قُلۡ أُوحِیَ إِلَیَّ أَنَّهُ ٱسۡتَمَعَ نَفَرࣱ مِّنَ ٱلۡجِنِّ فَقَالُوۤاْ إِنَّا سَمِعۡنَا قُرۡءَانًا عَجَبࣰا ﴿١﴾
1. Spune: „Mi‑a fost revelat mie că o ceată de djinni au ascultat(2) şi apoi au zis: „Noi am auzit un Coran minunat,
یَهۡدِیۤ إِلَى ٱلرُّشۡدِ فَـَٔامَنَّا بِهِۦۖ وَلَن نُّشۡرِكَ بِرَبِّنَاۤ أَحَدࣰا ﴿٢﴾
2. Care călăuzeşte către drumul cel drept! Noi credem în el şi nu‑i vom face Domnului nostru nici un asociat!
وَأَنَّهُۥ تَعَـٰلَىٰ جَدُّ رَبِّنَا مَا ٱتَّخَذَ صَـٰحِبَةࣰ وَلَا وَلَدࣰا ﴿٣﴾
3. Pentru că El – înalţă‑se mărirea Domnului nostru! – nu Şi‑a luat soaţă şi nici copil!(3)
وَأَنَّهُۥ كَانَ یَقُولُ سَفِیهُنَا عَلَى ٱللَّهِ شَطَطࣰا ﴿٤﴾
4. Şi netrebnicul nostru(4) a spus asupra lui Allah minciuni.
وَأَنَّا ظَنَنَّاۤ أَن لَّن تَقُولَ ٱلۡإِنسُ وَٱلۡجِنُّ عَلَى ٱللَّهِ كَذِبࣰا ﴿٥﴾
5. Noi am crezut că nici oamenii, nici djinnii nu vor spune împotriva lui Allah minciuni,
وَأَنَّهُۥ كَانَ رِجَالࣱ مِّنَ ٱلۡإِنسِ یَعُوذُونَ بِرِجَالࣲ مِّنَ ٱلۡجِنِّ فَزَادُوهُمۡ رَهَقࣰا ﴿٦﴾
6. Însă au fost bărbaţi dintre oameni care au căutat apărare la bărbaţii dintre djinni, dar le‑a sporit lor suferinţa,
وَأَنَّهُمۡ ظَنُّواْ كَمَا ظَنَنتُمۡ أَن لَّن یَبۡعَثَ ٱللَّهُ أَحَدࣰا ﴿٧﴾
7. Şi că ei au crezut,(5) aşa cum aţi crezut şi voi, că Allah nu va învia pe nimeni.
وَأَنَّا لَمَسۡنَا ٱلسَّمَاۤءَ فَوَجَدۡنَـٰهَا مُلِئَتۡ حَرَسࣰا شَدِیدࣰا وَشُهُبࣰا ﴿٨﴾
8. Noi am atins cerul(6) şi l‑am aflat plin de păzitori aspri şi de bolizi.
وَأَنَّا كُنَّا نَقۡعُدُ مِنۡهَا مَقَـٰعِدَ لِلسَّمۡعِۖ فَمَن یَسۡتَمِعِ ٱلۡـَٔانَ یَجِدۡ لَهُۥ شِهَابࣰا رَّصَدࣰا ﴿٩﴾
9. Noi ne‑am aşezat în el pe nişte locuri pentru a auzi. Însă cine se pune la ascultat acum găseşte un bolid stând la pândă pentru el.
وَأَنَّا لَا نَدۡرِیۤ أَشَرٌّ أُرِیدَ بِمَن فِی ٱلۡأَرۡضِ أَمۡ أَرَادَ بِهِمۡ رَبُّهُمۡ رَشَدࣰا ﴿١٠﴾
10. Noi nu ştim dacă se voieşte rău celor de pe pământ sau voieşte Domnul lor [să‑i călăuzească] pe calea cea dreaptă.
وَأَنَّا مِنَّا ٱلصَّـٰلِحُونَ وَمِنَّا دُونَ ذَ ٰلِكَۖ كُنَّا طَرَاۤىِٕقَ قِدَدࣰا ﴿١١﴾
11. Printre noi se află unii drepţi şi [alţii] mai puţin drepţi; astfel şi noi am fost împărţiţi în felurite cete.
وَأَنَّا ظَنَنَّاۤ أَن لَّن نُّعۡجِزَ ٱللَّهَ فِی ٱلۡأَرۡضِ وَلَن نُّعۡجِزَهُۥ هَرَبࣰا ﴿١٢﴾
12. Noi credem că nu‑L vom putea slăbi niciodată pe Allah pe pământ şi nu‑L vom putea slăbi pe El, fugind noi.
وَأَنَّا لَمَّا سَمِعۡنَا ٱلۡهُدَىٰۤ ءَامَنَّا بِهِۦۖ فَمَن یُؤۡمِنۢ بِرَبِّهِۦ فَلَا یَخَافُ بَخۡسࣰا وَلَا رَهَقࣰا ﴿١٣﴾
13. Şi când am auzit noi călăuzirea(7), am crezut în ea şi acela care crede în Domnul său să nu se teamă nici de împuţinare, nici de împovărare!
وَأَنَّا مِنَّا ٱلۡمُسۡلِمُونَ وَمِنَّا ٱلۡقَـٰسِطُونَۖ فَمَنۡ أَسۡلَمَ فَأُوْلَـٰۤىِٕكَ تَحَرَّوۡاْ رَشَدࣰا ﴿١٤﴾
14. Unii dintre noi sunt musulmani şi unii dintre noi sunt nelegiuiţi. Aceia dintre noi care au îmbrăţişat Islamul sunt aceia care au căutat calea cea dreaptă.
وَأَمَّا ٱلۡقَـٰسِطُونَ فَكَانُواْ لِجَهَنَّمَ حَطَبࣰا ﴿١٥﴾
15. Cât despre cei nelegiuiţi, ei sunt vreascuri de foc pentru Gheena”.(8)
وَأَلَّوِ ٱسۡتَقَـٰمُواْ عَلَى ٱلطَّرِیقَةِ لَأَسۡقَیۡنَـٰهُم مَّاۤءً غَدَقࣰا ﴿١٦﴾
16. Şi de vor merge ei pe calea cea dreaptă, le vom da Noi apă din belşug,
لِّنَفۡتِنَهُمۡ فِیهِۚ وَمَن یُعۡرِضۡ عَن ذِكۡرِ رَبِّهِۦ یَسۡلُكۡهُ عَذَابࣰا صَعَدࣰا ﴿١٧﴾
17. Pentru ca să‑i încercăm. Şi cel ce se întoarce de la pomenirea Domnului său, pe acela îl va îndrepta El către un chin aspru.
وَأَنَّ ٱلۡمَسَـٰجِدَ لِلَّهِ فَلَا تَدۡعُواْ مَعَ ٱللَّهِ أَحَدࣰا ﴿١٨﴾
18. Moscheile sunt ale lui Allah şi nu chemaţi pe nimeni împreună cu Allah!(9)
وَأَنَّهُۥ لَمَّا قَامَ عَبۡدُ ٱللَّهِ یَدۡعُوهُ كَادُواْ یَكُونُونَ عَلَیۡهِ لِبَدࣰا ﴿١٩﴾
19. Şi când s‑a ridicat robul lui Allah(10), chemându‑L pe El(11), aproape că s‑au îmbulzit [Al‑Djinn] către el.
قُلۡ إِنَّمَاۤ أَدۡعُواْ رَبِّی وَلَاۤ أُشۡرِكُ بِهِۦۤ أَحَدࣰا ﴿٢٠﴾
20. Spune: „Eu Îl chem(12) numai pe Domnul meu şi nu‑I fac Lui nici un asociat!”
قُلۡ إِنِّی لَاۤ أَمۡلِكُ لَكُمۡ ضَرࣰّا وَلَا رَشَدࣰا ﴿٢١﴾
21. Spune: „Eu nu pot nici să vă fac vouă vreun rău, nici să vă călăuzesc pe calea dreaptă!”
قُلۡ إِنِّی لَن یُجِیرَنِی مِنَ ٱللَّهِ أَحَدࣱ وَلَنۡ أَجِدَ مِن دُونِهِۦ مُلۡتَحَدًا ﴿٢٢﴾
22. Spune: „Nimeni nu mă va apăra de Allah(13) şi eu nu voi găsi adăpost [la altcineva] afară de El!
إِلَّا بَلَـٰغࣰا مِّنَ ٱللَّهِ وَرِسَـٰلَـٰتِهِۦۚ وَمَن یَعۡصِ ٱللَّهَ وَرَسُولَهُۥ فَإِنَّ لَهُۥ نَارَ جَهَنَّمَ خَـٰلِدِینَ فِیهَاۤ أَبَدًا ﴿٢٣﴾
23. Eu nu pot să aduc decât propovăduire de la Allah şi mesajele Lui. Iar aceia care nu vor da ascultare lui Allah şi Trimisului Său vor avea parte de focul Gheenei şi în el vor fi veşnic sălăşluitori,
حَتَّىٰۤ إِذَا رَأَوۡاْ مَا یُوعَدُونَ فَسَیَعۡلَمُونَ مَنۡ أَضۡعَفُ نَاصِرࣰا وَأَقَلُّ عَدَدࣰا ﴿٢٤﴾
24. Iar atunci când le vor vedea pe cele cu care sunt ameninţaţi, atunci vor şti ei ale cui ajutoare sunt mai slabe şi puţine la număr”.
قُلۡ إِنۡ أَدۡرِیۤ أَقَرِیبࣱ مَّا تُوعَدُونَ أَمۡ یَجۡعَلُ لَهُۥ رَبِّیۤ أَمَدًا ﴿٢٥﴾
25. Spune: „Eu nu ştiu dacă sunt aproape cele cu care sunteţi ameninţaţi ori de le va hotărî Domnul meu un termen;
عَـٰلِمُ ٱلۡغَیۡبِ فَلَا یُظۡهِرُ عَلَىٰ غَیۡبِهِۦۤ أَحَدًا ﴿٢٦﴾
26. [Numai El este] Ştiutorul necunoscutului şi El nu descoperă taina Sa nimănui,
إِلَّا مَنِ ٱرۡتَضَىٰ مِن رَّسُولࣲ فَإِنَّهُۥ یَسۡلُكُ مِنۢ بَیۡنِ یَدَیۡهِ وَمِنۡ خَلۡفِهِۦ رَصَدࣰا ﴿٢٧﴾
27. Afară de acela pe care îl alege ca trimis şi face să meargă înaintea lui şi în urma lui păzitori,
لِّیَعۡلَمَ أَن قَدۡ أَبۡلَغُواْ رِسَـٰلَـٰتِ رَبِّهِمۡ وَأَحَاطَ بِمَا لَدَیۡهِمۡ وَأَحۡصَىٰ كُلَّ شَیۡءٍ عَدَدَۢا ﴿٢٨﴾
28. Pentru ca El să ştie că ei au transmis mesajele Domnului lor. El doară cuprinde [cu ştiinţa Sa] ceea ce se află la ei şi socoteşte numărul tuturor lucrurilor(14)!”