَّهَا ٱلۡیَوۡمَ عَلَیۡكُم مِّسۡكِینࣱ ﴿٢٤﴾
24. „Să nu intre astăzi peste voi, în ea, nici un sărman(14)!”
وَغَدَوۡاْ عَلَىٰ حَرۡدࣲ قَـٰدِرِینَ ﴿٢٥﴾
25. Şi au purces devreme, hotărâţi să‑i oprească, închipuindu‑şi că vor fi în stare de aceasta(15),
فَلَمَّا رَأَوۡهَا قَالُوۤاْ إِنَّا لَضَاۤلُّونَ ﴿٢٦﴾
26. Dar când au văzut‑o, au zis ei:”Noi suntem cu adevărat rătăciţi,
قَالَ أَوۡسَطُهُمۡ أَلَمۡ أَقُل لَّكُمۡ لَوۡلَا تُسَبِّحُونَ ﴿٢٨﴾
28. A zis cel mai drept dintre ei:(16) „Oare nu v‑am zis eu să aduceţi mărire [lui Allah]?”
قَالُواْ سُبۡحَـٰنَ رَبِّنَاۤ إِنَّا كُنَّا ظَـٰلِمِینَ ﴿٢٩﴾
29. Au zis ei: „Mărire Domnului nostru! Noi am fost nedrepţi!(17)”
فَأَقۡبَلَ بَعۡضُهُمۡ عَلَىٰ بَعۡضࣲ یَتَلَـٰوَمُونَ ﴿٣٠﴾
30. Şi s‑au îndreptat unul către altul, aducându‑şi mustrări.
قَالُواْ یَـٰوَیۡلَنَاۤ إِنَّا كُنَّا طَـٰغِینَ ﴿٣١﴾
31. Şi au zis ei: „Vai de noi! Noi am fost nelegiuiţi(18)!
عَسَىٰ رَبُّنَاۤ أَن یُبۡدِلَنَا خَیۡرࣰا مِّنۡهَاۤ إِنَّاۤ إِلَىٰ رَبِّنَا رَ ٰغِبُونَ ﴿٣٢﴾
32. Poate că Domnul nostru ne va da în schimb [ceva] mai bun decât ea!(19) Noi dorim să ne apropiem de Domnul nostru!(20)”
كَذَ ٰلِكَ ٱلۡعَذَابُۖ وَلَعَذَابُ ٱلۡـَٔاخِرَةِ أَكۡبَرُۚ لَوۡ كَانُواْ یَعۡلَمُونَ ﴿٣٣﴾
33. Aşa este chinul(21)! Iar chinul din Lumea de Apoi va fi şi mai mare! Dacă ei ar şti!
إِنَّ لِلۡمُتَّقِینَ عِندَ رَبِّهِمۡ جَنَّـٰتِ ٱلنَّعِیمِ ﴿٣٤﴾
34. Însă cei evlavioşi au la Domnul lor Grădinile plăcerii.
أَفَنَجۡعَلُ ٱلۡمُسۡلِمِینَ كَٱلۡمُجۡرِمِینَ ﴿٣٥﴾
35. Oare Noi îi tratăm pe cei supuşi [lui Allah] la fel ca pe cei păcătoşi?!
أَمۡ لَكُمۡ كِتَـٰبࣱ فِیهِ تَدۡرُسُونَ ﴿٣٧﴾
37. Sau aveţi voi o Carte(22) din care învăţaţi
أَمۡ لَكُمۡ أَیۡمَـٰنٌ عَلَیۡنَا بَـٰلِغَةٌ إِلَىٰ یَوۡمِ ٱلۡقِیَـٰمَةِ إِنَّ لَكُمۡ لَمَا تَحۡكُمُونَ ﴿٣٩﴾
39. Sau aţi luat de la Noi jurăminte până în Ziua Învierii, prin care Ne legăm să vă dăm ceea ce hotărâţi?
سَلۡهُمۡ أَیُّهُم بِذَ ٰلِكَ زَعِیمٌ ﴿٤٠﴾
40. Întreabă‑i care dintre ei este pentru aceasta(23) chezaş?
أَمۡ لَهُمۡ شُرَكَاۤءُ فَلۡیَأۡتُواْ بِشُرَكَاۤىِٕهِمۡ إِن كَانُواْ صَـٰدِقِینَ ﴿٤١﴾
41. Sau au ei asociaţi?(24) Să‑i aducă pe asociaţii lor, dacă ei sunt întru adevăr!
یَوۡمَ یُكۡشَفُ عَن سَاقࣲ وَیُدۡعَوۡنَ إِلَى ٱلسُّجُودِ فَلَا یَسۡتَطِیعُونَ ﴿٤٢﴾
42. Într‑o Zi li se va arăta lor o nenorocire(25) şi ei vor fi chemaţi la prosternare, însă nu vor putea(26).
خَـٰشِعَةً أَبۡصَـٰرُهُمۡ تَرۡهَقُهُمۡ ذِلَّةࣱۖ وَقَدۡ كَانُواْ یُدۡعَوۡنَ إِلَى ٱلسُّجُودِ وَهُمۡ سَـٰلِمُونَ ﴿٤٣﴾
43. Plecaţi vor fi ochii lor şi îi va acoperi umilinţa(27), pentru că ei au fost chemaţi la prosternare(28), când erau în pace!...
فَذَرۡنِی وَمَن یُكَذِّبُ بِهَـٰذَا ٱلۡحَدِیثِۖ سَنَسۡتَدۡرِجُهُم مِّنۡ حَیۡثُ لَا یَعۡلَمُونَ ﴿٤٤﴾
44. Deci lasă‑Mă pe Mine şi pe cei ce socotesc mincinoasă această vestire! Noi îi vom trage pe ei treptat, de unde ei nici nu ştiu(29).
وَأُمۡلِی لَهُمۡۚ إِنَّ كَیۡدِی مَتِینٌ ﴿٤٥﴾
45. Eu le dau lor un răgaz, însă vicleşugul Meu este temeinic!
أَمۡ تَسۡـَٔلُهُمۡ أَجۡرࣰا فَهُم مِّن مَّغۡرَمࣲ مُّثۡقَلُونَ ﴿٤٦﴾
46. Sau le ceri lor o răsplată şi ei sunt împovăraţi de datorii?(30)
أَمۡ عِندَهُمُ ٱلۡغَیۡبُ فَهُمۡ یَكۡتُبُونَ ﴿٤٧﴾
47. Sau le ştiu ei pe cele nevăzute şi [din ele] scriu ei?(31)
فَٱصۡبِرۡ لِحُكۡمِ رَبِّكَ وَلَا تَكُن كَصَاحِبِ ٱلۡحُوتِ إِذۡ نَادَىٰ وَهُوَ مَكۡظُومࣱ ﴿٤٨﴾
48. Deci îndură cu răbdare hotărârea Domnului tău(32) şi nu fi ca tovarăşul peştelui cel mare [Iona], care L‑a chemat [pe Allah], când el era plin de mâhnire!(33)
لَّوۡلَاۤ أَن تَدَ ٰرَكَهُۥ نِعۡمَةࣱ مِّن رَّبِّهِۦ لَنُبِذَ بِٱلۡعَرَاۤءِ وَهُوَ مَذۡمُومࣱ ﴿٤٩﴾
49. Dacă nu l‑ar fi ajuns pe el îndurarea de la Domnul lui(34), ar fi fost el aruncat pe ţărmul gol şi ar fi fost acoperit de ruşine.
فَٱجۡتَبَـٰهُ رَبُّهُۥ فَجَعَلَهُۥ مِنَ ٱلصَّـٰلِحِینَ ﴿٥٠﴾
50. Însă l‑a ales pe el Domnul său şi l‑a aşezat pe el printre cei evlavioşi(35).
وَإِن یَكَادُ ٱلَّذِینَ كَفَرُواْ لَیُزۡلِقُونَكَ بِأَبۡصَـٰرِهِمۡ لَمَّا سَمِعُواْ ٱلذِّكۡرَ وَیَقُولُونَ إِنَّهُۥ لَمَجۡنُونࣱ ﴿٥١﴾
51. Aceia care nu cred aproape că te doboară cu privirile lor(36), când aud Îndemnarea(37), şi zic ei: „El este smintit!”