الۤمۤصۤ ﴿١﴾
1. Alif, Lam, Mim, Sad(2)
كِتَـٰبٌ أُنزِلَ إِلَیۡكَ فَلَا یَكُن فِی صَدۡرِكَ حَرَجࣱ مِّنۡهُ لِتُنذِرَ بِهِۦ وَذِكۡرَىٰ لِلۡمُؤۡمِنِینَ ﴿٢﴾
2. O Carte(3) care ţi‑a fost revelată – şi să nu fie în inima ta nici o nelinişte din pricina ei!(4) –, pentru ca tu să previi prin ea(5), şi un îndemn pentru dreptcredincioşi.
ٱتَّبِعُواْ مَاۤ أُنزِلَ إِلَیۡكُم مِّن رَّبِّكُمۡ وَلَا تَتَّبِعُواْ مِن دُونِهِۦۤ أَوۡلِیَاۤءَۗ قَلِیلࣰا مَّا تَذَكَّرُونَ ﴿٣﴾
3. Urmaţi(6) ceea ce vi s‑a trimis de la Domnul vostru(7) şi nu urmaţi alţi aliaţi în afară de El! Dar voi numai puţin vă aduceţi aminte.
وَكَم مِّن قَرۡیَةٍ أَهۡلَكۡنَـٰهَا فَجَاۤءَهَا بَأۡسُنَا بَیَـٰتًا أَوۡ هُمۡ قَاۤىِٕلُونَ ﴿٤﴾
4. Câte cetăţi am nimicit Noi!(8) Şi pedeapsa Noastră le‑a lovit în timpul nopţii sau pe când ei dormeau, la vremea prânzului.
فَمَا كَانَ دَعۡوَىٰهُمۡ إِذۡ جَاۤءَهُم بَأۡسُنَاۤ إِلَّاۤ أَن قَالُوۤاْ إِنَّا كُنَّا ظَـٰلِمِینَ ﴿٥﴾
5. Şi când pedeapsa Noastră i‑a lovit, strigătul lor a fost numai acesta: „Într‑adevăr, noi am fost nelegiuiţi!”(9)
فَلَنَسۡـَٔلَنَّ ٱلَّذِینَ أُرۡسِلَ إِلَیۡهِمۡ وَلَنَسۡـَٔلَنَّ ٱلۡمُرۡسَلِینَ ﴿٦﴾
6. Îi vom întreba Noi pe cei cărora li s‑a trimis, dar îi vom întreba Noi şi pe cei trimişi!(10)
فَلَنَقُصَّنَّ عَلَیۡهِم بِعِلۡمࣲۖ وَمَا كُنَّا غَاۤىِٕبِینَ ﴿٧﴾
7. Şi le vom povesti Noi(11), în deplină cunoştinţă, căci Noi nu am fost [niciodată] absenţi!(12)
وَٱلۡوَزۡنُ یَوۡمَىِٕذٍ ٱلۡحَقُّۚ فَمَن ثَقُلَتۡ مَوَ ٰزِینُهُۥ فَأُوْلَـٰۤىِٕكَ هُمُ ٱلۡمُفۡلِحُونَ ﴿٨﴾
8. Şi cântărirea în ziua aceea va fi dreaptă(13), iar aceia ale căror talere vor atârna mai greu(14), aceia vor fi cu izbândă(15).
وَمَنۡ خَفَّتۡ مَوَ ٰزِینُهُۥ فَأُوْلَـٰۤىِٕكَ ٱلَّذِینَ خَسِرُوۤاْ أَنفُسَهُم بِمَا كَانُواْ بِـَٔایَـٰتِنَا یَظۡلِمُونَ ﴿٩﴾
9. Iar aceia ale căror talere vor fi uşoare(16), aceia îşi vor pierde sufletele, căci ei au fost nedrepţi faţă de semnele Noastre(17).
وَلَقَدۡ مَكَّنَّـٰكُمۡ فِی ٱلۡأَرۡضِ وَجَعَلۡنَا لَكُمۡ فِیهَا مَعَـٰیِشَۗ قَلِیلࣰا مَّا تَشۡكُرُونَ ﴿١٠﴾
10. Noi v‑am dat vouă putere pe acest pământ şi v‑am dat pe el cele de trebuinţă pentru trai, dar numai puţini dintre voi aduceţi mulţumire.
وَلَقَدۡ خَلَقۡنَـٰكُمۡ ثُمَّ صَوَّرۡنَـٰكُمۡ ثُمَّ قُلۡنَا لِلۡمَلَـٰۤىِٕكَةِ ٱسۡجُدُواْ لِـَٔادَمَ فَسَجَدُوۤاْ إِلَّاۤ إِبۡلِیسَ لَمۡ یَكُن مِّنَ ٱلسَّـٰجِدِینَ ﴿١١﴾
11. Noi v‑am creat şi v‑am dat chip şi le‑am zis apoi îngerilor: „Prosternaţi‑vă înaintea lui Adam!”(18) Şi s‑au prosternat ei, afară de Iblis(19), care nu a fost printre cei care s‑au prosternat.
قَالَ مَا مَنَعَكَ أَلَّا تَسۡجُدَ إِذۡ أَمَرۡتُكَۖ قَالَ أَنَا۠ خَیۡرࣱ مِّنۡهُ خَلَقۡتَنِی مِن نَّارࣲ وَخَلَقۡتَهُۥ مِن طِینࣲ ﴿١٢﴾
12. L‑a întrebat: „Ce te‑a oprit să te prosternezi, când ţi‑am poruncit?” A răspuns: „Eu sunt mai bun decât el! Pe mine m‑ai făcut din foc, iar pe el l‑ai făcut din lut!”
قَالَ فَٱهۡبِطۡ مِنۡهَا فَمَا یَكُونُ لَكَ أَن تَتَكَبَّرَ فِیهَا فَٱخۡرُجۡ إِنَّكَ مِنَ ٱلصَّـٰغِرِینَ ﴿١٣﴾
13. A grăit [Allah]: „Coboară de aici(20), ca să nu te mai arăţi semeţ aici! Deci ieşi afară şi tu vei fi dintre cei vrednici de dispreţ!”.
قَالَ أَنظِرۡنِیۤ إِلَىٰ یَوۡمِ یُبۡعَثُونَ ﴿١٤﴾
14. A răspuns: „Dă‑mi un răgaz până în Ziua când vor fi înviaţi [din morţi]!(21)”
قَالَ إِنَّكَ مِنَ ٱلۡمُنظَرِینَ ﴿١٥﴾
15. A grăit [Allah]: „Vei fi dintre aceia cărora li se va da păsuire!(22)”
قَالَ فَبِمَاۤ أَغۡوَیۡتَنِی لَأَقۡعُدَنَّ لَهُمۡ صِرَ ٰطَكَ ٱلۡمُسۡتَقِیمَ ﴿١٦﴾
16. A zis [Iblis]: „Pentru că m‑ai ademenit(23), îi voi pândi pe ei pe drumul Tău cel drept(24)
ثُمَّ لَـَٔاتِیَنَّهُم مِّنۢ بَیۡنِ أَیۡدِیهِمۡ وَمِنۡ خَلۡفِهِمۡ وَعَنۡ أَیۡمَـٰنِهِمۡ وَعَن شَمَاۤىِٕلِهِمۡۖ وَلَا تَجِدُ أَكۡثَرَهُمۡ شَـٰكِرِینَ ﴿١٧﴾
17. Şi îi voi împresura în valuri, din faţă şi din spatele lor, de la dreapta şi de la stânga lor, şi nu‑i vei afla pe cei mai mulţi dintre ei mulţumitori”(25).
قَالَ ٱخۡرُجۡ مِنۡهَا مَذۡءُومࣰا مَّدۡحُورࣰاۖ لَّمَن تَبِعَكَ مِنۡهُمۡ لَأَمۡلَأَنَّ جَهَنَّمَ مِنكُمۡ أَجۡمَعِینَ ﴿١٨﴾
18. A grăit [Allah](26): „Ieşi de aici(27), dispreţuit şi alungat! Cât despre aceia dintre ei care te vor urma, voi umple Gheena cu voi toţi(28)!
وَیَـٰۤـَٔادَمُ ٱسۡكُنۡ أَنتَ وَزَوۡجُكَ ٱلۡجَنَّةَ فَكُلَا مِنۡ حَیۡثُ شِئۡتُمَا وَلَا تَقۡرَبَا هَـٰذِهِ ٱلشَّجَرَةَ فَتَكُونَا مِنَ ٱلظَّـٰلِمِینَ ﴿١٩﴾
19. Iar tu, o, Adam! Sălăşluieşte tu împreună cu soaţa ta în Rai! Mâncaţi voi ori de unde voiţi, însă nu vă apropiaţi de acest pom(29), căci altfel veţi fi dintre cei nelegiuiţi!(30)”
فَوَسۡوَسَ لَهُمَا ٱلشَّیۡطَـٰنُ لِیُبۡدِیَ لَهُمَا مَا وُۥرِیَ عَنۡهُمَا مِن سَوۡءَ ٰ تِهِمَا وَقَالَ مَا نَهَىٰكُمَا رَبُّكُمَا عَنۡ هَـٰذِهِ ٱلشَّجَرَةِ إِلَّاۤ أَن تَكُونَا مَلَكَیۡنِ أَوۡ تَكُونَا مِنَ ٱلۡخَـٰلِدِینَ ﴿٢٠﴾
20. Dar Şeitan(31) i‑a ispitit, voind să le arate goliciunile care le fuseseră ascunse, zicând: „Domnul vostru nu v‑a oprit de la acest pom decât pentru ca voi să nu deveniţi îngeri şi să nu fiţi nemuritori!”
وَقَاسَمَهُمَاۤ إِنِّی لَكُمَا لَمِنَ ٱلنَّـٰصِحِینَ ﴿٢١﴾
21. Şi el s‑a juruit lor: „Eu sunt pentru voi un bun sfătuitor!”
فَدَلَّىٰهُمَا بِغُرُورࣲۚ فَلَمَّا ذَاقَا ٱلشَّجَرَةَ بَدَتۡ لَهُمَا سَوۡءَ ٰ تُهُمَا وَطَفِقَا یَخۡصِفَانِ عَلَیۡهِمَا مِن وَرَقِ ٱلۡجَنَّةِۖ وَنَادَىٰهُمَا رَبُّهُمَاۤ أَلَمۡ أَنۡهَكُمَا عَن تِلۡكُمَا ٱلشَّجَرَةِ وَأَقُل لَّكُمَاۤ إِنَّ ٱلشَّیۡطَـٰنَ لَكُمَا عَدُوࣱّ مُّبِینࣱ ﴿٢٢﴾
22. Aşadar, el i‑a înşelat prin amăgire. Şi când ei au gustat din acel pom, li s‑au descoperit goliciunile lor(32) şi au început să‑şi pună peste ele frunze din Grădină. Şi Domnul lor i‑a chemat [zicându‑le]: „Oare nu v‑am oprit Eu de la acest pom şi nu v‑am spus Eu că Şeitan vă este vouă duşman mărturisit?”
قَالَا رَبَّنَا ظَلَمۡنَاۤ أَنفُسَنَا وَإِن لَّمۡ تَغۡفِرۡ لَنَا وَتَرۡحَمۡنَا لَنَكُونَنَّ مِنَ ٱلۡخَـٰسِرِینَ ﴿٢٣﴾
23. Şi au răspuns ei: „Doamne, am fost nedrepţi cu sufletele noastre(33) şi dacă nu ne ierţi şi nu Te înduri de noi, vom fi printre cei pierduţi(34)”.
قَالَ ٱهۡبِطُواْ بَعۡضُكُمۡ لِبَعۡضٍ عَدُوࣱّۖ وَلَكُمۡ فِی ٱلۡأَرۡضِ مُسۡتَقَرࣱّ وَمَتَـٰعٌ إِلَىٰ حِینࣲ ﴿٢٤﴾
24. Le‑a spus [Allah]: „Coborâţi(35)! Vă veţi fi duşmani unul altuia(36) şi pe pământ veţi avea sălaş şi plăcere până la un timp(37)!”
قَالَ فِیهَا تَحۡیَوۡنَ وَفِیهَا تَمُوتُونَ وَمِنۡهَا تُخۡرَجُونَ ﴿٢٥﴾
25. Apoi [a mai] grăit: „Pe el veţi trăi, pe el veţi muri şi din el veţi fi voi scoşi!(38)”.
یَـٰبَنِیۤ ءَادَمَ قَدۡ أَنزَلۡنَا عَلَیۡكُمۡ لِبَاسࣰا یُوَ ٰرِی سَوۡءَ ٰ تِكُمۡ وَرِیشࣰاۖ وَلِبَاسُ ٱلتَّقۡوَىٰ ذَ ٰلِكَ خَیۡرࣱۚ ذَ ٰلِكَ مِنۡ ءَایَـٰتِ ٱللَّهِ لَعَلَّهُمۡ یَذَّكَّرُونَ ﴿٢٦﴾
26. O, fii ai lui Adam(39)! Noi v‑am dat vouă straie care să vă acopere goliciunile, ca şi podoabe. Dar veşmântul smereniei, acesta este cel mai bun! Acesta este [unul] dintre semnele lui Allah(40); poate că ei îşi vor aminti(41)!
یَـٰبَنِیۤ ءَادَمَ لَا یَفۡتِنَنَّكُمُ ٱلشَّیۡطَـٰنُ كَمَاۤ أَخۡرَجَ أَبَوَیۡكُم مِّنَ ٱلۡجَنَّةِ یَنزِعُ عَنۡهُمَا لِبَاسَهُمَا لِیُرِیَهُمَا سَوۡءَ ٰ تِهِمَاۤۚ إِنَّهُۥ یَرَىٰكُمۡ هُوَ وَقَبِیلُهُۥ مِنۡ حَیۡثُ لَا تَرَوۡنَهُمۡۗ إِنَّا جَعَلۡنَا ٱلشَّیَـٰطِینَ أَوۡلِیَاۤءَ لِلَّذِینَ لَا یُؤۡمِنُونَ ﴿٢٧﴾
27. O, fii ai lui Adam! Să nu vă amăgească Şeitan, aşa cum i‑a scos pe părinţii voştri din Rai(42), dezbrăcându‑i de veşmintele lor, ca să le arate goliciunile lor! El vă vede – el şi oştenii lui – în vreme ce voi nu‑i vedeţi! Noi i‑am pus pe şeitani aliaţi pentru aceia care nu cred,
وَإِذَا فَعَلُواْ فَـٰحِشَةࣰ قَالُواْ وَجَدۡنَا عَلَیۡهَاۤ ءَابَاۤءَنَا وَٱللَّهُ أَمَرَنَا بِهَاۗ قُلۡ إِنَّ ٱللَّهَ لَا یَأۡمُرُ بِٱلۡفَحۡشَاۤءِۖ أَتَقُولُونَ عَلَى ٱللَّهِ مَا لَا تَعۡلَمُونَ ﴿٢٨﴾
28. Iar atunci când aceştia săvârşesc o fărădelege, ei zic: „Noi am aflat‑o la strămoşii noştri şi Allah ne‑a poruncit‑o!” Spune: „Allah nu porunceşte nelegiuirea! Spuneţi voi, punând pe seama lui Allah, ceea ce voi nu ştiţi?”
قُلۡ أَمَرَ رَبِّی بِٱلۡقِسۡطِۖ وَأَقِیمُواْ وُجُوهَكُمۡ عِندَ كُلِّ مَسۡجِدࣲ وَٱدۡعُوهُ مُخۡلِصِینَ لَهُ ٱلدِّینَۚ كَمَا بَدَأَكُمۡ تَعُودُونَ ﴿٢٩﴾
29. Spune: „Domnul meu a poruncit numai dreptatea! [Şi vă porunceşte vouă]: Întoarceţi‑vă feţele voastre la toate locurile de Rugăciune(43) şi invocaţi‑L pe El cu credinţă adevărată în religia Lui! Precum v‑a creat El, aşa vă veţi întoarce.
فَرِیقًا هَدَىٰ وَفَرِیقًا حَقَّ عَلَیۡهِمُ ٱلضَّلَـٰلَةُۚ إِنَّهُمُ ٱتَّخَذُواْ ٱلشَّیَـٰطِینَ أَوۡلِیَاۤءَ مِن دُونِ ٱللَّهِ وَیَحۡسَبُونَ أَنَّهُم مُّهۡتَدُونَ ﴿٣٠﴾
30. El a călăuzit o parte, în vreme ce o parte a meritat să o lase să rătăcească(44); căci ei şi i‑au luat pe şeitani ca aliaţi(45), în locul lui Allah, şi au socotit că sunt bine călăuziţi.
۞ یَـٰبَنِیۤ ءَادَمَ خُذُواْ زِینَتَكُمۡ عِندَ كُلِّ مَسۡجِدࣲ وَكُلُواْ وَٱشۡرَبُواْ وَلَا تُسۡرِفُوۤاْۚ إِنَّهُۥ لَا یُحِبُّ ٱلۡمُسۡرِفِینَ ﴿٣١﴾
31. O, fii ai lui Adam! Luaţi‑vă gătelile(46) voastre la toate locurile de Rugăciune!(47) Mâncaţi şi beţi, însă nu întreceţi măsura, fiindcă El nu‑i iubeşte pe cei care întrec măsura!
قُلۡ مَنۡ حَرَّمَ زِینَةَ ٱللَّهِ ٱلَّتِیۤ أَخۡرَجَ لِعِبَادِهِۦ وَٱلطَّیِّبَـٰتِ مِنَ ٱلرِّزۡقِۚ قُلۡ هِیَ لِلَّذِینَ ءَامَنُواْ فِی ٱلۡحَیَوٰةِ ٱلدُّنۡیَا خَالِصَةࣰ یَوۡمَ ٱلۡقِیَـٰمَةِۗ كَذَ ٰلِكَ نُفَصِّلُ ٱلۡـَٔایَـٰتِ لِقَوۡمࣲ یَعۡلَمُونَ ﴿٣٢﴾
32. Spune: „Cine a oprit podoaba(48) orânduită de Allah, pe care El a făcut‑o pentru robii Săi(49) şi bunătăţile cele trebuincioase pentru vieţuire?” Spune: „Ele sunt pentru aceia care cred, în viaţa lumească(50), şi numai pentru ei în Ziua Învierii(51). Astfel facem Noi versetele Noastre limpezi pentru nişte oameni care ştiu”.
قُلۡ إِنَّمَا حَرَّمَ رَبِّیَ ٱلۡفَوَ ٰحِشَ مَا ظَهَرَ مِنۡهَا وَمَا بَطَنَ وَٱلۡإِثۡمَ وَٱلۡبَغۡیَ بِغَیۡرِ ٱلۡحَقِّ وَأَن تُشۡرِكُواْ بِٱللَّهِ مَا لَمۡ یُنَزِّلۡ بِهِۦ سُلۡطَـٰنࣰا وَأَن تَقُولُواْ عَلَى ٱللَّهِ مَا لَا تَعۡلَمُونَ ﴿٣٣﴾
33. Spune: „Domnul meu a oprit nelegiuirile – atât pe cele văzute cât şi pe cele nevăzute – precum şi păcatul(52), nedreptăţirea [altora] sau să‑i faceţi lui Allah asociaţi, de vreme ce El nu a trimis o astfel de poruncă, sau să spuneţi despre Allah ceea ce nu ştiţi(53).
وَلِكُلِّ أُمَّةٍ أَجَلࣱۖ فَإِذَا جَاۤءَ أَجَلُهُمۡ لَا یَسۡتَأۡخِرُونَ سَاعَةࣰ وَلَا یَسۡتَقۡدِمُونَ ﴿٣٤﴾
34. Pentru fiecare comunitate este un soroc(54). Când soseşte sorocul lor, ele nu pot nici să‑l întârzie cu un ceas şi nici nu‑l pot grăbi.
یَـٰبَنِیۤ ءَادَمَ إِمَّا یَأۡتِیَنَّكُمۡ رُسُلࣱ مِّنكُمۡ یَقُصُّونَ عَلَیۡكُمۡ ءَایَـٰتِی فَمَنِ ٱتَّقَىٰ وَأَصۡلَحَ فَلَا خَوۡفٌ عَلَیۡهِمۡ وَلَا هُمۡ یَحۡزَنُونَ ﴿٣٥﴾
35. O, fii ai lui Adam(55)! De vă vor veni trimişi [aleşi] chiar dintre voi şi vă vor tâlcui semnele Mele, atunci aceia care sunt cu frică(56) şi fac bine nu au a se teme(57) pentru ei şi nici nu vor fi ei mâhniţi(58).
وَٱلَّذِینَ كَذَّبُواْ بِـَٔایَـٰتِنَا وَٱسۡتَكۡبَرُواْ عَنۡهَاۤ أُوْلَـٰۤىِٕكَ أَصۡحَـٰبُ ٱلنَّارِۖ هُمۡ فِیهَا خَـٰلِدُونَ ﴿٣٦﴾
36. Însă aceia care iau semnele Noastre drept mincinoase şi se întorc semeţi de la ele, aceia vor fi oaspeţi ai Focului şi ei veşnic vor rămâne în el.
فَمَنۡ أَظۡلَمُ مِمَّنِ ٱفۡتَرَىٰ عَلَى ٱللَّهِ كَذِبًا أَوۡ كَذَّبَ بِـَٔایَـٰتِهِۦۤۚ أُوْلَـٰۤىِٕكَ یَنَالُهُمۡ نَصِیبُهُم مِّنَ ٱلۡكِتَـٰبِۖ حَتَّىٰۤ إِذَا جَاۤءَتۡهُمۡ رُسُلُنَا یَتَوَفَّوۡنَهُمۡ قَالُوۤاْ أَیۡنَ مَا كُنتُمۡ تَدۡعُونَ مِن دُونِ ٱللَّهِۖ قَالُواْ ضَلُّواْ عَنَّا وَشَهِدُواْ عَلَىٰۤ أَنفُسِهِمۡ أَنَّهُمۡ كَانُواْ كَـٰفِرِینَ ﴿٣٧﴾
37. Şi cine este mai nelegiuit decât acela care născoceşte minciuni, punându‑le pe seama lui Allah, sau ia semnele Lui drept minciuni?(59) Aceştia vor avea partea lor, care le‑a fost prescrisă, până ce vor veni la ei trimişii Noştri pentru a le lua sufletele(60). Vor zice ei: „Unde este ceea ce voi aţi chemat în afara lui Allah?(61)” Şi vor răspunde ei: „Ei ne‑au părăsit pe noi!” Şi ei mărturisesc astfel împotriva sufletelor lor că ei sunt necredincioşi(62).
قَالَ ٱدۡخُلُواْ فِیۤ أُمَمࣲ قَدۡ خَلَتۡ مِن قَبۡلِكُم مِّنَ ٱلۡجِنِّ وَٱلۡإِنسِ فِی ٱلنَّارِۖ كُلَّمَا دَخَلَتۡ أُمَّةࣱ لَّعَنَتۡ أُخۡتَهَاۖ حَتَّىٰۤ إِذَا ٱدَّارَكُواْ فِیهَا جَمِیعࣰا قَالَتۡ أُخۡرَىٰهُمۡ لِأُولَىٰهُمۡ رَبَّنَا هَـٰۤؤُلَاۤءِ أَضَلُّونَا فَـَٔاتِهِمۡ عَذَابࣰا ضِعۡفࣰا مِّنَ ٱلنَّارِۖ قَالَ لِكُلࣲّ ضِعۡفࣱ وَلَـٰكِن لَّا تَعۡلَمُونَ ﴿٣٨﴾
38. El [Allah] va grăi(63): „Intraţi în Foc printre djinnii şi oamenii(64) din comunităţile care au fost mai înainte de voi!”. Şi de fiecare dată când va intra o comunitate(65), o va blestema pe sora ei(66). Apoi, când toate vor ajunge acolo, ultima dintre ele va zice despre prima: „Doamne, aceştia ne‑au dus pe noi în rătăcire, deci dă‑le lor chinul înmulţit în Foc!”. El va zice atunci: „Pentru fiecare va fi îndoită, însă voi nu ştiţi(67)!”
وَقَالَتۡ أُولَىٰهُمۡ لِأُخۡرَىٰهُمۡ فَمَا كَانَ لَكُمۡ عَلَیۡنَا مِن فَضۡلࣲ فَذُوقُواْ ٱلۡعَذَابَ بِمَا كُنتُمۡ تَكۡسِبُونَ ﴿٣٩﴾
39. Atunci cea dintâi va zice celei de pe urmă: „Dar voi nu aveţi nici un merit în plus faţă de noi! Aşadar, gustaţi chinul pentru ceea ce v‑aţi agonisit!”(68).
إِنَّ ٱلَّذِینَ كَذَّبُواْ بِـَٔایَـٰتِنَا وَٱسۡتَكۡبَرُواْ عَنۡهَا لَا تُفَتَّحُ لَهُمۡ أَبۡوَ ٰبُ ٱلسَّمَاۤءِ وَلَا یَدۡخُلُونَ ٱلۡجَنَّةَ حَتَّىٰ یَلِجَ ٱلۡجَمَلُ فِی سَمِّ ٱلۡخِیَاطِۚ وَكَذَ ٰلِكَ نَجۡزِی ٱلۡمُجۡرِمِینَ ﴿٤٠﴾
40. Pentru aceia care iau semnele noastre drept mincinoase şi se întorc de la ele cu semeţie, porţile cerului nu li se vor deschide lor şi nu vor intra ei în Rai decât atunci când va intra cămila prin urechile acului(69). Astfel îi răsplătim Noi pe marii păcătoşi!
لَهُم مِّن جَهَنَّمَ مِهَادࣱ وَمِن فَوۡقِهِمۡ غَوَاشࣲۚ وَكَذَ ٰلِكَ نَجۡزِی ٱلظَّـٰلِمِینَ ﴿٤١﴾
41. Ei în Gheena vor avea culcuş, iar deasupra lor [vor fi] acoperăminte [tot de foc]. Astfel îi răsplătim Noi pe cei nelegiuiţi!
وَٱلَّذِینَ ءَامَنُواْ وَعَمِلُواْ ٱلصَّـٰلِحَـٰتِ لَا نُكَلِّفُ نَفۡسًا إِلَّا وُسۡعَهَاۤ أُوْلَـٰۤىِٕكَ أَصۡحَـٰبُ ٱلۡجَنَّةِۖ هُمۡ فِیهَا خَـٰلِدُونَ ﴿٤٢﴾
42. Cât despre aceia care cred şi plinesc fapte bune, Noi nu putem impune nici unui suflet o povară peste puterile lui, iar aceştia vor fi oaspeţii Raiului şi ei în el vor sălăşlui veşnic.
وَنَزَعۡنَا مَا فِی صُدُورِهِم مِّنۡ غِلࣲّ تَجۡرِی مِن تَحۡتِهِمُ ٱلۡأَنۡهَـٰرُۖ وَقَالُواْ ٱلۡحَمۡدُ لِلَّهِ ٱلَّذِی هَدَىٰنَا لِهَـٰذَا وَمَا كُنَّا لِنَهۡتَدِیَ لَوۡلَاۤ أَنۡ هَدَىٰنَا ٱللَّهُۖ لَقَدۡ جَاۤءَتۡ رُسُلُ رَبِّنَا بِٱلۡحَقِّۖ وَنُودُوۤاْ أَن تِلۡكُمُ ٱلۡجَنَّةُ أُورِثۡتُمُوهَا بِمَا كُنتُمۡ تَعۡمَلُونَ ﴿٤٣﴾
43. Şi Noi vom îndepărta din piepturile lor toată pizma şi pe sub ei vor curge pâraie şi vor zice ei: „Laudă lui Allah care ne‑a călăuzit spre acestea! Şi noi nu am fi fost îndreptaţi pe calea cea bună, dacă Allah nu ne‑ar fi călăuzit. Trimişii Domnului nostru au venit cu Adevărul!” Şi către ei se va striga: „Acesta este Raiul [pentru voi]! Aţi fost făcuţi sălăşluitori ai lui pentru ceea ce aţi făptuit”.
وَنَادَىٰۤ أَصۡحَـٰبُ ٱلۡجَنَّةِ أَصۡحَـٰبَ ٱلنَّارِ أَن قَدۡ وَجَدۡنَا مَا وَعَدَنَا رَبُّنَا حَقࣰّا فَهَلۡ وَجَدتُّم مَّا وَعَدَ رَبُّكُمۡ حَقࣰّاۖ قَالُواْ نَعَمۡۚ فَأَذَّنَ مُؤَذِّنُۢ بَیۡنَهُمۡ أَن لَّعۡنَةُ ٱللَّهِ عَلَى ٱلظَّـٰلِمِینَ ﴿٤٤﴾
44. Şi vor striga atunci oaspeţii Raiului către oaspeţii Iadului(70): „Noi am găsit cu adevărat ceea ce Domnul nostru ne‑a făgăduit(71)! Dar voi aţi găsit cu adevărat ceea ce Domnul vostru v‑a făgăduit?(72)” Vor răspunde ei: „Da!”. Însă un crainic va vesti printre ei(73): „Blestemul lui Allah se abate asupra nelegiuiţilor,
ٱلَّذِینَ یَصُدُّونَ عَن سَبِیلِ ٱللَّهِ وَیَبۡغُونَهَا عِوَجࣰا وَهُم بِٱلۡـَٔاخِرَةِ كَـٰفِرُونَ ﴿٤٥﴾
45. Care opresc de la drumul lui Allah(74) şi caută să‑l facă strâmb şi nu cred în Viaţa de Apoi”(75).
وَبَیۡنَهُمَا حِجَابࣱۚ وَعَلَى ٱلۡأَعۡرَافِ رِجَالࣱ یَعۡرِفُونَ كُلَّۢا بِسِیمَىٰهُمۡۚ وَنَادَوۡاْ أَصۡحَـٰبَ ٱلۡجَنَّةِ أَن سَلَـٰمٌ عَلَیۡكُمۡۚ لَمۡ یَدۡخُلُوهَا وَهُمۡ یَطۡمَعُونَ ﴿٤٦﴾
46. Iar între cele două [tabere] este un zid, iar pe crestele zidului (Al‑’A’raf) se vor afla oamenii care‑i cunosc pe cei din fiecare tabără după trăsăturile lor(76). Şi vor striga ei către oaspeţii Raiului, zicând: „Pace asupra voastră!” Ei nu au intrat în el, dar ei doresc [să intre].
۞ وَإِذَا صُرِفَتۡ أَبۡصَـٰرُهُمۡ تِلۡقَاۤءَ أَصۡحَـٰبِ ٱلنَّارِ قَالُواْ رَبَّنَا لَا تَجۡعَلۡنَا مَعَ ٱلۡقَوۡمِ ٱلظَّـٰلِمِینَ ﴿٤٧﴾
47. Iar când privirile lor vor fi întoarse către oaspeţii Iadului, vor zice ei: „Doamne! Nu ne aşeza pe noi împreună cu neamul celor nelegiuiţi!”.
وَنَادَىٰۤ أَصۡحَـٰبُ ٱلۡأَعۡرَافِ رِجَالࣰا یَعۡرِفُونَهُم بِسِیمَىٰهُمۡ قَالُواْ مَاۤ أَغۡنَىٰ عَنكُمۡ جَمۡعُكُمۡ وَمَا كُنتُمۡ تَسۡتَكۡبِرُونَ ﴿٤٨﴾
48. Şi vor striga cei care stau pe crestele zidului (Al‑’A’raf) către unii bărbaţi(77) pe care‑i cunosc după trăsăturile lor, zicând: „Nefolositor este ceea ce voi aţi adunat, ca şi faptul că v‑aţi semeţit!”(78).
أَهَـٰۤؤُلَاۤءِ ٱلَّذِینَ أَقۡسَمۡتُمۡ لَا یَنَالُهُمُ ٱللَّهُ بِرَحۡمَةٍۚ ٱدۡخُلُواْ ٱلۡجَنَّةَ لَا خَوۡفٌ عَلَیۡكُمۡ وَلَاۤ أَنتُمۡ تَحۡزَنُونَ ﴿٤٩﴾
49. Oare aceştia(79) sunt cei despre care aţi jurat că Allah nu le va dărui îndurare(80)? Intraţi în Rai fără a vă teme şi nu veţi avea de ce să vă întristaţi!”(81)
وَنَادَىٰۤ أَصۡحَـٰبُ ٱلنَّارِ أَصۡحَـٰبَ ٱلۡجَنَّةِ أَنۡ أَفِیضُواْ عَلَیۡنَا مِنَ ٱلۡمَاۤءِ أَوۡ مِمَّا رَزَقَكُمُ ٱللَّهُۚ قَالُوۤاْ إِنَّ ٱللَّهَ حَرَّمَهُمَا عَلَى ٱلۡكَـٰفِرِینَ ﴿٥٠﴾
50. Şi oaspeţii Iadului vor striga către oaspeţii Raiului: „Vărsaţi şi asupra noastră apă sau altceva din ceea ce v‑a dăruit Allah(82)!” Însă ei vor răspunde: „Allah le‑a oprit pentru necredincioşii
ٱلَّذِینَ ٱتَّخَذُواْ دِینَهُمۡ لَهۡوࣰا وَلَعِبࣰا وَغَرَّتۡهُمُ ٱلۡحَیَوٰةُ ٱلدُّنۡیَاۚ فَٱلۡیَوۡمَ نَنسَىٰهُمۡ كَمَا نَسُواْ لِقَاۤءَ یَوۡمِهِمۡ هَـٰذَا وَمَا كَانُواْ بِـَٔایَـٰتِنَا یَجۡحَدُونَ ﴿٥١﴾
51. Aceia care au luat religia în derâdere şi în joacă şi pe care i‑a amăgit viaţa lumească!(83)” Astăzi, Noi îi uităm(84) aşa cum ei au uitat întâlnirea cu această Zi a lor şi pentru că ei au tăgăduit semnele Noastre!
وَلَقَدۡ جِئۡنَـٰهُم بِكِتَـٰبࣲ فَصَّلۡنَـٰهُ عَلَىٰ عِلۡمٍ هُدࣰى وَرَحۡمَةࣰ لِّقَوۡمࣲ یُؤۡمِنُونَ ﴿٥٢﴾
52. Noi le‑am adus o Carte pe care am desluşit‑o, în deplină cunoştinţă, drept călăuză şi îndrumare pentru un neam [de oameni] care cred.
هَلۡ یَنظُرُونَ إِلَّا تَأۡوِیلَهُۥۚ یَوۡمَ یَأۡتِی تَأۡوِیلُهُۥ یَقُولُ ٱلَّذِینَ نَسُوهُ مِن قَبۡلُ قَدۡ جَاۤءَتۡ رُسُلُ رَبِّنَا بِٱلۡحَقِّ فَهَل لَّنَا مِن شُفَعَاۤءَ فَیَشۡفَعُواْ لَنَاۤ أَوۡ نُرَدُّ فَنَعۡمَلَ غَیۡرَ ٱلَّذِی كُنَّا نَعۡمَلُۚ قَدۡ خَسِرُوۤاْ أَنفُسَهُمۡ وَضَلَّ عَنۡهُم مَّا كَانُواْ یَفۡتَرُونَ ﴿٥٣﴾
53. Oare aşteaptă ei altceva decât împlinirea ei?(85) În ziua când va veni împlinirea ei, vor zice aceia care mai înainte au uitat‑o: „Trimişii Domnului nostru au venit cu Adevărul. Oare avea‑vom noi mijlocitori care să intervină pentru noi? Sau putea‑vom noi să fim readuşi [pe pământ], pentru ca să împlinim alte [fapte] decât cele pe care le‑am săvârşit?” Ei şi‑au pierdut, neîndoielnic, sufletele şi i‑au părăsit pe ei cele pe care le‑au născocit.
إِنَّ رَبَّكُمُ ٱللَّهُ ٱلَّذِی خَلَقَ ٱلسَّمَـٰوَ ٰتِ وَٱلۡأَرۡضَ فِی سِتَّةِ أَیَّامࣲ ثُمَّ ٱسۡتَوَىٰ عَلَى ٱلۡعَرۡشِۖ یُغۡشِی ٱلَّیۡلَ ٱلنَّهَارَ یَطۡلُبُهُۥ حَثِیثࣰا وَٱلشَّمۡسَ وَٱلۡقَمَرَ وَٱلنُّجُومَ مُسَخَّرَ ٰتِۭ بِأَمۡرِهِۦۤۗ أَلَا لَهُ ٱلۡخَلۡقُ وَٱلۡأَمۡرُۗ تَبَارَكَ ٱللَّهُ رَبُّ ٱلۡعَـٰلَمِینَ ﴿٥٤﴾
54. Domnul vostru este Allah, care a creat cerurile şi pământul în şase zile, iar apoi s‑a aşezat pe Tron(86). El face ca noaptea să învăluie ziua, urmându‑i degrabă(87). [El a creat] Soarele, Luna şi stelele supuse poruncii Sale. Şi nu este decât a Lui înfăptuirea şi stăpânirea.(88) Binecuvântat este Allah, Domnul lumilor!
ٱدۡعُواْ رَبَّكُمۡ تَضَرُّعࣰا وَخُفۡیَةًۚ إِنَّهُۥ لَا یُحِبُّ ٱلۡمُعۡتَدِینَ ﴿٥٥﴾
55. Chemaţi‑L pe Domnul vostru cu umilinţă şi într‑ascuns(89)! El nu‑i iubeşte pe cei nelegiuiţi!
وَلَا تُفۡسِدُواْ فِی ٱلۡأَرۡضِ بَعۡدَ إِصۡلَـٰحِهَا وَٱدۡعُوهُ خَوۡفࣰا وَطَمَعًاۚ إِنَّ رَحۡمَتَ ٱللَّهِ قَرِیبࣱ مِّنَ ٱلۡمُحۡسِنِینَ ﴿٥٦﴾
56. Nu faceţi stricăciune pe pământ, după buna lui întocmire(90), ci chemaţi‑L pe El întru frică şi nădejde(91), căci îndurarea lui Allah este aproape de aceia care săvârşesc bine.
وَهُوَ ٱلَّذِی یُرۡسِلُ ٱلرِّیَـٰحَ بُشۡرَۢا بَیۡنَ یَدَیۡ رَحۡمَتِهِۦۖ حَتَّىٰۤ إِذَاۤ أَقَلَّتۡ سَحَابࣰا ثِقَالࣰا سُقۡنَـٰهُ لِبَلَدࣲ مَّیِّتࣲ فَأَنزَلۡنَا بِهِ ٱلۡمَاۤءَ فَأَخۡرَجۡنَا بِهِۦ مِن كُلِّ ٱلثَّمَرَ ٰتِۚ كَذَ ٰلِكَ نُخۡرِجُ ٱلۡمَوۡتَىٰ لَعَلَّكُمۡ تَذَكَّرُونَ ﴿٥٧﴾
57. El este cel care trimite vânturile ca vestire a îndurării Sale(92). Apoi, după ce ele ridică nouri grei(93), îi mânăm Noi spre tărâm mort(94), şi pogorâm peste el apa şi scoatem cu ea tot felul de roade. Astfel îi vom scoate Noi şi pe morţi(95); poate că vă va fi aminte!
وَٱلۡبَلَدُ ٱلطَّیِّبُ یَخۡرُجُ نَبَاتُهُۥ بِإِذۡنِ رَبِّهِۦۖ وَٱلَّذِی خَبُثَ لَا یَخۡرُجُ إِلَّا نَكِدࣰاۚ كَذَ ٰلِكَ نُصَرِّفُ ٱلۡـَٔایَـٰتِ لِقَوۡمࣲ یَشۡكُرُونَ ﴿٥٨﴾
58. În tărâmul cel bun cresc plante, cu voia lui Allah, pe când în tărâmul cel rău nu cresc decât cu greu şi neîndestulătoare.(96) Astfel tâlcuim Noi semnele pentru oamenii care aduc mulţumire.
لَقَدۡ أَرۡسَلۡنَا نُوحًا إِلَىٰ قَوۡمِهِۦ فَقَالَ یَـٰقَوۡمِ ٱعۡبُدُواْ ٱللَّهَ مَا لَكُم مِّنۡ إِلَـٰهٍ غَیۡرُهُۥۤ إِنِّیۤ أَخَافُ عَلَیۡكُمۡ عَذَابَ یَوۡمٍ عَظِیمࣲ ﴿٥٩﴾
59. Noi l‑am trimis pe Noe(97) la neamul său, căruia i‑a zis: „O, neam al meu! Adoraţi‑L pe Allah! Voi nu aveţi altă divinitate în afara Lui! Eu mă tem pentru voi(98) de chinul unei zile cumplite(99)”.
قَالَ ٱلۡمَلَأُ مِن قَوۡمِهِۦۤ إِنَّا لَنَرَىٰكَ فِی ضَلَـٰلࣲ مُّبِینࣲ ﴿٦٠﴾
60. Dar căpeteniile neamului său au răspuns: „Noi te vedem pe tine(100) într‑o rătăcire învederată!”
قَالَ یَـٰقَوۡمِ لَیۡسَ بِی ضَلَـٰلَةࣱ وَلَـٰكِنِّی رَسُولࣱ مِّن رَّبِّ ٱلۡعَـٰلَمِینَ ﴿٦١﴾
61. El le‑a răspuns: „O, neam al meu! Eu nu sunt în rătăcire, ci eu sunt trimis de către Stăpânul lumilor.
أُبَلِّغُكُمۡ رِسَـٰلَـٰتِ رَبِّی وَأَنصَحُ لَكُمۡ وَأَعۡلَمُ مِنَ ٱللَّهِ مَا لَا تَعۡلَمُونَ ﴿٦٢﴾
62. Eu vă vestesc mesajele Stăpânului meu şi voi să vă povăţuiesc, căci eu ştiu de la Allah ceea ce voi nu ştiţi.
أَوَعَجِبۡتُمۡ أَن جَاۤءَكُمۡ ذِكۡرࣱ مِّن رَّبِّكُمۡ عَلَىٰ رَجُلࣲ مِّنكُمۡ لِیُنذِرَكُمۡ وَلِتَتَّقُواْ وَلَعَلَّكُمۡ تُرۡحَمُونَ ﴿٦٣﴾
63. Oare vă miraţi voi că v‑a venit o îndemnare de la Domnul vostru printr‑un om dintre voi, pentru ca să vă prevină(101), pentru ca voi să fiţi cu frică, în nădejdea că voi veţi avea parte de îndurare?”.
فَكَذَّبُوهُ فَأَنجَیۡنَـٰهُ وَٱلَّذِینَ مَعَهُۥ فِی ٱلۡفُلۡكِ وَأَغۡرَقۡنَا ٱلَّذِینَ كَذَّبُواْ بِـَٔایَـٰتِنَاۤۚ إِنَّهُمۡ كَانُواْ قَوۡمًا عَمِینَ ﴿٦٤﴾
64. Dar ei l‑au socotit mincinos. Însă Noi l‑am mântuit pe el şi pe cei care au fost cu el în corabie şi i‑am înecat pe cei care au socotit semnele Noastre drept minciuni pentru că ei au fost un neam de orbi.
۞ وَإِلَىٰ عَادٍ أَخَاهُمۡ هُودࣰاۚ قَالَ یَـٰقَوۡمِ ٱعۡبُدُواْ ٱللَّهَ مَا لَكُم مِّنۡ إِلَـٰهٍ غَیۡرُهُۥۤۚ أَفَلَا تَتَّقُونَ ﴿٦٥﴾
65. Şi [neamului] ’Ad [I l‑am trimis] pe fratele lor Hud(102), care le‑a zis: „O, neam al meu! Adoraţi‑L pe Allah! Voi nu aveţi altă divinitate în afara Lui! Şi oare nu vă temeţi voi?”
قَالَ ٱلۡمَلَأُ ٱلَّذِینَ كَفَرُواْ مِن قَوۡمِهِۦۤ إِنَّا لَنَرَىٰكَ فِی سَفَاهَةࣲ وَإِنَّا لَنَظُنُّكَ مِنَ ٱلۡكَـٰذِبِینَ ﴿٦٦﴾
66. Dar cârmuitorii neamului său, care nu credeau, au zis: „Noi te vedem pe tine în ignoranţă(103) şi te socotim pe tine dintre cei mincinoşi!”
قَالَ یَـٰقَوۡمِ لَیۡسَ بِی سَفَاهَةࣱ وَلَـٰكِنِّی رَسُولࣱ مِّن رَّبِّ ٱلۡعَـٰلَمِینَ ﴿٦٧﴾
67. A zis el: „O, neam al meu! Nu este în mine pic de ignoranţă, ci eu sunt trimis de Stăpânul lumilor.
أُبَلِّغُكُمۡ رِسَـٰلَـٰتِ رَبِّی وَأَنَا۠ لَكُمۡ نَاصِحٌ أَمِینٌ ﴿٦٨﴾
68. Eu vă vestesc mesajele Domnului meu şi eu sunt pentru voi sfătuitor credincios(104).
أَوَعَجِبۡتُمۡ أَن جَاۤءَكُمۡ ذِكۡرࣱ مِّن رَّبِّكُمۡ عَلَىٰ رَجُلࣲ مِّنكُمۡ لِیُنذِرَكُمۡۚ وَٱذۡكُرُوۤاْ إِذۡ جَعَلَكُمۡ خُلَفَاۤءَ مِنۢ بَعۡدِ قَوۡمِ نُوحࣲ وَزَادَكُمۡ فِی ٱلۡخَلۡقِ بَصۜۡطَةࣰۖ فَٱذۡكُرُوۤاْ ءَالَاۤءَ ٱللَّهِ لَعَلَّكُمۡ تُفۡلِحُونَ ﴿٦٩﴾
69. Oare vă miraţi că îndemnul vă vine de la Domnul vostru printr‑un om dintre voi pentru a vă preveni? Aduceţi‑vă aminte că El v‑a făcut urmaşi ai neamului lui Noe şi v‑a făcut mai mari la înfăţişare decât pe ei(105). Şi aduceţi‑vă aminte de binefacerile lui Allah; poate că voi o să izbândiţi!(106)”
قَالُوۤاْ أَجِئۡتَنَا لِنَعۡبُدَ ٱللَّهَ وَحۡدَهُۥ وَنَذَرَ مَا كَانَ یَعۡبُدُ ءَابَاۤؤُنَا فَأۡتِنَا بِمَا تَعِدُنَاۤ إِن كُنتَ مِنَ ٱلصَّـٰدِقِینَ ﴿٧٠﴾
70. Au zis ei: „Ai venit la noi pentru ca noi să‑L adorăm pe Allah singur şi să părăsim ceea ce au adorat părinţii noştri? Adu asupra noastră cele cu care ne ameninţi, dacă tu eşti dintre cei ce spun adevărul!”
قَالَ قَدۡ وَقَعَ عَلَیۡكُم مِّن رَّبِّكُمۡ رِجۡسࣱ وَغَضَبٌۖ أَتُجَـٰدِلُونَنِی فِیۤ أَسۡمَاۤءࣲ سَمَّیۡتُمُوهَاۤ أَنتُمۡ وَءَابَاۤؤُكُم مَّا نَزَّلَ ٱللَّهُ بِهَا مِن سُلۡطَـٰنࣲۚ فَٱنتَظِرُوۤاْ إِنِّی مَعَكُم مِّنَ ٱلۡمُنتَظِرِینَ ﴿٧١﴾
71. A zis el: „Veţi fi loviţi de pedeapsa şi mânia Domnului vostru! Vă certaţi cu mine pentru nişte nume pe care voi şi părinţii voştri le‑aţi dat(107) f ără c a A llah s ă fi pogorât în legătură cu ele nici o dovadă? Aşteptaţi, aşadar(108)! Dar şi eu voi fi împreună cu voi printre cei care aşteaptă!”
فَأَنجَیۡنَـٰهُ وَٱلَّذِینَ مَعَهُۥ بِرَحۡمَةࣲ مِّنَّا وَقَطَعۡنَا دَابِرَ ٱلَّذِینَ كَذَّبُواْ بِـَٔایَـٰتِنَاۖ وَمَا كَانُواْ مُؤۡمِنِینَ ﴿٧٢﴾
72. Şi Noi l‑am mântuit pe el şi pe cei care au fost alături de el, prin mila Noastră, şi i‑am stârpit pe aceia care au ţinut semnele Noastre drept mincinoase şi nu au fost credincioşi.
وَإِلَىٰ ثَمُودَ أَخَاهُمۡ صَـٰلِحࣰاۚ قَالَ یَـٰقَوۡمِ ٱعۡبُدُواْ ٱللَّهَ مَا لَكُم مِّنۡ إِلَـٰهٍ غَیۡرُهُۥۖ قَدۡ جَاۤءَتۡكُم بَیِّنَةࣱ مِّن رَّبِّكُمۡۖ هَـٰذِهِۦ نَاقَةُ ٱللَّهِ لَكُمۡ ءَایَةࣰۖ فَذَرُوهَا تَأۡكُلۡ فِیۤ أَرۡضِ ٱللَّهِۖ وَلَا تَمَسُّوهَا بِسُوۤءࣲ فَیَأۡخُذَكُمۡ عَذَابٌ أَلِیمࣱ ﴿٧٣﴾
73. Şi [neamului] Thamud [i l‑am trimis] pe fratele lor Salih, [care] le‑a zis: „O, neam al meu! Adoraţi‑L pe Allah! Voi nu aveţi altă divinitate în afara Lui! Iată că aveţi dovada limpede [întru aceasta] de la Domnul vostru. Aceasta este cămila de la Allah, dăruită vouă drept semn(109). Lăsaţi‑o să mănânce pe pământul lui Allah şi nu o atingeţi cu nici un rău, ca să nu vă ajungă un chin dureros!
وَٱذۡكُرُوۤاْ إِذۡ جَعَلَكُمۡ خُلَفَاۤءَ مِنۢ بَعۡدِ عَادࣲ وَبَوَّأَكُمۡ فِی ٱلۡأَرۡضِ تَتَّخِذُونَ مِن سُهُولِهَا قُصُورࣰا وَتَنۡحِتُونَ ٱلۡجِبَالَ بُیُوتࣰاۖ فَٱذۡكُرُوۤاْ ءَالَاۤءَ ٱللَّهِ وَلَا تَعۡثَوۡاْ فِی ٱلۡأَرۡضِ مُفۡسِدِینَ ﴿٧٤﴾
74. Şi aduceţi‑vă aminte că El v‑a făcut urmaşi ai [neamului] ’Ad şi v‑a dat sălaş pe acest pământ(110), pentru ca să vă înălţaţi palate(111) în şesurile lui şi să vă săpaţi case în munţi(112). Aduceţi‑vă aminte de binefacerile lui Allah şi nu faceţi rău pe acest pământ, aducând stricăciune!”
قَالَ ٱلۡمَلَأُ ٱلَّذِینَ ٱسۡتَكۡبَرُواْ مِن قَوۡمِهِۦ لِلَّذِینَ ٱسۡتُضۡعِفُواْ لِمَنۡ ءَامَنَ مِنۡهُمۡ أَتَعۡلَمُونَ أَنَّ صَـٰلِحࣰا مُّرۡسَلࣱ مِّن رَّبِّهِۦۚ قَالُوۤاْ إِنَّا بِمَاۤ أُرۡسِلَ بِهِۦ مُؤۡمِنُونَ ﴿٧٥﴾
75. Dar căpeteniile cele îngâmfate din neamul său au zis acelora care erau socotiţi slabi, acelora care credeau dintre ei: „Ştiţi voi de bună seamă că Salih este trimis de Domnul său?” Ei le‑au răspuns: „Noi suntem cu credinţă în cele cu care a fost trimis!”
قَالَ ٱلَّذِینَ ٱسۡتَكۡبَرُوۤاْ إِنَّا بِٱلَّذِیۤ ءَامَنتُم بِهِۦ كَـٰفِرُونَ ﴿٧٦﴾
76. Dar cei îngâmfaţi au zis: „Noi, în ceea ce credeţi voi, suntem neîncrezători!”
فَعَقَرُواْ ٱلنَّاقَةَ وَعَتَوۡاْ عَنۡ أَمۡرِ رَبِّهِمۡ وَقَالُواْ یَـٰصَـٰلِحُ ٱئۡتِنَا بِمَا تَعِدُنَاۤ إِن كُنتَ مِنَ ٱلۡمُرۡسَلِینَ ﴿٧٧﴾
77. Şi au ologit cămila [şi au înjunghiat‑o](113) şi au călcat porunca Domnului lor, zicând: „O, Salih, adu asupra noastră cele cu care ne ameninţi, dacă tu eşti dintre trimişi!”(114)
فَأَخَذَتۡهُمُ ٱلرَّجۡفَةُ فَأَصۡبَحُواْ فِی دَارِهِمۡ جَـٰثِمِینَ ﴿٧٨﴾
78. Atunci i‑a lovit pe ei strigătul şi dimineaţa au fost aflaţi zăcând întinşi în casele lor(115).
فَتَوَلَّىٰ عَنۡهُمۡ وَقَالَ یَـٰقَوۡمِ لَقَدۡ أَبۡلَغۡتُكُمۡ رِسَالَةَ رَبِّی وَنَصَحۡتُ لَكُمۡ وَلَـٰكِن لَّا تُحِبُّونَ ٱلنَّـٰصِحِینَ ﴿٧٩﴾
79. Iar el s‑a întors de la ei, zicând: „O, neam al meu! Eu v‑am vestit mesajul Domnului meu şi v‑am povăţuit de bine, însă voi nu‑i iubiţi pe povăţuitori!”
وَلُوطًا إِذۡ قَالَ لِقَوۡمِهِۦۤ أَتَأۡتُونَ ٱلۡفَـٰحِشَةَ مَا سَبَقَكُم بِهَا مِنۡ أَحَدࣲ مِّنَ ٱلۡعَـٰلَمِینَ ﴿٨٠﴾
80. Şi [când l‑a trimis] pe Lot(116), care a zis neamului său: „Vă dedaţi voi unei asemenea desfrânări pe care nimeni, din toate lumile, nu a mai cunoscut‑o înainte de voi?
إِنَّكُمۡ لَتَأۡتُونَ ٱلرِّجَالَ شَهۡوَةࣰ مِّن دُونِ ٱلنِّسَاۤءِۚ بَلۡ أَنتُمۡ قَوۡمࣱ مُّسۡرِفُونَ ﴿٨١﴾
81. Voi mergeţi la bărbaţi, în locul femeilor [în loc să mergeţi la soţiile voastre], pentru a vă potoli poftele! În adevăr, voi sunteţi un neam de desfrânaţi!”
وَمَا كَانَ جَوَابَ قَوۡمِهِۦۤ إِلَّاۤ أَن قَالُوۤاْ أَخۡرِجُوهُم مِّن قَرۡیَتِكُمۡۖ إِنَّهُمۡ أُنَاسࣱ یَتَطَهَّرُونَ ﴿٨٢﴾
82. Şi neamul său nu a avut alt răspuns decât a zis: „Scoateţi‑i pe ei(117) din cetatea voastră(118)! Ei sunt oamenii care vor să se ţină neprihăniţi!”
فَأَنجَیۡنَـٰهُ وَأَهۡلَهُۥۤ إِلَّا ٱمۡرَأَتَهُۥ كَانَتۡ مِنَ ٱلۡغَـٰبِرِینَ ﴿٨٣﴾
83. Şi Noi l‑am mântuit pe el împreună cu familia lui, afară de muierea lui, care a fost printre cei pierduţi(119).
وَأَمۡطَرۡنَا عَلَیۡهِم مَّطَرࣰاۖ فَٱنظُرۡ كَیۡفَ كَانَ عَـٰقِبَةُ ٱلۡمُجۡرِمِینَ ﴿٨٤﴾
84. Şi Noi am lăsat să cadă peste ei ploaie(120). Deci priveşte cum a fost sfârşitul nelegiuiţilor!
وَإِلَىٰ مَدۡیَنَ أَخَاهُمۡ شُعَیۡبࣰاۚ قَالَ یَـٰقَوۡمِ ٱعۡبُدُواْ ٱللَّهَ مَا لَكُم مِّنۡ إِلَـٰهٍ غَیۡرُهُۥۖ قَدۡ جَاۤءَتۡكُم بَیِّنَةࣱ مِّن رَّبِّكُمۡۖ فَأَوۡفُواْ ٱلۡكَیۡلَ وَٱلۡمِیزَانَ وَلَا تَبۡخَسُواْ ٱلنَّاسَ أَشۡیَاۤءَهُمۡ وَلَا تُفۡسِدُواْ فِی ٱلۡأَرۡضِ بَعۡدَ إِصۡلَـٰحِهَاۚ ذَ ٰلِكُمۡ خَیۡرࣱ لَّكُمۡ إِن كُنتُم مُّؤۡمِنِینَ ﴿٨٥﴾
85. Şi la Madyan(121) [I l‑am trimis] pe fratele lor Şuayb, care le‑a zis: „O, neam al meu! Adoraţi‑L pe Allah! Voi nu aveţi altă divinitate în afara Lui! Iată că v‑a venit o dovadă limpede [pentru aceasta] de la Domnul vostru! Deci, daţi măsură şi greutate dreaptă şi nu daţi oamenilor mai puţin din lucrurile [care li se cuvin] lor! Şi nu faceţi stricăciune pe pământ, după buna lui întocmire(122)! Aceasta este mai bine pentru voi, dacă sunteţi credincioşi!
وَلَا تَقۡعُدُواْ بِكُلِّ صِرَ ٰطࣲ تُوعِدُونَ وَتَصُدُّونَ عَن سَبِیلِ ٱللَّهِ مَنۡ ءَامَنَ بِهِۦ وَتَبۡغُونَهَا عِوَجࣰاۚ وَٱذۡكُرُوۤاْ إِذۡ كُنتُمۡ قَلِیلࣰا فَكَثَّرَكُمۡۖ وَٱنظُرُواْ كَیۡفَ كَانَ عَـٰقِبَةُ ٱلۡمُفۡسِدِینَ ﴿٨٦﴾
86. Şi nu vă aşezaţi în fiecare drum, ca să ameninţaţi şi să‑l împiedicaţi de la calea lui Allah pe cel care crede în El şi să cercaţi să o faceţi strâmbă! Aduceţi‑vă aminte că voi aţi fost puţini şi că El v‑a înmulţit! Şi priviţi cum a fost sfârşitul făcătorilor de stricăciune!
وَإِن كَانَ طَاۤىِٕفَةࣱ مِّنكُمۡ ءَامَنُواْ بِٱلَّذِیۤ أُرۡسِلۡتُ بِهِۦ وَطَاۤىِٕفَةࣱ لَّمۡ یُؤۡمِنُواْ فَٱصۡبِرُواْ حَتَّىٰ یَحۡكُمَ ٱللَّهُ بَیۡنَنَاۚ وَهُوَ خَیۡرُ ٱلۡحَـٰكِمِینَ ﴿٨٧﴾
87. Dacă o parte dintre voi a crezut în [mesajul] cel cu care eu am fost trimis, dar o altă parte nu crede, atunci aveţi răbdare până ce Allah va judeca între noi(123), căci El este cel mai bun dintre judecători!”.
۞ قَالَ ٱلۡمَلَأُ ٱلَّذِینَ ٱسۡتَكۡبَرُواْ مِن قَوۡمِهِۦ لَنُخۡرِجَنَّكَ یَـٰشُعَیۡبُ وَٱلَّذِینَ ءَامَنُواْ مَعَكَ مِن قَرۡیَتِنَاۤ أَوۡ لَتَعُودُنَّ فِی مِلَّتِنَاۚ قَالَ أَوَلَوۡ كُنَّا كَـٰرِهِینَ ﴿٨٨﴾
88. Dar au zis căpeteniile din neamul lui, care se semeţeau(124): „Te vom alunga, o Şuayb, pe tine şi pe aceia care cred împreună cu tine, afară din cetatea noastră! Sau vă întoarceţi la religia noastră!”. Însă el le‑a răspuns: „Chiar dacă nu voim s‑o facem?(125)
قَدِ ٱفۡتَرَیۡنَا عَلَى ٱللَّهِ كَذِبًا إِنۡ عُدۡنَا فِی مِلَّتِكُم بَعۡدَ إِذۡ نَجَّىٰنَا ٱللَّهُ مِنۡهَاۚ وَمَا یَكُونُ لَنَاۤ أَن نَّعُودَ فِیهَاۤ إِلَّاۤ أَن یَشَاۤءَ ٱللَّهُ رَبُّنَاۚ وَسِعَ رَبُّنَا كُلَّ شَیۡءٍ عِلۡمًاۚ عَلَى ٱللَّهِ تَوَكَّلۡنَاۚ رَبَّنَا ٱفۡتَحۡ بَیۡنَنَا وَبَیۡنَ قَوۡمِنَا بِٱلۡحَقِّ وَأَنتَ خَیۡرُ ٱلۡفَـٰتِحِینَ ﴿٨٩﴾
89. Am născoci minciuni împotriva lui Allah, dacă ne‑am întoarce la religia voastră după ce Allah ne‑a mântuit de ea(126). Noi nu trebuie să ne întoarcem la ea decât dacă voieşte Allah, Domnul nostru [să ne ducă în rătăcire]! Însă Domnul nostru cuprinde toate lucrurile cu ştiinţa Sa. Noi în Allah ne încredem(127)! Doamne, judecă între noi şi între neamul nostru întru dreptate, căci Tu eşti cel mai bun dintre judecători!”.
وَقَالَ ٱلۡمَلَأُ ٱلَّذِینَ كَفَرُواْ مِن قَوۡمِهِۦ لَىِٕنِ ٱتَّبَعۡتُمۡ شُعَیۡبًا إِنَّكُمۡ إِذࣰا لَّخَـٰسِرُونَ ﴿٩٠﴾
90. Au zis atunci căpeteniile care nu credeau din neamul lui: „Dacă‑l urmaţi pe Şuayb, atunci [să ştiţi că] voi sunteţi pierduţi!”
فَأَخَذَتۡهُمُ ٱلرَّجۡفَةُ فَأَصۡبَحُواْ فِی دَارِهِمۡ جَـٰثِمِینَ ﴿٩١﴾
91. Şi i‑a lovit cutremurul şi dimineaţa i‑a găsit zăcând întinşi în casele lor(128).
ٱلَّذِینَ كَذَّبُواْ شُعَیۡبࣰا كَأَن لَّمۡ یَغۡنَوۡاْ فِیهَاۚ ٱلَّذِینَ كَذَّبُواْ شُعَیۡبࣰا كَانُواْ هُمُ ٱلۡخَـٰسِرِینَ ﴿٩٢﴾
92. Cei care l‑au socotit pe Şuayb mincinos au fost ca şi când n‑ar fi petrecut niciodată în ele(129). Aceia care l‑au socotit pe Şuayb mincinos, aceia au fost pierduţi!
فَتَوَلَّىٰ عَنۡهُمۡ وَقَالَ یَـٰقَوۡمِ لَقَدۡ أَبۡلَغۡتُكُمۡ رِسَـٰلَـٰتِ رَبِّی وَنَصَحۡتُ لَكُمۡۖ فَكَیۡفَ ءَاسَىٰ عَلَىٰ قَوۡمࣲ كَـٰفِرِینَ ﴿٩٣﴾
93. S‑a întors de la ei şi le‑a zis: O, neam al meu! Eu doară v‑am vestit mesajele Domnului meu şi v‑am sfătuit pe voi! Cum să mă întristez eu pentru un neam de necredincioşi?!”
وَمَاۤ أَرۡسَلۡنَا فِی قَرۡیَةࣲ مِّن نَّبِیٍّ إِلَّاۤ أَخَذۡنَاۤ أَهۡلَهَا بِٱلۡبَأۡسَاۤءِ وَٱلضَّرَّاۤءِ لَعَلَّهُمۡ یَضَّرَّعُونَ ﴿٩٤﴾
94. Şi Noi nu am trimis nici un profet într‑o cetate fără să nu fi lovit poporul ei cu nenorocire şi stricăciune, pentru ca ei să se roage [pentru iertare],
ثُمَّ بَدَّلۡنَا مَكَانَ ٱلسَّیِّئَةِ ٱلۡحَسَنَةَ حَتَّىٰ عَفَواْ وَّقَالُواْ قَدۡ مَسَّ ءَابَاۤءَنَا ٱلضَّرَّاۤءُ وَٱلسَّرَّاۤءُ فَأَخَذۡنَـٰهُم بَغۡتَةࣰ وَهُمۡ لَا یَشۡعُرُونَ ﴿٩٥﴾
95. Apoi am schimbat răul cu bine, astfel încât ei au crescut în număr şi în bogăţie şi au zis: „I‑au atins şi pe părinţii noştri nenorocirea şi îndestularea!”. Atunci i‑am luat Noi pe neaşteptate, fără ca ei să‑şi dea seama.
وَلَوۡ أَنَّ أَهۡلَ ٱلۡقُرَىٰۤ ءَامَنُواْ وَٱتَّقَوۡاْ لَفَتَحۡنَا عَلَیۡهِم بَرَكَـٰتࣲ مِّنَ ٱلسَّمَاۤءِ وَٱلۡأَرۡضِ وَلَـٰكِن كَذَّبُواْ فَأَخَذۡنَـٰهُم بِمَا كَانُواْ یَكۡسِبُونَ ﴿٩٦﴾
96. Dacă neamurile acestor cetăţi ar fi crezut şi ar fi avut frică, atunci Noi le‑am fi dăruit binecuvântări din cer şi de pre pământ(130). Însă ei i‑au socotit mincinoşi(131) şi din această pricină Noi i‑am apucat(132) pentru ceea ce au agonisit(133).
أَفَأَمِنَ أَهۡلُ ٱلۡقُرَىٰۤ أَن یَأۡتِیَهُم بَأۡسُنَا بَیَـٰتࣰا وَهُمۡ نَاۤىِٕمُونَ ﴿٩٧﴾
97. Oare locuitorii cetăţilor(134) erau siguri că nu va veni peste ei pedeapsa Noastră, în timpul nopţii, pe când ei dormeau?
أَوَأَمِنَ أَهۡلُ ٱلۡقُرَىٰۤ أَن یَأۡتِیَهُم بَأۡسُنَا ضُحࣰى وَهُمۡ یَلۡعَبُونَ ﴿٩٨﴾
98. Oare locuitorii cetăţilor erau siguri că nu va veni peste ei pedeapsa Noastră în plină zi, pe când ei se veseleau?
أَفَأَمِنُواْ مَكۡرَ ٱللَّهِۚ فَلَا یَأۡمَنُ مَكۡرَ ٱللَّهِ إِلَّا ٱلۡقَوۡمُ ٱلۡخَـٰسِرُونَ ﴿٩٩﴾
99. Oare se credeau ei la adăpost de viclenia lui Allah?(135) Dar nu se poate socoti la adăpost de vicleşugurile lui Allah decât neamul celor pierduţi!
أَوَلَمۡ یَهۡدِ لِلَّذِینَ یَرِثُونَ ٱلۡأَرۡضَ مِنۢ بَعۡدِ أَهۡلِهَاۤ أَن لَّوۡ نَشَاۤءُ أَصَبۡنَـٰهُم بِذُنُوبِهِمۡۚ وَنَطۡبَعُ عَلَىٰ قُلُوبِهِمۡ فَهُمۡ لَا یَسۡمَعُونَ ﴿١٠٠﴾
100. Oare nu le‑a fost limpede celor care au primit pământul ca moştenire de la neamul lui de dinainte(136) că Noi, dacă voim, putem să‑i pedepsim pentru păcatele lor şi să le pecetluim inimile(137), ca ei să nu mai audă nimic?
تِلۡكَ ٱلۡقُرَىٰ نَقُصُّ عَلَیۡكَ مِنۡ أَنۢبَاۤىِٕهَاۚ وَلَقَدۡ جَاۤءَتۡهُمۡ رُسُلُهُم بِٱلۡبَیِّنَـٰتِ فَمَا كَانُواْ لِیُؤۡمِنُواْ بِمَا كَذَّبُواْ مِن قَبۡلُۚ كَذَ ٰلِكَ یَطۡبَعُ ٱللَّهُ عَلَىٰ قُلُوبِ ٱلۡكَـٰفِرِینَ ﴿١٠١﴾
101. Iată aceste cetăţi(138), ale căror istorii ţi le povestim! Trimişii lor au venit la ei cu semne limpezi, însă ei nu au voit să creadă în ceea ce socotiseră mai înainte a fi minciună. Aşa pecetluieşte Allah inimile necredincioşilor!
وَمَا وَجَدۡنَا لِأَكۡثَرِهِم مِّنۡ عَهۡدࣲۖ وَإِن وَجَدۡنَاۤ أَكۡثَرَهُمۡ لَفَـٰسِقِینَ ﴿١٠٢﴾
102. Noi nu i‑am găsit pe cei mai mulţi dintre ei ţinând un legământ, ci pe cei mai mulţi dintre ei i‑am aflat abătuţi din drum.
ثُمَّ بَعَثۡنَا مِنۢ بَعۡدِهِم مُّوسَىٰ بِـَٔایَـٰتِنَاۤ إِلَىٰ فِرۡعَوۡنَ وَمَلَإِیْهِۦ فَظَلَمُواْ بِهَاۖ فَٱنظُرۡ كَیۡفَ كَانَ عَـٰقِبَةُ ٱلۡمُفۡسِدِینَ ﴿١٠٣﴾
103. Apoi, după ei(139), Noi l‑am trimis pe Moise cu semnele Noastre(140) la Faraon(141) şi la dregătorii lui, însă ei s‑au arătat nedrepţi faţă de ele(142). Priveşte, dară, cum a fost sfârşitul făcătorilor de stricăciuni!
وَقَالَ مُوسَىٰ یَـٰفِرۡعَوۡنُ إِنِّی رَسُولࣱ مِّن رَّبِّ ٱلۡعَـٰلَمِینَ ﴿١٠٤﴾
104. Şi a zis Moise: „O, Faraon! Eu sunt un trimis al Stăpânului lumilor(143),
حَقِیقٌ عَلَىٰۤ أَن لَّاۤ أَقُولَ عَلَى ٱللَّهِ إِلَّا ٱلۡحَقَّۚ قَدۡ جِئۡتُكُم بِبَیِّنَةࣲ مِّن رَّبِّكُمۡ فَأَرۡسِلۡ مَعِیَ بَنِیۤ إِسۡرَ ٰۤءِیلَ ﴿١٠٥﴾
105. Se cuvine, aşadar, să nu spun nimic alta pe seama lui Allah decât numai adevărul. Am venit la voi cu dovadă limpede(144) de la Domnul vostru, deci trimite cu mine pe fiii lui Israel!”
قَالَ إِن كُنتَ جِئۡتَ بِـَٔایَةࣲ فَأۡتِ بِهَاۤ إِن كُنتَ مِنَ ٱلصَّـٰدِقِینَ ﴿١٠٦﴾
106. A zis [Faraon]: „Dacă ai venit cu un semn, atunci adu‑l dacă eşti dintre cei care spun adevărul!”
فَأَلۡقَىٰ عَصَاهُ فَإِذَا هِیَ ثُعۡبَانࣱ مُّبِینࣱ ﴿١٠٧﴾
107. Atunci a aruncat toiagul său şi, iată, că el era un şarpe vădit(145).
وَنَزَعَ یَدَهُۥ فَإِذَا هِیَ بَیۡضَاۤءُ لِلنَّـٰظِرِینَ ﴿١٠٨﴾
108. Şi a scos mâna sa(146) şi, iată, ea era albă(147) pentru cei care priveau.
قَالَ ٱلۡمَلَأُ مِن قَوۡمِ فِرۡعَوۡنَ إِنَّ هَـٰذَا لَسَـٰحِرٌ عَلِیمࣱ ﴿١٠٩﴾
109. Au zis atunci dregătorii din neamul lui Faraon: „Acesta este un vrăjitor iscusit!
یُرِیدُ أَن یُخۡرِجَكُم مِّنۡ أَرۡضِكُمۡۖ فَمَاذَا تَأۡمُرُونَ ﴿١١٠﴾
110. El voieşte să vă scoată pe voi din pământul vostru(148)!” „Deci ce porunciţi?” [a întrebat Faraon].
قَالُوۤاْ أَرۡجِهۡ وَأَخَاهُ وَأَرۡسِلۡ فِی ٱلۡمَدَاۤىِٕنِ حَـٰشِرِینَ ﴿١١١﴾
111. Au zis ei: „Amână‑l pe el şi pe fratele lui(149) şi trimite în oraşe strângători,
وَجَاۤءَ ٱلسَّحَرَةُ فِرۡعَوۡنَ قَالُوۤاْ إِنَّ لَنَا لَأَجۡرًا إِن كُنَّا نَحۡنُ ٱلۡغَـٰلِبِینَ ﴿١١٣﴾
113. Şi au venit vrăjitorii la Faraon şi au zis: „Vom avea noi parte de răsplată, dacă noi vom fi cei biruitori?”
قَالَ نَعَمۡ وَإِنَّكُمۡ لَمِنَ ٱلۡمُقَرَّبِینَ ﴿١١٤﴾
114. Le‑a răspuns: „Da! Şi veţi fi voi, fără îndoială, dintre cei apropiaţi mie!”
قَالُواْ یَـٰمُوسَىٰۤ إِمَّاۤ أَن تُلۡقِیَ وَإِمَّاۤ أَن نَّكُونَ نَحۡنُ ٱلۡمُلۡقِینَ ﴿١١٥﴾
115. [Atunci] au zis ei: „O, Moise! Vrei să arunci tu [primul] ori suntem noi cei care aruncă [primii]?”
قَالَ أَلۡقُواْۖ فَلَمَّاۤ أَلۡقَوۡاْ سَحَرُوۤاْ أَعۡیُنَ ٱلنَّاسِ وَٱسۡتَرۡهَبُوهُمۡ وَجَاۤءُو بِسِحۡرٍ عَظِیمࣲ ﴿١١٦﴾
116. Le‑a răspuns [Moise]: „Aruncaţi voi!” Şi când au aruncat ei, au fermecat ochii oamenilor(150) şi i‑au înfricoşat şi au adus vrajă mare!
۞ وَأَوۡحَیۡنَاۤ إِلَىٰ مُوسَىٰۤ أَنۡ أَلۡقِ عَصَاكَۖ فَإِذَا هِیَ تَلۡقَفُ مَا یَأۡفِكُونَ ﴿١١٧﴾
117. Şi i‑am revelat Noi lui Moise: „Aruncă toiagul tău!” Şi iată că el(151) a înşfăcat ceea ce ei izvodiseră.(152)
فَوَقَعَ ٱلۡحَقُّ وَبَطَلَ مَا كَانُواْ یَعۡمَلُونَ ﴿١١٨﴾
118. Şi astfel adevărul a ieşit la iveală(153), iar ceea ce făceau ei a pierit.
فَغُلِبُواْ هُنَالِكَ وَٱنقَلَبُواْ صَـٰغِرِینَ ﴿١١٩﴾
119. Şi ei [Faraon şi dregătorii săi] au fost biruiţi acolo(154) şi s‑au întors ruşinaţi(155).
وَأُلۡقِیَ ٱلسَّحَرَةُ سَـٰجِدِینَ ﴿١٢٠﴾
120. Şi s‑au aruncat vrăjitorii, prosternându‑se(156).
قَالَ فِرۡعَوۡنُ ءَامَنتُم بِهِۦ قَبۡلَ أَنۡ ءَاذَنَ لَكُمۡۖ إِنَّ هَـٰذَا لَمَكۡرࣱ مَّكَرۡتُمُوهُ فِی ٱلۡمَدِینَةِ لِتُخۡرِجُواْ مِنۡهَاۤ أَهۡلَهَاۖ فَسَوۡفَ تَعۡلَمُونَ ﴿١٢٣﴾
123. A zis Faraon [atunci]: „Aţi crezut în el mai înainte ca eu să vă fi îngăduit? Acesta este un vicleşug(157) pe care l‑aţi urzit faţă de cetate(158), pentru ca să scoateţi din ea poporul lui(159). Dar veţi afla voi în curând!(160)
لَأُقَطِّعَنَّ أَیۡدِیَكُمۡ وَأَرۡجُلَكُم مِّنۡ خِلَـٰفࣲ ثُمَّ لَأُصَلِّبَنَّكُمۡ أَجۡمَعِینَ ﴿١٢٤﴾
124. Vă voi tăia mâinile şi picioarele voastre cruciş(161) şi apoi vă voi răstigni pe toţi!”
قَالُوۤاْ إِنَّاۤ إِلَىٰ رَبِّنَا مُنقَلِبُونَ ﴿١٢٥﴾
125. Ei au răspuns: „Noi către Domnul nostru ne întoarcem!(162)
وَمَا تَنقِمُ مِنَّاۤ إِلَّاۤ أَنۡ ءَامَنَّا بِـَٔایَـٰتِ رَبِّنَا لَمَّا جَاۤءَتۡنَاۚ رَبَّنَاۤ أَفۡرِغۡ عَلَیۡنَا صَبۡرࣰا وَتَوَفَّنَا مُسۡلِمِینَ ﴿١٢٦﴾
126. Tu nu te răzbuni pe noi decât pentru că noi am crezut în semnele Domnului nostru, atunci când ele ne‑au venit. Doamne, revarsă asupra noastră răbdare(163) şi fă‑ne pe noi să murim cu desăvârşire supuşi [musulmani](164)!”
وَقَالَ ٱلۡمَلَأُ مِن قَوۡمِ فِرۡعَوۡنَ أَتَذَرُ مُوسَىٰ وَقَوۡمَهُۥ لِیُفۡسِدُواْ فِی ٱلۡأَرۡضِ وَیَذَرَكَ وَءَالِهَتَكَۚ قَالَ سَنُقَتِّلُ أَبۡنَاۤءَهُمۡ وَنَسۡتَحۡیِۦ نِسَاۤءَهُمۡ وَإِنَّا فَوۡقَهُمۡ قَـٰهِرُونَ ﴿١٢٧﴾
127. Au zis dregătorii din neamul lui Faraon: „Vrei să‑i laşi pe Moise şi pe neamul lui să facă stricăciune în ţară şi să te părăsească pe tine şi pe zeii tăi?” A răspuns el: „Îi vom măcelări pe fiii lor şi le vom lăsa în viaţă pe muierile lor. Noi vom fi deasupra lor, biruitori!”
قَالَ مُوسَىٰ لِقَوۡمِهِ ٱسۡتَعِینُواْ بِٱللَّهِ وَٱصۡبِرُوۤاْۖ إِنَّ ٱلۡأَرۡضَ لِلَّهِ یُورِثُهَا مَن یَشَاۤءُ مِنۡ عِبَادِهِۦۖ وَٱلۡعَـٰقِبَةُ لِلۡمُتَّقِینَ ﴿١٢٨﴾
128. Moise a zis către neamul său: „Rugaţi‑vă lui Allah pentru ajutor şi fiţi răbdători(165), căci al lui Allah este pământul şi El îl dă moştenire cui voieşte dintre robii Săi. Iar sfârşitul [fericit] este al celor care au frică(166).”
قَالُوۤاْ أُوذِینَا مِن قَبۡلِ أَن تَأۡتِیَنَا وَمِنۢ بَعۡدِ مَا جِئۡتَنَاۚ قَالَ عَسَىٰ رَبُّكُمۡ أَن یُهۡلِكَ عَدُوَّكُمۡ وَیَسۡتَخۡلِفَكُمۡ فِی ٱلۡأَرۡضِ فَیَنظُرَ كَیۡفَ تَعۡمَلُونَ ﴿١٢٩﴾
129. [Şi] i‑au răspuns ei: „Am avut de îndurat(167) înainte ca tu să vii la noi(168), ca şi după ce ai venit la noi!” Dar [Moise] le‑a răspuns: „S‑ar putea ca Domnul vostru să‑l nimicească pe duşmanul vostru(169) şi să vă facă pe voi stăpâni pe acest pământ pentru ca să vadă cum faceţi voi!”
وَلَقَدۡ أَخَذۡنَاۤ ءَالَ فِرۡعَوۡنَ بِٱلسِّنِینَ وَنَقۡصࣲ مِّنَ ٱلثَّمَرَ ٰتِ لَعَلَّهُمۡ یَذَّكَّرُونَ ﴿١٣٠﴾
130. Şi am cercat Noi pe neamul lui Faraon cu ani de foamete şi cu lipsă de roade, poate că vor lua aminte!
فَإِذَا جَاۤءَتۡهُمُ ٱلۡحَسَنَةُ قَالُواْ لَنَا هَـٰذِهِۦۖ وَإِن تُصِبۡهُمۡ سَیِّئَةࣱ یَطَّیَّرُواْ بِمُوسَىٰ وَمَن مَّعَهُۥۤۗ أَلَاۤ إِنَّمَا طَـٰۤىِٕرُهُمۡ عِندَ ٱللَّهِ وَلَـٰكِنَّ أَكۡثَرَهُمۡ لَا یَعۡلَمُونَ ﴿١٣١﴾
131. Şi când aveau parte de bine, atunci ziceau ei: „Aceasta ni se cuvine nouă!”(170) Iar dacă se abătea asupra lor ceva rău, atunci vedeau semn rău în Moise şi în cei care erau cu el. Însă semnele lor se află la Allah(171), dar cei mai mulţi dintre ei nu ştiu!
وَقَالُواْ مَهۡمَا تَأۡتِنَا بِهِۦ مِنۡ ءَایَةࣲ لِّتَسۡحَرَنَا بِهَا فَمَا نَحۡنُ لَكَ بِمُؤۡمِنِینَ ﴿١٣٢﴾
132. Şi au zis ei: „Orice semne ne vei aduce, ca să ne farmeci cu ele, noi nu‑ţi vom fi ţie credincioşi!”
فَأَرۡسَلۡنَا عَلَیۡهِمُ ٱلطُّوفَانَ وَٱلۡجَرَادَ وَٱلۡقُمَّلَ وَٱلضَّفَادِعَ وَٱلدَّمَ ءَایَـٰتࣲ مُّفَصَّلَـٰتࣲ فَٱسۡتَكۡبَرُواْ وَكَانُواْ قَوۡمࣰا مُّجۡرِمِینَ ﴿١٣٣﴾
133. Şi am trimis Noi asupra lor potopul(172), lăcustele(173), păduchii(174), broaştele(175) şi sângele(176), ca semne desluşite, dar ei s‑au îngâmfat şi au fost un neam de păcătoşi.
وَلَمَّا وَقَعَ عَلَیۡهِمُ ٱلرِّجۡزُ قَالُواْ یَـٰمُوسَى ٱدۡعُ لَنَا رَبَّكَ بِمَا عَهِدَ عِندَكَۖ لَىِٕن كَشَفۡتَ عَنَّا ٱلرِّجۡزَ لَنُؤۡمِنَنَّ لَكَ وَلَنُرۡسِلَنَّ مَعَكَ بَنِیۤ إِسۡرَ ٰۤءِیلَ ﴿١٣٤﴾
134. Şi când venea asupra lor pedeapsa, ziceau ei: „O, Moise! Roagă‑te pentru noi Stăpânului tău, după legământul pe care l‑a făcut cu tine! Şi de ne vei izbăvi de pedeapsă, vom crede în tine şi‑i vom lăsa să plece împreună cu tine pe fiii lui Israel!”
فَلَمَّا كَشَفۡنَا عَنۡهُمُ ٱلرِّجۡزَ إِلَىٰۤ أَجَلٍ هُم بَـٰلِغُوهُ إِذَا هُمۡ یَنكُثُونَ ﴿١٣٥﴾
135. Iar când i‑am izbăvit Noi de pedeapsă până la un termen stabilit, pe care ei trebuia să‑l atingă(177), iată că ei au călcat făgăduinţa.
فَٱنتَقَمۡنَا مِنۡهُمۡ فَأَغۡرَقۡنَـٰهُمۡ فِی ٱلۡیَمِّ بِأَنَّهُمۡ كَذَّبُواْ بِـَٔایَـٰتِنَا وَكَانُواْ عَنۡهَا غَـٰفِلِینَ ﴿١٣٦﴾
136. Deci ne‑am răzbunat pe ei şi i‑am înecat în mare, pentru că ei au luat de minciună semnele Noastre şi au fost nepăsători faţă de ele.
وَأَوۡرَثۡنَا ٱلۡقَوۡمَ ٱلَّذِینَ كَانُواْ یُسۡتَضۡعَفُونَ مَشَـٰرِقَ ٱلۡأَرۡضِ وَمَغَـٰرِبَهَا ٱلَّتِی بَـٰرَكۡنَا فِیهَاۖ وَتَمَّتۡ كَلِمَتُ رَبِّكَ ٱلۡحُسۡنَىٰ عَلَىٰ بَنِیۤ إِسۡرَ ٰۤءِیلَ بِمَا صَبَرُواْۖ وَدَمَّرۡنَا مَا كَانَ یَصۡنَعُ فِرۡعَوۡنُ وَقَوۡمُهُۥ وَمَا كَانُواْ یَعۡرِشُونَ ﴿١٣٧﴾
137. Şi pe oamenii care au fost oprimaţi(178) i‑am făcut moştenitori peste ţinuturile de răsărit ale pământului şi peste ţinuturile lui de apus, pe care Noi le‑am binecuvântat. Iar cuvântul cel mai frumos al Domnului tău asupra fiilor lui Israel s‑a împlinit(179) pentru că au fost statornici. Şi Noi am nimicit ceea ce au durat Faraon şi neamul său(180) şi ceea ce ei au ridicat(181).
وَجَـٰوَزۡنَا بِبَنِیۤ إِسۡرَ ٰۤءِیلَ ٱلۡبَحۡرَ فَأَتَوۡاْ عَلَىٰ قَوۡمࣲ یَعۡكُفُونَ عَلَىٰۤ أَصۡنَامࣲ لَّهُمۡۚ قَالُواْ یَـٰمُوسَى ٱجۡعَل لَّنَاۤ إِلَـٰهࣰا كَمَا لَهُمۡ ءَالِهَةࣱۚ قَالَ إِنَّكُمۡ قَوۡمࣱ تَجۡهَلُونَ ﴿١٣٨﴾
138. Şi i‑am făcut Noi pe fiii lui Israel să treacă Marea(182). Şi au venit ei la un neam care se închina unor idoli. Atunci i‑au zis ei: „O, Moise! Fă‑ne nouă un zeu(183), aşa cum au şi ei zei!” Dar el le‑a răspuns: „Voi sunteţi un neam de neştiutori!(184)
إِنَّ هَـٰۤؤُلَاۤءِ مُتَبَّرࣱ مَّا هُمۡ فِیهِ وَبَـٰطِلࣱ مَّا كَانُواْ یَعۡمَلُونَ ﴿١٣٩﴾
139. Cele în care petrec aceştia(185) pierdute sunt şi în deşert este ceea ce fac ei!(186)”
قَالَ أَغَیۡرَ ٱللَّهِ أَبۡغِیكُمۡ إِلَـٰهࣰا وَهُوَ فَضَّلَكُمۡ عَلَى ٱلۡعَـٰلَمِینَ ﴿١٤٠﴾
140. A [mai] zis el: „Să vă caut vouă o altă divinitate în afara lui Allah, care v‑a pus pe voi mai presus de toate lumile(187)?”.
وَإِذۡ أَنجَیۡنَـٰكُم مِّنۡ ءَالِ فِرۡعَوۡنَ یَسُومُونَكُمۡ سُوۤءَ ٱلۡعَذَابِ یُقَتِّلُونَ أَبۡنَاۤءَكُمۡ وَیَسۡتَحۡیُونَ نِسَاۤءَكُمۡۚ وَفِی ذَ ٰلِكُم بَلَاۤءࣱ مِّن رَّبِّكُمۡ عَظِیمࣱ ﴿١٤١﴾
141. [Aduceţi‑vă voi aminte că] Noi v‑am izbăvit de neamul lui Faraon care v‑a supus la cel mai rău chin, i‑a măcelărit pe fiii voştri şi le‑a lăsat în viaţă pe muierile voastre. Aceasta a fost grea încercare de la Domnul vostru!
۞ وَوَ ٰعَدۡنَا مُوسَىٰ ثَلَـٰثِینَ لَیۡلَةࣰ وَأَتۡمَمۡنَـٰهَا بِعَشۡرࣲ فَتَمَّ مِیقَـٰتُ رَبِّهِۦۤ أَرۡبَعِینَ لَیۡلَةࣰۚ وَقَالَ مُوسَىٰ لِأَخِیهِ هَـٰرُونَ ٱخۡلُفۡنِی فِی قَوۡمِی وَأَصۡلِحۡ وَلَا تَتَّبِعۡ سَبِیلَ ٱلۡمُفۡسِدِینَ ﴿١٤٢﴾
142. Şi Noi i‑am hotărât lui Moise după treizeci de nopţi, pe care le‑am întregit cu încă alte zece, astfel încât termenul fixat de Domnul său venea după patruzeci de nopţi.(188) Şi Moise i‑a zis fratelui său Aaron: „Ţine‑mi locul la neamul meu şi fii cu dreptate şi nu urma drumul celor care aduc stricăciune!”
وَلَمَّا جَاۤءَ مُوسَىٰ لِمِیقَـٰتِنَا وَكَلَّمَهُۥ رَبُّهُۥ قَالَ رَبِّ أَرِنِیۤ أَنظُرۡ إِلَیۡكَۚ قَالَ لَن تَرَىٰنِی وَلَـٰكِنِ ٱنظُرۡ إِلَى ٱلۡجَبَلِ فَإِنِ ٱسۡتَقَرَّ مَكَانَهُۥ فَسَوۡفَ تَرَىٰنِیۚ فَلَمَّا تَجَلَّىٰ رَبُّهُۥ لِلۡجَبَلِ جَعَلَهُۥ دَكࣰّا وَخَرَّ مُوسَىٰ صَعِقࣰاۚ فَلَمَّاۤ أَفَاقَ قَالَ سُبۡحَـٰنَكَ تُبۡتُ إِلَیۡكَ وَأَنَا۠ أَوَّلُ ٱلۡمُؤۡمِنِینَ ﴿١٤٣﴾
143. Şi când a venit Moise la timpul hotărât de Noi şi a vorbit cu el Domnul său, a zis el: „Doamne, arată‑Te mie ca să Te văd!”. I‑a răspuns lui: „Tu nu Mă vei putea vedea, dar priveşte la Munte şi de va rămâne el neclintit, atunci Mă vei vedea!”(189) Şi când s‑a arătat Domnul său Muntelui, l‑a prefăcut în pulbere, iar Moise s‑a prăbuşit leşinat. Iar când şi‑a venit în fire, a zis: „Mărire Ţie! Mă întorc la Tine căindu‑mă(190) şi sunt cel dintâi dintre credincioşi!”
قَالَ یَـٰمُوسَىٰۤ إِنِّی ٱصۡطَفَیۡتُكَ عَلَى ٱلنَّاسِ بِرِسَـٰلَـٰتِی وَبِكَلَـٰمِی فَخُذۡ مَاۤ ءَاتَیۡتُكَ وَكُن مِّنَ ٱلشَّـٰكِرِینَ ﴿١٤٤﴾
144. A grăit [Allah]: „O, Moise! Te‑am ales, dintre toţi oamenii, pentru mesajele Mele şi pentru cuvintele Mele!(191) Deci primeşte ceea ce‑ţi dau şi fii dintre cei mulţumitori!”
وَكَتَبۡنَا لَهُۥ فِی ٱلۡأَلۡوَاحِ مِن كُلِّ شَیۡءࣲ مَّوۡعِظَةࣰ وَتَفۡصِیلࣰا لِّكُلِّ شَیۡءࣲ فَخُذۡهَا بِقُوَّةࣲ وَأۡمُرۡ قَوۡمَكَ یَأۡخُذُواْ بِأَحۡسَنِهَاۚ سَأُوْرِیكُمۡ دَارَ ٱلۡفَـٰسِقِینَ ﴿١٤٥﴾
145. Şi Noi i‑am scris pe table îndemnare despre toate lucrurile şi tâlcuire despre toate lucrurile(192). „Ţine‑le, aşadar, cu putere(193) şi porunceşte neamului tău să primească ce e mai bun în ele! Apoi vă voi arăta vouă sălaşul celor abătuţi din drum.
سَأَصۡرِفُ عَنۡ ءَایَـٰتِیَ ٱلَّذِینَ یَتَكَبَّرُونَ فِی ٱلۡأَرۡضِ بِغَیۡرِ ٱلۡحَقِّ وَإِن یَرَوۡاْ كُلَّ ءَایَةࣲ لَّا یُؤۡمِنُواْ بِهَا وَإِن یَرَوۡاْ سَبِیلَ ٱلرُّشۡدِ لَا یَتَّخِذُوهُ سَبِیلࣰا وَإِن یَرَوۡاْ سَبِیلَ ٱلۡغَیِّ یَتَّخِذُوهُ سَبِیلࣰاۚ ذَ ٰلِكَ بِأَنَّهُمۡ كَذَّبُواْ بِـَٔایَـٰتِنَا وَكَانُواْ عَنۡهَا غَـٰفِلِینَ ﴿١٤٦﴾
146. Voi să‑i îndepărtez de la semnele Mele pe cei care sunt îngâmfaţi, pe pământ, pe nedrept. Chiar de‑ar vedea fiecare semn, ei tot nu cred în el. Iar dacă văd calea cea bună, ei nu o primesc drept drum, dar dacă văd calea rătăcirii, o primesc drept drum. Aceasta pentru că ei ţin semnele Noastre de mincinoase şi sunt nepăsători faţă de ele!
وَٱلَّذِینَ كَذَّبُواْ بِـَٔایَـٰتِنَا وَلِقَاۤءِ ٱلۡـَٔاخِرَةِ حَبِطَتۡ أَعۡمَـٰلُهُمۡۚ هَلۡ یُجۡزَوۡنَ إِلَّا مَا كَانُواْ یَعۡمَلُونَ ﴿١٤٧﴾
147. Iar aceia care ţin de mincinoase semnele Noastre şi întâlnirea cu Ziua de Apoi, faptele lor sunt în deşert. Oare ar putea fi ei răsplătiţi altfel decât după ceea ce fac?”
وَٱتَّخَذَ قَوۡمُ مُوسَىٰ مِنۢ بَعۡدِهِۦ مِنۡ حُلِیِّهِمۡ عِجۡلࣰا جَسَدࣰا لَّهُۥ خُوَارٌۚ أَلَمۡ یَرَوۡاْ أَنَّهُۥ لَا یُكَلِّمُهُمۡ وَلَا یَهۡدِیهِمۡ سَبِیلًاۘ ٱتَّخَذُوهُ وَكَانُواْ ظَـٰلِمِینَ ﴿١٤٨﴾
148. Şi neamul lui Moise a făcut, după el, din podoabele lor un viţel cu trup care avea şi muget.(194) Oare n‑au băgat ei de seamă că el nu le vorbeşte şi nu‑i călăuzeşte pe nici un drum? L‑au luat pe el(195) [drept Dumnezeu] şi au fost ei nelegiuiţi.
وَلَمَّا سُقِطَ فِیۤ أَیۡدِیهِمۡ وَرَأَوۡاْ أَنَّهُمۡ قَدۡ ضَلُّواْ قَالُواْ لَىِٕن لَّمۡ یَرۡحَمۡنَا رَبُّنَا وَیَغۡفِرۡ لَنَا لَنَكُونَنَّ مِنَ ٱلۡخَـٰسِرِینَ ﴿١٤٩﴾
149. Şi când s‑au fost căit ei şi şi‑au dat seama că au rătăcit, au zis: „Dacă nu se va îndura Domnul nostru de noi şi nu ne va ierta, vom fi şi noi printre cei pierduţi!”
وَلَمَّا رَجَعَ مُوسَىٰۤ إِلَىٰ قَوۡمِهِۦ غَضۡبَـٰنَ أَسِفࣰا قَالَ بِئۡسَمَا خَلَفۡتُمُونِی مِنۢ بَعۡدِیۤۖ أَعَجِلۡتُمۡ أَمۡرَ رَبِّكُمۡۖ وَأَلۡقَى ٱلۡأَلۡوَاحَ وَأَخَذَ بِرَأۡسِ أَخِیهِ یَجُرُّهُۥۤ إِلَیۡهِۚ قَالَ ٱبۡنَ أُمَّ إِنَّ ٱلۡقَوۡمَ ٱسۡتَضۡعَفُونِی وَكَادُواْ یَقۡتُلُونَنِی فَلَا تُشۡمِتۡ بِیَ ٱلۡأَعۡدَاۤءَ وَلَا تَجۡعَلۡنِی مَعَ ٱلۡقَوۡمِ ٱلظَّـٰلِمِینَ ﴿١٥٠﴾
150. Şi când s‑a întors Moise la neamul său, mâniat şi întristat, a zis el: „Mare rău aţi săvârşit voi în lipsa mea! Aţi voit voi să grăbiţi porunca Domnului vostru?” Şi a aruncat tablele, l‑a apucat de cap pe fratele său şi l‑a tras spre el. Şi a zis [Aaron]: „O, fiu al mamei mele! Poporul m‑a ţinut de slab şi aproape a fost să mă ucidă. Nu‑i face pe duşmani să se bucure de nenorocirea mea şi nu mă pune pe mine alături de neamul celor nelegiuiţi!”
قَالَ رَبِّ ٱغۡفِرۡ لِی وَلِأَخِی وَأَدۡخِلۡنَا فِی رَحۡمَتِكَۖ وَأَنتَ أَرۡحَمُ ٱلرَّ ٰحِمِینَ ﴿١٥١﴾
151. A zis: „Doamne, iartă‑mi mie şi fratelui meu şi lasă‑ne pe noi să intrăm întru îndurarea Ta, căci Tu eşti cel mai Îndurător dintre cei îndurători”.
إِنَّ ٱلَّذِینَ ٱتَّخَذُواْ ٱلۡعِجۡلَ سَیَنَالُهُمۡ غَضَبࣱ مِّن رَّبِّهِمۡ وَذِلَّةࣱ فِی ٱلۡحَیَوٰةِ ٱلدُّنۡیَاۚ وَكَذَ ٰلِكَ نَجۡزِی ٱلۡمُفۡتَرِینَ ﴿١٥٢﴾
152. Pe cei ce au primit [au adorat] viţelul îi va ajunge mânie de la Domnul lor şi înjosire în această viaţă. Astfel îi răsplătim Noi pe cei care născocesc [idoli],
وَٱلَّذِینَ عَمِلُواْ ٱلسَّیِّـَٔاتِ ثُمَّ تَابُواْ مِنۢ بَعۡدِهَا وَءَامَنُوۤاْ إِنَّ رَبَّكَ مِنۢ بَعۡدِهَا لَغَفُورࣱ رَّحِیمࣱ ﴿١٥٣﴾
153. Dar cu aceia care au săvârşit fapte rele, dar după aceea s‑au căit(196) şi au crezut, Domnul Tău este – după aceea – Iertător, Îndurător [Ghafur, Rahim].
وَلَمَّا سَكَتَ عَن مُّوسَى ٱلۡغَضَبُ أَخَذَ ٱلۡأَلۡوَاحَۖ وَفِی نُسۡخَتِهَا هُدࣰى وَرَحۡمَةࣱ لِّلَّذِینَ هُمۡ لِرَبِّهِمۡ یَرۡهَبُونَ ﴿١٥٤﴾
154. Şi după ce s‑a potolit mânia lui Moise, a luat tablele(197). În scrisul lor era călăuzire şi îndurare pentru aceia care se tem de Domnul lor.
وَٱخۡتَارَ مُوسَىٰ قَوۡمَهُۥ سَبۡعِینَ رَجُلࣰا لِّمِیقَـٰتِنَاۖ فَلَمَّاۤ أَخَذَتۡهُمُ ٱلرَّجۡفَةُ قَالَ رَبِّ لَوۡ شِئۡتَ أَهۡلَكۡتَهُم مِّن قَبۡلُ وَإِیَّـٰیَۖ أَتُهۡلِكُنَا بِمَا فَعَلَ ٱلسُّفَهَاۤءُ مِنَّاۤۖ إِنۡ هِیَ إِلَّا فِتۡنَتُكَ تُضِلُّ بِهَا مَن تَشَاۤءُ وَتَهۡدِی مَن تَشَاۤءُۖ أَنتَ وَلِیُّنَا فَٱغۡفِرۡ لَنَا وَٱرۡحَمۡنَاۖ وَأَنتَ خَیۡرُ ٱلۡغَـٰفِرِینَ ﴿١٥٥﴾
155. Şi a ales Moise şaptezeci de bărbaţi din neamul său pentru timpul întâlnirii cu Noi. Şi când i‑a lovit cutremurul [de pământ], a zis el: „Doamne, dacă Tu ai fi voit, i‑ai fi putut pierde mai dinainte, ca şi pe mine. Oare vrei Tu să ne pierzi pentru ceea ce au săvârşit cei nelegiuiţi dintre noi(198)? Aceasta nu este decât o încercare de la Tine, cu care‑i duci în rătăcire pe cei care Tu voieşti şi îi călăuzeşti pe cei care Tu voieşti. Tu eşti Ocrotitorul nostru. Deci iartă‑ne nouă şi îndură‑Te de noi, căci Tu eşti cel mai bun dintre iertători!
۞ وَٱكۡتُبۡ لَنَا فِی هَـٰذِهِ ٱلدُّنۡیَا حَسَنَةࣰ وَفِی ٱلۡـَٔاخِرَةِ إِنَّا هُدۡنَاۤ إِلَیۡكَۚ قَالَ عَذَابِیۤ أُصِیبُ بِهِۦ مَنۡ أَشَاۤءُۖ وَرَحۡمَتِی وَسِعَتۡ كُلَّ شَیۡءࣲۚ فَسَأَكۡتُبُهَا لِلَّذِینَ یَتَّقُونَ وَیُؤۡتُونَ ٱلزَّكَوٰةَ وَٱلَّذِینَ هُم بِـَٔایَـٰتِنَا یُؤۡمِنُونَ ﴿١٥٦﴾
156. Prescrie pentru noi binele în această lume, ca şi în Viaţa de Apoi! Noi, iată că ne întoarcem la Tine, căindu‑ne”. A grăit [Allah]: „Cu pedeapsa Mea îi ajung pe cei care voiesc Eu, iar îndurarea Mea cuprinde toate lucrurile. Şi Eu voi prescrie pentru aceia care au frică şi achită Dania [Az‑Zakat] şi cei care cred în semnele Noastre,
ٱلَّذِینَ یَتَّبِعُونَ ٱلرَّسُولَ ٱلنَّبِیَّ ٱلۡأُمِّیَّ ٱلَّذِی یَجِدُونَهُۥ مَكۡتُوبًا عِندَهُمۡ فِی ٱلتَّوۡرَىٰةِ وَٱلۡإِنجِیلِ یَأۡمُرُهُم بِٱلۡمَعۡرُوفِ وَیَنۡهَىٰهُمۡ عَنِ ٱلۡمُنكَرِ وَیُحِلُّ لَهُمُ ٱلطَّیِّبَـٰتِ وَیُحَرِّمُ عَلَیۡهِمُ ٱلۡخَبَـٰۤىِٕثَ وَیَضَعُ عَنۡهُمۡ إِصۡرَهُمۡ وَٱلۡأَغۡلَـٰلَ ٱلَّتِی كَانَتۡ عَلَیۡهِمۡۚ فَٱلَّذِینَ ءَامَنُواْ بِهِۦ وَعَزَّرُوهُ وَنَصَرُوهُ وَٱتَّبَعُواْ ٱلنُّورَ ٱلَّذِیۤ أُنزِلَ مَعَهُۥۤ أُوْلَـٰۤىِٕكَ هُمُ ٱلۡمُفۡلِحُونَ ﴿١٥٧﴾
157. Pentru aceia care îl urmează pe trimis, profetul neînvăţat(199), despre care află scris la ei în Tora şi în Evanghelie. El le porunceşte ceea ce este bine şi‑i opreşte de la ceea ce este urât, le îngăduie lor bunătăţile şi le opreşte lor pe cele necurate(200) şi‑i uşurează pe ei de povara lor şi de lanţurile care au fost asupra lor. Cei ce cred în el(201) şi îl susţin şi îl ajută şi urmează lumina(202) care a fost pogorâtă cu el, aceia vor fi izbânditori”.
قُلۡ یَـٰۤأَیُّهَا ٱلنَّاسُ إِنِّی رَسُولُ ٱللَّهِ إِلَیۡكُمۡ جَمِیعًا ٱلَّذِی لَهُۥ مُلۡكُ ٱلسَّمَـٰوَ ٰتِ وَٱلۡأَرۡضِۖ لَاۤ إِلَـٰهَ إِلَّا هُوَ یُحۡیِۦ وَیُمِیتُۖ فَـَٔامِنُواْ بِٱللَّهِ وَرَسُولِهِ ٱلنَّبِیِّ ٱلۡأُمِّیِّ ٱلَّذِی یُؤۡمِنُ بِٱللَّهِ وَكَلِمَـٰتِهِۦ وَٱتَّبِعُوهُ لَعَلَّكُمۡ تَهۡتَدُونَ ﴿١٥٨﴾
158. Spune: „O, oameni! Eu sunt pentru voi toţi trimisul lui Allah, căruia îi aparţine împărăţia cerurilor şi a pământului. Nu există altă divinitate în afară de El! El dă viaţă şi El dă moarte. Deci credeţi în Allah şi în trimisul Său, profetul cel neînvăţat, care crede în Allah şi în cuvintele Sale! Şi urmaţi‑l! Poate că veţi fi călăuziţi!”
وَمِن قَوۡمِ مُوسَىٰۤ أُمَّةࣱ یَهۡدُونَ بِٱلۡحَقِّ وَبِهِۦ یَعۡدِلُونَ ﴿١٥٩﴾
159. Şi în neamul lui Moise este o comunitate care‑i călăuzeşte [pe ceilalţi] către Adevăr şi cu el judecă, după dreptate.
وَقَطَّعۡنَـٰهُمُ ٱثۡنَتَیۡ عَشۡرَةَ أَسۡبَاطًا أُمَمࣰاۚ وَأَوۡحَیۡنَاۤ إِلَىٰ مُوسَىٰۤ إِذِ ٱسۡتَسۡقَىٰهُ قَوۡمُهُۥۤ أَنِ ٱضۡرِب بِّعَصَاكَ ٱلۡحَجَرَۖ فَٱنۢبَجَسَتۡ مِنۡهُ ٱثۡنَتَا عَشۡرَةَ عَیۡنࣰاۖ قَدۡ عَلِمَ كُلُّ أُنَاسࣲ مَّشۡرَبَهُمۡۚ وَظَلَّلۡنَا عَلَیۡهِمُ ٱلۡغَمَـٰمَ وَأَنزَلۡنَا عَلَیۡهِمُ ٱلۡمَنَّ وَٱلسَّلۡوَىٰۖ كُلُواْ مِن طَیِّبَـٰتِ مَا رَزَقۡنَـٰكُمۡۚ وَمَا ظَلَمُونَا وَلَـٰكِن كَانُوۤاْ أَنفُسَهُمۡ یَظۡلِمُونَ ﴿١٦٠﴾
160. Şi Noi i‑am împărţit(203) în douăsprezece seminţii, comunităţi, şi i‑am revelat lui Moise, atunci când neamul său i‑a cerut de băut [apă](204): „Loveşte cu toiagul tău în stâncă!” Şi iată că au ţâşnit din ea douăsprezece izvoare, încât fiecare seminţie ştia locul său de băut. Şi le‑am făcut umbră cu nourii(205) şi am pogorât asupra lor mana şi prepeliţele, [zicând]: „Mâncaţi din bunătăţile pe care vi le‑am dat ca hrană!” Şi nedreptatea lor nu Ne‑a atins pe Noi, ci cu ei înşişi s‑au nedreptăţit.
وَإِذۡ قِیلَ لَهُمُ ٱسۡكُنُواْ هَـٰذِهِ ٱلۡقَرۡیَةَ وَكُلُواْ مِنۡهَا حَیۡثُ شِئۡتُمۡ وَقُولُواْ حِطَّةࣱ وَٱدۡخُلُواْ ٱلۡبَابَ سُجَّدࣰا نَّغۡفِرۡ لَكُمۡ خَطِیۤـَٔـٰتِكُمۡۚ سَنَزِیدُ ٱلۡمُحۡسِنِینَ ﴿١٦١﴾
161. Şi când li s‑a spus(206): „Locuiţi în această cetate(207) şi mâncaţi din ea de oriunde voiţi, dar spuneţi: „Iertare!” Şi intraţi pe poartă(208), prosternându‑vă! Noi vom ierta păcatele voastre şi le vom dărui şi mai mult acelora care fac bine!”.
فَبَدَّلَ ٱلَّذِینَ ظَلَمُواْ مِنۡهُمۡ قَوۡلًا غَیۡرَ ٱلَّذِی قِیلَ لَهُمۡ فَأَرۡسَلۡنَا عَلَیۡهِمۡ رِجۡزࣰا مِّنَ ٱلسَّمَاۤءِ بِمَا كَانُواْ یَظۡلِمُونَ ﴿١٦٢﴾
162. Dar aceia care au fost nelegiuiţi dintre ei au schimbat cu un altul cuvântul care li se spusese. Atunci, Noi am trimis asupra lor pedeapsă din cer, pentru că au fost nelegiuiţi.(209)
وَسۡـَٔلۡهُمۡ عَنِ ٱلۡقَرۡیَةِ ٱلَّتِی كَانَتۡ حَاضِرَةَ ٱلۡبَحۡرِ إِذۡ یَعۡدُونَ فِی ٱلسَّبۡتِ إِذۡ تَأۡتِیهِمۡ حِیتَانُهُمۡ یَوۡمَ سَبۡتِهِمۡ شُرَّعࣰا وَیَوۡمَ لَا یَسۡبِتُونَ لَا تَأۡتِیهِمۡۚ كَذَ ٰلِكَ نَبۡلُوهُم بِمَا كَانُواْ یَفۡسُقُونَ ﴿١٦٣﴾
163. Întreabă‑i pe ei(210) despre cetatea care era aşezată lângă Mare, când ei au călcat Sabatul! Peştii au venit la ei în ziua Sabatului, ieşind la suprafaţă; dar în ziua când nu era Sabat, n‑au venit la ei. Astfel i‑am încercat Noi pentru abaterea lor din drum.
وَإِذۡ قَالَتۡ أُمَّةࣱ مِّنۡهُمۡ لِمَ تَعِظُونَ قَوۡمًا ٱللَّهُ مُهۡلِكُهُمۡ أَوۡ مُعَذِّبُهُمۡ عَذَابࣰا شَدِیدࣰاۖ قَالُواْ مَعۡذِرَةً إِلَىٰ رَبِّكُمۡ وَلَعَلَّهُمۡ یَتَّقُونَ ﴿١٦٤﴾
164. Şi când a zis o mulţime dintre ei(211) „De ce îndemnaţi un neam pe care Allah voieşte să‑l nimicească sau să‑l osândească la un chin greu?”, au răspuns [ceilalţi]: „Pentru dezvinovăţire la Domnul vostru; şi poate că ei vor avea frică!”
فَلَمَّا نَسُواْ مَا ذُكِّرُواْ بِهِۦۤ أَنجَیۡنَا ٱلَّذِینَ یَنۡهَوۡنَ عَنِ ٱلسُّوۤءِ وَأَخَذۡنَا ٱلَّذِینَ ظَلَمُواْ بِعَذَابِۭ بَـِٔیسِۭ بِمَا كَانُواْ یَفۡسُقُونَ ﴿١٦٥﴾
165. Şi când au uitat ceea ce li s‑a poruncit, i‑am mântuit Noi pe cei care au oprit de la rău şi i‑am osândit pe cei care au fost nelegiuiţi la chin aspru, pentru abaterea lor din drum.
فَلَمَّا عَتَوۡاْ عَن مَّا نُهُواْ عَنۡهُ قُلۡنَا لَهُمۡ كُونُواْ قِرَدَةً خَـٰسِـِٔینَ ﴿١٦٦﴾
166. Şi pentru că totuşi au călcat ceea ce le fusese oprit, le‑am zis Noi: „Fiţi maimuţe demne de dispreţ!”
وَإِذۡ تَأَذَّنَ رَبُّكَ لَیَبۡعَثَنَّ عَلَیۡهِمۡ إِلَىٰ یَوۡمِ ٱلۡقِیَـٰمَةِ مَن یَسُومُهُمۡ سُوۤءَ ٱلۡعَذَابِۗ إِنَّ رَبَّكَ لَسَرِیعُ ٱلۡعِقَابِ وَإِنَّهُۥ لَغَفُورࣱ رَّحِیمࣱ ﴿١٦٧﴾
167. Şi [ştii] când Domnul tău a vestit că El va trimite asupra lor(212) pe cineva care să‑i cerce cu grea osândă până în Ziua Învierii! Domnul tău este repede la pedeapsă, dar El este Iertător, Îndurător [Ghafur, Rahim].
وَقَطَّعۡنَـٰهُمۡ فِی ٱلۡأَرۡضِ أُمَمࣰاۖ مِّنۡهُمُ ٱلصَّـٰلِحُونَ وَمِنۡهُمۡ دُونَ ذَ ٰلِكَۖ وَبَلَوۡنَـٰهُم بِٱلۡحَسَنَـٰتِ وَٱلسَّیِّـَٔاتِ لَعَلَّهُمۡ یَرۡجِعُونَ ﴿١٦٨﴾
168. Şi Noi i‑am împărţit în comunităţi pe pământ. Unii dintre ei sunt drepţi, iar alţii sunt mai puţin de‑atât. Şi i‑am cercat cu bune şi rele, doar‑doar se vor întoarce [la calea cea bună].
فَخَلَفَ مِنۢ بَعۡدِهِمۡ خَلۡفࣱ وَرِثُواْ ٱلۡكِتَـٰبَ یَأۡخُذُونَ عَرَضَ هَـٰذَا ٱلۡأَدۡنَىٰ وَیَقُولُونَ سَیُغۡفَرُ لَنَا وَإِن یَأۡتِهِمۡ عَرَضࣱ مِّثۡلُهُۥ یَأۡخُذُوهُۚ أَلَمۡ یُؤۡخَذۡ عَلَیۡهِم مِّیثَـٰقُ ٱلۡكِتَـٰبِ أَن لَّا یَقُولُواْ عَلَى ٱللَّهِ إِلَّا ٱلۡحَقَّ وَدَرَسُواْ مَا فِیهِۗ وَٱلدَّارُ ٱلۡـَٔاخِرَةُ خَیۡرࣱ لِّلَّذِینَ یَتَّقُونَۚ أَفَلَا تَعۡقِلُونَ ﴿١٦٩﴾
169. Apoi, după ei au venit urmaşi care au moştenit Cartea(213), însă ei aleg ceea ce este mai josnic(214) în această lume, zicând: „Ni se va ierta nouă!” Şi dacă [lucruri] asemănătoare acestuia li se oferă lor, ei le primesc. Oare nu s‑a încheiat cu ei legământul Cărţii, ca ei să nu pună pe seama lui Allah decât Adevărul? Şi‑au cercetat ei ce se află într‑însa. Dar Casa din Lumea de Apoi este mai bună pentru cei care au frică! Oare nu voiţi să pricepeţi?
وَٱلَّذِینَ یُمَسِّكُونَ بِٱلۡكِتَـٰبِ وَأَقَامُواْ ٱلصَّلَوٰةَ إِنَّا لَا نُضِیعُ أَجۡرَ ٱلۡمُصۡلِحِینَ ﴿١٧٠﴾
170. Iar cei ce se ţin de Carte şi împlinesc Rugăciunea [As‑Salat], [să ştie că] Noi nu lăsăm să se piardă răsplata celor cuvioşi!
۞ وَإِذۡ نَتَقۡنَا ٱلۡجَبَلَ فَوۡقَهُمۡ كَأَنَّهُۥ ظُلَّةࣱ وَظَنُّوۤاْ أَنَّهُۥ وَاقِعُۢ بِهِمۡ خُذُواْ مَاۤ ءَاتَیۡنَـٰكُم بِقُوَّةࣲ وَٱذۡكُرُواْ مَا فِیهِ لَعَلَّكُمۡ تَتَّقُونَ ﴿١٧١﴾
171. Şi când am ridicat Noi Muntele(215) deasupra lor, ca şi când ar fi fost un umbrar(216), şi ei şi‑au închipuit că va cădea peste ei, [le‑am zis]: „Ţineţi cu putere ceea ce v‑am dat şi aduceţi‑vă aminte de ceea ce se află înlăuntru! Poate că voi vă veţi teme!”
وَإِذۡ أَخَذَ رَبُّكَ مِنۢ بَنِیۤ ءَادَمَ مِن ظُهُورِهِمۡ ذُرِّیَّتَهُمۡ وَأَشۡهَدَهُمۡ عَلَىٰۤ أَنفُسِهِمۡ أَلَسۡتُ بِرَبِّكُمۡۖ قَالُواْ بَلَىٰ شَهِدۡنَاۤۚ أَن تَقُولُواْ یَوۡمَ ٱلۡقِیَـٰمَةِ إِنَّا كُنَّا عَنۡ هَـٰذَا غَـٰفِلِینَ ﴿١٧٢﴾
172. Şi când Domnul tău a scos urmaşi din fiii lui Adam, din coastele lor(217), şi le‑a cerut să mărturisească ei înşişi, [zicându‑le]: „Nu sunt Eu Domnul vostru?”, au răspuns ei: „Ba da, facem mărturie!”, pentru ca voi să nu spuneţi în Ziua Învierii: Noi am fost fără grijă de aceasta!”(218).
أَوۡ تَقُولُوۤاْ إِنَّمَاۤ أَشۡرَكَ ءَابَاۤؤُنَا مِن قَبۡلُ وَكُنَّا ذُرِّیَّةࣰ مِّنۢ بَعۡدِهِمۡۖ أَفَتُهۡلِكُنَا بِمَا فَعَلَ ٱلۡمُبۡطِلُونَ ﴿١٧٣﴾
173. Sau să nu spuneţi „Părinţii noştri au fost politeişti mai înainte, iar noi suntem urmaşi după ei. Vrei Tu să ne pierzi pentru ceea ce au făcut cei mincinoşi?”.
وَكَذَ ٰلِكَ نُفَصِّلُ ٱلۡـَٔایَـٰتِ وَلَعَلَّهُمۡ یَرۡجِعُونَ ﴿١٧٤﴾
174. Astfel facem Noi semnele limpezi; poate că ei se vor întoarce(219).
وَٱتۡلُ عَلَیۡهِمۡ نَبَأَ ٱلَّذِیۤ ءَاتَیۡنَـٰهُ ءَایَـٰتِنَا فَٱنسَلَخَ مِنۡهَا فَأَتۡبَعَهُ ٱلشَّیۡطَـٰنُ فَكَانَ مِنَ ٱلۡغَاوِینَ ﴿١٧٥﴾
175. Istoriseşte‑le lor vestea despre acela căruia Noi i‑am dat semnele Noastre, dar el s‑a abătut de la ele. Şeitan şi l‑a supus şi astfel el s‑a aflat printre cei rătăciţi
وَلَوۡ شِئۡنَا لَرَفَعۡنَـٰهُ بِهَا وَلَـٰكِنَّهُۥۤ أَخۡلَدَ إِلَى ٱلۡأَرۡضِ وَٱتَّبَعَ هَوَىٰهُۚ فَمَثَلُهُۥ كَمَثَلِ ٱلۡكَلۡبِ إِن تَحۡمِلۡ عَلَیۡهِ یَلۡهَثۡ أَوۡ تَتۡرُكۡهُ یَلۡهَثۚ ذَّ ٰلِكَ مَثَلُ ٱلۡقَوۡمِ ٱلَّذِینَ كَذَّبُواْ بِـَٔایَـٰتِنَاۚ فَٱقۡصُصِ ٱلۡقَصَصَ لَعَلَّهُمۡ یَتَفَكَّرُونَ ﴿١٧٦﴾
176. Dacă Noi am fi voit, l‑am fi ridicat prin ele(220), însă el a înclinat spre pământ şi a urmat poftei sale. Pilda lui este asemenea pildei câinelui: dacă‑l alungi, el scoate limba gâfâind; dacă‑l laşi în pace, tot scoate limba gâfâind. Aceasta este pilda acelora care socotesc semnele Noastre mincinoase. Istoriseşte‑le, dară, povestea; poate că ei vor cugeta!
سَاۤءَ مَثَلًا ٱلۡقَوۡمُ ٱلَّذِینَ كَذَّبُواْ بِـَٔایَـٰتِنَا وَأَنفُسَهُمۡ كَانُواْ یَظۡلِمُونَ ﴿١٧٧﴾
177. Rea pildă este [aceasta] a neamului celor care au luat semnele Noastre drept minciuni şi împotriva lor înşişi au săvârşit ei nedreptatea.
مَن یَهۡدِ ٱللَّهُ فَهُوَ ٱلۡمُهۡتَدِیۖ وَمَن یُضۡلِلۡ فَأُوْلَـٰۤىِٕكَ هُمُ ٱلۡخَـٰسِرُونَ ﴿١٧٨﴾
178. Acela pe care îl călăuzeşte Allah este bine ocârmuit, iar aceia pe care îi duce întru rătăcire sunt pierduţi.
وَلَقَدۡ ذَرَأۡنَا لِجَهَنَّمَ كَثِیرࣰا مِّنَ ٱلۡجِنِّ وَٱلۡإِنسِۖ لَهُمۡ قُلُوبࣱ لَّا یَفۡقَهُونَ بِهَا وَلَهُمۡ أَعۡیُنࣱ لَّا یُبۡصِرُونَ بِهَا وَلَهُمۡ ءَاذَانࣱ لَّا یَسۡمَعُونَ بِهَاۤۚ أُوْلَـٰۤىِٕكَ كَٱلۡأَنۡعَـٰمِ بَلۡ هُمۡ أَضَلُّۚ أُوْلَـٰۤىِٕكَ هُمُ ٱلۡغَـٰفِلُونَ ﴿١٧٩﴾
179. Noi am făcut pentru Gheena pe mulţi dintre djinni şi oameni(221). Ei au inimi, dar nu pricep cu ele; ei au ochi, dar nu văd cu ei; ei au urechi, dar nu aud cu ele(222). Aceştia sunt asemenea dobitoacelor, ba ei sunt chiar şi mai rătăciţi. Aceştia sunt nepăsători.
وَلِلَّهِ ٱلۡأَسۡمَاۤءُ ٱلۡحُسۡنَىٰ فَٱدۡعُوهُ بِهَاۖ وَذَرُواْ ٱلَّذِینَ یُلۡحِدُونَ فِیۤ أَسۡمَـٰۤىِٕهِۦۚ سَیُجۡزَوۡنَ مَا كَانُواْ یَعۡمَلُونَ ﴿١٨٠﴾
180. Ale lui Allah sunt numele cele mai frumoase!(223) Chemaţi‑L cu ele şi depărtaţi‑vă de aceia care schimonosesc numele Lui!(224) Ei vor fi răsplătiţi după ceea ce fac!
وَمِمَّنۡ خَلَقۡنَاۤ أُمَّةࣱ یَهۡدُونَ بِٱلۡحَقِّ وَبِهِۦ یَعۡدِلُونَ ﴿١٨١﴾
181. Şi printre aceia pe care Noi i‑am creat(225) se află o comunitate ce călăuzeşte după adevăr şi prin el purcede cu dreptate.
وَٱلَّذِینَ كَذَّبُواْ بِـَٔایَـٰتِنَا سَنَسۡتَدۡرِجُهُم مِّنۡ حَیۡثُ لَا یَعۡلَمُونَ ﴿١٨٢﴾
182. Pe aceia care socotesc semnele Noastre mincinoase îi vom duce treptat [către pieire], prin mijloace pe care ei nu le ştiu.
وَأُمۡلِی لَهُمۡۚ إِنَّ كَیۡدِی مَتِینٌ ﴿١٨٣﴾
183. Voi să le dau lor un răgaz, însă viclenia Mea este temeinică.(226)
أَوَلَمۡ یَتَفَكَّرُواْۗ مَا بِصَاحِبِهِم مِّن جِنَّةٍۚ إِنۡ هُوَ إِلَّا نَذِیرࣱ مُّبِینٌ ﴿١٨٤﴾
184. Oare nu pricep ei? În tovarăşul lor(227) nu este pic de nebunie(228)! El nu este decât un prevenitor limpede(229).
أَوَلَمۡ یَنظُرُواْ فِی مَلَكُوتِ ٱلسَّمَـٰوَ ٰتِ وَٱلۡأَرۡضِ وَمَا خَلَقَ ٱللَّهُ مِن شَیۡءࣲ وَأَنۡ عَسَىٰۤ أَن یَكُونَ قَدِ ٱقۡتَرَبَ أَجَلُهُمۡۖ فَبِأَیِّ حَدِیثِۭ بَعۡدَهُۥ یُؤۡمِنُونَ ﴿١٨٥﴾
185. Oare nu văd ei împărăţia cerurilor şi a pământului şi [toate] lucrurile pe care le‑a creat Allah şi că s‑ar putea ca sorocul lor să fie aproape?(230) În ce cuvinte vor crede ei după aceasta?(231)
مَن یُضۡلِلِ ٱللَّهُ فَلَا هَادِیَ لَهُۥۚ وَیَذَرُهُمۡ فِی طُغۡیَـٰنِهِمۡ یَعۡمَهُونَ ﴿١٨٦﴾
186. Aceia pe care Allah îi duce în rătăcire nu au ocârmuitor, iar El îi lasă să rătăcească în nelegiuirea lor(232).
یَسۡـَٔلُونَكَ عَنِ ٱلسَّاعَةِ أَیَّانَ مُرۡسَىٰهَاۖ قُلۡ إِنَّمَا عِلۡمُهَا عِندَ رَبِّیۖ لَا یُجَلِّیهَا لِوَقۡتِهَاۤ إِلَّا هُوَۚ ثَقُلَتۡ فِی ٱلسَّمَـٰوَ ٰتِ وَٱلۡأَرۡضِۚ لَا تَأۡتِیكُمۡ إِلَّا بَغۡتَةࣰۗ یَسۡـَٔلُونَكَ كَأَنَّكَ حَفِیٌّ عَنۡهَاۖ قُلۡ إِنَّمَا عِلۡمُهَا عِندَ ٱللَّهِ وَلَـٰكِنَّ أَكۡثَرَ ٱلنَّاسِ لَا یَعۡلَمُونَ ﴿١٨٧﴾
187. Ei(233) Te vor întreba despre Ceas(234): „Când va veni el?” Spune: „Numai la Domnul meu este ştirea despre el. Numai El îl va descoperi la timpul lui. Va fi el greu pentru ceruri şi pentru pământ şi nu va veni asupra voastră decât pe neaşteptate”. Te întreabă de parcă tu ai fi interesat [să ştii](235). Spune: „Numai la Allah se află ştirea despre el!”. Dar cei mai mulţi oameni nu ştiu.
قُل لَّاۤ أَمۡلِكُ لِنَفۡسِی نَفۡعࣰا وَلَا ضَرًّا إِلَّا مَا شَاۤءَ ٱللَّهُۚ وَلَوۡ كُنتُ أَعۡلَمُ ٱلۡغَیۡبَ لَٱسۡتَكۡثَرۡتُ مِنَ ٱلۡخَیۡرِ وَمَا مَسَّنِیَ ٱلسُّوۤءُۚ إِنۡ أَنَا۠ إِلَّا نَذِیرࣱ وَبَشِیرࣱ لِّقَوۡمࣲ یُؤۡمِنُونَ ﴿١٨٨﴾
188. Spune(236): „Eu nu stăpânesc nici un folos pentru mine şi nici o stricăciune, în afară de ceea ce voieşte Allah. Dacă eu aş fi ştiut necunoscutul, aş avea prisosinţă de bunuri şi nu m‑ar atinge răul. Dar eu nu sunt decât un prevestitor şi un binevestitor pentru oamenii care cred.(237)
۞ هُوَ ٱلَّذِی خَلَقَكُم مِّن نَّفۡسࣲ وَ ٰحِدَةࣲ وَجَعَلَ مِنۡهَا زَوۡجَهَا لِیَسۡكُنَ إِلَیۡهَاۖ فَلَمَّا تَغَشَّىٰهَا حَمَلَتۡ حَمۡلًا خَفِیفࣰا فَمَرَّتۡ بِهِۦۖ فَلَمَّاۤ أَثۡقَلَت دَّعَوَا ٱللَّهَ رَبَّهُمَا لَىِٕنۡ ءَاتَیۡتَنَا صَـٰلِحࣰا لَّنَكُونَنَّ مِنَ ٱلشَّـٰكِرِینَ ﴿١٨٩﴾
189. El este Cel care v‑a creat dintr‑un singur suflet şi din el a făcut‑o şi pe perechea lui, lângă care el să poată găsi linişte. Şi când el s‑a împreunat cu ea, a purtat ea o sarcină uşoară şi putea umbla cu ea. Dar când s‑a simţit mai grea, au strigat ei amândoi [rugându‑se] către Allah, Domnul lor: „De ne vei dărui un [copil] bun, vom fi noi dintre cei mulţumitori!”.
فَلَمَّاۤ ءَاتَىٰهُمَا صَـٰلِحࣰا جَعَلَا لَهُۥ شُرَكَاۤءَ فِیمَاۤ ءَاتَىٰهُمَاۚ فَتَعَـٰلَى ٱللَّهُ عَمَّا یُشۡرِكُونَ ﴿١٩٠﴾
190. Şi când le‑a dăruit lor un [copil] bun(238), I‑au făcut Lui asociaţi, ca răsplată pentru ceea ce le‑a dat. Dar Allah s‑a înălţat deasupra celor pe care I‑au asociat [Lui].
أَیُشۡرِكُونَ مَا لَا یَخۡلُقُ شَیۡـࣰٔا وَهُمۡ یُخۡلَقُونَ ﴿١٩١﴾
191. Îi asociază [Lui lucruri] ce nu creează nimic şi care ele [însele] sunt create
وَلَا یَسۡتَطِیعُونَ لَهُمۡ نَصۡرࣰا وَلَاۤ أَنفُسَهُمۡ یَنصُرُونَ ﴿١٩٢﴾
192. Şi care nu‑i pot ajuta pe ei cu nimic şi nici lor înşişi nu‑şi pot fi de ajutor?
وَإِن تَدۡعُوهُمۡ إِلَى ٱلۡهُدَىٰ لَا یَتَّبِعُوكُمۡۚ سَوَاۤءٌ عَلَیۡكُمۡ أَدَعَوۡتُمُوهُمۡ أَمۡ أَنتُمۡ صَـٰمِتُونَ ﴿١٩٣﴾
193. Iar de‑i chemaţi la drumul cel drept, ei nu vă urmează. Tot una este pentru voi de‑i chemaţi ori de păstraţi tăcere(239)!
إِنَّ ٱلَّذِینَ تَدۡعُونَ مِن دُونِ ٱللَّهِ عِبَادٌ أَمۡثَالُكُمۡۖ فَٱدۡعُوهُمۡ فَلۡیَسۡتَجِیبُواْ لَكُمۡ إِن كُنتُمۡ صَـٰدِقِینَ ﴿١٩٤﴾
194. Aceia pe care voi îi invocaţi în locul lui Allah sunt robi asemenea vouă(240). Invocaţi‑i, aşadar, şi să vă răspundă, dacă voi sunteţi cu adevărul!
أَلَهُمۡ أَرۡجُلࣱ یَمۡشُونَ بِهَاۤۖ أَمۡ لَهُمۡ أَیۡدࣲ یَبۡطِشُونَ بِهَاۤۖ أَمۡ لَهُمۡ أَعۡیُنࣱ یُبۡصِرُونَ بِهَاۤۖ أَمۡ لَهُمۡ ءَاذَانࣱ یَسۡمَعُونَ بِهَاۗ قُلِ ٱدۡعُواْ شُرَكَاۤءَكُمۡ ثُمَّ كِیدُونِ فَلَا تُنظِرُونِ ﴿١٩٥﴾
195. Au ei, oare, picioare cu care să meargă? Sau au ei mâini cu care să lovească? Sau au ei ochi cu care să vadă? Sau au ei urechi cu care să audă? Spune: „Chemaţi‑i pe asociaţii voştri şi apoi folosiţi viclenia împotriva mea şi nu‑mi daţi nici un răgaz!”
إِنَّ وَلِـِّۧیَ ٱللَّهُ ٱلَّذِی نَزَّلَ ٱلۡكِتَـٰبَۖ وَهُوَ یَتَوَلَّى ٱلصَّـٰلِحِینَ ﴿١٩٦﴾
196. Ocrotitorul meu este Allah Cel care a pogorât Cartea(241) şi El ia asupra Sa [ocrotirea] celor evlavioşi(242).
وَٱلَّذِینَ تَدۡعُونَ مِن دُونِهِۦ لَا یَسۡتَطِیعُونَ نَصۡرَكُمۡ وَلَاۤ أَنفُسَهُمۡ یَنصُرُونَ ﴿١٩٧﴾
197. Aceia pe care îi chemaţi în locul Lui(243) nu vor putea să vă ajute şi nici lor înşişi nu‑şi vor putea fi de ajutor.
وَإِن تَدۡعُوهُمۡ إِلَى ٱلۡهُدَىٰ لَا یَسۡمَعُواْۖ وَتَرَىٰهُمۡ یَنظُرُونَ إِلَیۡكَ وَهُمۡ لَا یُبۡصِرُونَ ﴿١٩٨﴾
198. Iar dacă‑i chemi la calea cea dreaptă, ei nu aud. Îi vezi cum se uită la tine, ei însă nu văd.
خُذِ ٱلۡعَفۡوَ وَأۡمُرۡ بِٱلۡعُرۡفِ وَأَعۡرِضۡ عَنِ ٱلۡجَـٰهِلِینَ ﴿١٩٩﴾
199. Fii cu iertare(244), porunceşte ceea ce este bun şi îndepărtează‑te de neştiutori!
وَإِمَّا یَنزَغَنَّكَ مِنَ ٱلشَّیۡطَـٰنِ نَزۡغࣱ فَٱسۡتَعِذۡ بِٱللَّهِۚ إِنَّهُۥ سَمِیعٌ عَلِیمٌ ﴿٢٠٠﴾
200. Şi dacă vreodată Şeitan te îmboldeşte, ispitindu‑te la rău, caută refugiu la Allah, căci El este Cel care Aude Totul [şi] Bineştiutor [Sami’, ‘Alim].
إِنَّ ٱلَّذِینَ ٱتَّقَوۡاْ إِذَا مَسَّهُمۡ طَـٰۤىِٕفࣱ مِّنَ ٱلشَّیۡطَـٰنِ تَذَكَّرُواْ فَإِذَا هُم مُّبۡصِرُونَ ﴿٢٠١﴾
201. Aceia care au frică [de Allah], când îi atinge ceva rău din partea lui Şeitan(245), îşi aduc aminte şi iată cum ei văd [primejdia].
وَإِخۡوَ ٰنُهُمۡ یَمُدُّونَهُمۡ فِی ٱلۡغَیِّ ثُمَّ لَا یُقۡصِرُونَ ﴿٢٠٢﴾
202. Însă pe fraţii lor îi împing [şeitanii] în rătăcire, încât apoi ei nu se mai pot opri.
وَإِذَا لَمۡ تَأۡتِهِم بِـَٔایَةࣲ قَالُواْ لَوۡلَا ٱجۡتَبَیۡتَهَاۚ قُلۡ إِنَّمَاۤ أَتَّبِعُ مَا یُوحَىٰۤ إِلَیَّ مِن رَّبِّیۚ هَـٰذَا بَصَاۤىِٕرُ مِن رَّبِّكُمۡ وَهُدࣰى وَرَحۡمَةࣱ لِّقَوۡمࣲ یُؤۡمِنُونَ ﴿٢٠٣﴾
203. Şi când lor nu le aduci semn, atunci zic ei: „Nu‑l născoceşti tu?”. Spune: „Eu nu urmez decât ceea ce‑mi este revelat de Domnul meu!” Acestea(246) sunt dovezi limpezi de la Domnul vostru, ocârmuire şi îndurare pentru un neam [de oameni] care cred!
وَإِذَا قُرِئَ ٱلۡقُرۡءَانُ فَٱسۡتَمِعُواْ لَهُۥ وَأَنصِتُواْ لَعَلَّكُمۡ تُرۡحَمُونَ ﴿٢٠٤﴾
204. Şi când este citit Coranul, atunci ascultaţi‑l cu atenţie şi păstraţi tăcere, poate că voi veţi avea parte de îndurare [de la Allah]!
وَٱذۡكُر رَّبَّكَ فِی نَفۡسِكَ تَضَرُّعࣰا وَخِیفَةࣰ وَدُونَ ٱلۡجَهۡرِ مِنَ ٱلۡقَوۡلِ بِٱلۡغُدُوِّ وَٱلۡـَٔاصَالِ وَلَا تَكُن مِّنَ ٱلۡغَـٰفِلِینَ ﴿٢٠٥﴾
205. Pomeneşte‑L pe Domnul tău în sufletul tău(247), cu umilinţă şi frică, fără a o rosti cu glas tare, atât dimineaţa cât şi seara, şi nu fi dintre cei nepăsători(248)!
إِنَّ ٱلَّذِینَ عِندَ رَبِّكَ لَا یَسۡتَكۡبِرُونَ عَنۡ عِبَادَتِهِۦ وَیُسَبِّحُونَهُۥ وَلَهُۥ یَسۡجُدُونَ ۩ ﴿٢٠٦﴾
206. Chiar şi cei ce sunt aproape de Domnul tău nu se socotesc prea mari pentru a‑L adora pe El, ci ei Îl preamăresc şi se prosternează dinaintea Lui.(249)