یَسۡـَٔلُونَكَ عَنِ ٱلۡأَنفَالِۖ قُلِ ٱلۡأَنفَالُ لِلَّهِ وَٱلرَّسُولِۖ فَٱتَّقُواْ ٱللَّهَ وَأَصۡلِحُواْ ذَاتَ بَیۡنِكُمۡۖ وَأَطِیعُواْ ٱللَّهَ وَرَسُولَهُۥۤ إِن كُنتُم مُّؤۡمِنِینَ ﴿١﴾
1. Ei te întreabă(3) despre prăzi. Spune(4): „Prăzile sunt ale lui Allah şi ale Trimisului!”(5) Şi fiţi cu frică de Allah, fiţi cu pace între voi(6) şi fiţi cu supunere faţă de Allah şi faţă de Trimisul Său(7), dacă sunteţi credincioşi!
إِنَّمَا ٱلۡمُؤۡمِنُونَ ٱلَّذِینَ إِذَا ذُكِرَ ٱللَّهُ وَجِلَتۡ قُلُوبُهُمۡ وَإِذَا تُلِیَتۡ عَلَیۡهِمۡ ءَایَـٰتُهُۥ زَادَتۡهُمۡ إِیمَـٰنࣰا وَعَلَىٰ رَبِّهِمۡ یَتَوَكَّلُونَ ﴿٢﴾
2. Ci cu adevărat, credincioşi sunt aceia ale căror inimi se cutremură(8) când se pomeneşte [numele lui] Allah şi a căror credinţă sporeşte când li se citesc versetele Lui şi se încred în Domnul Lor(9).
ٱلَّذِینَ یُقِیمُونَ ٱلصَّلَوٰةَ وَمِمَّا رَزَقۡنَـٰهُمۡ یُنفِقُونَ ﴿٣﴾
3. Şi aceia care plinesc Rugăciunea [As‑Salat](10) şi dau milostenie [pe calea lui Allah] din cele cu care Noi i‑am înzestrat(11).
أُوْلَـٰۤىِٕكَ هُمُ ٱلۡمُؤۡمِنُونَ حَقࣰّاۚ لَّهُمۡ دَرَجَـٰتٌ عِندَ رَبِّهِمۡ وَمَغۡفِرَةࣱ وَرِزۡقࣱ كَرِیمࣱ ﴿٤﴾
4. Aceştia sunt cu adevărat credincioşi şi ei au trepte la Domnul lor(12), precum şi iertare şi câştig din belşug.(13)
كَمَاۤ أَخۡرَجَكَ رَبُّكَ مِنۢ بَیۡتِكَ بِٱلۡحَقِّ وَإِنَّ فَرِیقࣰا مِّنَ ٱلۡمُؤۡمِنِینَ لَكَـٰرِهُونَ ﴿٥﴾
5. La fel, în numele Adevărului te‑a scos Domnul tău din casa ta(14), cu toate că o parte dintre dreptcredincioşi nu erau doritori(15).
یُجَـٰدِلُونَكَ فِی ٱلۡحَقِّ بَعۡدَ مَا تَبَیَّنَ كَأَنَّمَا یُسَاقُونَ إِلَى ٱلۡمَوۡتِ وَهُمۡ یَنظُرُونَ ﴿٦﴾
6. Ei se certau cu tine în legătură cu Adevărul(16), după ce el devenise limpede, ca şi când ar fi fost duşi la moarte şi chiar ar fi văzut‑o.(17)
وَإِذۡ یَعِدُكُمُ ٱللَّهُ إِحۡدَى ٱلطَّاۤىِٕفَتَیۡنِ أَنَّهَا لَكُمۡ وَتَوَدُّونَ أَنَّ غَیۡرَ ذَاتِ ٱلشَّوۡكَةِ تَكُونُ لَكُمۡ وَیُرِیدُ ٱللَّهُ أَن یُحِقَّ ٱلۡحَقَّ بِكَلِمَـٰتِهِۦ وَیَقۡطَعَ دَابِرَ ٱلۡكَـٰفِرِینَ ﴿٧﴾
7. [Aduceţi‑vă aminte] când Allah v‑a făgăduit vouă că una din cele două cete(18) va să fie a voastră! Şi aţi fi vrut voi să fie a voastră cea care nu avea arme(19), însă Allah a voit să adeverească Adevărul cu vorbele Sale(20) şi să‑i nimicească pe necredincioşi până la ultimul,
لِیُحِقَّ ٱلۡحَقَّ وَیُبۡطِلَ ٱلۡبَـٰطِلَ وَلَوۡ كَرِهَ ٱلۡمُجۡرِمُونَ ﴿٨﴾
8. Pentru a face să se adeverească Adevărul şi să curme neadevărul, cu toate că nelegiuiţii se împotriveau.(21)
إِذۡ تَسۡتَغِیثُونَ رَبَّكُمۡ فَٱسۡتَجَابَ لَكُمۡ أَنِّی مُمِدُّكُم بِأَلۡفࣲ مِّنَ ٱلۡمَلَـٰۤىِٕكَةِ مُرۡدِفِینَ ﴿٩﴾
9. [Aduceţi‑vă aminte] când voi cereaţi ajutor Domnului vostru şi El v‑a răspuns numaidecât: „Eu voi să vă vin în ajutor cu o mie de îngeri, rânduiţi unul după altul”!
وَمَا جَعَلَهُ ٱللَّهُ إِلَّا بُشۡرَىٰ وَلِتَطۡمَىِٕنَّ بِهِۦ قُلُوبُكُمۡۚ وَمَا ٱلنَّصۡرُ إِلَّا مِنۡ عِندِ ٱللَّهِۚ إِنَّ ٱللَّهَ عَزِیزٌ حَكِیمٌ ﴿١٠﴾
10. Allah nu l‑a făcut(22) decât pentru a fi bună vestire(23), pentru ca inimile voastre să‑şi găsească liniştea cu ea. Şi nu este victorie decât numai de la Allah. Allah este Puternic [şi] Înţelept [‘Aziz, Hakim].
إِذۡ یُغَشِّیكُمُ ٱلنُّعَاسَ أَمَنَةࣰ مِّنۡهُ وَیُنَزِّلُ عَلَیۡكُم مِّنَ ٱلسَّمَاۤءِ مَاۤءࣰ لِّیُطَهِّرَكُم بِهِۦ وَیُذۡهِبَ عَنكُمۡ رِجۡزَ ٱلشَّیۡطَـٰنِ وَلِیَرۡبِطَ عَلَىٰ قُلُوبِكُمۡ وَیُثَبِّتَ بِهِ ٱلۡأَقۡدَامَ ﴿١١﴾
11. [Aduceţi‑vă aminte] când El v‑a învăluit pe voi cu un somn, ca o pavăză din partea Sa, şi a pogorât asupra voastră din cer apă, ca să vă curăţească pe voi cu ea(24) şi să îndepărteze de la voi murdăria lui Şeitan(25) şi să vă întărească inimile şi să vă statornicească picioarele cu ea(26).
إِذۡ یُوحِی رَبُّكَ إِلَى ٱلۡمَلَـٰۤىِٕكَةِ أَنِّی مَعَكُمۡ فَثَبِّتُواْ ٱلَّذِینَ ءَامَنُواْۚ سَأُلۡقِی فِی قُلُوبِ ٱلَّذِینَ كَفَرُواْ ٱلرُّعۡبَ فَٱضۡرِبُواْ فَوۡقَ ٱلۡأَعۡنَاقِ وَٱضۡرِبُواْ مِنۡهُمۡ كُلَّ بَنَانࣲ ﴿١٢﴾
12. [Aduceţi‑vă aminte] când Domnul tău le‑a revelat îngerilor(27): „Eu sunt cu voi! Întăriţi‑i, aşadar, pe cei care cred(28)! Eu voi arunca spaimă în inimile celor care nu cred! Loviţi‑i, deci, peste gâturi şi loviţi‑i peste toate vârfurile degetelor!(29)
ذَ ٰلِكَ بِأَنَّهُمۡ شَاۤقُّواْ ٱللَّهَ وَرَسُولَهُۥۚ وَمَن یُشَاقِقِ ٱللَّهَ وَرَسُولَهُۥ فَإِنَّ ٱللَّهَ شَدِیدُ ٱلۡعِقَابِ ﴿١٣﴾
13. Aceasta pentru că ei s‑au împotrivit lui Allah şi Trimisului Său”. Iar cu aceia care se împotrivesc lui Allah şi Trimisului Său, Allah este aspru la pedeapsă.
ذَ ٰلِكُمۡ فَذُوقُوهُ وَأَنَّ لِلۡكَـٰفِرِینَ عَذَابَ ٱلنَّارِ ﴿١٤﴾
14. Aceasta este [soarta voastră]!(30) Gustaţi‑o, deci! Şi necredincioşii vor avea parte de chinul Focului(31).
یَـٰۤأَیُّهَا ٱلَّذِینَ ءَامَنُوۤاْ إِذَا لَقِیتُمُ ٱلَّذِینَ كَفَرُواْ زَحۡفࣰا فَلَا تُوَلُّوهُمُ ٱلۡأَدۡبَارَ ﴿١٥﴾
15. O, voi cei care credeţi! Dacă vă întâlniţi cu cei care nu cred [şi ei sunt] în mers la luptă(32), nu le întoarceţi spatele, [fugind]!
وَمَن یُوَلِّهِمۡ یَوۡمَىِٕذࣲ دُبُرَهُۥۤ إِلَّا مُتَحَرِّفࣰا لِّقِتَالٍ أَوۡ مُتَحَیِّزًا إِلَىٰ فِئَةࣲ فَقَدۡ بَاۤءَ بِغَضَبࣲ مِّنَ ٱللَّهِ وَمَأۡوَىٰهُ جَهَنَّمُۖ وَبِئۡسَ ٱلۡمَصِیرُ ﴿١٦﴾
16. Iar asupra celor care în ziua aceea(33) le vor întoarce spatele [fugind] – în afară de cei care fac un ocoliş pentru luptă sau de aceia care se îndreaptă spre o altă ceată – se va abate mânia lui Allah, iar sălaşul lor va fi Gheena! Şi ce cumplită soartă [vor avea ei]!
فَلَمۡ تَقۡتُلُوهُمۡ وَلَـٰكِنَّ ٱللَّهَ قَتَلَهُمۡۚ وَمَا رَمَیۡتَ إِذۡ رَمَیۡتَ وَلَـٰكِنَّ ٱللَّهَ رَمَىٰ وَلِیُبۡلِیَ ٱلۡمُؤۡمِنِینَ مِنۡهُ بَلَاۤءً حَسَنًاۚ إِنَّ ٱللَّهَ سَمِیعٌ عَلِیمࣱ ﴿١٧﴾
17. Şi nu voi i‑aţi omorât(34), ci Allah i‑a omorât. Şi când tu ai aruncat [un pumn de ţărână],(35) nu tu l‑ai aruncat, ci Allah l‑a aruncat. Şi aceasta ca să‑i dăruiască pe dreptcredincioşi cu o frumoasă dăruire(36). Allah este Cel care Aude Totul [şi] Atoateştiutor [Sami’, ‘Alim].
ذَ ٰلِكُمۡ وَأَنَّ ٱللَّهَ مُوهِنُ كَیۡدِ ٱلۡكَـٰفِرِینَ ﴿١٨﴾
18. Aceasta pentru ca Allah să slăbească viclenia necredincioşilor.
إِن تَسۡتَفۡتِحُواْ فَقَدۡ جَاۤءَكُمُ ٱلۡفَتۡحُۖ وَإِن تَنتَهُواْ فَهُوَ خَیۡرࣱ لَّكُمۡۖ وَإِن تَعُودُواْ نَعُدۡ وَلَن تُغۡنِیَ عَنكُمۡ فِئَتُكُمۡ شَیۡـࣰٔا وَلَوۡ كَثُرَتۡ وَأَنَّ ٱللَّهَ مَعَ ٱلۡمُؤۡمِنِینَ ﴿١٩﴾
19. De veţi cere biruinţa [lui Allah], v‑a şi venit biruinţa [Lui],(37) dar de veţi înceta(38), e mai bine pentru voi. Însă dacă vă veţi întoarce(39), ne vom întoarce şi Noi(40) şi nu vă va fi de folos oastea voastră întru nimic, chiar de va fi [şi mai] numeroasă, căci Allah este cu dreptcredincioşii.
یَـٰۤأَیُّهَا ٱلَّذِینَ ءَامَنُوۤاْ أَطِیعُواْ ٱللَّهَ وَرَسُولَهُۥ وَلَا تَوَلَّوۡاْ عَنۡهُ وَأَنتُمۡ تَسۡمَعُونَ ﴿٢٠﴾
20. O, voi cei care credeţi! Fiţi cu supunere faţă de Allah şi de Trimisul Său şi nu vă întoarceţi de la El, când îl auziţi!(41)
وَلَا تَكُونُواْ كَٱلَّذِینَ قَالُواْ سَمِعۡنَا وَهُمۡ لَا یَسۡمَعُونَ ﴿٢١﴾
21. Şi nu fiţi ca aceia care au spus „Am auzit!”, în vreme ce ei nu au auzit(42)!
۞ إِنَّ شَرَّ ٱلدَّوَاۤبِّ عِندَ ٱللَّهِ ٱلصُّمُّ ٱلۡبُكۡمُ ٱلَّذِینَ لَا یَعۡقِلُونَ ﴿٢٢﴾
22. Cele mai rele vieţuitoare pentru Allah sunt surzii(43) şi muţii(44) care nu pricep.(45)
وَلَوۡ عَلِمَ ٱللَّهُ فِیهِمۡ خَیۡرࣰا لَّأَسۡمَعَهُمۡۖ وَلَوۡ أَسۡمَعَهُمۡ لَتَوَلَّواْ وَّهُم مُّعۡرِضُونَ ﴿٢٣﴾
23. Dacă Allah ar şti ceva bun la ei(46), i‑ar face să audă, însă chiar de i‑ar lăsa să audă(47), ei ar întoarce spatele, îndepărtându‑se.
یَـٰۤأَیُّهَا ٱلَّذِینَ ءَامَنُواْ ٱسۡتَجِیبُواْ لِلَّهِ وَلِلرَّسُولِ إِذَا دَعَاكُمۡ لِمَا یُحۡیِیكُمۡۖ وَٱعۡلَمُوۤاْ أَنَّ ٱللَّهَ یَحُولُ بَیۡنَ ٱلۡمَرۡءِ وَقَلۡبِهِۦ وَأَنَّهُۥۤ إِلَیۡهِ تُحۡشَرُونَ ﴿٢٤﴾
24. O, voi cei care credeţi! Răspundeţi‑I lui Allah şi Trimisului [Său](48), dacă vă cheamă la ceea ce vă dă viaţă!(49) Şi să ştiţi că Allah se interpune între om şi inima sa(50) şi că voi la El vă veţi aduna!(51)
وَٱتَّقُواْ فِتۡنَةࣰ لَّا تُصِیبَنَّ ٱلَّذِینَ ظَلَمُواْ مِنكُمۡ خَاۤصَّةࣰۖ وَٱعۡلَمُوۤاْ أَنَّ ٱللَّهَ شَدِیدُ ٱلۡعِقَابِ ﴿٢٥﴾
25. Şi feriţi‑vă de o nenorocire(52) care nu‑i va atinge doar pe cei care sunt nelegiuiţi dintre voi(53)! Şi să ştiţi că Allah este aspru la pedeapsă!
وَٱذۡكُرُوۤاْ إِذۡ أَنتُمۡ قَلِیلࣱ مُّسۡتَضۡعَفُونَ فِی ٱلۡأَرۡضِ تَخَافُونَ أَن یَتَخَطَّفَكُمُ ٱلنَّاسُ فَـَٔاوَىٰكُمۡ وَأَیَّدَكُم بِنَصۡرِهِۦ وَرَزَقَكُم مِّنَ ٱلطَّیِّبَـٰتِ لَعَلَّكُمۡ تَشۡكُرُونَ ﴿٢٦﴾
26. Aduceţi‑vă aminte(54) când voi eraţi puţini la număr, slabi şi oprimaţi pe pământ(55) şi vă temeaţi să nu vă răpună oamenii, însă El v‑a dat adăpost(56) şi v‑a întărit cu ajutorul Lui(57) şi v‑a îndestulat cu bunătăţi(58), pentru ca voi să fiţi mulţumitori!
یَـٰۤأَیُّهَا ٱلَّذِینَ ءَامَنُواْ لَا تَخُونُواْ ٱللَّهَ وَٱلرَّسُولَ وَتَخُونُوۤاْ أَمَـٰنَـٰتِكُمۡ وَأَنتُمۡ تَعۡلَمُونَ ﴿٢٧﴾
27. O, voi cei care credeţi! Nu‑L vicleniţi pe Allah şi pe Trimis! Nici nu vicleniţi asupra celor ce v‑au fost încredinţate, cu bună ştiinţă!(59)
وَٱعۡلَمُوۤاْ أَنَّمَاۤ أَمۡوَ ٰلُكُمۡ وَأَوۡلَـٰدُكُمۡ فِتۡنَةࣱ وَأَنَّ ٱللَّهَ عِندَهُۥۤ أَجۡرٌ عَظِیمࣱ ﴿٢٨﴾
28. Şi să ştiţi că bunurile voastre şi copiii voştri nu sunt decât o încercare(60) şi că la Allah se află răsplată mare.
یَـٰۤأَیُّهَا ٱلَّذِینَ ءَامَنُوۤاْ إِن تَتَّقُواْ ٱللَّهَ یَجۡعَل لَّكُمۡ فُرۡقَانࣰا وَیُكَفِّرۡ عَنكُمۡ سَیِّـَٔاتِكُمۡ وَیَغۡفِرۡ لَكُمۡۗ وَٱللَّهُ ذُو ٱلۡفَضۡلِ ٱلۡعَظِیمِ ﴿٢٩﴾
29. O, voi cei care credeţi! Dacă sunteţi cu frică de Allah, atunci El vă va da vouă un Îndreptar(61) şi vă va şterge vouă faptele rele şi vă va ierta, căci Allah este dătător de har nemărginit.
وَإِذۡ یَمۡكُرُ بِكَ ٱلَّذِینَ كَفَرُواْ لِیُثۡبِتُوكَ أَوۡ یَقۡتُلُوكَ أَوۡ یُخۡرِجُوكَۚ وَیَمۡكُرُونَ وَیَمۡكُرُ ٱللَّهُۖ وَٱللَّهُ خَیۡرُ ٱلۡمَـٰكِرِینَ ﴿٣٠﴾
30. [Şi adu‑ţi aminte] cum au ticluit împotriva ta cei care nu credeau, ca să te întemniţeze ori să te omoare, ori să te alunge(62)! Au ticluit ei, însă şi Allah a ticluit, căci Allah este cel mai bun între cei care ştiu a ticlui(63).
وَإِذَا تُتۡلَىٰ عَلَیۡهِمۡ ءَایَـٰتُنَا قَالُواْ قَدۡ سَمِعۡنَا لَوۡ نَشَاۤءُ لَقُلۡنَا مِثۡلَ هَـٰذَاۤ إِنۡ هَـٰذَاۤ إِلَّاۤ أَسَـٰطِیرُ ٱلۡأَوَّلِینَ ﴿٣١﴾
31. Şi când li se recită lor versetele Noastre, zic ei: „Noi am auzit de bună seamă(64)! Iar de am voi noi, am putea spune asemenea acestora, căci ele nu sunt alta decât legende ale celor vechi!”.
وَإِذۡ قَالُواْ ٱللَّهُمَّ إِن كَانَ هَـٰذَا هُوَ ٱلۡحَقَّ مِنۡ عِندِكَ فَأَمۡطِرۡ عَلَیۡنَا حِجَارَةࣰ مِّنَ ٱلسَّمَاۤءِ أَوِ ٱئۡتِنَا بِعَذَابٍ أَلِیمࣲ ﴿٣٢﴾
32. [Şi adu‑ţi aminte] când au zis ei [idolatrii]: „Doamne, dacă acesta este Adevăr de la Tine, atunci fă să plouă asupra noastră pietre din cer ori adu peste noi osândă dureroasă!”.(65)
وَمَا كَانَ ٱللَّهُ لِیُعَذِّبَهُمۡ وَأَنتَ فِیهِمۡۚ وَمَا كَانَ ٱللَّهُ مُعَذِّبَهُمۡ وَهُمۡ یَسۡتَغۡفِرُونَ ﴿٣٣﴾
33. Allah nu a voit să‑i osândească(66), atunci când te aflai şi tu printre ei! Şi nu a voit Allah să le fie nimicitor când unii dintre ei au cerut iertare(67)!
وَمَا لَهُمۡ أَلَّا یُعَذِّبَهُمُ ٱللَّهُ وَهُمۡ یَصُدُّونَ عَنِ ٱلۡمَسۡجِدِ ٱلۡحَرَامِ وَمَا كَانُوۤاْ أَوۡلِیَاۤءَهُۥۤۚ إِنۡ أَوۡلِیَاۤؤُهُۥۤ إِلَّا ٱلۡمُتَّقُونَ وَلَـٰكِنَّ أَكۡثَرَهُمۡ لَا یَعۡلَمُونَ ﴿٣٤﴾
34. De ce să nu‑i pedepsească Allah, de vreme ce ei împiedică [pe dreptcredincioşi] de la Moscheea cea Sfântă(68), cu toate că nu erau păzitorii ei. Păzitorii ei adevăraţi sunt numai aceia care au frică [de Allah]; însă cei mai mulţi dintre ei nu ştiu(69).
وَمَا كَانَ صَلَاتُهُمۡ عِندَ ٱلۡبَیۡتِ إِلَّا مُكَاۤءࣰ وَتَصۡدِیَةࣰۚ فَذُوقُواْ ٱلۡعَذَابَ بِمَا كُنتُمۡ تَكۡفُرُونَ ﴿٣٥﴾
35. Şi nu era rugăciunea lor în Casa [aceea](70) alta decât numai şuierat şi plesnit din palme. „Gustaţi din chin, pentru că nu aţi crezut!”
إِنَّ ٱلَّذِینَ كَفَرُواْ یُنفِقُونَ أَمۡوَ ٰلَهُمۡ لِیَصُدُّواْ عَن سَبِیلِ ٱللَّهِۚ فَسَیُنفِقُونَهَا ثُمَّ تَكُونُ عَلَیۡهِمۡ حَسۡرَةࣰ ثُمَّ یُغۡلَبُونَۗ وَٱلَّذِینَ كَفَرُوۤاْ إِلَىٰ جَهَنَّمَ یُحۡشَرُونَ ﴿٣٦﴾
36. Cei care nu cred, cheltuiesc averea lor pentru a împiedica [oamenii] de la calea lui Allah. O vor cheltui ei, dar aceasta le va aduce lor mâhnire, iar apoi vor fi înfrânţi. Şi aceia care nu cred, vor fi adunaţi în Gheena,
لِیَمِیزَ ٱللَّهُ ٱلۡخَبِیثَ مِنَ ٱلطَّیِّبِ وَیَجۡعَلَ ٱلۡخَبِیثَ بَعۡضَهُۥ عَلَىٰ بَعۡضࣲ فَیَرۡكُمَهُۥ جَمِیعࣰا فَیَجۡعَلَهُۥ فِی جَهَنَّمَۚ أُوْلَـٰۤىِٕكَ هُمُ ٱلۡخَـٰسِرُونَ ﴿٣٧﴾
37. Pentru ca Allah să‑l deosebească pe cel rău de cel bun(71) şi să‑i pună pe cei răi unul peste altul şi să‑i îngrămădească pe toţi şi să‑i arunce în Gheena. Aceştia sunt cei pierduţi(72).
قُل لِّلَّذِینَ كَفَرُوۤاْ إِن یَنتَهُواْ یُغۡفَرۡ لَهُم مَّا قَدۡ سَلَفَ وَإِن یَعُودُواْ فَقَدۡ مَضَتۡ سُنَّتُ ٱلۡأَوَّلِینَ ﴿٣٨﴾
38. Spune acelora care nu cred(73) că, dacă se vor opri(74), li se va ierta ceea ce a trecut(75), dar dacă se vor întoarce ei, [atunci vor fi pedepsiţi], după pilda celor de dinainte!(76)
وَقَـٰتِلُوهُمۡ حَتَّىٰ لَا تَكُونَ فِتۡنَةࣱ وَیَكُونَ ٱلدِّینُ كُلُّهُۥ لِلَّهِۚ فَإِنِ ٱنتَهَوۡاْ فَإِنَّ ٱللَّهَ بِمَا یَعۡمَلُونَ بَصِیرࣱ ﴿٣٩﴾
39. Şi luptaţi împotriva lor până ce nu va mai fi ispită şi până ce religia va fi în întregime pentru Allah!(77) Iar de se vor opri, Allah este Cel care Vede Bine [Basir] ceea ce fac ei.
وَإِن تَوَلَّوۡاْ فَٱعۡلَمُوۤاْ أَنَّ ٱللَّهَ مَوۡلَىٰكُمۡۚ نِعۡمَ ٱلۡمَوۡلَىٰ وَنِعۡمَ ٱلنَّصِیرُ ﴿٤٠﴾
40. Iar de vor respinge, [plecând], atunci să ştiţi că Allah este Ocrotitorul vostru. Şi ce minunat Ocrotitor şi ce minunat Sprijinitor [este El]!
۞ وَٱعۡلَمُوۤاْ أَنَّمَا غَنِمۡتُم مِّن شَیۡءࣲ فَأَنَّ لِلَّهِ خُمُسَهُۥ وَلِلرَّسُولِ وَلِذِی ٱلۡقُرۡبَىٰ وَٱلۡیَتَـٰمَىٰ وَٱلۡمَسَـٰكِینِ وَٱبۡنِ ٱلسَّبِیلِ إِن كُنتُمۡ ءَامَنتُم بِٱللَّهِ وَمَاۤ أَنزَلۡنَا عَلَىٰ عَبۡدِنَا یَوۡمَ ٱلۡفُرۡقَانِ یَوۡمَ ٱلۡتَقَى ٱلۡجَمۡعَانِۗ وَٱللَّهُ عَلَىٰ كُلِّ شَیۡءࣲ قَدِیرٌ ﴿٤١﴾
41. Şi să ştiţi că a cincea parte din ceea ce aţi luat drept pradă(78) este pentru A llah(79), Trimisul [Său] şi apropiaţi(80), orfani, sărmani şi trecătorul de pe drum [nevoiaş], dacă voi credeţi în Allah şi în ceea ce Noi am pogorât asupra Robului Nostru(81) în ziua deosebirii [Al‑Furqan](82): ziua în care s‑au întâlnit cele două tabere! Şi Allah este cu putere peste toate.
إِذۡ أَنتُم بِٱلۡعُدۡوَةِ ٱلدُّنۡیَا وَهُم بِٱلۡعُدۡوَةِ ٱلۡقُصۡوَىٰ وَٱلرَّكۡبُ أَسۡفَلَ مِنكُمۡۚ وَلَوۡ تَوَاعَدتُّمۡ لَٱخۡتَلَفۡتُمۡ فِی ٱلۡمِیعَـٰدِ وَلَـٰكِن لِّیَقۡضِیَ ٱللَّهُ أَمۡرࣰا كَانَ مَفۡعُولࣰا لِّیَهۡلِكَ مَنۡ هَلَكَ عَنۢ بَیِّنَةࣲ وَیَحۡیَىٰ مَنۡ حَیَّ عَنۢ بَیِّنَةࣲۗ وَإِنَّ ٱللَّهَ لَسَمِیعٌ عَلِیمٌ ﴿٤٢﴾
42. [Aduceţi‑vă aminte!](83) când voi eraţi pe malul apropiat, iar ei [duşmanii] pe malul îndepărtat [al văii], iar caravana se afla mai jos decât voi.(84) Dacă voi v‑aţi fi dat întâlnire, nu aţi fi fost atât de înţeleşi asupra timpului întâlnirii. Însă Allah a voit să împlinească un lucru ce trebuia împlinit, pentru ca să piară cei care au pierit având dovadă vădită, şi să rămână în viaţă cei care au rămas în viaţă având dovadă vădită. Şi Allah este, neîndoielnic, Cel care Aude Totul [şi] Bineştiutor [Sami’, ‘Alim].
إِذۡ یُرِیكَهُمُ ٱللَّهُ فِی مَنَامِكَ قَلِیلࣰاۖ وَلَوۡ أَرَىٰكَهُمۡ كَثِیرࣰا لَّفَشِلۡتُمۡ وَلَتَنَـٰزَعۡتُمۡ فِی ٱلۡأَمۡرِ وَلَـٰكِنَّ ٱللَّهَ سَلَّمَۚ إِنَّهُۥ عَلِیمُۢ بِذَاتِ ٱلصُّدُورِ ﴿٤٣﴾
43. [Adu‑ţi aminte] cum Allah ţi i‑a arătat în visul tău puţini. Iar dacă ţi i‑ar fi arătat mulţi, v‑aţi fi temut voi şi aţi fi avut păreri deosebite asupra acestui lucru. Dar Allah v‑a păzit [de aceasta](85). El este bine ştiutor al celor dinăuntrul piepturilor.
وَإِذۡ یُرِیكُمُوهُمۡ إِذِ ٱلۡتَقَیۡتُمۡ فِیۤ أَعۡیُنِكُمۡ قَلِیلࣰا وَیُقَلِّلُكُمۡ فِیۤ أَعۡیُنِهِمۡ لِیَقۡضِیَ ٱللَّهُ أَمۡرࣰا كَانَ مَفۡعُولࣰاۗ وَإِلَى ٱللَّهِ تُرۡجَعُ ٱلۡأُمُورُ ﴿٤٤﴾
44. Şi [aduceţi‑vă aminte] cum El vi i‑a arătat vouă puţini în ochii voştri, când v‑aţi întâlnit(86), după cum v‑a împuţinat şi pe voi în ochii lor, pentru ca Allah să împlinească un lucru ce trebuia împlinit. Şi la Allah se întorc [toate] lucrurile(87).
یَـٰۤأَیُّهَا ٱلَّذِینَ ءَامَنُوۤاْ إِذَا لَقِیتُمۡ فِئَةࣰ فَٱثۡبُتُواْ وَٱذۡكُرُواْ ٱللَّهَ كَثِیرࣰا لَّعَلَّكُمۡ تُفۡلِحُونَ ﴿٤٥﴾
45. O, voi cei care credeţi! Când întâlniţi o oaste [de duşmani], fiţi statornici şi pomeniţi‑L pe Allah mult, pentru ca voi să izbândiţi!
وَأَطِیعُواْ ٱللَّهَ وَرَسُولَهُۥ وَلَا تَنَـٰزَعُواْ فَتَفۡشَلُواْ وَتَذۡهَبَ رِیحُكُمۡۖ وَٱصۡبِرُوۤاْۚ إِنَّ ٱللَّهَ مَعَ ٱلصَّـٰبِرِینَ ﴿٤٦﴾
46. Şi fiţi supuşi lui Allah şi Trimisului Său(88) şi nu vă certaţi, ca să nu pierdeţi şi să nu piară forţa voastră! Şi fiţi răbdători(89), căci Allah este cu cei răbdători!
وَلَا تَكُونُواْ كَٱلَّذِینَ خَرَجُواْ مِن دِیَـٰرِهِم بَطَرࣰا وَرِئَاۤءَ ٱلنَّاسِ وَیَصُدُّونَ عَن سَبِیلِ ٱللَّهِۚ وَٱللَّهُ بِمَا یَعۡمَلُونَ مُحِیطࣱ ﴿٤٧﴾
47. Şi nu fiţi ca aceia care au ieşit din casele lor mândri, de ochii lumii(90), pentru ca să se abată de la calea lui Allah, căci Allah este Cel care Cuprinde [cu ştiinţa Sa] [Muhit] ceea ce fac ei.
وَإِذۡ زَیَّنَ لَهُمُ ٱلشَّیۡطَـٰنُ أَعۡمَـٰلَهُمۡ وَقَالَ لَا غَالِبَ لَكُمُ ٱلۡیَوۡمَ مِنَ ٱلنَّاسِ وَإِنِّی جَارࣱ لَّكُمۡۖ فَلَمَّا تَرَاۤءَتِ ٱلۡفِئَتَانِ نَكَصَ عَلَىٰ عَقِبَیۡهِ وَقَالَ إِنِّی بَرِیۤءࣱ مِّنكُمۡ إِنِّیۤ أَرَىٰ مَا لَا تَرَوۡنَ إِنِّیۤ أَخَافُ ٱللَّهَۚ وَٱللَّهُ شَدِیدُ ٱلۡعِقَابِ ﴿٤٨﴾
48. Şi [adu‑ţi aminte] când Şeitan le‑a înfrumuseţat faptele lor, zicând: „Nu este învingător pentru voi printre oameni astăzi, căci eu sunt aliat cu voi(91)!” Dar când cele două oşti s‑au văzut una pe cealaltă, atunci s‑a întors el pe călcâie şi a zis: „Eu nu am nici o legătură cu voi! Eu văd ceea ce voi nu vedeţi! Eu mă tem de Allah, căci Allah este aspru la pedeapsă!”
إِذۡ یَقُولُ ٱلۡمُنَـٰفِقُونَ وَٱلَّذِینَ فِی قُلُوبِهِم مَّرَضٌ غَرَّ هَـٰۤؤُلَاۤءِ دِینُهُمۡۗ وَمَن یَتَوَكَّلۡ عَلَى ٱللَّهِ فَإِنَّ ٱللَّهَ عَزِیزٌ حَكِیمࣱ ﴿٤٩﴾
49. [Şi aduceţi‑vă voi aminte] când făţarnicii(92) şi cei care au boală în inimi(93) au zis: „Pe aceştia(94) i‑a amăgit religia lor!” Însă cei ce se încred în Allah [vor fi victorioşi, căci] Allah este Puternic [şi] Înţelept [‘Aziz, Hakim].
وَلَوۡ تَرَىٰۤ إِذۡ یَتَوَفَّى ٱلَّذِینَ كَفَرُواْ ٱلۡمَلَـٰۤىِٕكَةُ یَضۡرِبُونَ وُجُوهَهُمۡ وَأَدۡبَـٰرَهُمۡ وَذُوقُواْ عَذَابَ ٱلۡحَرِیقِ ﴿٥٠﴾
50. Şi de ai vedea cum îngerii iau sufletele celor care nu cred! Îi lovesc peste feţe şi peste spate, [zicând]: „Gustaţi din chinul Focului!”(95)
ذَ ٰلِكَ بِمَا قَدَّمَتۡ أَیۡدِیكُمۡ وَأَنَّ ٱللَّهَ لَیۡسَ بِظَلَّـٰمࣲ لِّلۡعَبِیدِ ﴿٥١﴾
51. Aceasta(96) pentru ceea ce au săvârşit mâinile voastre(97), căci Allah doară nu este nedrept cu robii Săi!
كَدَأۡبِ ءَالِ فِرۡعَوۡنَ وَٱلَّذِینَ مِن قَبۡلِهِمۡۚ كَفَرُواْ بِـَٔایَـٰتِ ٱللَّهِ فَأَخَذَهُمُ ٱللَّهُ بِذُنُوبِهِمۡۚ إِنَّ ٱللَّهَ قَوِیࣱّ شَدِیدُ ٱلۡعِقَابِ ﴿٥٢﴾
52. [Ei sunt] asemenea neamului lui Faraon şi celor de dinaintea lor, care nu au crezut în semnele lui Allah şi pe care Allah i‑a pedepsit pentru păcatele lor(98). Allah este Puternic [Qawiyy] [şi] aspru la pedeapsă!(99)
ذَ ٰلِكَ بِأَنَّ ٱللَّهَ لَمۡ یَكُ مُغَیِّرࣰا نِّعۡمَةً أَنۡعَمَهَا عَلَىٰ قَوۡمٍ حَتَّىٰ یُغَیِّرُواْ مَا بِأَنفُسِهِمۡ وَأَنَّ ٱللَّهَ سَمِیعٌ عَلِیمࣱ ﴿٥٣﴾
53. Aceasta(100) pentru că Allah nu schimbă îndurarea pe care a revărsat‑o asupra unui neam, decât dacă ei schimbă ceea ce este în sufletele lor.(101) Allah este Cel care Aude Totul [şi] Atoateştiutor [Sami’, ‘Alim]!
كَدَأۡبِ ءَالِ فِرۡعَوۡنَ وَٱلَّذِینَ مِن قَبۡلِهِمۡۚ كَذَّبُواْ بِـَٔایَـٰتِ رَبِّهِمۡ فَأَهۡلَكۡنَـٰهُم بِذُنُوبِهِمۡ وَأَغۡرَقۡنَاۤ ءَالَ فِرۡعَوۡنَۚ وَكُلࣱّ كَانُواْ ظَـٰلِمِینَ ﴿٥٤﴾
54. [Ei sunt] asemenea neamului lui Faraon şi celor de dinaintea lor, care au socotit drept mincinoase semnele Domnului lor şi pe care i‑am nimicit pentru păcatele lor şi am înecat Noi neamul lui Faraon, căci toţi erau nelegiuiţi(102).
إِنَّ شَرَّ ٱلدَّوَاۤبِّ عِندَ ٱللَّهِ ٱلَّذِینَ كَفَرُواْ فَهُمۡ لَا یُؤۡمِنُونَ ﴿٥٥﴾
55. Cele mai rele vietăţi pentru Allah sunt cele care nu au crezut(103) şi care nu cred(104),
ٱلَّذِینَ عَـٰهَدتَّ مِنۡهُمۡ ثُمَّ یَنقُضُونَ عَهۡدَهُمۡ فِی كُلِّ مَرَّةࣲ وَهُمۡ لَا یَتَّقُونَ ﴿٥٦﴾
56. Aceia cu care ai făcut legământ, dar ei au călcat de fiecare dată legământul lor, şi care nu au frică(105).
فَإِمَّا تَثۡقَفَنَّهُمۡ فِی ٱلۡحَرۡبِ فَشَرِّدۡ بِهِم مَّنۡ خَلۡفَهُمۡ لَعَلَّهُمۡ یَذَّكَّرُونَ ﴿٥٧﴾
57. Aşadar, dacă tu îi dovedeşti în război, alungă‑i [speriindu‑i] cu ei pe cei care vin în urma lor! Poate că ei îşi vor aduce aminte(106)!
وَإِمَّا تَخَافَنَّ مِن قَوۡمٍ خِیَانَةࣰ فَٱنۢبِذۡ إِلَیۡهِمۡ عَلَىٰ سَوَاۤءٍۚ إِنَّ ٱللَّهَ لَا یُحِبُّ ٱلۡخَاۤىِٕنِینَ ﴿٥٨﴾
58. Iar dacă tu vreodată te temi de hainie din partea unui neam(107), rupe înţelegerea cu ei întocmai aşa(108), căci Allah nu‑i iubeşte pe cei haini.
وَلَا یَحۡسَبَنَّ ٱلَّذِینَ كَفَرُواْ سَبَقُوۤاْۚ إِنَّهُمۡ لَا یُعۡجِزُونَ ﴿٥٩﴾
59. Şi să nu‑şi închipuie niciodată cei care nu cred că ei au scăpat(109), căci ei nu vor putea niciodată să Ne împiedice!(110)
وَأَعِدُّواْ لَهُم مَّا ٱسۡتَطَعۡتُم مِّن قُوَّةࣲ وَمِن رِّبَاطِ ٱلۡخَیۡلِ تُرۡهِبُونَ بِهِۦ عَدُوَّ ٱللَّهِ وَعَدُوَّكُمۡ وَءَاخَرِینَ مِن دُونِهِمۡ لَا تَعۡلَمُونَهُمُ ٱللَّهُ یَعۡلَمُهُمۡۚ وَمَا تُنفِقُواْ مِن شَیۡءࣲ فِی سَبِیلِ ٱللَّهِ یُوَفَّ إِلَیۡكُمۡ وَأَنتُمۡ لَا تُظۡلَمُونَ ﴿٦٠﴾
60. Deci pregătiţi [pentru luptă] împotriva lor(111) tot ceea ce puteţi din forţă şi din cai înşeuaţi, cu care să‑i înspăimântaţi pe duşmanul lui Allah şi pe duşmanul vostru şi pe alţii decât aceştia(112), pe care voi nu‑i ştiţi, dar pe care Allah îi ştie. Şi tot ceea ce voi cheltuiţi pe calea lui Allah vă va fi dat înapoi pe deplin şi nu veţi fi nedreptăţiţi.
۞ وَإِن جَنَحُواْ لِلسَّلۡمِ فَٱجۡنَحۡ لَهَا وَتَوَكَّلۡ عَلَى ٱللَّهِۚ إِنَّهُۥ هُوَ ٱلسَّمِیعُ ٱلۡعَلِیمُ ﴿٦١﴾
61. Iar dacă ei vor înclina către împăcare, înclină şi tu către ea. Şi încrede‑te în Allah, căci El este Cel care Aude Totul [şi] Atoateştiutor [Sami’, ‘Alim].
وَإِن یُرِیدُوۤاْ أَن یَخۡدَعُوكَ فَإِنَّ حَسۡبَكَ ٱللَّهُۚ هُوَ ٱلَّذِیۤ أَیَّدَكَ بِنَصۡرِهِۦ وَبِٱلۡمُؤۡمِنِینَ ﴿٦٢﴾
62. Însă dacă ei vor voi să te înşele(113), atunci Allah îţi va fi de ajuns. El este Cel care te‑a susţinut cu ajutorul Său(114) şi prin dreptcredincioşi
وَأَلَّفَ بَیۡنَ قُلُوبِهِمۡۚ لَوۡ أَنفَقۡتَ مَا فِی ٱلۡأَرۡضِ جَمِیعࣰا مَّاۤ أَلَّفۡتَ بَیۡنَ قُلُوبِهِمۡ وَلَـٰكِنَّ ٱللَّهَ أَلَّفَ بَیۡنَهُمۡۚ إِنَّهُۥ عَزِیزٌ حَكِیمࣱ ﴿٦٣﴾
63. Şi care a unit inimile lor(115). De ai fi cheltuit tu tot ceea ce se află pe pământ, tot nu ai fi unit inimile lor, însă Allah i‑a unit,(116) căci El este Puternic [şi] Înţelept [‘Aziz, Hakim].
یَـٰۤأَیُّهَا ٱلنَّبِیُّ حَسۡبُكَ ٱللَّهُ وَمَنِ ٱتَّبَعَكَ مِنَ ٱلۡمُؤۡمِنِینَ ﴿٦٤﴾
64. O, Profetule! Îţi este de ajuns Allah [ca sprijinitor, ţie] şi dreptcredincioşilor care te urmează!
یَـٰۤأَیُّهَا ٱلنَّبِیُّ حَرِّضِ ٱلۡمُؤۡمِنِینَ عَلَى ٱلۡقِتَالِۚ إِن یَكُن مِّنكُمۡ عِشۡرُونَ صَـٰبِرُونَ یَغۡلِبُواْ مِاْئَتَیۡنِۚ وَإِن یَكُن مِّنكُم مِّاْئَةࣱ یَغۡلِبُوۤاْ أَلۡفࣰا مِّنَ ٱلَّذِینَ كَفَرُواْ بِأَنَّهُمۡ قَوۡمࣱ لَّا یَفۡقَهُونَ ﴿٦٥﴾
65. O, Profetule! Îndeamnă‑i pe dreptcredincioşi la luptă! Dacă douăzeci dintre voi sunt statornici, vor birui ei două sute, iar de sunt între voi o sută, vor birui ei o mie dintre aceia care nu cred, căci aceştia sunt un neam care nu pricep.
ٱلۡـَٔـٰنَ خَفَّفَ ٱللَّهُ عَنكُمۡ وَعَلِمَ أَنَّ فِیكُمۡ ضَعۡفࣰاۚ فَإِن یَكُن مِّنكُم مِّاْئَةࣱ صَابِرَةࣱ یَغۡلِبُواْ مِاْئَتَیۡنِۚ وَإِن یَكُن مِّنكُمۡ أَلۡفࣱ یَغۡلِبُوۤاْ أَلۡفَیۡنِ بِإِذۡنِ ٱللَّهِۗ وَٱللَّهُ مَعَ ٱلصَّـٰبِرِینَ ﴿٦٦﴾
66. Acum, Allah v‑a uşurat vouă [sarcina], căci El ştie că în voi este slăbiciune.(117) Dar dacă printre voi sunt o sută statornici, ei vor înfrânge două sute, iar dacă printre voi sunt o mie, ei vor înfrânge două mii, cu voia lui Allah, căci Allah este cu cei statornici.
مَا كَانَ لِنَبِیٍّ أَن یَكُونَ لَهُۥۤ أَسۡرَىٰ حَتَّىٰ یُثۡخِنَ فِی ٱلۡأَرۡضِۚ تُرِیدُونَ عَرَضَ ٱلدُّنۡیَا وَٱللَّهُ یُرِیدُ ٱلۡـَٔاخِرَةَۗ وَٱللَّهُ عَزِیزٌ حَكِیمࣱ ﴿٦٧﴾
67. Nici un Profet nu ar fi trebuit să aibă prizonieri până [nu ar fi învins], măcelărind pe pământ. Voi voiţi bunurile acestei lumi(118), în vreme ce Allah voieşte [pentru voi] Lumea de Apoi(119), iar Allah este Puternic [şi] Înţelept [‘Aziz, Hakim].
لَّوۡلَا كِتَـٰبࣱ مِّنَ ٱللَّهِ سَبَقَ لَمَسَّكُمۡ فِیمَاۤ أَخَذۡتُمۡ عَذَابٌ عَظِیمࣱ ﴿٦٨﴾
68. De n‑ar fi venit mai înainte hotărâre(120) d e l a A llah,(121) v‑ar fi lovit pe voi mare osândă pentru ceea ce aţi luat(122).
فَكُلُواْ مِمَّا غَنِمۡتُمۡ حَلَـٰلࣰا طَیِّبࣰاۚ وَٱتَّقُواْ ٱللَّهَۚ إِنَّ ٱللَّهَ غَفُورࣱ رَّحِیمࣱ ﴿٦٩﴾
69. Deci mâncaţi voi din cele ce le‑aţi luat ca pradă(123), dacă ele sunt îngăduite şi bune, şi fiţi cu frică de Allah, căci Allah este Iertător, Îndurător [Ghafur, Rahim]!
یَـٰۤأَیُّهَا ٱلنَّبِیُّ قُل لِّمَن فِیۤ أَیۡدِیكُم مِّنَ ٱلۡأَسۡرَىٰۤ إِن یَعۡلَمِ ٱللَّهُ فِی قُلُوبِكُمۡ خَیۡرࣰا یُؤۡتِكُمۡ خَیۡرࣰا مِّمَّاۤ أُخِذَ مِنكُمۡ وَیَغۡفِرۡ لَكُمۡۚ وَٱللَّهُ غَفُورࣱ رَّحِیمࣱ ﴿٧٠﴾
70. O, Profetule! Spune celor prinşi în mâinile voastre: „Dacă Allah ştie că în inimile voastre se află ceva bun, El vă va dărui [ceva încă] şi mai bun decât ceea ce vi s‑a luat şi vă va ierta, căci Allah este Iertător, Îndurător” [Ghafur, Rahim].
وَإِن یُرِیدُواْ خِیَانَتَكَ فَقَدۡ خَانُواْ ٱللَّهَ مِن قَبۡلُ فَأَمۡكَنَ مِنۡهُمۡۗ وَٱللَّهُ عَلِیمٌ حَكِیمٌ ﴿٧١﴾
71. Iar de voiesc ei(124) hainirea ta, ei L‑au hainit şi pe Allah mai înainte(125) şi a dat El putere asupra lor(126), căci Allah este Atoateştiutor [şi] Înţelept [‘Alim, Hakim].
إِنَّ ٱلَّذِینَ ءَامَنُواْ وَهَاجَرُواْ وَجَـٰهَدُواْ بِأَمۡوَ ٰلِهِمۡ وَأَنفُسِهِمۡ فِی سَبِیلِ ٱللَّهِ وَٱلَّذِینَ ءَاوَواْ وَّنَصَرُوۤاْ أُوْلَـٰۤىِٕكَ بَعۡضُهُمۡ أَوۡلِیَاۤءُ بَعۡضࣲۚ وَٱلَّذِینَ ءَامَنُواْ وَلَمۡ یُهَاجِرُواْ مَا لَكُم مِّن وَلَـٰیَتِهِم مِّن شَیۡءٍ حَتَّىٰ یُهَاجِرُواْۚ وَإِنِ ٱسۡتَنصَرُوكُمۡ فِی ٱلدِّینِ فَعَلَیۡكُمُ ٱلنَّصۡرُ إِلَّا عَلَىٰ قَوۡمِۭ بَیۡنَكُمۡ وَبَیۡنَهُم مِّیثَـٰقࣱۗ وَٱللَّهُ بِمَا تَعۡمَلُونَ بَصِیرࣱ ﴿٧٢﴾
72. Aceia care au crezut şi au purces în pribegie(127) şi au luptat pe calea lui Allah cu averile şi cu sufletele lor, precum şi aceia care au dat adăpost şi au dat ajutor(128), aceia îşi sunt aliaţi unii altora. Însă la aceia care au crezut, dar n‑au purces în pribegie, voi nu aveţi a vă alia întru nimic până ce nu vor purcede şi ei în pribegie(129). Iar de vă vor cere ei ajutor, în sprijinul religiei, aveţi datoria de a le acorda ajutor(130), dar nu împotriva unui neam dacă între voi şi între el este un legământ, căci Allah este Cel care Vede [Basir] ceea ce faceţi voi.(131)
وَٱلَّذِینَ كَفَرُواْ بَعۡضُهُمۡ أَوۡلِیَاۤءُ بَعۡضٍۚ إِلَّا تَفۡعَلُوهُ تَكُن فِتۡنَةࣱ فِی ٱلۡأَرۡضِ وَفَسَادࣱ كَبِیرࣱ ﴿٧٣﴾
73. Aceia care nu cred, asemenea sunt aliaţi unul cu altul. Dacă voi [dreptcredincioşii] nu purcedeţi astfel, va fi dezbinare pe pământ şi mare stricăciune.(132)
وَٱلَّذِینَ ءَامَنُواْ وَهَاجَرُواْ وَجَـٰهَدُواْ فِی سَبِیلِ ٱللَّهِ وَٱلَّذِینَ ءَاوَواْ وَّنَصَرُوۤاْ أُوْلَـٰۤىِٕكَ هُمُ ٱلۡمُؤۡمِنُونَ حَقࣰّاۚ لَّهُم مَّغۡفِرَةࣱ وَرِزۡقࣱ كَرِیمࣱ ﴿٧٤﴾
74. Iar aceia care au crezut şi au purces în pribegie şi au luptat pe calea lui Allah, ca şi aceia care au dat adăpost şi au dat ajutor, aceia sunt cu adevărat credincioşi şi ei vor avea parte de iertare şi de răsplată îmbelşugată.
وَٱلَّذِینَ ءَامَنُواْ مِنۢ بَعۡدُ وَهَاجَرُواْ وَجَـٰهَدُواْ مَعَكُمۡ فَأُوْلَـٰۤىِٕكَ مِنكُمۡۚ وَأُوْلُواْ ٱلۡأَرۡحَامِ بَعۡضُهُمۡ أَوۡلَىٰ بِبَعۡضࣲ فِی كِتَـٰبِ ٱللَّهِۚ إِنَّ ٱللَّهَ بِكُلِّ شَیۡءٍ عَلِیمُۢ ﴿٧٥﴾
75. Însă aceia care au crezut mai apoi(133) şi au purces în pribegie şi au luptat împreună cu voi, aceia sunt de‑ai voştri. Totuşi, cei care sunt legaţi prin rudenie au întâietate unii faţă de alţii,(134) după Legea lui Allah, iar Allah este peste toate Ştiutor.(135)