عَنِ ٱلنَّبَإِ ٱلۡعَظِیمِ ﴿٢﴾
2. Despre vestea cea mare(3),
ٱلَّذِی هُمۡ فِیهِ مُخۡتَلِفُونَ ﴿٣﴾
3. În privinţa căreia sunt în neînţelegere!(4)
وَبَنَیۡنَا فَوۡقَكُمۡ سَبۡعࣰا شِدَادࣰا ﴿١٢﴾
12. Şi am durat deasupra voastră şapte [ceruri] întărite(6)
لِّنُخۡرِجَ بِهِۦ حَبࣰّا وَنَبَاتࣰا ﴿١٥﴾
15. Pentru ca să facem să se ivească grâne şi ierburi, cu ajutorul ei,
یَوۡمَ یُنفَخُ فِی ٱلصُّورِ فَتَأۡتُونَ أَفۡوَاجࣰا ﴿١٨﴾
18. O Zi în care se va suna în trâmbiţă şi veţi veni în cete,
وَفُتِحَتِ ٱلسَّمَاۤءُ فَكَانَتۡ أَبۡوَ ٰبࣰا ﴿١٩﴾
19. Şi se va deschide cerul cu nişte porţi(7)
وَسُیِّرَتِ ٱلۡجِبَالُ فَكَانَتۡ سَرَابًا ﴿٢٠﴾
20. Şi munţii vor fi clintiţi din loc şi vor fi ca un miraj(8),
وَكَذَّبُواْ بِـَٔایَـٰتِنَا كِذَّابࣰا ﴿٢٨﴾
28. Şi ţin de minciună versetele Noastre, fără întrerupere,
وَكُلَّ شَیۡءٍ أَحۡصَیۡنَـٰهُ كِتَـٰبࣰا ﴿٢٩﴾
29. În vreme ce toate lucrurile sunt adunate într‑o carte.
فَذُوقُواْ فَلَن نَّزِیدَكُمۡ إِلَّا عَذَابًا ﴿٣٠﴾
30. „Gustaţi, aşadar! Şi nu vă vom spori vouă decât chinul!”(9)
لَّا یَسۡمَعُونَ فِیهَا لَغۡوࣰا وَلَا كِذَّ ٰبࣰا ﴿٣٥﴾
35. Nu vor auzi în ele(10) vorbe deşarte şi nici minciuni.
جَزَاۤءࣰ مِّن رَّبِّكَ عَطَاۤءً حِسَابࣰا ﴿٣٦﴾
36. [Aceasta este] răsplată de la Domnul tău şi un dar îmbelşugat
رَّبِّ ٱلسَّمَـٰوَ ٰتِ وَٱلۡأَرۡضِ وَمَا بَیۡنَهُمَا ٱلرَّحۡمَـٰنِۖ لَا یَمۡلِكُونَ مِنۡهُ خِطَابࣰا ﴿٣٧﴾
37. De la Stăpânul cerurilor şi al pământului şi al celor care se află între ele, Cel Milostiv [Ar‑Rahman]. Şi ei nu vor cuteza să‑I spună Lui o vorbă.
یَوۡمَ یَقُومُ ٱلرُّوحُ وَٱلۡمَلَـٰۤىِٕكَةُ صَفࣰّاۖ لَّا یَتَكَلَّمُونَ إِلَّا مَنۡ أَذِنَ لَهُ ٱلرَّحۡمَـٰنُ وَقَالَ صَوَابࣰا ﴿٣٨﴾
38. O Zi în care Duhul(11) şi îngerii se vor aşeza în rând şi nimeni nu va vorbi, afară de acela căruia Cel Milostiv [Ar‑Rahman] îi va da îngăduinţă şi care va spune adevărul.
ذَ ٰلِكَ ٱلۡیَوۡمُ ٱلۡحَقُّۖ فَمَن شَاۤءَ ٱتَّخَذَ إِلَىٰ رَبِّهِۦ مَـَٔابًا ﴿٣٩﴾
39. Această Zi este adevărată. Deci, acela care voieşte, trebuie să caute adăpost la Domnul său.
إِنَّاۤ أَنذَرۡنَـٰكُمۡ عَذَابࣰا قَرِیبࣰا یَوۡمَ یَنظُرُ ٱلۡمَرۡءُ مَا قَدَّمَتۡ یَدَاهُ وَیَقُولُ ٱلۡكَافِرُ یَـٰلَیۡتَنِی كُنتُ تُرَ ٰبَۢا ﴿٤٠﴾
40. Noi v‑am prevenit despre o osândă apropiată, în Ziua când omul va vedea ce au făcut mâinile sale mai înainte, iar necredinciosul va zice(12): „Vai mie! Ce bine dacă aş fi ţărână!”