Română
Surah Al-Qiyamah (The Resurrection) - Aya count 40
لَاۤ أُقۡسِمُ بِیَوۡمِ ٱلۡقِیَـٰمَةِ ﴿١﴾
1. Nu! Jur pe Ziua Învierii!
وَلَاۤ أُقۡسِمُ بِٱلنَّفۡسِ ٱللَّوَّامَةِ ﴿٢﴾
2. Şi nu! Jur pe sufletul care singur se învinuieşte(2)!
أَیَحۡسَبُ ٱلۡإِنسَـٰنُ أَلَّن نَّجۡمَعَ عِظَامَهُۥ ﴿٣﴾
3. Oare socoteşte omul că Noi nu vom aduna din nou oasele sale(3)?
بَلَىٰ قَـٰدِرِینَ عَلَىٰۤ أَن نُّسَوِّیَ بَنَانَهُۥ ﴿٤﴾
4. Ba da! Noi suntem în stare să potrivim la loc şi vârfurile degetelor sale!
بَلۡ یُرِیدُ ٱلۡإِنسَـٰنُ لِیَفۡجُرَ أَمَامَهُۥ ﴿٥﴾
5. Însă omul voieşte mai degrabă să păcătuiască înainte(4).
یَسۡـَٔلُ أَیَّانَ یَوۡمُ ٱلۡقِیَـٰمَةِ ﴿٦﴾
6. El întreabă: „Când va fi Ziua Învierii?”
فَإِذَا بَرِقَ ٱلۡبَصَرُ ﴿٧﴾
7. Atunci când vederea va fi orbită
وَخَسَفَ ٱلۡقَمَرُ ﴿٨﴾
8. Şi Luna se va întuneca
وَجُمِعَ ٱلشَّمۡسُ وَٱلۡقَمَرُ ﴿٩﴾
9. Şi Soarele şi Luna vor fi deopotrivă(5).
یَقُولُ ٱلۡإِنسَـٰنُ یَوۡمَىِٕذٍ أَیۡنَ ٱلۡمَفَرُّ ﴿١٠﴾
10. În Ziua aceea, omul va zice: „Unde este scăparea?”
كَلَّا لَا وَزَرَ ﴿١١﴾
11. Nici vorbă! Nu va fi loc de scăpare!
إِلَىٰ رَبِّكَ یَوۡمَىِٕذٍ ٱلۡمُسۡتَقَرُّ ﴿١٢﴾
12. Numai la Domnul tău va fi în Ziua aceea întoarcerea!
یُنَبَّؤُاْ ٱلۡإِنسَـٰنُ یَوۡمَىِٕذِۭ بِمَا قَدَّمَ وَأَخَّرَ ﴿١٣﴾
13. În Ziua aceea, i se va vesti omului ceea ce a dat mai înainte şi ceea ce a lăsat pentru mai târziu.
بَلِ ٱلۡإِنسَـٰنُ عَلَىٰ نَفۡسِهِۦ بَصِیرَةࣱ ﴿١٤﴾
14. Ba omul va fi o mărturie limpede împotriva lui însuşi,
وَلَوۡ أَلۡقَىٰ مَعَاذِیرَهُۥ ﴿١٥﴾
15. Chiar dacă el va aduce dezvinovăţirile sale.
لَا تُحَرِّكۡ بِهِۦ لِسَانَكَ لِتَعۡجَلَ بِهِۦۤ ﴿١٦﴾
16. Nu mişca limba ta pentru ca să‑l grăbeşti!(6)
إِنَّ عَلَیۡنَا جَمۡعَهُۥ وَقُرۡءَانَهُۥ ﴿١٧﴾
17. Noi suntem datori cu strângerea lui şi cu recitarea lui(7),
فَإِذَا قَرَأۡنَـٰهُ فَٱتَّبِعۡ قُرۡءَانَهُۥ ﴿١٨﴾
18. Iar când Noi îl vom recita, urmează recitarea sa!(8)
ثُمَّ إِنَّ عَلَیۡنَا بَیَانَهُۥ ﴿١٩﴾
19. Apoi, Noi suntem datori cu tâlcuirea lui.
كَلَّا بَلۡ تُحِبُّونَ ٱلۡعَاجِلَةَ ﴿٢٠﴾
20. Dar nu! Voi iubiţi [viaţa] cea trecătoare
وَتَذَرُونَ ٱلۡـَٔاخِرَةَ ﴿٢١﴾
21. Şi sunteţi nepăsători faţă de Viaţa de Apoi!
وُجُوهࣱ یَوۡمَىِٕذࣲ نَّاضِرَةٌ ﴿٢٢﴾
22. În Ziua aceea, vor fi unele chipuri luminoase,
إِلَىٰ رَبِّهَا نَاظِرَةࣱ ﴿٢٣﴾
23. Care vor privi spre Domnul lor,
وَوُجُوهࣱ یَوۡمَىِٕذِۭ بَاسِرَةࣱ ﴿٢٤﴾
24. Iar alte chipuri vor fi în Ziua aceea întunecate,
تَظُنُّ أَن یُفۡعَلَ بِهَا فَاقِرَةࣱ ﴿٢٥﴾
25. Aşteptând să li se întâmple o nenorocire.
كَلَّاۤ إِذَا بَلَغَتِ ٱلتَّرَاقِیَ ﴿٢٦﴾
26. Dar nu! Când [sufletul] va ajunge la clavicule(9)
وَقِیلَ مَنۡۜ رَاقࣲ ﴿٢٧﴾
27. Şi se va zice: „Cine este tămăduitor(10)?”
وَظَنَّ أَنَّهُ ٱلۡفِرَاقُ ﴿٢٨﴾
28. Şi el va crede că aceasta este despărţirea [de viaţă],
وَٱلۡتَفَّتِ ٱلسَّاقُ بِٱلسَّاقِ ﴿٢٩﴾
29. Şi piciorul se va încolăci cu piciorul [gambele](11),
إِلَىٰ رَبِّكَ یَوۡمَىِٕذٍ ٱلۡمَسَاقُ ﴿٣٠﴾
30. În Ziua aceea la Domnul tău vei fi condus(12)!
فَلَا صَدَّقَ وَلَا صَلَّىٰ ﴿٣١﴾
31. Însă el nici nu a crezut(13), nici nu a făcut Rugăciunea.
وَلَـٰكِن كَذَّبَ وَتَوَلَّىٰ ﴿٣٢﴾
32. Ci, dimpotrivă, el a învinuit de minciună şi a întors spatele,
ثُمَّ ذَهَبَ إِلَىٰۤ أَهۡلِهِۦ یَتَمَطَّىٰۤ ﴿٣٣﴾
33. Apoi s‑a dus spre familia sa, păşind cu îngâmfare.
أَوۡلَىٰ لَكَ فَأَوۡلَىٰ ﴿٣٤﴾
ثُمَّ أَوۡلَىٰ لَكَ فَأَوۡلَىٰۤ ﴿٣٥﴾
35. Şi încă o dată: Vai ţie, vai!
أَیَحۡسَبُ ٱلۡإِنسَـٰنُ أَن یُتۡرَكَ سُدًى ﴿٣٦﴾
36. Oare omul îşi închipuie că el va fi lăsat în voie?
أَلَمۡ یَكُ نُطۡفَةࣰ مِّن مَّنِیࣲّ یُمۡنَىٰ ﴿٣٧﴾
37. Oare nu a fost el o picătură din sămânţa vărsată?
ثُمَّ كَانَ عَلَقَةࣰ فَخَلَقَ فَسَوَّىٰ ﴿٣٨﴾
38. Apoi a fost un cheag de sânge, apoi [Allah] l‑a plămădit şi i‑a dat chip armonios
فَجَعَلَ مِنۡهُ ٱلزَّوۡجَیۡنِ ٱلذَّكَرَ وَٱلۡأُنثَىٰۤ ﴿٣٩﴾
39. Şi a făcut din el doi soţi – bărbat şi muiere?
أَلَیۡسَ ذَ ٰلِكَ بِقَـٰدِرٍ عَلَىٰۤ أَن یُحۡـِۧیَ ٱلۡمَوۡتَىٰ ﴿٤٠﴾
40. Şi oare Acesta [Allah] nu are putere să‑i învie pe cei morţi?(14)