إِنَّاۤ أَرۡسَلۡنَا نُوحًا إِلَىٰ قَوۡمِهِۦۤ أَنۡ أَنذِرۡ قَوۡمَكَ مِن قَبۡلِ أَن یَأۡتِیَهُمۡ عَذَابٌ أَلِیمࣱ ﴿١﴾
1. Noi l‑am trimis pe Noe la neamul său, [zicându‑i]: „Îndeamnă neamul tău, înainte de a se abate asupra lui o osândă dureroasă(2)!”
قَالَ یَـٰقَوۡمِ إِنِّی لَكُمۡ نَذِیرࣱ مُّبِینٌ ﴿٢﴾
2. A zis el: „O, neam al meu! Eu sunt pentru voi un prevenitor limpede,
أَنِ ٱعۡبُدُواْ ٱللَّهَ وَٱتَّقُوهُ وَأَطِیعُونِ ﴿٣﴾
3. Adoraţi‑L pe Allah, fiţi cu frică de El şi daţi‑mi ascultare!
یَغۡفِرۡ لَكُم مِّن ذُنُوبِكُمۡ وَیُؤَخِّرۡكُمۡ إِلَىٰۤ أَجَلࣲ مُّسَمًّىۚ إِنَّ أَجَلَ ٱللَّهِ إِذَا جَاۤءَ لَا یُؤَخَّرُۚ لَوۡ كُنتُمۡ تَعۡلَمُونَ ﴿٤﴾
4. El vă va ierta o parte din păcatele voastre şi vă va da vouă răgaz până la un termen hotărât. Însă când va veni termenul hotărât de Allah, el nu va mai putea fi amânat, dacă voiţi să ştiţi!”
قَالَ رَبِّ إِنِّی دَعَوۡتُ قَوۡمِی لَیۡلࣰا وَنَهَارࣰا ﴿٥﴾
5. El(3) a zis: „Doamne, eu am chemat neamul meu(4), noaptea şi ziua(5),
فَلَمۡ یَزِدۡهُمۡ دُعَاۤءِیۤ إِلَّا فِرَارࣰا ﴿٦﴾
6. Însă chemarea mea nu a făcut decât să le sporească fuga.
وَإِنِّی كُلَّمَا دَعَوۡتُهُمۡ لِتَغۡفِرَ لَهُمۡ جَعَلُوۤاْ أَصَـٰبِعَهُمۡ فِیۤ ءَاذَانِهِمۡ وَٱسۡتَغۡشَوۡاْ ثِیَابَهُمۡ وَأَصَرُّواْ وَٱسۡتَكۡبَرُواْ ٱسۡتِكۡبَارࣰا ﴿٧﴾
7. Şi de câte ori i‑am chemat ca să le ierţi lor, ei şi‑au vârât degetele în urechi, s‑au înfăşurat în veşmintele lor şi au stăruit(6) şi s‑au arătat cu mare trufie;
ثُمَّ إِنِّیۤ أَعۡلَنتُ لَهُمۡ وَأَسۡرَرۡتُ لَهُمۡ إِسۡرَارࣰا ﴿٩﴾
9. Apoi le‑am vorbit lor deschis şi le‑am vorbit lor în taină
فَقُلۡتُ ٱسۡتَغۡفِرُواْ رَبَّكُمۡ إِنَّهُۥ كَانَ غَفَّارࣰا ﴿١٠﴾
10. Şi le‑am zis lor: „Rugaţi‑vă de iertare Domnului vostru, căci El este Iertător [Ghaffar],
یُرۡسِلِ ٱلسَّمَاۤءَ عَلَیۡكُم مِّدۡرَارࣰا ﴿١١﴾
11. Pentru ca El să trimită asupra voastră cerul cu ploaie din belşug
وَیُمۡدِدۡكُم بِأَمۡوَ ٰلࣲ وَبَنِینَ وَیَجۡعَل لَّكُمۡ جَنَّـٰتࣲ وَیَجۡعَل لَّكُمۡ أَنۡهَـٰرࣰا ﴿١٢﴾
12. Şi pentru ca să vă dăruiască vouă averi şi copii şi să vă dea vouă grădini şi să vă dea vouă pâraie(7)!
مَّا لَكُمۡ لَا تَرۡجُونَ لِلَّهِ وَقَارࣰا ﴿١٣﴾
13. Ce este cu voi că nu vă rugaţi lui Allah, aşa cum se cuvine,
وَقَدۡ خَلَقَكُمۡ أَطۡوَارًا ﴿١٤﴾
14. După ce El v‑a creat pe voi în [mai multe] faze(8)?
أَلَمۡ تَرَوۡاْ كَیۡفَ خَلَقَ ٱللَّهُ سَبۡعَ سَمَـٰوَ ٰتࣲ طِبَاقࣰا ﴿١٥﴾
15. Oare nu aţi văzut voi cum a creat Allah şapte ceruri, unul peste altul
وَجَعَلَ ٱلۡقَمَرَ فِیهِنَّ نُورࣰا وَجَعَلَ ٱلشَّمۡسَ سِرَاجࣰا ﴿١٦﴾
16. Şi a făcut Luna să le fie lor lumină şi a făcut Soarele ca o candelă?
وَٱللَّهُ أَنۢبَتَكُم مِّنَ ٱلۡأَرۡضِ نَبَاتࣰا ﴿١٧﴾
17. Allah v‑a făcut pe voi să răsăriţi asemenea ierburilor, din pământ(9),
ثُمَّ یُعِیدُكُمۡ فِیهَا وَیُخۡرِجُكُمۡ إِخۡرَاجࣰا ﴿١٨﴾
18. Apoi vă va aduce pe voi înapoi la el şi vă va face să ieşiţi cu adevărat.
قَالَ نُوحࣱ رَّبِّ إِنَّهُمۡ عَصَوۡنِی وَٱتَّبَعُواْ مَن لَّمۡ یَزِدۡهُ مَالُهُۥ وَوَلَدُهُۥۤ إِلَّا خَسَارࣰا ﴿٢١﴾
21. Noe a zis: „Doamne, ei s‑au arătat cu nesupunere faţă de mine şi îl urmează pe acela ale cărui averi şi ai cărui copii nu fac decât să‑i sporească pierderea!
وَقَالُواْ لَا تَذَرُنَّ ءَالِهَتَكُمۡ وَلَا تَذَرُنَّ وَدࣰّا وَلَا سُوَاعࣰا وَلَا یَغُوثَ وَیَعُوقَ وَنَسۡرࣰا ﴿٢٣﴾
23. Şi au zis: „Nu‑i părăsiţi niciodată pe zeii voştri! Nu‑i părăsiţi niciodată pe Wadd şi pe Suwa’ şi pe Yaguth şi pe Ya’uq şi pe Nasr!(10)”
وَقَدۡ أَضَلُّواْ كَثِیرࣰاۖ وَلَا تَزِدِ ٱلظَّـٰلِمِینَ إِلَّا ضَلَـٰلࣰا ﴿٢٤﴾
24. Ei i‑au adus pe mulţi în rătăcire. [Doamne,] nu le spori nelegiuiţilor decât rătăcirea!
مِّمَّا خَطِیۤـَٔـٰتِهِمۡ أُغۡرِقُواْ فَأُدۡخِلُواْ نَارࣰا فَلَمۡ یَجِدُواْ لَهُم مِّن دُونِ ٱللَّهِ أَنصَارࣰا ﴿٢٥﴾
25. Din pricina păcatelor lor ei au fost înecaţi(11) şi vor fi duşi să intre în Foc şi nu au aflat pentru ei ajutoare afară de Allah!”
وَقَالَ نُوحࣱ رَّبِّ لَا تَذَرۡ عَلَى ٱلۡأَرۡضِ مِنَ ٱلۡكَـٰفِرِینَ دَیَّارًا ﴿٢٦﴾
26. Şi Noe a zis: „Doamne, nu lăsa pe pământ nici un sălăşluitor într‑o casă, dintre necredincioşi(12),
إِنَّكَ إِن تَذَرۡهُمۡ یُضِلُّواْ عِبَادَكَ وَلَا یَلِدُوۤاْ إِلَّا فَاجِرࣰا كَفَّارࣰا ﴿٢٧﴾
27. Căci, dacă‑i vei lăsa [în viaţă], ei îi vor duce în rătăcire pe robii Tăi şi nu vor zămisli decât păcătoşi necredincioşi!
رَّبِّ ٱغۡفِرۡ لِی وَلِوَ ٰلِدَیَّ وَلِمَن دَخَلَ بَیۡتِیَ مُؤۡمِنࣰا وَلِلۡمُؤۡمِنِینَ وَٱلۡمُؤۡمِنَـٰتِۖ وَلَا تَزِدِ ٱلظَّـٰلِمِینَ إِلَّا تَبَارَۢا ﴿٢٨﴾
28. Doamne! Iartă‑mă pe mine şi pe părinţii mei şi pe cel care intră în casa mea cu credinţă, ca şi pe dreptcredincioşi şi pe dreptcredincioase, şi nu le spori nelegiuiţilor decât pierderea!”